Am avut recent o discuţie despre Tereza de Calcutta. Iată ce „face” Hitchens. Este greu să scriu „spune”.
sursa wsatb
Menţionez că nu sînt catolic!!!
Balta stă. Balta se învecheşte. Balta seacă. Balta pute.
Balta nu e lac. Lacul se împrospătează dinlăuntru. Lacul este taciturn şi profund. Limpede în liniştea lui. Experimentează hesychia, liniştea nevălurită.
Balta nu e rîu. Rîul este impetuos, maiestuos. Cîntă în registru de bas-bariton.
Balta nu este cascadă. Viguroasă, veşnic curgătoare, penetrantă şi spectaculoasă. Cascada este zgomotoasă şi periculoasă, este între şoaptă şi strigăt răguşit.
Balta este mică, stătută, adunată din zoaie şi mîloasă. Balta face cele mai zgomotoase broaşte.
Am în mînă un volum rarissim, Chemări de toacă de Dr. Constanţa Cristescu, Editura Academiei Române, 2000/2008
Rar? Unic. Nu cred că s-au mai realizat monografii atît de detaliate asupra acestui fascinant fenomen: toaca.
sursa Mioara68
Am tot întrebat în stînga în dreapta şi nu am primit niciodată un răspuns mulţumitor la întrebări ca acestea: de ce se bate totuşi toaca? Ce reprezintă aceste ritmuri? Este liber să improvizeze călugărul sau călugăriţa care bate toaca? Are vreo rînduială, se face şcoală pentru asta?
Astăzi se împlinesc 65 de ani de la moartea lui Dietrich Bonhoeffer, condamnat la moarte prin spînzurare cu doar săptămîni înainte de ultimele episoade ale războiului. Am auzit prima dată acest nume în 1985. Dănuţ, care conducea orele de tineret din Sărărie 32 (Biserica Baptistă din Iaşi) ne-a citit cîteva fragmente din Costul Uceniciei, versiunea în limba engleză, chiar la începutul unei ore de tineret. Apoi a ridicat coperta şi am văzut pentru prima oară imaginea atît de cunoscută acum a pastorului care s-a opus nazismului.
Pentru noi la vremea aceea, în ultimii ani ai comunismului, figura pastorului german a devenit model de rezistenţă împotriva regimului totalitar. Mai tîrziu am căutat din nou cartea, am citit fragmente, visînd la ziua în care va fi tradusă şi în limba română. Traducerea Ligiei Taloş este excelentă din punctul de vedere al rezultatului final în limba română şi, ce mare bucurie, în sfîrşit…o traducere din originalul german. Sînt sătul de texte din Aristotel şi Platon traduşi din limba engleză sau de Augustin tradus din franceză, chestiune care numai în culturi de tipul celei în care noi trăim se mai poartă. Spre deosebire de alte texte de jurnal şi meditaţii, pe care le-am mai citit în ultimul timp, textul rezultat în limba ţintă de această dată sună natural, fără a păstra gustul de carton al unor calchieri nereuşite din limba sursă.
La fiecare conferinţă pastorală aud alte metode “noi” de creştere a bisericii, de stimulare, de hormoni noi pentru Trupul… etc.
Noroc că umblu şi pe acolo cu emetiralul la mine.
Toate aceste noi metode durează cît a durat şi cu Aloe Vera cu Ganoderma şi alte chestii din astea. Apare ceva nou. Fiecare scriitoraş de broşurele descoperă ceva care ar putea ajuta toate bisericile din toată lumea, ceva care a mers în Chicago sau Los Angeles (prin mutarea membrilor dintr-o biserică în alta) trebuie să meargă şi în Sudan şi în China.
Autorul vine, ne dă “produsul”, îţi vinde cărţile (40 de zile nu ştiu ce, legămîntul, chestii, fii lider pe unde eşti… a propos imaginaţi-vi-l pe Gică de la pompe, să fie lider unde este…) şi pleacă. Apoi fiecare pastor localnic, mîncat de nelinişti, fără a fi gata să plătească preţul sacrificiului pentru turmă şi fără a fi gata să vestească o Evanghelie a sacrificiului, încearcă să implementeze noua găselniţă şi apoi intră în depresie, cu tot cu turmă.
Iată AICI un articol interesant despre relaţia dintre blogging şi bolile cardiace!
Eu cred că au dreptate, am păţit-o! 🙂 Viaţă de începător!
Ei, glumesc, mie mi-a venit din altceva. Uite-aici! Merită să luaţi în serios şi avertismentul meu.
De atunci s-au dus 10 kg, s-au dus nopţile nedormite, s-au dus kilometrii în plus, s-au dus unele activităţi şi mai ales am renunţat să fiu agenţia de ştiri a baptiştilor din România. Se descurcă singuri, cred eu! 🙂
Cred totuşi că acest articol poate reprezenta un avertisment serios pentru bloggeri, mai ales pentru aceia care pun „la pipotă”, care nu ştiu să se autoironizeze, care nu ştiu să treacă relaxaţi peste înjurături, care nu înţeleg că un blogher fără simţ ludic … poate muri dintr-o joacă.
Universitatea Emanuel din Oradea organizează cea de a II– a ediţie a Seminarului de Orientare Profesională în perioada 8 – 10 aprilie 2010. Acest seminar se adresează elevilor de liceu care plănuiesc să urmeze studii de grad universitar.
Mare victorie, fraţilor, pentru eliberarea femeilor din jugul opresiunii masculine. Iată. Au reuşit. Au luptat, au făcut demonstraţii, petiţii şi au reuşit să obţină victoria: de acum înainte în Copenhaga toate doamnele vor putea să umble pe lîngă piscine şi prin piscine exact ca bărbaţii. Asta au dorit.
Sînt impresionat de ascuţimea luptei şi de obiectivul măreţ. S-a făcut încă un pas spre egalitatea totală.
Un an de demonstraţii s-a încheiat cu o declaraţie care te pune pe gînduri, dar nu prea mult, că răsar întrebări din toate colţurile minţii.
Iată genialissima afirmaţie:
„Noi femeile ar trebui să avem libertatea de a decide când sânul nostru transmite un mesaj sexual şi când nu”, a declarat Vang, pentru publicaţia britanică. „La piscină clar nu e niciun mesaj sexual. Din acest motiv nu trebuie acoperit, iar noi vom putea face baie topless, exact cum fac şi bărbaţii”.
Deci, ca să fie clar: de azi înainte s-a decretat!
Iată, după acest post sigur mă voi alege cu alte epitete. 🙂 Redau o discuţie între Ravi Zacharias şi o doamnă, discuţie care a avut loc în timpul unui talk-show. Redau dialogul cu aproximaţie:
„Am dreptul, domnule, să hotărăsc dacă viaţa care s-a născut în mine poate fi menţinută sau nu!”
„Ce anume vă dă acest drept?”
„Este dreptul meu moral…”
Citește în continuare
Winston Churchill a fost invitat la o universitate din Canada pentru a susţine o conferinţă. Pentru că se ştia că îi place să bea whisky i s-a oferit un pahar. Pentru a nu se simţi singur, deşi era înainte de ora prînzului, au fost serviţi şi ceilalţi invitaţi. Episcopul local, în momentul în care s-a apropiat chelnerul cu paharul, a sărit cît era de înalt şi a spus astfel ca să fie auzit: „mai bine curvesc decît să beau whisky.”
În următorul moment, Churchill, cunoscut pentru simţul umorului, manifestat atît de spontan s-a îndreptat spre o tînără din asistenţă şi i-a spus: „hai cu mine, n-am ştiut că ni se oferă şi această opţiune”.
Os Guiness, în cartea sa, Prophetic Untimeliness[1], relatează această întîmplare însoţită de următorul comentariu:
Prea adesea în ultima generaţie afirmaţiile publice ale liderilor creştini seamănă cu afirmaţia episcopului, serioasă şi bine intenţionată, dar dezastruos de comică, penibilă şi fără efect. Scepticii ar putea spune: „Cine vorbeşte pentru Dumnezeu?”, iar credincioşii s-ar putea întreba, cu acelaşi simţămînt: „Cine vorbeşte pentru noi?”[2].
Acelaşi autor se întreabă: „oare cum am ajuns, noi creştinii atît de irelevanţi cînd încercăm din greu să fim atît de relevanţi?”[3]
……………………………………………………………………………
Isus spune: „Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.”[4].
Evanghelia este vinul cel nou. Care este acel burduf vechi? Formele învechite ale bisericii, tradiţiile care trebuie aruncate sau burduful pe care contextul cultural ni-l oferă? Petec nou la haină veche sau petec vechi la haină nouă? Acest răspuns al lui Cristos vine după întrebarea ucenicilor lui Ioan, sinceri şi dornici să Îl slujească mai bine pe Dumnezeu, nu din confruntarea cu fariseii care transformaseră religia într-un instrument de slujire a sinelui.
Mai înainte de asta Isus spune: am venit să vindec nu pe cei sănătoşi, ci pe cei bolnavi.
Dragi mei,
Astazi, cu ajutorul lui Dumnezeu Matia si Marilena au ajuns acasa. Ne bucuram ca pot sa fie cu toti impreuna ca familie cu ocazia Sarbatorii Pastelor. Marti vor fi in Timisoara unde vor incepe tratamentul de chimoterapie.
Ii multumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a facut in viata micutului Matia si ne rugam in continuare pentru vindecarea lui. Ne rugam ca Dumnezeu sa-l intareasca in acest tratament si sa-i fie sprijin si alinare, lui si familiei lui.
zilele trecute am primit acestă scrisoare. Am primit permsiunea de a o împărtăşi cu dumneavoastră în vederea semnării petiţiei amintite:
Draga Marius Cruceru,
Grupul Civic „Ioan Alexandru” a initiat o petitie on line pentru schimbarea numelui strazii ” Caderea Bastiliei” din centrul Bucurestiului in strada ” Ioan Alexandru”. Daca esti de acord cu aceasta initiativa sau crezi ca altii ar putea fi interesati, petitia poate fi semnata la
http://www.petitieonline.ro/petitie-p48185053.html
Cu bine si pregatiri rodnice de Pasti,
Silviu Despa
Iată că lăuta nu este doar pentru tipi care trec de 40 de ani (tipi? Puţine femei în toată afacerea asta cu muzica veche, oare de ce, cînd lăuta este un instrument atît de fragil şi graţios? Dacă aţi experimenta apăsarea pe tastieră! Este incredibil de uşoară, tensiunea corzilor este atît de mică… dar… )
Iată adolescenţi cîntînd la lăută şi deloc rău.
sursa youtube milenaciric
Naghi Floare (fostă Mariuţ Floare, devenită Nagy Virag) din Mărtihaz la 93 de ani recita psalmi.
A fost o femeie mică de statură, plină de viaţă, cu o minte ageră şi foarte cuminte, dar care a făcut o faptă demnă de memoria noastră, gest de iubire şi credincioşie care nu trebuie să scape amintirilor colective.
Prin 1944 află că soţul i-a fost împuşcat. Se suie în căruţă, se duce în Ungaria, la groapa comună. Dezgroapă, munceşte să scoată cadavrele dintre care să îşi recunoască bărbatul. Îl vede „Era încă mîndru roziu”, numai în jurul împuşcăturii din frunte începuse să se strice. Îşi aşează mortul în căruţă, îl aduce acasă, îl plînge aşa cum trebuie plîns iubitul şi îl îngroapă aşa cum trebuie îngropaţi cei dragi. Nu s-a mai căsătorit şi a crescut copiii pentru Domnul.
sursa youtube Arto Wikla
Stimati Frati
Lucrul Domnului in Slasoma necesita rugaciune, bani, interventie atat pe plan spiritual cat si material.Lacasul Cultic este in paragina si nu poate fi la acest moment folosit in mod adecvat pentru slujbe publice si ca un loc placut si potrivit in care sa poata fi invitati oamenii.
Noi romanii in general si in mod special noi cei care citim si credem Sfanta Scriptura daruita neamului romanesc de catre Dumnezeu prin stradania si lucrarea lui Dumitru Cornilescu nascut in Slasoma, judetul Mehedinti, avem o mare datorie morala fata de Dumnezeu Iubitorul de oameni care vrea ca nimeni sa nu piara ci toti sa vina la pocainta.
În tabloul lui Memling referitor la săptămîna Adventului şi Triumful Domnului undeva, în toată istoria grafică a acestui extraordinar tablou este ascunsă învierea Domnului… Să o căutăm. Ea se descoperă, la fel ca în Evanghelie, celui ce caută cu sîrg şi celui ce crede cu putere…
Click pe imagine pentru detaliu
Clipul de mai jos este absolut şocant pentru oricine este cît de cît orientat în istoria muzicii. La vederea versurilor te-ai aştepta la ceva muzică gregoriană. Nu-i atît de important textul cît modul în care este cîntată bucata. De la prima notă te izbeşte atmosfera, apoi, modalitatea în care este realizată armonia trimite către spaţiul slav, către Ukraina, Rusia. Modalitatea de realizare a isonului (o notă ţinută lung în vreme ce celelalte voci realizează coloratura) în armonie cu vocea conducătoare, schimbarea de curs melodic toate acestea sînt nu se potrivesc deloc cu limba în care este cîntat imnul. Este absolt fascinantă acestă împerechere între orient şi occident. Este ca şi cum am auzi un cor gregorian, cu modalităţile armonice pe care le ştim deja, cîntînd în slava veche.
Sursa cesarinadine youtube
Latina cîntată în stil slav.
În Pasacaglii, dansuri fiind, fără legătură cu Paştele, deşi se cîntă, din pricina unei false etimologii, şi la Paşte şi au fost adoptate de creştini şi introduse sub umbra bisericii, mai ales după Baroc, important este PASUL. Am ales alt pas rar, altă călcare urieşească. Johann Sebastian Bach, Passacaglia BWV 582 /1 în interpretarea lui Karl Richter.
Pedalierul marchează „paşii”, sînt paşii lui Dumnezeu în trecere, în trecere pe dinaintea jertfelor, paşii Lui în apropiere de stînca în care l-a ascuns pe Moise, tîrîind Shekinah, slava lui pe toate cele trei registre.
Să postim. Să stăm în absenţa mîncării. În absenţă tînjim mai mult după ospăţul ceresc. Aparent îndepărtat.
Această tensiune dintre absenţă şi prezenţă a născut următorul gînd: De fapt toată greutatea credinţei dar şi bucuria consecventă ei vine din această opoziţie absent – prezent.
Big Picture prezintă niște imagini legate de săptămîna care tocmai se încheie.Oare autoflagelarea, răstignirea, chinuirea unor semeni, voluntari desigur, precum a fost chinuit Domnul?
Domnul a fost pus pe cruce.
În artă a fost privit din diferite perspective.
Piesa lui Matthias Grunewald, Crucificarea din Altarul de la Isenheim ne prezintă un Cristos dramatic, înconjurat de o durere strigată, aproape de isterie. Ioan Botezătorul, în mod simbolic este şi el acolo, arată spre Miel cu miel alături. Ioan şi Mariile gesticulînd larg, sunt prezenţi în atitudini grave. Interesant este studiul degetelor. De la degetele Crucificatului, index-ul lui Ioan la mîinile împreunate ale Maicii, degetele împreunate, dar răsfirate ale celeilalte Marii şi palmele exagerat de groase ale lui Ioan.
Pastorală de Paşti, 2010,
Un prieten mi-a amintit zilele trecute fimul lui Giulio Base, film în care actorul Omar Sharif interpretează rolul Apostolului Petru. Bătrîn şi cu puţine puteri, apostolul se întreabă: (redau fraza în cuvintele prietenului meu):
„“Doamne, sunt bătrân, oare ce mai aştepţi de la unul ca mine? Tu nu ştii cum este să ajungi bătrân!” Apoi îşi revine în sine şi îşi dă seama de gândul greşit. Domnul îl chema la Sine! Şi a plecat spre Roma…pentru ultima oară spre cea mai glorioasă călătorie!”
Dumnezeu ştie sau nu ştie cum este bătrîneţea? Ştie boala lungă, moartea treptată, refuzul de a privi la membrul amputat al cuiva care aşteaptă cu groază ca efectul anestezicului să treacă, dar descumpănirea şi îngrijorarea la apariţia unui nodul nou, a unei umflături suspecte, unui ciot dureros în osul inflamat? Ştie Dumnezeu cum trăieşte o femeie sfîşietoarea descoperire a perilor albi, petelor noi postnatale apărute pe pielea feţei, pînă ieri întinsă şi albă, sau încreţirea ridurilor care nu mai pot fi acoperite de cosmetice? Cum poate înţelege Dumnezeu întristarea părinţilor care cresc un copil cu sindromul Down sau sfîşierea inimii unei mame, care îşi ridică copilul sfîrtecat dintre fiarele maşinii, fără speranţa învierii a treia zi?
Cum poate înţelege El, care nu a experiementat deteriorarea, ci numai înflorirea în vîrstă, întinerirea şi maturizarea în trup? Cum poate atunci mîntui Dumnezeu un om bătrîn, dacă n-a îmbătrînit; o femeie, dacă s-a întrupat bărbat; un copil cu handicap mental, dacă desăvîrşit s-a născut?
De unde să ştie Tatăl Fiului sau Cristosul nostru aceste lucruri. Pare să fi scăpat ieftin: o tinereţe impecabilă, un trup desăvîrşit, divin, carne şi sînge (sarx kai aima) e adevărat, cum spune Evanghelia, dar un trup care n-a experimentat îmbătrînirea, durerile naşterii sau deteriorarea mentală.
sursa Youtube ShroudOfTurin2010
Sper să nu se supere DEA pe mine, dar nu mă pot abţine! 🙂
Un ateu i-a spus unui creştin:
– Voi, creştinii, aţi confiscat toate sărbătorile. Toate sînt legate de creştinism într-un fel sau altul!
– Păi, îmi pare rău, alegeţi-vă şi voi una!
– Care, că toate zilele sînt ocupate!
Nu-i interesant acest text?
Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupã el, multiplicat peste tot, la scarã planetarã, in ipostaza sãrutãrii care acoperã trãdarea.
Printre noi, cei ce beneficiem de civilizatie, de culturã, de progres stiintific, de libertate, de bunurile pãmântului si de harurile cerului, printre noi se instaureazã, incetul cu incetul, un duh perfid care rãstoarnã valorile si perverteste limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevãr, furtul inteligent devine profesie onorabilã, sodomia se cheamã orientare comportamentalã, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietenã se degradeazã in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleazã program de sãnãtate antiSIDA, destrãmarea familiei se numeste planificare familialã, crimele ingineriei genetice se fac in numele vindecãrilor miraculoase, prostitutia se legitimeazã prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamã de meditatia transcendentalã, sãrãcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tãri se cheamã rãzboi preventiv, terorismul isi reclamã valente divine, infeudarea economicã se numeste credit bancar, pomana politicã devine act de caritate. si multe altele.
Voicu Bojan, Proiectul Iisus, Jesus terv, Jesus Project, Koinonia, Cluj-Kolosvar, 2009.
Albumul lui Voicu Bojan poate fi interpretat şi ca un răspuns în imagini la încercările securistice de a ne pune pe români împotriva ungurilor. Proiectul Isus, proiect mai vechi al lui Voicu, este un astfel de răspuns de creştin încăpăţînat la stimulii urii şi la strategiile resentimentare.
Adagio în Sol minor de Albinoni, bucată atribuită lui Remo Giazzoto, a fost uzat şi abuzat. A fost background la documentare de televiziune, filme artistice (Gallipoli, 1981), ştiri mortuare, a fost interpretat cu instrumente electronice cu mulţime de efecte, l-am ascultat şi la acordeon şi la chitară electrică şi la orgă electronică în diferite registre…
Chiar şi The Doors au încercat o reinterpretare pentru cortina muzicală din spatele lui Jim Morrison. Nici tupeistul de Yngwie Malmsteen nu s-a abţinut să nu-l aşeze pe griff-ul lui.
Acum să ne întoarcem la dulcele, dar penetrantul sunet al viorii însoţite de orchestră şi orgă.
Sunetele căţărate pe liniuţele de deasupra portativului de cheie sol, îngemănate cu pasul contrabasului, cu sunetul de pedalier al orgii, îngropat după scările de sub portativul în cheia Fa. Coloratura în diferitele registre, arpegiile, schimbările surprinzătoare de acorduri, fac din această bucată, la prima vedere previzibilă, uşor de transcris, una dintre cele mai emoţionante şi complexe fraze muzicale, cu o atmosferă aerat de densă, împovărător de uşoară.
Mari a ieșit din spital și cred ca are rezervarea făcută pe data de 2 aprilie pentru întoarcere acasă. Asta în cazul în care nu găsesc mai devreme rezervare la avion. Din câte am înțeles Matia va fi în grija Domnului prin medicul Cătălin Cârstoveanu la Spitalul Mari Curie din București. Acolo va fi internat pentru a primi tratamentul de chimioterapie periodic așa cum au spus medicii: 3 zile internare 3 săptămâni pauză timp de 42 săptămâni.
Am auzit din partea unui coleg o istorie foarte emoţionantă.
Un teolog aflat în plin avînt şi la vîrf de carieră îşi îngrijeşte soţia bolnavă de Altzheimer.
Şi-a dat demisia din funcţiile de conducere, şi-a întrerupt activitatea şi a rămas să îşi îngrijească soţia.
Colegii şi prietenii l-au sfătuit să îşi continue lucrarea, pentru că…