Iată o traducere după Septuaginta:

CAPITOLUL 1

1. Cântarea Cântărilor, cea care este a lui Solomon.

2. Săruta-m-ar cu sărutările gurii lui,

căci sânii tăi [sunt] buni, mai presus decât vinul.

3. Şi mireasma mirurilor tale, mai presus decât toate aromele,

mir revărsat [este] numele tău,

de aceea s-au îndrăgostit de tine fetele.

4. Te-au atras,

în urma ta vom fugi după mireasma mirurilor tale.

Împăratul m-a dus în cămăruţa lui.

Să ne bucurăm şi să ne veselim de tine,

vom iubi sânii tăi, cei mai presus decât vinul,

dreptatea te-a iubit.

5. Sunt neagră, dar frumoasă, fiice ale Ierusalimului,

precum corturile Kedarului, precum acoperitoarele de corturi ale lui Solomon.

6. Nu mă priviţi, căci eu am fost înnegrită

pentru că soarele a privit mai mult la mine:

fiii mamei mele s-au certat cu mine,

m-au pus păzitoare la vii,

[însă] via mea n-am păzit-o.

7. Spune-mi, cel pe care îl iubeşte sufletul meu,

pe unde îţi paşti [turma], pe unde te culci la amiază,

ca să nu mai fiu ca una [care dă târcoale] învelită pe la turmele prietenilor tăi.

8. Dacă nu te-ai cunoaşte pe tine însăţi, cea frumoasă între femei,

ieşi tu pe urmele turmelor

şi paşte-ţi caprele

spre corturile păstorilor.

9. Iepei mele, ca cea din mijlocul carelor de luptă ale lui Faraon,

te-am asemănat, pe tine, iubita mea.

10. Ce frumoşi s-au făcut obrajii tăi, ca turturelele,

gâtul tău, ca lănţişoarele.

11. Ţi le vom copia în aur

cu lucrături din argint.

12. Până să se întindă împăratul [lângă mine],

nardul meu şi-a dat mireasma.

13. O legătură de mirt [este] iubitul meu pentru mine,

care se va cuibări chiar între sânii mei.

14. Iubitul meu, un ciorchine de Cipru pentru mine,

în viile din Engaddi.

15. Iată, eşti frumoasă tu, iubita mea,

iată ce frumoasă eşti: ochii tăi, porumbiţe!

16. Iată că eşti frumos, iubitul meu, şi plăcut, [când te apleci]

către patul nostru umbrit!

17. Bârnele caselor noastre, cedrii;

grinzile, chiparoşii.

CAPITOLUL 2

1. Eu sunt floarea câmpiei, crinul văilor.

2. Ca un crin în mijlocul spinilor,

aşa-i iubita mea în mijlocul fecioarelor

3. Ca un măr între uscăturile din crâng,

aşa-i iubitul meu în mijlocul feciorilor:

am dorit şi m-am aşezat în umbra lui

iar rodul-i dulce pe cerul gurii mele.

4. Duceţi-mă în casa vinului,

puneţi peste mine iubire.

5. Întăriţi-mă cu miresme,

învioraţi-mă cu mere, căci rănită-s de dragoste

6. Mâna-i stângă, sub capul meu,

şi dreapta lui mă cuprinde.

7. Vă pun sub jurământ, fecioare ale Ierusalimului,

în puterile şi tăriile câmpului,

ca nu cumva să stârniţi şi să treziţi dragostea, până nu vrea ea.

8. Vocea iubitului meu;

iată-l, ajunge sărind peste munţi,

săltând peste dealuri.

9. Iubitul meu este asemenea antilopei

sau puiului cerboaicelor de pe munţii Baithel.

Iată-l, el stă în spatele zidului nostru,

pândind printre ferestre,

iscodind printre zăbrele.

10. Îmi răspunde iubitul meu şi îmi spune:

ridică-te, vino, iubita mea, frumoasa mea, porumbiţa mea!

11. Căci, iată, iarna a trecut,

ploaia s-a dus, s-a depărtat cu totul de la sine.

12. Florile au fost zărite pe pământ,

vremea curăţatului [viei] a sosit,

glasul turturicii a fost auzit pe pământul nostru.

13. Smochinul îşi aduce roadele timpurii,

viile înfloresc şi îşi dăruiesc mireasma.

Ridică-te, vino, iubita mea, frumoasa mea, porumbiţa mea!

14. Şi vino, tu, porumbiţa mea, în crăpătura stâncii,

având adăpost peretele de stâncă,

arată-mi faţa ta,

şi fă-mă să-ţi aud glasul

căci glasul ţi-e dulce şi chipul tău, frumos.

15. Prindeţi-ne vulpile

cele mici, care strică viile,

şi viile noastre sunt în floare.

16. Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui,

[a celui] care-şi paşte [turma] între crini.

17. Până să îşi dea sufletul ziua şi până să se mişte umbrele,

întoarce-te şi aseamănă-te, iubitul meu,

antilopei, puiului cerboaicelor,

pe munţii cu prăpăstii.

CAPITOLUL 3

1. Pe patul meu, în noapte,

te-am căutat, pe tine, pe cel pe care îl iubeşte sufletul meu,

l-am căutat şi nu l-am găsit,

l-am chemat şi nu m-a auzit.

2. Mă voi scula deci şi voi înconjura cetatea

în pieţe şi pe străzi,

îl voi căuta pe cel pe care îl iubeşte sufletul meu,

l-am căutat şi nu l-am găsit.

3. M-au găsit în cetate cei care păzesc şi dau ocol cetăţii.

Nu l-aţi văzut pe cel pe care îl iubeşte sufletul meu?

4. Cum am trecut puţin de ei,

îndată l-am găsit pe cel pe care îl iubeşte sufletul meu,

l-am prins şi nu l-am mai lăsat,

până ce nu l-am dus în casa mamei mele

şi în cămăruţa zămislirii mele.

5. Vă pun sub jurământ, fecioare ale Ierusalimului,

în puterile şi tăriile câmpului,

să nu treziţi şi să nu stârniţi dragostea până nu vrea ea!

6. Cine este cea care se ridică din pustie,

ca nişte coloane de fum de la arderea

smirnei şi tămâii, din toate pudrele vânzătorului de miresme.

7. Iată lectica lui Solomon,

cu şaizeci de viteji împrejur

dintre vitejii lui Israel.

8. Cu toţii purtând sabie,

pregătiţi de bătălie,

căci bărbatul ţine sabia pe coapsă

din cauza primejdiilor din timpul nopţii.

9. Împăratul Solomon şi-a făcut un palanchin

din lemn de Liban.

10. I-a făcut stâlpi din argint

şi spătarul din aur,

scaunul în purpură,

interiorul, placat cu pietricele,

daruri de dragoste de la fiicele Ierusalimului.

11. Ieşiţi şi priviţi

chiar la împăratul Solomon,

la coroana pe care i-a pus-o pe cap mamă-sa

în ziua nuntirii sale

şi în ziua bucuriei sale.

CAPITOLUL 4

1. Iată, eşti frumoasă, prietena mea, iată ce frumoasă eşti,

ochii tăi, porumbiţe,

în spatele tăcerii tale,

părul îţi este ca o turmă de capre

care se arată din Galaad.

2. Dinţii tăi, ca o turmă de oi tunse

care ies din scăldătoare,

toate purtând gemeni,

nici una nu este stearpă între ele.

3. Eşarfă de purpură, buzele tale,

şi graiul tău, fermecător,

o jumătate de rodie, obrazul,

dincolo de tăcerea ta.

4. Ca turnul lui David, gâtul tău,

zidit spre Thalpioth

cu mii de scuturi atârnând pe el,

toate armăturile grele ale vitejilor.

5. Sânii tăi, ca doi pui gemeni de gazelă

care pasc între crini.

6. Până nu îşi dă duhul ziua şi se mişcă umbrele,

voi porni eu spre muntele de smirnă

şi spre dealul de tămâie.

7. Toată eşti frumoasă, prietena mea, nu este nici o pată pe tine.

8. Vino din Liban, mireaso, vino din Liban

vino şi coboară de pe vârful Credinţei

din vârful Sanir şi Hermon,

din culcuşurile leilor, din munţii leoparzilor.

9. Ne-ai îmbolnăvit de inimă, soro-mireaso,

ne-ai îmbolnăvit de inimă cu unul dintre ochii tăi,

cu unul dintre [colierele] de la gâtul tău.

10. Ce frumoşi s-au făcut sânii tăi, soro-mireaso,

ce frumoşi s-au făcut sânii tăi de la vin,

şi mirosul hainelor tale, mai presus decât toate aromele?

11. Buzele tale picură miere, mireaso,

miere şi lapte este sub limba ta

şi mireasma hainelor tale este ca mireasma tămâii.

12. Grădină închisă, soro-mireaso,

grădină închisă, fântână pecetluită.

13. Mlădiţele tale , livadă de rodii cu rod,

camfor cu nard.

14. Nard şi şofran,

trestie şi scorţişoară,

cu toţi pomii Libanului,

mirt şi aloe cu cele mai bune parfumuri,

15. izvor al grădinilor, fântână a apei vii,

care curge din Liban.

16. Ridică-te, vântule din nord şi vino vânt de la sud,

suflă peste grădina mea, să curgă miresmele mele,

să se ridice frăţiorul meu, spre grădina sa

şi să îi mănânce roada.

CAPITOLUL 5

1. Am intrat în grădina mea, surioara mea, mireaso,

am cules smirna mea cu aromele mele,

am mâncat pâinea mea cu mierea mea,

am băut vinul meu cu laptele meu,

mâncaţi, prieteni, şi beţi şi îmbătaţi-vă, fraţilor.

2. Am adormit, dar inima mea veghea,

vocea frăţiorului meu implora la uşă:

deschide-mi, sora mea, prietena mea,

porumbiţa mea, tu, desăvârşito,

căci mi s-a umplut capul de rouă.

şi pletele de picurii nopţii.

3. M-am dezbrăcat de cămaşă, cum s-o pun înapoi,

mi-am spălat picioarele, cum să le murdăresc iarăşi?

4. Iubitul meu şi-a pus mâna prin deschizătură

şi pântecul meu a tresărit din pricina lui.

5. M-am ridicat şi am deschis frăţiorului meu,

mâinile mele picurau de smirnă,

degetele mele, pline de smirnă,

pe mânerele încuietorii.

6. I-am deschis frăţiorului meu,

frăţiorul meu s-a întors,

sufletul mi-a ieşit din mine la cuvântul său,

l-am căutat, dar nu l-am găsit,

l-am strigat, dar nu m-a ascultat.

7. M-au găsit paznicii, cei care dau ocol în cetate,

m-au lovit şi m-au rănit.

Mi-au luat vălul paznicii întăriturilor.

8. Vă jur, fiice ale Ierusalimului,

pe puterile şi tăriile câmpului,

dacă l-aţi găsi cumva pe frăţiorul meu, i-aţi duce vestea

că eu sunt devorată de dragoste?

9. Ce are frăţiorul tău faţă de altul, tu, frumoasă între femei,

ce are iubitul tău faţă de altul, de ne juri aşa?

10. Iubitul meu este alb şi îmbujorat [ca focul],

şi este ales dintre zece mii.

11. Capul lui este ca aurul şi faz

pletele lui sunt ca valuri negre ca [penele] corbului.

12. Ochii lui, ca nişte porumbiţe pe mulţime de ape,

scăldate în lapte,

aşezate pe mulţime de ape.

13. Obrajii lui, boluri cu aromă din care se răspândesc miresmele,

buzele lui, crini din care picură smirnă din plin.

14. Mâinile lui, inele de aur turnate şi umplute cu piatră de Tars,

pântecul lui, fildeş lucrat pe piatră de safir.

15. Picioarele, coloane de marmură,

întemeiate pe talpă de aur,

înfăţişarea lui, ca arborele de Liban ales, ca cedrii.

16. Cerul gurii lui, dulceaţă, şi tot este dorinţă,

acesta este frăţiorul meu,

şi acesta este prietenul meu, fecioare ale Ierusalimului.

CAPITOLUL 6

1. Pe unde a plecat frăţiorul tău, tu, frumoasă între femei,

pe unde s-a întors,

şi îl vom căuta împreună cu tine.

2. Frăţiorul meu s-a coborât în grădina lui,

spre bolurile cu arome,

ca să pască în grădini şi să culeagă crini.

3. Eu sunt a frăţiorului meu şi frăţiorul meu este al meu,

cel care paşte între crini.

4. Frumoasă eşti, prietena mea, precum plăcerea,

frumoasă ca Ierusalimul,

uimitoare ca [trupele] aranjate în linie

5. Întoarce-ţi ochii cu totul de la mine,

căci ei mă tulbură,

pletele tale, ca turmele de capre

care ies la iveală din Galaad.

6. Dinţii tăi, o turmă de oi tunsă,

care iese din scăldătoare,

toate purtând gemeni,

şi nici una stearpă între ele.

7. Eşarfă de purpură, buzele tale,

şi graiul tău, fermecător,

ca o jumătate de rodie este obrazul tău

dincolo de tăcerea ta.

8. Sunt şaizeci de prinţese şi optzeci de ţiitoare,

iar fecioarelor nu li se ţine numărul.

9. Una este însă porumbiţa mea, desăvârşita mea,

singura născută mamei ei,

aleasă este pentru cea care a născut-o,

au văzut-o fecioarele şi au fericit-o

şi prinţesele şi ţiitoarele au lăudat-o.

10. Cine este aceea care răsare ca aurora,

frumoasă ca luna, aleasă ca soarele,

uimitoare ca [rândurile de oşti] în linie.

11. Am coborât în grădina nucului ca să văd verdeaţa văii,

să văd dacă via este înflorită

şi dacă rodiile au înflorit.

Acolo îţi voi da sânii.

12. Nu ştiu, sufletul meu s-a aşezat [ca în] carul de război al lui Aminadab.

CAPITOLUL 7

1. Întoarce-te, întoarce-te, Sulamita,

întoarce-te, întoarce-te şi vom privi la tine.

Ce vedeţi la Sulamita,

cea care vine precum dansul oştilor [tăbărâte]?

2. Ţi s-au făcut frumoase picioarele în sandale,

fată de prinţ.

Îndoiturile coapselor tale sunt asemenea pietrelor preţioase,

asemenea lucrăturii unor mâini de meşter.

3. Buricul tău, cupă turnată,

căreia nu îi lipseşte vinul amestecat,

pântecul tău, snop de grâu, încins de crini.

4. Amândoi sânii tăi, ca doi căpriori, gemenii unei căprioare

5. Gâtul tău ca un turn de fildeş,

ochii tăi, ca iazurile în Esebon,

în porţile Fecioarei celor mulţi,

Nasul tău, ca turnul Libanului,

privind faţa Damascului.

6. Capul îţi este aşezat pe tine, precum Carmelul şi

pletele capului tău, precum porfira,

împăratul este legat [de ele] ca în curse.

7. Ce frumoasă te-ai făcut, şi ce plăcută te-ai făcut,

dragoste, în desfătările tale.

8. Această măreţie a ta este asemănătoare palmierului,

şi sânii tăi se aseamănă cu ciorchinii.

9. Am spus, mă voi sui în palmier,

mă voi prinde de [ramurile sale] de sus,

sânii tăi îmi vor fi ciorchinii de vie,

şi mireasma nasului tău ca merele.

10. Şi cerul gurii tale, ca vinul cel bun

care curge spre frăţiorul meu ,

fiind de-ajuns pentru buzele şi dinţii mei.

11. Eu sunt a frăţiorului meu

şi întoarcerea sa este pentru mine.

12. Vino, frăţiorul meu, să ieşim în câmp,

să găzduim în sate.

13. Să ne sculăm [şi să plecăm] dimineaţa spre vii,

să vedem dacă a înflorit via,

dacă sunt în floare rodiile,

acolo îţi voi da sânii mei.

14. Mandragorele şi-au dat mireasma

şi pe porţile noastre [avem] toate fructele,

pe cele noi pentru cele vechi le-am păstrat pentru tine, iubitule.

CAPITOLUL 8

1. De ce nu mi-a fost dat să fii frăţiorul meu, hrănit la sânii mamei mele,

dacă te-aş fi găsit afară, te-aş fi sărutat şi nimeni nu m-ar fi dispreţuit.

2. Te voi cuprinde şi te voi duce în casa mamei mele

şi în cămăruţa celei care m-a născut,

ţi-aş da să bei din vinul cu mirodenii

şi din mustul rodiilor mele.

3. Stânga-i este sub capul meu

şi dreapta lui mă va cuprinde.

4. Vă pun sub jurământ, fecioare ale Ierusalimului,

în puterile şi în tăriile câmpului,

ca nu cumva să treziţi şi să stârniţi dragostea până ce nu vrea ea.

5. Cine este aceea care se ridică înălbită fiind,

care se sprijină pe frăţiorul ei?

De sub măr te-am ridicat,

acolo te-a născut mama ta,

acolo unde te-a născut cea care te-a zămislit.

6. Aşează-mă ca o pecete pe inima ta,

ca o pecete pe braţul tău,

căci puternică precum moartea-i dragostea,

apăsătoare ca locuinţa morţilor, gelozia.

Săgeţile ei sunt săgeţile focului flăcărilor ei.

7. Multă apă nu va putea să stingă dragostea

şi râurile nu o îneacă,

chiar dacă un om şi-ar da toată viaţa lui pentru dragoste,

cu mult dispreţ ar fi dispreţuit.

8. Avem o soră micuţă şi încă nu are sâni,

ce vom face pentru surioara noastră

în ziua în care i se va vorbi?

9. Dacă este zid, vom zidi pe ea întăritură de argint,

dacă este uşă, i-om face de jur împrejur tocul de cedru.

10. Eu [sunt] un zid şi sânii mei, ca nişte turnuri,

eu am fost în ochii lui ca una care a găsit pacea.

11. O vie i-a fost dată lui Solomon în Beelamon,

a dat via lui celor ce păzesc,

bărbatul aduce pentru rodul ei mii de arginţi.

12. Via mea este a mea, înaintea mea, miile fie ale tale, Solomon,

şi două sute ale celor care păzesc rodul ei.

13. Cel ce stai în grădini,

prietenii se apropie la vocea ta, ascultă-mă!

14. Fugi, frăţiorul meu, şi fă-te asemenea unei căprioare,

ori asemenea unui căprior pe munţii de miresme.

[1] lit. „cele ce vin dinspre tine, trimise de tine”

[2] hapax legomenon. Vezi notele.

[3] Referire poetică la Ierusalim. Aşa au înţeles-o traducătorii Septuagintei, vezi Matei 21:5, Ioan 12:15

(este traducerea apărută în LXX Polirom, cu un comentariu şi note realizate de drds. Otniel Vereş)