Într-o bună zi, trei povestioare auzite din surse diferite s-au adunat și s-au holbat acuzator la mine. N-aveam nici o vină. Deloc cu plăcere, m-am apucat, așadar, să cercetez ideea pentru care eram pus la zid:

„Astăzi, tehnologia facilitează mult prea adesea expunerea celor mici la imagini cu conținut sexual explicit”.

Ce am descoperit săpând mai departe m-a înfiorat.

Scena 1

N. și-a construit o casă și s-a mutat cu familia în afara orașului. De atunci, a devenit șofer de serviciu. Azi, N. îi duce cu mașina la grădiniță − una privată, nu tocmai ieftină − pe fiul său și pe copilașul unui vecin. Mâine e rândul vecinului.

Șoseaua e acum relativ goală. Traficul turbat al orei 8 s-a înmuiat vădit. Cu toate acestea, mâinile lui N. se albesc progresiv strângând de volan.

Cu ochii fixați pe dunga despărțitoare a benzii de circulație, încearcă să respire normal. Să se poarte firesc, deși conversația de pe bancheta din spate îi întunecă privirea.

copyright Voicu Bojan

Unul dintre băieţi îi povestește celuilalt, tare și dezinvolt, un filmuleț pe care l-a descoperit ieri în telefonul tatălui său. Era cu doi neni dezbrăcați care-i făceau unei tanti, la fel de dezbrăcată, tot felul de chestii.

Spre groaza lui N., copilul lui, care are doar 4 ani și jumătate, devine curios și, printre chicoteli, cere detalii. Iar colegul de grădiniță nu se sfiește să i le dea. Așa cum poate, stângaci, cu cuvintele lui.

Și, deodată, drumul altfel banal spre grădi pare mai lung și mai chinuitor decât niciodată. Imediat după ce băieţii trântesc portierele și intră pe poarta grădiniței, N. pune capul pe volan.

Mintea-i vâjâie, în pragul unui atac de panică. Nu are habar cum și de unde să apuce povestea asta.

Cum îi poți proteja, oare, pe acești copii? Cum poţi face ca ei să rămână normali în această lume digitală care a luat-o razna, la vale, ca un tractor fără frâne? Cum îi înveți să spună Nu?

Citește mai departe AICI