Studenţi, obsedaţi de citări şi notiţe de subsol?

Se întîmplă şi la case mai mari! Acum, lucrînd pentru prezentarea la Simpozionul de la Iaşi, mi-am dat seama cît de uşor cădem în patima dezmăţului de citate, cît de repede se adună notiţele de subsol.

Ştiu că în urmă cu ceva ani domnul Horia Roman Patapievici a scris un text excelent despre falsul academism, despre lucrările împănate cu citate şi notiţe de subsol doar pentru a epata.

Da, există o perioadă a uceniciei în care trebuie să ne umplem de cerneala subsolurilor, dar există o altă etapă în care este important să spunem ce avem de spus, după informarea corectă, presupunînd că deja cunoaştem bine stadiul problemei şi cam ce se întîmplă în domeniu. Un text academic poate să reziste în primul rînd prin idee, prin dialogul cu autorii care au scris la subiect, dar realmente nu trebuie împănată bibliografia şi cu DEX-ul, DOOM-ul, Biblia, Biblia Fidela (Doamne fereşte, apără şi păzeşte!)

După atîţia ani de corectat eseuri, citit teze de licenţă, masterat şi chiar doctorat, am început să miros citarea inutilă, de dragul umplerii jumătăţilor de pagină şi de dragul lungirii bibliografiei finale.

În urmă cu ceva ani un proaspăt doctor în teologie mi se lăuda cam aşa:

îţi dai seama ce teză am făcut, am 70 de pagini de bibliografie, am pagini în care am mai multe note de subsol decît text.

De parcă lungimea bibliografiei ar fi dat valoarea cercetării. Atunci să măsurăm cu centimetrul partea de note şi cu kilogramul bibliografia. I-am spus:

şi ce dacă… printre altele ţi-a mai rămas şi ţie ceva de spus sau ai dirijat un cor al morţilor şi magiştrilor necitiţi de nimeni altcineva?

N-a mai scris nimic după aceea. S-a cufundat în mediocritate, acid şi frustrări, dar nu din cauza remarcilor mele, ci din pricină că oricum nu avea nimic important de spus. Gîlgăiala cu apa altora nu se pune la socoteală.

Iată un articol pe această temă:

My university recently convened an emergency „summit” for librarians, tutors, and concerned faculty members to solve a citation crisis. Our library help desks reportedly cannot complete their core mission of assisting students with information literacy (finding, choosing, and using sources) because students keep pestering them with questions about how to format obscure citations: „I’m analyzing poetry for my ‘Punk Literature’ seminar. Using MLA style, how do I cite a limerick scribbled in the third-floor toilet?”

Meanwhile, the writing center stinks of fear as students struggle to decipher APA, MLA, AP, and Chicago (or is it Turabian?) documentation styles, which seem as alien and absurd to them as using a typewriter. Academic departments and even whole colleges consistently beg the library and writing center for workshops to rehabilitate their worst citation transgressors. Bibliographic citation has apparently eclipsed perfect grammar and the five-paragraph theme as the preoccupation of persnickety professors.

What a colossal waste. Citation style remains the most arbitrary, formulaic, and prescriptive element of academic writing taught in American high schools and colleges. Now a sacred academic shibboleth, citation persists despite the incredibly high cost-benefit ratio of trying to teach students something they (and we should also) recognize as relatively useless to them as developing writers.

Citeşte mai departe AICI

via pr. prof. univ. dr. Marius Ţepelea

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Pt. studenţii mei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Studenţi, obsedaţi de citări şi notiţe de subsol?

  1. Frate Marius, va rog sa explicati aceasta remarca:

    ai dirijat un cor al morţilor şi magiştrilor necitiţi de nimeni altcineva.

    • Marius David zice:

      adică nu a intrat într-un dialog productiv cu ei, necunoscîndu-le opera, ignorant fiind de consecinţele direcţiei de gîndire pe care o reprezintă, le-a dat cuvîntul sau le-a dat solo doar acolo unde i s-a părut că se potriveşte….
      astfel de citări, doar de dragul citării arată o lipsă de cunoaştere a domeniului, este un talmeş balmeş de autori, din diferite şcoli, din diferite direcţii, Vadim Tudor ametescat cu Erasmus în acelaş cor

      • george zice:

        … sau cum spunea dl. Plesu: “Am cunoscut un om care avea întotdeauna cu el un carneţel în care nota citate. Îi plăcea să le colecţioneze. Cum auzea o vorbă, scotea carneţelul şi o scria. Invocai un pasaj din Brecht şi-l auzeai: „Cum aţi spus? Staţi să notez!“ Apoi, cu prima ocazie, zicea: „Cum spunea Bertholt Brecht…“. Dar era un citat care nu trecuse prin el. Domnul Puric recurge frecvent, atât cât l-am urmărit, la nume, probleme şi concepte despre care nu are decât o informaţie de dicţionar, sau din auzite. Nu poţi scoate din pălărie, una-două, pe Toma din Aquino, pe Ambroise Paré, sau pe Platon, DACĂ NU AI AVUT CU EI UN COMERŢ CÂT DE CÂT CONSISTENT. Eu unul nu înţeleg de ce face asta domnul Puric. În termeni creştini, i-aş vorbi de „slavă deşartă”: vrea să pară altceva decât este.”

        (sublinierea cu majuscule imi apartine)
        (tot interviul la http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Andrei-acestei-tari-chip-apuc_0_93590668.html)

        • si de ce sa nu-i citam. Domnul Puric nu este un academician, este mai degraba un actor al esteticului, un actor-eseist, fapt pentru care poate folosi nestanjenit citate de unde vrea domnia sa. Chiar mai mult, dreptul la lectura si la informatie poate fi manevrat in stil academic de cei care au uneltele cercetarii, sau in stil vulgar (in sens de cotidian) de oricare om care doreste sa cunoasca si sa isi spuna parerea.

          De ce nu ar avea voie cineva sa citeze decat daca a studiat consecvent un anumit autor? Ba din contra: sa citeasca cat mai multi cat mai mult si isi dea cu parerea. Acesta este modul prin care se zideste cultura: prin interactiunea tuturor cu ideile, si exprimarea propriilor idei. Sunt doua faze: „inhalarea” ideilor si „exalarea” lor.

          Singura diferenta dintre un om doritor de cunoastere, dar fara pregatire academica, si un doritor de cunoastere, cu pregatire academica, este ca al doilea are o capacitate de sinteza mai mare, dar si o capacitate de patrundere mai profunda in idee.

          Asa se face ca sunt unii, fara pregatire academica, dar dornici sa cunoasca, citind din placere, si care atunci cand isi exprima parerea, amesteca o doza de bun simt care te face sa sezi si sa asculti… sunt fauritorii de vorbe de duh: experienta vietii personale, impreuna cu experienta vietii altora, o rumega incet, adauga cunoastere din mai multe surse, si apoi o impart cu cei din jur.

          Asadar, as fi foarte fericit daca tot mai multi si-ar da cu parerea din D’Aquino, din Platon, din Schleiermacher, din Carl Henry, din Nietzsche, din Cioran, din… din… din…

          • ciprians zice:

            Interesant ar fi de aflat unde si-a luat respectivul doctoratul cu acea teza si cine era in comisie, adica cine i-a acceptat si promovat sustinerea. Sau nu are rost pentru ca intram intr-o hora a doctoranzilor (evanghelici sau nu) care si-au luat titlul de doctor in teologie ca prin somn. Sau chiar in somn, si anume in cel al ratiunii 😀 Ce s-a nascut mai apoi tine de postarea de fata
            In orice caz, dupa noile norme adoptate finalmente si la noi, trebuie sa se publice cel putin o data in publicatii ISI. Deci, mai greu de trucat. Dar romanii sunt experti in a gasi solutii de suntare a regulilor

            • pe vremea cand faceam sala, am asistat cu stupoare la o conversatie ce mi-a produs un gand escatologic amar, escatologic pentru patrie: un student, an final de facultate, vorbea cu un alt individ despre teza lui de licenta: „n-am io timp sa ma tin de scoala! ii dau profului 700 de euro si imi face o teza numa’buna.” dorea sa se faca „injinier.”

              Viitorul suna foarte bine!

            • adrian zice:

              se rezolva si chestia cu ISI. Cel cu bani va plati pe cineva care publica ISI si-l va accepta coautor la un articol! E o cheltuiala in plus, dar baietii „descurcareti” vor trece, doar sunt „doctori” in a intelege dupa ce reguli functioneaza societatea.

              • Marius David zice:

                chestia cu ISI urile este cu dus intors si doua taisuri,
                cite reviste ISI in teologie stiti in Romania?
                dar in Europa, dar în Lume, putine, nu-i aşa,
                va rog sa verificati si orientarea acelor reviste,
                este o discutie lunga, dar daca ati deschis-o o putem continua,

            • Marius David zice:

              există o listă a doctorilor evanghelici,
              să vedem tezele publicate şi recenzate.

              • ciprians zice:

                Daca-mi aduc aminte, DanutM avea o lista a evanghlicilor (teza, coordonatorul,locul sustinerii, unde a fost publicata, statutul academic al doctorandului) care si-au luat doctoratul in teologie. Nu cred ca este updatata. Mie mi-a fost de folos sa aflu cate ceva despre evolutia intelectuala a lumii evanghelice.

                Cat despre cate reviste de teologie autohtone sunt cotate ca fiind de impact, adica ISI nu stiu. Dar daca nu sunt, din cate subinteleg din comentariul tau, Marius, cred ca ar fi timpul sa va luptati si pt asta. De ce nu Perichoresis sau Pleroma? De ce nu o revista teologica interconfesionala de valoare academica ridicata? Sa tanjim dupa lucrurile de sus 🙂 Cred ca am avea nevoie si poate blogosfera ar fi mai putin „stramtorata” de refularile teologice pornite din diferiti poli confesionali.

      • Sau la fel ca un individ care se da ca stie sa cante la chitara si cand il pui sa-ti dovedeasca incepe sa joace sarba pe o muzica de-alui Bach pe o chitara western fals acordata cu corzi de plastic.

  2. ibrian zice:

    De acord in principiu cu articolul Dvs, HRP nu e tocmai persoana potrivita pentru a face o astfel de remarca. Volumul in care face acea afirmatie este plin de referinte pe cat de pestrite, pe atat de irelevante, in dinamica argumentarii…

  3. nu demult am avut o conversatie cu un doctorand la babes-bolyai, pe filologie cred, care imi spunea despre tendinta literaturii (de orice tip) marginale de a deveni „noua literatura principala,” impingand spre marginalitate, dar nu in totalitate, scrierile consacrate. De asemenea, vorbea despre un trend european, dar nu numai, de a incuraja studentii sa caute in biblioteci scriitori necunoscuti, sau nestudiati. Un exercitiu folositor, zic eu.

  4. cred se refera probabil la faptul ca domnul x nu a facut nimic important(cor al mortilor) si tot un nimic (cor al magistrilor necititi de nimeni) Asa am inteles eu.

  5. mie mai interesant mi s-ar parea o explicatie la un „proaspat doctor in teologie”

  6. Agnusstick zice:

    Cat de tare e virgula dintre studenti si rest!

  7. Ș.G.Flaviu zice:

    Eu sunt pentru Biblie la bibliografie : )
    Biblia nu e doar o carte, e o mulțime de cărți la pachet cu diferite stiluri literare, diferite limbi și dialecte, diferite culturi etc.
    Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu de aceea trebuie inclusă la bibliografie.

    2Timotei 3:16 „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”
    2Petru 1:20 „Fiindcă mai întîi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură. 21 Căci nici o proorocie n’a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt.” [trad. D. Cornilescu, e-Sword]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.