Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
Un salut în zi de sărbătoare: Hristos a înviat!
Amin!
http://angelzori.wordpress.com/2010/04/04/la-jaf-in-joia-mare/
Îmi pare rău! Aveţi asigurare? Dacă nu, plătiţi şi amendă pentru că nu aţi avut alarmă şi asigurare. Vreo 100 de milioane.
Asta este legea. Să ne intre tuturor bine în minte: Domnul păzeşte Casa Lui, dar se foloseşte şi de alarmă.
Marius David, nu stiu detalii legate de asigurare.
Mie imi pare rau de incident si sper, ca oamenii , sa ajute cumva.
In rest… toti avem nevoie de intelepciunea care vine de sus.
O zi frumoasa sa ai tu, si ai tai dragi!
Ce inventar lipseşte, ce instrumente? Poate că aici putem ajuta cumva
Marius David eu stiu (din ceea ce pastorul ne-a spus)orga, chitara bass, si tobele plus un laptop si proiectorul pentru cantari.
Dar iti pot lasa numarul fr. Boingeanu, (in privat) daca imi trimiti un e-mail iti voi raspunde. Ai adresa mea din comentarii.
Tot ce pot spune este ca, Personal, iti multumesc mult.
Sa fiti rasplatiti inmiit de Cel inviat.
să vedem ce se poate face, voi încerca sa vad în stînga în dreapta.. depinde şi de pretenţii..
poate că cel mai bun este ajutorul cu bani ca sa isi cumpere cei care stiu ce au nevoie
eu n-as dona pentru tobe 🙂
Scuze – dar de ce nu tobe ? 🙂 m-ai facut curioasa. Tocmai tu care esti „pro instrumente” , fan instrumente .
E o discuţie lungă!
Uită-te la emisiunea de pe Credo d e la Valea Draganuui, seminarul din vară, acolo explic de ce şi mai ales de ce nu în spaţiul liturgic şi în timpul liturgic… nu trebuie să fie abuz de beţe bătute de pielea de vită.
CRISTOS A INVIAT!
Adevărat a Înviat!
Hristos a inviat! Bucurie si pace tuturor!
Aşa să fie!
Salut, eu sunt tobaru’ al carei ustensila a fost furata. Te inteleg de ce nu esti fan tobe la fel de mult cum inteleg si pe cei pro. Nu-i judec nici pe unii nici pe altii si nu cred ca are rost (sau are?) sa pornim un pro si contra 🙂
Oricum, iti multumesc pentru disponibilitatea de a dona (sau de a aduna donatii) pentru instrumente. Daca vrei ca eventualii bani sa nu fie pentru tobe poti mentiona (vorbesc serios, fara ironii, sarcasm etc.) si se vor aloca celorlalte gauri care au fost facute (clapa, laptop etc.).
Asa cum spunea si Lia, iti putem pune la dispozitie metoda de contact a pastorului nostru senior sau cel al liderului nostru de inchinare.
In rest – scuze de comentariu lung – numa’ bine! God bless!
al carui*
Salut, tobarule.
Eu în principiu nu am nimic împotriva tobelor,
1. cînd sînt folosite corect
2. cînd sînt folosite de cineva care mai şi ştie…
în toată rromînika n-am întîlnit mai mult de un baterist evanghelic cu adevărat bun, restul? nişte simpli toboşari, uşor de înlocuit cu nişte simple metronoame.
Nu ştiu cum baţi tu, dar nu asta este important.
Am încercat să vorbesc cu cîţiva prieteni care au chitări pe care le-ar putea dona.
Luni am un răspuns.
nice blog!
mc
Mersi pentru aprecieri, si te asigur ca nu sunt din specia metronom 🙂 (pe care incerc s-o evit cat mai mult – si in stilu’ meu si in al altora). anyway, cum ai spus si tu, este irelevant in discutia curenta.
Legat de donatii, e super ca te-ai implicat dar probabil ca nu am informat bine – sorry – chitarile nu au fost furate. Doar clapa si tobele – dintre instrumente :).
P.S. legat de blog, te citesc inca de cand era patratosu’ 🙂
abia astept sa ne si vedem sa imi bati ceva
Ah, chitarile… eu cu chitarile sint. sa vedem totusi si de celelalte.
luni vedem
Memling a pictat des tema invierii. In pictura postata, Invierea aapre in dreapta jos. O imagine aproape identica a aceluiasi eveniment e folosita si in alt tablou:
http://www.artbible.info/art/large/351.html
si o imagine putin diferita in alt tablou:
http://www.lib-art.com/artgallery/13916-resurrection-hans-memling.html
Mulțumesc pentru cele două link/uri
Pingback: Memling, Pasacaglia, Pascalis admirabilis, cu creierul la spălat « La patratosu