Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
V-am trimis un video cu Tavi cu ceva timp in urma..
Este un chitarist EXTRAORDINAR, dar ceea ce-mi place cel mai mult la Tavi e dragostea lui pentru Dumnezeu!
da, mulţumesc,
Multumesc de recomandare. Nu am auzit inca de Alexandru Marian si chitarile sale dar vreau sa aflu mai multe despre el. Under as putea auzi chitarile lui? La Multi Ani!
vezi în videoclipul din anunulţ cu emisiune credo.tv.
acolo va fi,
Am făcut nişte prezentări, acolo sînt şi link-urile, spune-mi dacă găseştil
de asemenea, te invit în România, dacă poţi veni pentru a organiza o serie de concerte.
Facem cumva noi cu organizarea. Discutăm pe privat
iată aici şi vezi link-urile indicate
https://mariuscruceru.ro/2011/12/29/emisine-despre-muzica-pe-credo-tv/
de asemenea http://www.chitareconcert.wordpress.com
Multumesc de paginile acestea. Frumoasa adaptare a preludiului #1. Imi place mult philosophia domnului Marian si data viitoare cand vin acasa, trebuie neaparat sa il vizitez si sa experimentez chitarile lui. Putem vorbi pe privat in privinta concertelor anul viitor. Adresa mea de email este EDITAT DE MODERATOR
Da, sigur, să discutăm toate aceste lucruri! Domnul Marian va fi deschis să vă primească.
Ma si tem sa scriu la postul asta ca sa nu cumva sa se considere ca fabulez doar pentru a ” ma da mare”.Credeti ori nu asa s au intimplat lucrurile.Azi noapte l am visat pe Tavi , pe Cosmin fratele lui si pe Beni cel mai mic.De bucuria revederii am plins cu hohote (in vis) incit de dimineata am vrut sa o intreb pe sotia mea daca nu m a auzit plingind in somn.Mi se mai intimpla citeodata.Trezindu ma, ajung la partea din „ritualul ” de dimineata care inseamna : mess,e mail, Antena 3 (stiri pe net) si Mariuscruceru. Am fost socat sa vad postarea cu Tavi Jinariu.Spuneti i cum vreti ,dar pentru mine e inca o dovada (daca mai era necesara ) , ca nu suntem doar materie.Copii astia au crescut sub ochii mei si pot sa spun ca rar mi a fost dat sa vad atita perseverenta la virsta aia.De aceea au si ajuns unde sunt. Sora lui, Claudia care si ea e in State ,a fost de mica multipla medaliata si cistigatoare a multor concursuri de vioara.Cind erau mici ,aveam grup de partasie la ei acasa .Eu cintam cu chitara ,tatal lor cu acordeonul .Stiu ca par lipsit de modestie , dar se pare ca de acolo i se trage „boala” cu chitara, desi eu am fost si am ramas un vesnic incepator.Domnul sa le calauzeasca mai departe pasii si sa i ajute sa poata purta povara succesului,care nu i deloc usoara.O spun din auzite .
într-adevăr .. impresionant.
Imi aduc aminte cu mare placere de anii aceia si da, este adevarat, dumneavoastra m-ati invatat primele acorduri de chitara (Mi minor cu Si septima) si de acolo mi se trage „boala” de chitara. In privinta succesului, in lumea chitarii, sunt in peste mic intr-un acvariu mare. Sunt o gramada de chitaristi foarte talentati aici in Los Angeles si daca eu pot aduce lauda Domnului cu zdraganeala mea, eu sunt multumit. Sa auzim de bine, multe binecuvantari in anul care vine, si sa ne vedem in curand!
ei, lasă, nu te lăsa aşa de modest!
Nu vreau sa intimez o modestie fabricata dar de obicei incerc sa ma analizez in vedere chitaristilor din linkul urmator. De fiecare data cand ii vad cantand, imi vine sa imi pun cetera jos si sa fac un dus cu apa rece ca sa ma trezesc la realitate, si sa pun mana din nou pe chitara 🙂
ei, aceştia, spanioli fiind ,se nasc cînd se nasc cu o mică chitărucă legată de piciorul stîng, o chitărucă care creşte odată cu ei.
De fapt sunt americani. Este vorba despre „Los Angeles Guitar Quartet”. Vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Los_Angeles_Guitar_Quartet
Desi nu s-or fi nascut cu chitaruca legata de piciorul drept, ca spaniolii, tot geniali sunt.
E bun de tot baiatu asta !!
Meserias …
Pingback: Chaconna potrivită pentru Sîmbăta Mare | Marius Cruceru
Pingback: El Negra | Marius Cruceru
Pingback: Sîmbătă: CONCURS DE CHITARĂ CLASICĂ LA UEO, PREMIUL: o chitară de lutier “Constantin Dumitriu” | Marius Cruceru
Pingback: Tavi Jinariu cu Amintirile alhambreze pe o Cordoba Torres Master Series | Marius Cruceru
Pingback: Tavi Jinariu – “Reflections along the Way” | Marius Cruceru
Super… L-am vazut si eu pe youtube c a ntand „capricio arabe”. Excelenta interpretarea. In biografie scrie ca e un crestin devotat, ceea ce ma face sa il apreciez si mai mult.
Daniel, omul este un personaj de frecventat cu adevărat! Abia aștept să îl aducem în România la un concert!
Pingback: Tavi Jinariu la Oradea! | Marius Cruceru