Sînt retori care amintesc de Platon şi Aristotel, Kant, Hegel şi Heidegger, de parcă i-ar fi frecventat din reavăna şi aburita adolescenţă. Numele sînt aruncate peste pupitru cu o uşurinţă învecinată cu incontinenţa. Talentul dramatic poate ascunde bine golurile din liceu, vocea şi debitul verbal pot acoperi lacune din formarea presupus universitară. Citatele exacte lipsesc, referinţele sînt inexistente, dar dă bine la public să mînjim hîrtia cu nume „grele” şi să vînturăm în aer consoanele unor autori pe care s-a construit temelia culturii europene.
Predicatori care abia şi-au terminat liceul vorbesc despre homosexualitatea lui Platon şi Socrate, unii, mai călătoriţi, nu neapărat mai culţi, vorbesc despre felul în care sînt reprezentaţi pe una dintre mănăstirile din Nordul Moldovei, iar alţii vorbesc despre „Mitul Peşterei” şi „Simpozion” ca şi cum ar fi văzut textul în original. Tot este bine, mai bine decît să ni se spună: „Domnul nu s-a ocupat cu filozofia, nici Apostolul, toate sînt deşertăciune, n-ai auzit că multă învăţătură oboseşte…. „. Trupul, nu mintea. Aşa este şi în Biblie. Trupul.
Iată (că cu)ltura este la îndemîna tuturor. Şcolile şi universităţile googălite şi wicked-pediate şi-au justificat taxele.
Avem avocaţi bîlbîiţi, teologi care nu ştiu să dea un exemplu de psalm mesianic, medici care poartă halatul alb la fel de calificat precum o frizeriţă (diferenţa stă în ornanarea cu stetoscop, lamele sînt comune ambelor meserii). Dacă tot s-a ajuns aici, să profităm. Măcar să googălim înţelept şi să ştim despre ce este vorba. Dacă tot vorbim de Mitul Peşterii (Alegorie) să ştim cum este descrisă.
O lectură, fie acesta şi în engleză, a unui fragment celebru din Republica lui Platon, nu poate face decît bine. Dacă este însoţit şi de plastilină animată, atunci efectul memorizării este garantat pentru o generaţie care trăieşte mai mult între imagini decît între şirurile negre dintr-o carte.
Dacă tot este să povestim despre „Metafora Peşterii”, atunci să ştim cam despre ce este vorba, aşa… povestită ca „Biblia pentru ochişori micuţi”:
Să urmărim (textul se poate găsi în Republica, VII, 514a-520a):
sursa bullheadent
Copyright Voicu Bojan
Am auzit povestea azi. În tinereţe… Billy şi Ruth au luat-o pe un drum destul de rău. Gropi, hîrtoape, valuri de pămînt. Au mers greu, în căldură şi în praf.
(Sau „La vedere, Doamne!”)
Că eşti bun am văzut!
Că eşti drept mi-ai dovedit!
Da, că eşti frumos?
Aşa am citit, aşa mi s-a spus!
Unul dintre beneficiile Facebook-ului este împărtăşirea de citate şi fragmente de lectură. Via Era Mulţimilor am citit un fragment foarte interesant, care cade tocmai bine acum cînd se discută legea educaţiei. Am înţeles că azi dimineaţă, după declaraţiile domnului Hîrdău, comisia era pe la articolul şapte zeci şi opt din patru sute şi ceva… Foarte greu merge, mai ales că sîntem înainte de vacanţa parlamentară.
Vă propun un text de Gustave le Bon.
Gustave Le Bon (n. 7 mai 1841 Nogent-le-Rotrou, Franţa – d. 13 decembrie 1931 la Marnes-la-Coquette, Franţa), a fost un sociolog francez. A scris numeroase lucrări în domenii foarte diverse, printre care tratate de medicină, studii asupra istoriei civilizaţiei diferitor popoare, cercetări de psihologie socială, analize ale teoriilor fizice cu privire la natura materiei şi a energiei, tratate de călărie şi multe altele. Lucrarea sa cea mai cunoscută este „Psychologie des Foules” (1896) (Psihologia mulţimilor) care analizează problemele inconştientului colectiv şi al comportării mulţimilor. Gustave Le Bon este considerat a fi creatorul disciplinei psihologiei sociale.
Să citim asta acum cînd este vremea examenelor şi discuţiilor despre educaţie. Nu ştiu de ce am senzaţia că textul a fost scris ieri şi în România.
Dar mai bine citim, iată:
(De cîntat în ploaie, cu acompaniment de tunet şi joc de fulgere)
Cum să îţi spun ceva ce nu Ţi s-a mai spus, Doamne!
Să Îţi spun că eşti puternic, că eşti bun?
Ţi s-a scris şi Ţi s-a spus, des şi-adesea.
Continuare de aici:
Draga Marius,
Am inceput sa ma simt singur pe apele din marile sudului. Ciudat, spun asta inconjurat de multi oameni, traind intr-un oras destul de mare, cu mii de masini pe autostrazi, cu multe lumini cind soarele oboseste.
E o singuratate adulta intr-o cresa cu copii spirituali, in care e nevoie sa te ciupesti din cind in cind sa vezi daca percepi cu adevarat ceea ce intimpla la stinga si la dreapta.
Ne întrebam ieri ce s-ar întîmpla dacă s-ar opri curentul? Iată un gadget care nu are nevoie de baterii, curent, etc.
Cel mai tare gadget!
Am descoperit o melodie foarte frumoasă. Am re-descoperit-o.
Iată partitura originală în Re minor:
şi iată o interpretare în tonalitatea Mi m, lucru pe care l-am încercat şi eu la chitară.
Cea mai mare tragedie care ar putea lovi omenirea acum nu este o ciumă, nici SIDA, nici gripa aviară, nici încălzirea globală, nici epuizarea resurselor energetice, ci întreruperea curentului deodată, peste tot. Adică să cadă curentul.
Ar muri milioane de oameni! Vă gîndiţi la echipamentele electronice din spitale, nu?
Clădirea unei biserici evanghelice din România a fost incendiată.
Via F. A. iată fotografiile.
Merg destul de des la întîlniri de tineret şi observ un lucru îngrijorător. Sînt cam şapte cîntece, bune au fost la vremea lor şi în cultura lor (vreo două sînt destul de proaste totuşi, dar ast este după gusturile mele), traduse prost (unele catastrofal, aia cu Dumnezeu a toate veGHEATOR mă scoate din sărite că în majoritatea locurilor am văzut-o scrisă greşit), cam şapte sau opt cîntece care se cîntă la FIECARE întîlnire. Parcă s-au vorbit „liderii” de închinare între ei.
Problema nu-s cîntecele… problema este că sînt aceleaşi. Cum sînt cîntate? Asta este altă problemă. Unde-i creativitatea noastră? Românul s-a născut poet, ştiu. Neamţul s-a născut harnic. Unde-i izvorul de cîntece şi vers? Unde s-a pierdut?
Înţeleg noţiunea de şlagăr, înţeleg preferinţele publicului, dar … oare nu-i prea mult? Şi apoi.. repetarea asta merge în defavoarea cîntecului. Ne vom sătura de ele şi nu le vom mai cînta niciodată. E păcat. Unele au melodii reuşite, altele, versuri, altele au şi melodii şi versuri reuşite.
Iată un exemplu:
Iată un cîntec celebru… cîntat de compozitor:
why me lord?
what have i ever done,
to deserve even one,
of the pleasure i’ve known,
tell me lord,
what did i ever do,
that was worth lovin’ you,
for the kindness you’ve shown,
Disclaimer: NU CREDEAM CĂ TREBUIE, DAR…
ACEASTĂ POSTARE ESTE UNA DIDACTICĂ, ADICĂ NU PROMOVEAZĂ MUZICA DE MAI JOS, SÎNT EXEMPLE, ADICĂ CĂ CE POATE VOCEA OMENEASCĂ. NU TREBE ASCULTATE TOATELE, CI NUMAI AŞA PE SĂRITE ŞI INTRODUS ÎNTRE CIOCĂNEL ŞI NICOVALĂ CA TIMBRU-N CLASOR ŞI FLUTURELE-N INSECTAR.
Sper să fie clar acum!
Doamne, dă!
………………………………………………………………………………….
Să continuăm cu instrumentul săptămînii … pentru toate săptămînile în care n-am postat nimic. Vă umplu de muzică. Mulţumesc domnului D. F. pentru comentarii, indicaţii şi pentru efortul de culegere şi sistematizare. Domnul D.F. este profesionist recunoscut pe plan naţional, dirijor al unei filarmonici, un om de o educaţie muzicală şi de o cultură generală complexantă. Yma Sumac este de-a dreptul impresinonantă. Sper să meargă toate link-urile. Audiţie plăcută. Lăsaţi televizorul ăla… 🙂
Deci…
AOUM mantra, voci bărbăteşti
voce incantatorie (Tibet)
Fază în spital la Timişoara. Interlocutorul meu este din zona de sud a ţării. Foloseşte mult perfectul simplu.
– domnu, dumneavoastră de ce religie sînteţi? … Aha! Şi spuneţi că sînteţi un fel de preot al lor, cum se zice pastor?
Luni mă pregăteam pentru o operaţie relativ simplă, dar cu ceva riscuri. Se poate perfora miocardul sau vreo arteră, se poate produce atac de cord sau, din cauza impulsurilor electrice să se oprească inima. Dacă tuşeşti sau strănuţi pe masa de operaţie, gata, cordul este perforat.
Este un EPS. Sînt o grămadă de siteuri care expică ce e aia.
Acum totul este în urmă.
Vă mai amintiţi de această situaţie? În Kirghistan se întîmpla. Acum N. şi A. cu cei trei copiii sînt în siguranţă acasă.
Să ne rugăm pentru situaţia de aici.
Vuvuzela, acest minunat „instrument” de strivit nervi! Ce ipocrizie!!! Toată lumea este enervată de vuvuzelizarea campionatului mondial şi pe bună dreptate, dar mai ales europenii civilizaţi încearcă s-o scalde „politically correct” că aşa-i cultura lor a africanilor, să fim înţelegători, largi la spirit, deschişi, toleranţi, că trebuie să admirăm diversitatea şi strîng din fălci a nervi, dar chicotesc a îngăduinţă. Fac declaraţii corecte şi înjură în gînd şi printre dinţii proaspăt udaţi de buzele deschise în zîmbet fariseic. Ne enervează şi gata! Hai, spuneţi-o clar şi pe faţă! E katharhic! Da, am văzut… că este mai rău să fii ucis pentru fotbal decît …. Să fim serioşi! Tot enervantă rămîne!
Pînă şi pe Hitler l-a scos din sărite 🙂
Vuvuzeaua lor m-a făcut să mă gîndesc la vuvuzeaua noastră. Ce legătură este între vuvuzela şi muzica evanghelică?
După cîţiva ani de zile în care windows-ul meu s-a ţinut eroic (cu Zone Alarm şi AVG), acum se pare că cedează. Crapă, lucru care nu se întîmplă la Macuri. Toată lumea recomandă reinstalări perioadice ale windows-lui ca igienă elementară a computerului. Nu există prea multe softuri să-ţi curăţe toate dll-urile împrăştiate cine ştie pe unde şi să-ţi elibereze sistemul.
Deci.. reinstalăm. Ce? Ca să nu se mai aglomereze atît de mult sistemul?
Pety a venit cu o idee bună, o listă de utilitare care ar putea fi reinstalată la fiecare purgaţie de windows.
Iată aici:
M-am bucurat foarte mult să văd cartea lui Ştefan. Cred că este un timp record între susţinerea tezei lui de doctorat (am avut onoarea să fiu invitat în comisia care i-a dat cheile de doctor în mîini….. 🙂 ) şi apariţia cărţii.
Într-o scriere personajul principal, un soldat sosit de pe front, despre care se ştia că se scrîntise din cauza şocului, atunci cînd este întrebat de viitorul socru în timpul peţitului ce vrea să devină spune: o pisică moartă.
Se confirmă faptul că este complet ţicnit pînă cînd se explică răspunsul soldatului cam aşa:
M-au ajuns blestemele „piraţilor”? 🙂
Nu cred, „piraţii noştri sînt mai buni decît ai lor”. Piraţii noştri nu blastămă.
Acum am reuşit să intru din nou pe internet. Cu întreruperi.
Cea mai enervantă chestiune este că cei de la Microsoft, să le dea Dumnezeu sănătate ca să poată perfecţiona toate chestiile proaste pe care le-au făcut pînă azi, îmi tot cer să îmi autentific Windows-ul. Şi mă tot bruiază.
Nici nu poţi deschide o fereastră în internet fără protecţie de la AVG sau Zonelab, că într-un minut, înainte de a termina instalarea te-ai şi virusat.
Acu mă lupt cu serviciul call de la Microsoft. ro.
Citește în continuare
sursa Big Picture
Am venit acasă de la spital.
Mi-am pupat copiii, că soţia a fost cu mine. Este făcută dintr-un material care nu se mai fabrică. Cel mai tare mi-a fost milă de ea. A stat afară în parc, în maşină, pentru că nu avea voie înăuntru şi nu-i place să calce regulile cu mita la portar, voia să doarmă în maşină …. Ce bine este să ai prieteni care se arată la nevoie! R. şi L. soţ şi soţie, au luat-o la ei acasă. Scumpi oameni!
Deci, mi-am pupat copiii şi mi-am dat întîlnire şi cu un prieten fără suflet… fiecare are cîini, peşti, eu am computer.
L-am deschis, mort!
În cadrul Bisericii Dragostea din Arad va avea loc un atelier de fanfară cu David Gauger.
Se va lucra tehnica de suflat, acordaj, repararea instrumentelor, după care se vor face repetiţii şi seminarii muzicale.
Data: 15-17 iulie 2010
Citește în continuare
Moartea e un înger, nu un demon…nici femeie, e bărbat.
Biblia ne spune că Moartea e un înger. Samael sau Sariel, aşa cum îl numeşte tradiţia ebraică, este înger căzut sau nu? Se pare că este Înger al Domnului! Dacă e al lui Dumnezeu înseamnă că nu este slujitorul SAtanei după cum am fost îndemnaţi să credem.
„2 Samuel 24:16 Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească…. Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, Iebusitul. 7 David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: ….”
Am mai spus-o cu alte ocazii şi îi toc sistematic pe studenţii de la orele de Patristică clasică:
„Protestanţii sînt în primejdia de a cădea în isusism, părăsind creştinismul trinitar tradiţional.Văd scris pe toate gardurile: umbli cu Isus, Îl ai pe Isus în inima ta, ne închinăm lui Isus, îl slujim pe Isus…
Acesta este isusism, o focalizare asupra Celei de a doua Persoane din Treime, desprinsă cu totul de ceea ce o co-determină ontologic, relaţiile cu Tatăl şi cu Duhul.
Duminică fratele Avram, cel mai bătrîn enoriaş al bisericii, 87 de ani (acum are 90), s-a rugat aşa:
„Doamne, îţi mulţumesc că m-ai ţinut pînă la adînci bătrîneţe!”
Bun!
Atunci mi-am dat seama:
Dr. Emanuel Țundrea este pastor al unei biserici baptiste din Timișoara.
Pentru că ar fi frumos.
Ar fi ca o săptămînă.
Imediat ce am împlinit 36 de ani mi-a venit o idee trăznită.
Dacă am asemăna viaţa unui bărbat cu o săptămînă?
Pentru A. și N. Ne-au fost studenți. Dumnezeu i-a chemat misionari într-o țară dificilă în care acum sînt mari probleme. Casa le-a fost arsă. Sînt pribegi cu trei copii după ei. Ambasada americană nu-i poate ajuta. Sînt numai în mîna Domnului. Pricina de rugăciune este ca Dumnezeu să îi ajute să iasă teferi din acel spațiu.
După ce am avut fibrilaţia din 19 mai, prietenii, dar şi duşmanii 🙂 m-a întrebat:
„Şi totuşi ce-ai simţit atunci cînd aveai criza?”
Ce-am simţit?
Cînd am fost la Iaşi la o conferinţă un tînăr din spatele sălii m-a luat pe neaşteptate cu o întrebare care aluneca din tematica prelegerii, dar foarte importantă şi inteligent pusă.
„De ce v-aţi făcut blog?”
Măgulit că mă citeşte tînărul 🙂 , am ezitat un pic cînd mi-am dat seama că răspunsul nu-mi stătea tocmai „în gît”.
Chiar, de ce mi-am făcut blog? Pentru că toată lumea îşi face?
Ca de obicei, „ţara noastră aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă… „.
Ţara noastră este plină de bogăţii, dar prost administrate din nepăsare, din lene şi pentru că românul s-a născut poet, numai neamţul s-a născut harnic.
Iată mai multe detalii despre acestă petiţie AICI.
Instinctul de conservare îţi spune „Nu”. Acolo este o distanţă de 65 m faţă de sol, înălţimea a două blocuri cu 10 etaje puse unul peste altul, este ca şi cum ai sări de pe Intercontinentalul din Bucureşti.
Ministagiunea Emanuel continuă în tradiţia începută anul trecut, cînd primul concert din serie a fost chiar concertul de chitară clasică.
Vineri, 11 iunie, la ora 16.00 în Capela Mare a Universităţii Emanuel din Oradea
(Nufărului 87, ieşirea din Oradea spre Felix)
va avea loc un miniconcert de chitară clasică
susţinut de prof. Ioan Sabău din Tîrgu-Mureş.
Domnul Ioan Sabău a studiat chitara clasică cu domnul prof. dr. Constantin Andrei, iar acum predă acest instrument la Şcoala Populară de Artă din Tîrgu-Mureş. Ca interpret şi profesor de chitară a abordat mai multe genuri şi stiluri, manifestînd o uşurinţă rar întîlnită de a trece de la un gen muzical la altul, de la chitara clasică, la cea armonie sau cu 12 corzi.
Profesorul Sabău va prezenta, pe lîngă piesele cîntate cîteva comentarii care vor ajuta publicul să înţeleagă posibilităţile acestui instrument. .
Iată cîteva dintre bucăţile muzicale pe care le vom audia:
Iată ce primesc de la un consilier juridic:
Sanctiunile contraventionale aplicate soferilor auto ar putea fi inregistrate intr-un cazier auto, administrat de Inspectoratul General al Politiei, potrivit unei propuneri legislative inregistrate la Senat. De asemenea, aceeasi initiativa legislativa prevede ca sanctionarea soferilor sa se faca progresiv, in functie de repetabilitatea contraventiilor savarsite, intr-o perioada de cel mult 6 luni, de la data primei incalcari a Codului Rutier.
