Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
A republicat asta pe Suceava Evanghelica și a comentat:
Asa ceva! Incredibil! Dacă ai doi de ăștia în biserică…
Viata îl bate pe Kafka… daca nu viata, cel putin unele vietuitoare bipede.
De ieri îmi tot fornăiesc pe nas ideile hazlii ale acestui om (comice doar pentru oamenii obişnuiţi, dar deloc neremarcabile).
În fond, nu e deloc simplu ce spune insul, fiindcă mentalul acestor oameni se mişcă nelimitat şi imprevizibil într-o anumită zonă a divertismentului raţional, dar un divertisment nespiritual, necomic pentru ei, dispunînd de o raţiune liberă care culisează de la baze secundare la dominante raţionale, înfiinţînd astfel idei pe care le şi cred, pe măsură ce le născocesc, crezînd în aceste idei pe baza unei raţiuni a propriilor simţuri, a bunului-simţ care le şi demonstrează că sînt adevărate. Dar în acelaşi timp sînt conştienţi că nu se pot încrede complet în efectele sociale, economice şi juridice pe care le pot produce ideile lor.
Omul în speţă nu este nebun, ci un sceptic în raport cu orice sistem creat de alţii.
Asemenea amplificări intelectuale sînt apanajul lor şi le crează chiar şi discordii în plan raţional, trecînd uneori prin anumite stadii de dezorientare, însă diastaza imaginaţiei lor îi conduce de fiecare dată la descoperirea unei concluzii logice cu forme prelucrate ale bunului-simţ.
Eu cunosc astfel de specimene; pe unul chiar îl am sub observaţie de vreo doi ani de zile; sînt oameni, într-un fel, idealişti, sînt solitari, dar paralizaţi moral şi închişi în tot felul de colivii sufleteşti şi spirituale; sînt ca nişte bunuri înzestrate cu un anumit soi de raţiune neizbutită, care se învîrteşte în gol. Sînt gînditori aspri şi discursivi pînă în pînzele albe, dar sînt scolastici, în sens extensiv, adică rupţi de realitate, rupţi de viaţa practică şi, se pare, irecuperabili.
Stimate domn Gabriel Băloi, e interesanta analiza dumneavoastra, dar incompleta.
Doresc sa punctez cateva lucruri ce par sa va fi scapat din vedere:
1. Istoria reala a lumii, care lipseste in mod intentionat cartile noastre de istorie (inclusiv instaurarea guvernelor si ce s-a intamplat de fapt in procesul „tranzitie” de la sclavie la sclavie moderna).
2. Oamneii, ca oricare alte fiinte, sunt capabili sa traiasca si sa se inteleaga intr-o societate si fara reguli impuse si legi.
De exemplu in Iran se poate observa asta la aproape orice intersectie
3. Cum a fost creat si impus permisul de conducere? Stiati ca la inceput oamenii conduceau fara permise, iar apoi, soferii si-au format obiceiuri de a se semnaliza pentru a expirma diferite intentii, iar guvernul a transformat toate acele semnale create de oameni in Legi. Dupa aceea oamenii care vor sa conduca, invata si folosesc acele semnale cu frica, in loc de a le folosi din dorinta de cooperare, cum era inainte.
multi descreierati apar in societattea asta! s-au trezit suverani… dar unde nu e lege, e haos!
de pilda, nataraul asta cica s-a trezit la viata… inseamna ca pana acum a fost un zombi, iar educatia de pana acum e egala cu zero, desi cladeste, de fapt, pe ea… un nonsens!