„Ce-ai simţit?” (P)

După ce am avut fibrilaţia din 19 mai, prietenii, dar şi duşmanii 🙂 m-a întrebat:

„Şi totuşi ce-ai simţit atunci cînd aveai criza?”

Ce-am simţit?

Ceva foarte ciudat.

Nu este important ce am simţit din punct de vedere fiziologic. E greu de descris, dar sînt o grămadă de prezentări în manualele de medicină. Orice simptomatologie vă poate lumina. Nu asta este important.

A fost ceva mult mai profund şi cred că de lungă durată.

Pur si simplu am simţit cum Dumnezeu îmi întoarce clepsidra invers.

Mi s-a scurs tot nisipul dintr-un glob în celălalt şi acum a răsturnat-o după o scurtă ezitare a Lui, şi o oprire a mea.

Am înţeles că pînă atunci am numărat 1, 2, 3, 4, 5, ….10, 21, 25, 36.

Acum număr 35, 34, 33, 32, 31, …..3, 2, 1.

Dacă ar fi aşa, sper să mor la 72 de ani!

Ar fi numai bine! Voi spune mîine de ce! Da, numai bine! Perfect! Extraordinar!

Între timp nisipul picură, deşi slăbesc (am sarcina să slăbesc 20 kg), nu mai pierd nopţile, nu mai conduc 50.000 de km, nu mai beau cafea şi altele.

Problema este că riscul de infarct miocardic mi-a crescut de 4 ori faţă de o persoană normală şi cel de atac cerebral de 7 ori, dacă rămîn cu predispoziţia de a face fibrilaţii după ce încetez cu Cordarone. Sper să nu, dar Dumnezeu ştie! Oricum, pentru că m-am oprit din fibrilaţii abia după 20 de ore am rămas cu extrasistole.

Între un atac cerebral care te poate lăsa ca o legumă, dependent de oliţă, prefer un infarct miocardic „sănătos” şi definitiv. Dar toate le vremea lor! 🙂

Cel mai frumos lucru care mi s-a întîmplat imediat după ce am simţit asta, a fost o scrisoare. Mama a pus o poză într-un plic. Am desfăcut plicul şi pe spatele fotografiei, ea cu flori în braţe, era o poezie. Scrisă de ea. E foarte personală. Nu e de pus pe blog, dar vă imaginaţi voi…

Ce-am simţit atunci? Am simţit că ea a simţit totul deşi i-am spus că „sînt în spital pentru ceva analize…” şi ea nu-mi citeşte blogul şi că a simţit tocmai întoarcerea aceasta de clepsidră.

Dacă şi mama a simţit asta, atunci asta e… Mi s-a întors clepsidra pe care Dumnezeu mi-a pus-o în picioare de cînd am ieşit din pîntecele ei.

Mi se părea că Dumnezeu mi-a întors viaţa cu susu-n jos.

Cred că mi s-a întors viaţa cu susu-n sus

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Gînduri, Meditaţii, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la „Ce-ai simţit?” (P)

  1. adrian zice:

    Emotionant ce scrii…
    Si mie mi s-a intors de cateva ori clepsidra…
    La ce am eu, unele statistici medicale nu-mi dau mai mult de 60-62.
    Conform acestor statistici, am trecut de mult de jumatatea vietii.
    Uneori uit asta. As fi mai intelept daca mi-as aminti mai des…

  2. Alex zice:

    Multă sănătate, dragă Marius! Şi să te aibă Domnul mereu în paza Sa, ca şi până acum!

    • Ciprian Simut zice:

      Nu-l pot uita pe Thomas Boston! Omul a scris predici despre cum trebuie sa se pregateasca cel mantuit pentru „removal”. M-am tot gandit ce termen romanesc avem pentru acest cuvant. Unul bun! N-am gasit.

      O idee e de remarcat: inca din clipa in care este mantuit, scrie Boston, omul mantuit, indiferent cat este de tanar, trebuie sa se gandeasca la trecerea sa din lumea asta in cealalta si trebuie sa se pregateasca temeinic.

      Tot acum imi aduc aminte de cat de usor se rosteste versetul: daca traim pentru Domnul traim si daca murim pentru Domnul murim…iar in spatele mintii, undeva in subconstient, imperceptibil la inceput, lucreaza de zor un gand care creeaza o imagine feerica, de vis chiar, un peisaj in care traiesti multi ani pe pamant, iti faci planuri mari, vise…Imaginea se suprapune peste imaginea de creeata de verset. Apoi ne miram cand ne imbolnavim ca…suntem bolnavi. Nu acum, nu inca, mai am planuri, mai trebuie sa coc multe!

      …intr-o clipa totul se termina…

    • Marius David zice:

      Mulțumesc, Alex, bună urare.

  3. Liviu P zice:

    Eu îi consider „norocoşi” pe aceştia care simt „întoarcerea clepsidrei” din timpul vieţii lor. Mulţi se duc brusc din această lume, într-un accident de maşină, dintr-o greşeală a unui doctor „bine pregătit”, etc. Cei care simt acest semn din partea lui Dumnezeu sunt privilegiaţi, acest semn nu îi e dat oricui. Această înştiinţare sau atenţionare o primesc doar unii.

    Învaţă-ne Doamne să ne numărăm bine zilele… chiar dacă nu ştim în ce poziţie e clepsidra vieţii noastre şi cât nisip mai e în ea.

  4. wes zice:

    Invatam dependenta de Domnul fie intr-un fel fie in altul dar e absolut necesara pt a primi mai departe binecuvatarile Lui !

    Ps. Ramane valabila ! La 76 ma anunti 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.