Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
hahahaha … toate conteaza . restu’s povesti urbane .
Pingback: Mituri despre căsnicie, de Marius Cruceru « Life Mission
Toate conteaza! cu citeva mentiuni:
10. Copiii, daca cuplul e varza un copil ii desparte clar! Copiii au menirea sa puna la incercare grea unitatea cuplului, de asta stiu ce vorbesc 🙂
6. nu poti sa fii atras de o femeie pe care nu o placi fiziz, las-o incolo cu frumusetea spirituala doar 🙂 si aia conteaza dar nu se poate fara aia fizica
9. crizele nu prea se pot rezolva in 2 doar, ci trebe sa se apeleze la un alt cuplu care sa fie o autoritate pentru cei 2, altfel fiecare e convins ca are dreptate. si da intimitatea e importanta pt el dar daca nu sunt rezolvate si alte probleme de atitudine si comunicare, intimitatea nu alina durerile alea…
Putinstiutorule,
aşa cum spui, da, copiii ne încearcă podul relaţiei,
fiecare copil îţi mănîncă ceva sute de ore de somn, asta înseamnă că sîntem mai iritabili, mai predispuşi la certuri.
corect, ce anume te face să fii interesat ŞI de parteaspirituală? Nu trebuie să fie Miss Cluj-Napoca (Evanghelica) :), dar să nu-ţi fie urît să te întorci acasă, nu? Îţi aminteşti de Irinuca din amintiri din copilărie..
să vedem cine ştie ce înseamnă „balcîză şi lălîie” 🙂
Ba, cele mai multe crize se pot rezolva în doi, dacă cei doi pot îndoi genunchii repede.
Da, mulţumim, l-am sesizat şi l-am semnalat pe facebook şi twitter.
mai împrăştiem şi noi firimituri pe unde putem 🙂
„8. Ele nu se bucură de viaţa intimă. Noi vrem şi ele acceptă. Nouă ne place şi ele suportă. N-au ce face! Depinde…. Aici, vă rog… fără confesiuni.”
O intrebare:
Ni vi se pare ca seamana aceasta stipulatie de la punctul 8, cu un…viol domestic, conjugal ?
Nu, este cu totul altă discuţie.
„Împreunarea fizică este numai pentru făcut copii, plăcerea este vinovată. Pot să mă repet? Prostii! sau… depinde…”
„Cine are urechi de auzit, sa auda…”, spune Cuvantul Domnului !
Simt aici o urma de…usoara persiflare justificata cum ca fiecare act sexula trebuie sa fie „incununat” de o sarcina, de o nastere…
a) Cum ne deosebim atunci de animalele care „o fac” doar instinctual si cand le vine…sorocul si cu un singur scop: reproducerea ?
b) Unde este sentimentul care innobileaza cu iubire cuplul, chiar in timpul acestei intimitati ? Fara iubire, din actul in sine nu ramane decat o descarcare de energie, o…frecare mecanica in doi…
c) Cum de ignoram adevarul biblic care incheaga un cuplu, adica „un singur trup” din punct de vedere spiritual, fizic si sentimental ?
d) Cum ramane cu I Corinteni 7:5 „Sa nu va lipsiti unul de altul decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana din pricina neinfranarii voastre”. Niciun copil, rezultat din urma impreunarii. „Impreunarea” in cadrul legitim al cuplului, nu este un pacat in sine ci o implinire „cu buna invoiala” Vezi ce parere au chiar….
http://www.crestinortodox.ro/morala/barbatul-femeia-casatorie-70909.html
PS. Corectare: „act sexual…”
Imi cer iertare pentru redactarea gresita prin anagramare… !
Ca o completare la punctul 8… as dori sa subliniez lipsa manierelor tinerilor barbati in relatiile lor cu partenerele (bineinteles, legitime…)
Cu multi ani in urma ma aflam la o intrunire „de comitet” pe teme delicate…
Incercam sa „solutionam” cazul unui cuplu tanar, casatoriti de aproape doi ani de zile…
Din cauza lipsei de maniere si de educatie, tanarul curat si credincios de altfel, dar abrutizat in manifestari si lipsit de tandrete (caci este valabila si reciproca din Proverbe 5:19: „…fii imbatat(a) tot timpul de dragalasiile ei (lui)…”), determinase o stare de tensiune a carei destramare conjugala era iminenta… Desi trecusera aproape doi ani de casnicie, viata lor intima esuase lamentabil. Nu avusesera nicio relatie sexuala, nici macar de…debut ! Sotia era terorizata doar de gandul apropierii sotului de ea…
Incercam, ca oameni maturi si cu experienta, sa gasim modalitatea de restaurare amiabila si cu suport biblic, dar ne loveam de refuzul ei categoric, pe deoparte, iar de cealalta parte de…”nerabdarea” inca neconsumata a sotului, care, pe principiul „scopul scuza mijloacele” dorea astfel sa-si dovedeasca „barbatia” in familie, ignorand orice sfat dat.
Colac peste pupaza, aveam si noi in comitet cativa frati cu idei preconcepute, ceva de genul: „Nevasta sa se teama de barbat !”
Dupa mai multe infatisari, dupa ore prelungi de energie consumata inutil, dupa „vizite la domiciliu” cei doi, se gaseau inca in impas.
La un moment dat cand, pentru a nu stiu cata oara puneam intrebarea: „Ce-i de facut, fratilor ?”, un frate scump si…dominant (ca un lup alfa…) ne-o reteza scurt:
„Cum ce-i de facut ? Simplu ! Nu vrea (sotia) ? Trebuie sa vrea ! O „pui” in pat si TREBUIE SA VREA !”(iertati-mi exprimarea redata cuvant cu cuvant)
Va marturisesc sincer ca acest raspuns mârlanesc ma socheaza si astazi dupa aproape patruzeci de ani…si pentru aceasta imi cer inganuinta de a reda aceasta intamplare care, sunt convins ca se repeta si astazi „cu brio” in unele familii…
Totodata imi cer iertare si de la posesorul acestui blog, rugandu-l fiebinte sa nu treaca acest comentariu la „spam” chiar daca socheaza prin franchetea relatarii. Unii mai au de invatat, si inca foarte muuuult !
Pingback: Klezmer, Mituri despre căsnicie, Pau, El ultimo cancion, « La patratosu
Pingback: Ce aș schimba după 22 de ani de căsnicie, dacă mi s-ar oferi posibilitatea să o iau de la capăt? | Marius Cruceru