Marius Cruceru

”Pentru că aş fi vrut să pot ocoli partea cu cerşitul, nu mi-am fixat un target prea mare pentru strângerea de fonduri, chiar am ales suma minimă: 300 lei. Mă gândeam că nici atât nu e de lepădat şi, ca în alte dăţi, am hotărât ca în lipsa susţinătorilor să plătesc eu. Nu vă pot spune ce mult mă bucur că mai mulţi prieteni şi necunoscuţi (unii au preferat să rămână anonimi) s-au alăturat efortului meu şi s-au strâns până astăzi 1764 lei. Mi-aţi înseninat zilele, sunt nespus de mulţumitoare! Mai presus de toate: împreună am dat startul în viaţă, salvând vieţi şi onorându-L pe Dumnezeu prin fapta noastră.

„Hai să tratăm pe fiecare nou-născut ca şi când ar fi un viitor preşedinte„, au formulat frumos iniţiatorii proiectului. Eu zic: Hai să ne-amintim că, ori de câte ori am făcut un bine cât de mic unui semen (oricât de neînsemnat ar părea el), Domnului i l-am făcut, potrivit spuselor Scripturii. Şi că în Matei 25: 45 scrie: „Adevărat vă spun că ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut”. E adevărat că acolo nu scrie să donăm bani pentru achiziţionarea de incubatoare, dar fapta nu se încadrează şi ea în categoria binelui făcut celui în nevoie?”

Dana Sisoeva

”Îmi place să-mi imaginez că nu aş fi putut sta deoparte, că aş fi găsit soluţii pentru a salva măcar un copil, că aş fi renunţat la lucrurile de valoare şi chiar la cele necesare unui trai decent. Dar nu pot spune cum aş reacţiona aflându-mă într-o asemenea criză, nu pot garanta că nu m-aş lăsa paralizată de teamă sau pradă disperării… Ştiu doar că provocările de azi îmi oferă testul ce-mi măsoară dragostea pentru aproape, capacitatea de sacrificiu, dedicarea şi curajul de a acţiona. În definitiv, încrederea în Dumnezeu, nu-i aşa? Dăm startul în viaţă constitui o asemenea provocare pentru mine: mi se cere atât de puţin (orele de antrenament, efortul de a alerga 6 ore la maraton, banii de înscriere şi de drum) pentru a salva, alături de medicii sibieni (efortul lor zilnic întrece cu mult gesturile noastre ocazionale!), vieţile unor copii. Aţi auzit de Irena Sendler? Ea a plătit un preţ mult mai mare, mi-e şi ruşine când mă gândesc la cât de puţin dăruiesc eu!”

Dana Sisoeva

Mîine seară despre metaforele mîntuirii.

“Recognition of god-language as fundamentally metaphorical does not mean that it does not have a referent, and that some at least of the metaphors may not actually possess a particular appropriateness to this referent. In fact, metaphors are themselves mini-stories, suggesting ways of looking at a reality which cannot be reduced to terms of the metaphor itself.” N. T. Wright