Mîine, 10 noiembrie, începînd cu orele 19.00 la Filarmonica din Oradea, va avea loc concertul săptămînal.

Mîine, 10 noiembrie, începînd cu orele 19.00 la Filarmonica din Oradea, va avea loc concertul săptămînal.

Zilele acestea am trecut prin nişte întîmplări la graniţele de sus şi de jos ale disperării.
Am căutat să îmi liniştesc sufletul înaintea Domnului prin Scripturi.
Astăzi dimineaţă, ca un răspuns discret, ca îndemn din partea Lui, mi-a venit această bucată muzicală. Dumnezeu vorbeşte cînd într-un fel, cînd în altul. În Domnul am nădăjduit!
Iată AICI cîteva detalii.
Vezi articolul AICI
Nişte lemne… dar priviţi la frumuseţea pe care a strîns-o Dumnezeu între acele fibre.
via Alexandru Marian
Viola da spalla este un fel de violoncel mai mic, un fel de violă mai mare. Se pare că o parte din literatura bachiană, care se interpretează acum la violoncel, a fost compusă pentru acest instrument.
Sigiswald Kuijken are şi statura şi dorinţa de a cînta la acest instrument.
Iată aici o interpretare exceltă, în spirit şi stil, la acest instrument:
Pornind de la acest citat „Majoritatea reuşeşte să găsească marele şi înaltul, însă Dumnezeu stă ascuns în minuscul şi detaliu, în cămăruţe şi în inimi”, Viorel Popescu mi-a trimis următoarea poezie:
Oamenii bogati au facut icoane,
catapitezme-aurite si strane,
insa Dumnezeu n-a venit
in locul astfel ingradit.Bogatii stateau grosi, impovarati
si se uitau la sfintii frumos imbracati.
Vineri, 4 noiembrie 2011
Orele 9.00‑13.30
Deschiderea lucrărilor simpozionului
Aula Filialei din Iaşi a Academiei Române
9.00‑9.30: Alocuţiuni:
Acad. Viorel Barbu, Preşedinte al Filialei din Iaşi a Academiei Române
Prof. dr. Vasile Işan, Rectorul Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi
Prof. dr. pr. Gheorghe Popa, Prorector al Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi
Prof. dr. Gheorghe Popa, Prorector al Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi
Prof. dr. Ştefan Avădanei, Decan al Facultăţii de Litere
Prof. dr. Elsa Lüder, Universitatea din Freiburg, Germania
Prof. dr. Andrei Hoişie, Director al Editurii Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi,
Prof. dr. Eugen Munteanu, Director al Institutului de Filologie Română «A. Philippide» din Iaşi
9.30‑ 10.30: Lansarea volumelor:
Receptarea Sfintei Scripturi între filologie, hermeneutică şi traductologie, Editura Universităţii «Alexandru Ioan Cuza», Iaşi, 2011.
Monumenta linguae Dacoromanorum. Pars 9: Paralipomenon I, Paralipomenon II, Editura Universităţii «Alexandru Ioan Cuza», Iaşi, 2011.
Prezintă: prof. dr. pr. Gheorghe Popa, prof. dr. Eugen Munteanu
10.30‑11.00: Pauză de cafea
11.00‑12.00: Comunicare în plen
Prof. dr. Claudio García Turza (Instituto Orígenes del Español, Universidad de La Rioja, Spania), El proyecto de las Biblias hispanicas
12.30‑13.30: Lansarea volumului: Eugeniu Coşeriu, Istoria filosofiei limbajului, Humanitas, Bucureşti, 2011 (la Librăria Humanitas, Str. Banu nr 8, colţ cu Lăpuşneanu; vor vorbi: dr. Lidia Bodea, prof. dr. Ştefan Afloroaei, prof. dr. Eugen Munteanu)
Se întîmplă şi la case mai mari! Acum, lucrînd pentru prezentarea la Simpozionul de la Iaşi, mi-am dat seama cît de uşor cădem în patima dezmăţului de citate, cît de repede se adună notiţele de subsol.
Ştiu că în urmă cu ceva ani domnul Horia Roman Patapievici a scris un text excelent despre falsul academism, despre lucrările împănate cu citate şi notiţe de subsol doar pentru a epata.
Da, există o perioadă a uceniciei în care trebuie să ne umplem de cerneala subsolurilor, dar există o altă etapă în care este important să spunem ce avem de spus, după informarea corectă, presupunînd că deja cunoaştem bine stadiul problemei şi cam ce se întîmplă în domeniu. Un text academic poate să reziste în primul rînd prin idee, prin dialogul cu autorii care au scris la subiect, dar realmente nu trebuie împănată bibliografia şi cu DEX-ul, DOOM-ul, Biblia, Biblia Fidela (Doamne fereşte, apără şi păzeşte!)
Dacă cineva vă mai spune „Cioară!”, nu vă simţiţi jigniţi. Nu degeaba trăiesc aceste păsări urîte 30 de ani. Urîte, dar deştepte!
Slavă lui Dumnezeu care a creat aşa ceva!
Următoarea contemplare? La furnici!
Următoarea? La albine!
via Anna T.
Sîmbăta trecută Hora S.A. a aniversat 60 de ani de existenţă. A fost prezent unul dintre primii lutieri, domnul Bara Francisc, care a lucrat încă de la început cu maestrul Boianciuc, celebrul constructor de chitare din anii 60-70.
La eveniment a fost prezent şi domnul Vasile Gliga, constructor independent la ora actuală. Domnul director general Nicolae Bâzgan a sărbătorit 47 de ani în fruntea fabricii. Este probabil unul dintre cei mai longevivi conducători de unitate din ţara noastră. Am prezentat rezultatele dînşilor din ultimii ani în postări anterioare. Felicitări din toată inima.
Iată cîteva articole referitoare la acest eveniment.
AICI,
AICI,
şi
AICI,
mulţumesc domnului G.H. pentru semnalare.

Astăzi am discutat cu cineva despre mişcarea Occupy the …… We are 99%.
Nu vreau să fac niciun fel de comentariu ideologic referitor la acestă mişcare. Politologii şi sociologii au treaba lor. Nu o vor termina repede, dată fiind complexitatea mişcării şi implicaţiile media.
Cineva spunea azi:
„Poti sustine miscarea #Occupy fara sa fii socilist, comunist, egalitarist, lefist, stangist”? (cred că eu am pus semnul întrebării)
Probabil că da, numai că mi se pare un pic straniu amestecul de acolo. Vă amintiţi Piaţa Universităţii şi compromiterea mişcării din acea vreme? Idealurile primilor ocupanţi, golanii lui Iliescu, au fost corupte şi confiscate de o ceată de golani adevăraţi.
Altă chestiune?
În aceste zile am văzut cu toţii cum s-a deplasat pendula ceasornicului politic al BOR între Rege şi Preşedinte. Ceasornicul a cîntat de trei ori, dar nu s-a trezit nimeni. Mai trebuie să cînte cocoşul, spune doamna Elena Vijulie într-un ascuţit text AICI.
Nu are rost să ne precizăm confesiunea acum. Nu are importanţă că eu sînt baptist şi doamna Vijulie face parte dintr-o altă confesiune, acum este important să ne recuperăm capacitatea de atenţie la evenimente, bunul simţ politic şi reflectarea lucidă asupra istoriei.
Cred că acum pendulăm de fapt între „Nihil sine Deo” şi „Să trăim bine!”
După o îndelungată dar plăcută discuţie telefonică, în care fratele Nelu Peia mi-a împărtăşit cîteva lucruri cu un caracter foarte personal, dar şi lucruri care ţin de istoria şi intenţiile iniţiale ale mişcării Străjerilor, precum şi lucruri legate de involuţia mişcării (sper să le vedem publicate într-o zi), am primit acest email din partea dînsului, din care rezultă faptul că şi Mişcarea Rugul aprins este contaminată deja de la vîrf de învăţăturile lui Chris. Aşa cum spuneam ieri, acest proces nu se va opri aici şi cei aflaţi minciună şi care stăruie în minciună, fie vor fi scoşi din înşelare de Duhul, fie vor fi descoperiţi de Cristos.
Samuel Caba merge în continuare împotriva învăţăturilor Scripturii, împotriva evidenţelor faptice şi logice, ducîndu-i şi pe alţii în această direcţie.
După consultarea cu fratele Nelu Peia, avînd în vedere că tocmai fratele Samuel Caba doreşte diseminarea acestor informaţii, cred că avem libertatea de a-i asculta dorinţa.
………………………….
Dragi frati,Am primit din partea fratelui Samuel Caba, lider al miscarii Rugul Aprins, urmatoarul e-mail. Dansul imi cere sa ii public „un articol care nu este in concordanta cu afirmatiile facute” in „Pericolul Invataturilor lui Chris Oyakhilome”. Raspund solicitarii fratelui Caba atentionand ca influenta pastorului Chris se extinde dincolo de miscarea strajerilor, in bisericile locale si alte miscari spirituale.Nelu Peiaiată cererea sa:Shalom,Frate Peia sper ca poti sa publici un articol care nu este in concordanta cu afirmatile dvs. in lista de email trimisa de dvs.multumescmulta binecuvantareSamuel Caba……………………..
Stare de fapt
octombrie 28, 2011
Nu este vorba de fratele Karamazov, este vorba de Edin Karamazov, unul dintre cei mai titraţi lutenişti. Este lutenistul care a cîntat cu Sting. Puţini ştiu că foloseşte lăute construite de Matheus, un constructor de lăute român.
Cu o carismă specială, este unul dintre cei care dau culoare pieselor lui Bach atît prin sunetul lăutei baroce, instrument pentru care Bach a compus, dar şi prin interpretarea uneori excentrică, în genul lui Glenn Gould.
Pentru studenţii care studiază Retorica clasică – un material interesant, o sinteză asupra unei perspective de interpretare a Epistolei Apostolului Pavel către Galateni. Cheia de interpretare? Epistola este structurată după toate regulile discursului antic:
Since the 1970s interpretation of Galatians has been influenced by H. D. Betz’s work on rhetoric. Below I provide a list of several examples of how Galatians has been divided according to rhetorical patterns. Skip to the bottom for the full bibliography and a conclusion.
În urmă cu puţin timp pe site-ul străjerilor a apărut un comunicat ciudat. Pare că în „paradis” sînt probleme. Nelu Demeter şi Ilie Popa dau un comunicat, care a dispărut cîteva zile, după care a reapărut. Nelu Peia dă semne de trezire spirituală din…. „trezire” spirituală. Nu pot să spun decît… Aleluia! Slavă Domnului! Raţiunea şi cunoştinţa Scripturilor să triumfe!
Se pare că şi Iosif Ţon dă semne de retragere din mişcarea căreia îi propuseses să-i fie teolog de serviciu şi recoltor de fonduri. A ales să tacă după aşa-zisa „spălare de la Atlanta”. După ce, într-o penibilă slujbă de „recuperare”, în care toată lumea, în afară de Iosif Ţon, a ieşit prost, inclusiv Străjerii, fostul pastor baptist speră să uităm şi să ne facem că plouă, promovîndu-l din nou ca frate întru credinţă, după ce a scuipat pe tot ce a predicat pînă anul trecut. De iertat, dacă se cere iertare, se poate, de uitat…. mă tem că nu. Cine uită trecutul este condamnat să îl repete, spunea Santayana, parcă. Dar despre aceste lucruri… poate că la aniperversarea trecerii dînsului la străjerie.
Am verificat şi încă aştept ultima confirmare a autenticităţii textului de mai jos, dar se pare că textul este autentic. UPDATE: AM PRIMIT CONFIRMAREA DIRECT DE LA NELU PEIA. TEXTUL ESTE AUTENTIC.
La ultima întîlnire cu Titus Peia, fratele lui Nelu Peia, i-am spus acestuia:
Nelu este mult prea inteligent ca să se ducă pînă la capăt în eroarea asta. Se va trezi. Ori este dus de valul pe care l-a creat şi pe care se teme să îl oprească, ori este orbit cu totul, dar sper că Duhul îl va lumina.
Se pare că rugăciunile ne-au fost ascultate. Stilul este al lui Nelu Peia.
Tocmai mă pregăteam de o retrospectivă străjerească, dacă tot ne apropiem de luna noiembrie, luna deconspirării domnului Iosif Ţon ca purtător al unor daruri pe care le revendică încă din anii 60, dar pe care le-a înfierat în toţi anii 70, 80, 90 şi 2000. Iosif Ţon n-a fost nici naiv şi nici orbit. Vorba pastorului Ioan Moldovan, pastor penticostal:
„dacă a avut darul Duhului din anii 60, v-a minţit pe voi, că ţin minte cum erau predicile dînsului cesaţioniste prin anii 2003-2005 încă, dacă nu l-a avut şi spune acum că îl are, ne minte pe noi… oricum minte pe cineva…”.
Sper ca lucrarea Adevărului să iasă la iveală pînă la urmă în inimile tuturor. Dacă tot e zi de post, să ne rugăm şi pentru Străjeri.
Lucrînd în aceste zile la o lucrare pentru un simpozion ştiinţific,

am dat peste nişte citate interesante, pe care vi le recomand din toată inima spre notare spre o discuţie ulterioară despre Isus Ironicul:
We cannot use language maturely until we are spontaneously at irony – Kenneth Burke
Scallinger considers allegory as one part, or side, of a comparison. It differs from irony, it that allegory imports a similitude between the thing spoken and intended, irony a contrariety between them, Chambers. Cyclopaedia
Voi fiţi dar desăvîrşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit. Matei 5:48
Se întâmplă uneori să punem întrebări la care să nu primim răspuns. Sau la care să ni se pară că nu primim… La fel ni se întâmplă şi când avem întrebări adresate Domnului. Tăcere… Culmea este că reacţia imediată este cea mai logică, dar şi cea mai inutilă întrebare: „De ce?” Pentru că El nu-ţi va răspunde, ci va aştepta ca tu să înţelegi…
Am aşteptat cu nerăbdare această zi. Regele a vorbit în Parlament după 65 de ani. Şi a fost rege. Demn, egal cu sine însuşi, onest. Aşa cum era de aşteptat.
sursa Mediafax, foto Octav Ganea
Ce importanţă are acest eveniment? Este un gest simbolic, fără şanse de a crea „turning points” în politica mizeră de pe malurile Dîmboviţei. Este totuşi o victorie a decenţei şi a raţiunii. Indiferent cîte tembeliziuni noi, indiferent cîte partide noi se vor fi creat în această perioadă, discursurile acestora par acum glume sau declaraţii copilăroase faţă de standardul pe care l-a ridicat discursul de azi.
Domnul Traian Băsescu a spus că nu vine să asculte discursul pentru că „nu are motiv”. Dar de ce nu este prezent Patriarhul Daniel?
Patriarhia se află într-o situaţie cel puţin penibilă, dacă nu lipsită de explicaţii legitime în contextul dreptului bisericesc.
8 concerte, 18 artişti, muzică, lectură, cultură. Aceasta este invitaţia pe care o lansează Hibernalul de Chitară ce se deschide pe data de 22 octombrie 2011 la Biblioteca Naţională. Timp de 8 săptămâni, publicul este aşteptat să ia parte la agapele muzicale de sâmbătă seara, care propun un program variat, cu muzică veche, muzică de cameră, muzică electronică, flamenco, poezie, triluri de privighetoare şi acorduri de chitară.
Julien Green spunea că o bibliotecă este intersecţia tuturor viselor umanităţii. În acest festival, Biblioteca Naţională devine şi intersecţia tuturor muzicilor lumii. Iată programul complet al festivalului:
Nigel Kennedy face spectacol pe lîngă interpretare atunci cînd urcă pe scenă. Să vedem ce pune la cale:
via Natan Mladin
Duminică seară. Sărbătoarea roadelor. Cîntăm cu orchestra de mandoline.
Ieri Teodorian Popa, Vioară, şi Bogdan Cocora, Violoncel, ne-au oferit un microrecital Vioară-Violoncel la repetiţie.
Să revenim la concertul nostru…
Pentru unii în acestă duminică va opri ultimul tren în drum spre casă. Va fi ultima duminică petrecută de această parte a realităţii. Luni sau Marţi, Miercuri sau Joi, Vineri sau Sîmbătă vor pleca … spre Casă sau spre Veşnica Înstrăinare, spre Eterna Însingurare, spre locul în care există comunitate şi comuniune sau spre singurul loc în care există perfecta singurătate, cu cea mai cumplită povară…
Este uşor observabil faptul că pe blogurile evanghelice abundă youtuburile anglofile. Lipseşte franceza şi germana. Explicaţiile sînt multe, dar nu acum.
Melosul francez, cel german ar trebui să completeze neapărat peisajul. Motivele sînt la fel de multe precum explicaţiile.
Indic mai jos un youtube în limba franceză în stil aproape manouche.
Festivalul de Muzică Veche Bucureşti 2011 prezintă publicului Barytonul, un instrument muzical în premieră absolută pe o scenă din România. Şi tot în premieră, formaţia Ricercar Consort va concerta în România şi va dezvălui publicului bucureştean o nouă şi puţin cunoscută ipostază componistică a lui Joseph Haydn.
Instrument hibrid asemănător violoncelului, dispărut odată cu apusul Clasicismului, barytonul a fost redescoperit în secolul al XX-lea, după mai bine de un secol de uitare.
În urmă cu 5 ani, fix exact, am început să scriu pentru mine un jurnal care să fie salvabil în altă formă decît pe caietele mele de 200 de file.
Aşa cum spuneam şi cu alte ocazii. Lumea spune că fac „blogging”. Nu-i adevărat! N-am făcut niciodată! Folosim acest cuvînt ca o concesie, ca să aproximăm puţin, căutîndu-ne un dicţionar comun. Eu nu fac blogging, eu gîndesc cu voce tare. Refuz termenul „blogging” din pricina modului în care a degenerat conotaţia lexemului prin felul în care au fost folosite blogurile în anii din urmă. Dacă alde… cela şi acela … fac „blogging”, mulţumesc, atunci eu fac altceva.
Iată ce scriam în urmă cu fix cinci ani, la aceeaşi oră.
A fost un parcurs cu de toate, inclusiv cu noroi.
Pe Călin l-am cunoscut la Serile Iris. Tată implicat, soţ bucuros, prieten de nădejde, o personalitate foarte caldă şi foarte sensibilă.

Astfel de oameni ar trebui să primească scutire de lumea de afaceri, precum primeau unii scutire de la sport sau de la armată.
Călin s-a băgat în afaceri ca să se călească. S-a călit.
Iată cîte puţin din povestea lui AICI.
Salut iniţiativa României Libere de a ne salva amintirile. Memoria poate fi într-adevăr o formă de justiţie.
![]()
Corpul unui prizonier a rămas agăţat într-un gard de sârmă ghimpată din Buchenwald (Foto: NARA)