Mihail Neamţu – cîteva întrebări despre internet

Domnul Mihail Neamţu pune cîteva întrebări foarte seminale pentru cugetare la implicaţiile folosirii „social media” şi modului în care „net”-ul (plasa) ne-a cuprins viaţa.

Iată cîteva dintre întrebări:

Cum se mai transmite cunoașterea astăzi?

Ce riscuri presupune anonimatul pe Internet?

Există modificări ale proceselor cognitive în virtutea branșării noastre cotidiene la mediul online?

Suntem oare mai atenți la prieteniile virtuale decât la relațiile nemijlocite cu familia, colegii de serviciu și comunitatea locală?

Este limba vernaculară a fiecărei națiuni coruptă de argoul anglofil?

Gândim oare în termeni abreviați, deci infinit mai superficial, pe termen scurt și fără putere de concentrare?

Putem încerca cîteva răspunsuri?

Restul AICI.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, dulce Românie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Mihail Neamţu – cîteva întrebări despre internet

  1. D. Ana zice:

    Interesting questions. Let me google them. 🙂

  2. Tudort zice:

    Putea sa ofere si cateva raspunsuri la aceste intrebari. Nu cred ca nu a retinut nimic de la respectiva intalnire

  3. Referitor la limbajul folosit pentru socializarea virtuala am scris un post acum ceva vreme: http://kristallherz17.wordpress.com/2010/05/28/cu-limba-altora/
    Am avut dureri de cap cu excesul de englezismele, incat mi se facuse lehamite de ele.

  4. Bogdan Burghelea zice:

    Regret, dar domnul Mihail Neamţu cu vechile domniei sale Noi Republici nu mă poate mişca. Iar întrebările de mai sus (dar şi cele din articol) sînt, după părerea mea, bla-bla-uri.

  5. raduparpauta zice:

    Nu, Bogdane, întrebările acestea nu sunt bla-blauri. Mîrlanul de pe Internet există şi trebuie să vedem ce facem cu el. Aceasta specie este bine reprezentata in Romania, in special la orase. Birlogul in care salasluieste mirlanul in cauza, care-l face sa fie deosebit de agresiv, chiar feroce, este anonimatul. Replica unui personaj caragialean, „o semnam anonima”, i se potriveste de minune. Motivele pentru care prefera pinda anonima, pititul pseudonimic la raspintie si camuflajul brun, gri sau kaki-cacaniu (acela de militian, politruc sau turnator securist) sint multe. Frustrarile de tot felul, ranchiunile, ratarea si neimplinirea sint doar citeva dintre acestea, pentru care mirlanii n-au somn si musca pe cine apuca. Sub ferinta anonimatului orice fatalau alungat din pat de nevasta-sa are inima de leu. Si, cum spunea un prieten, daca il chemi sa iasa la interval si sa-si spuna numele, tremura sub plapuma si se apuca sa te injure cu tremolo de fetita in glas, speriata ca a facut cochi in chilotei.

    Pe linga frustratii acestia cu fruntea ingusta si fontanela moale, exista si mirlani interesati. Foarte raspindita este subspecia mirlanus politicus, care are in rindurile ei pe mercenarul politic, care a zbircit-o cu partidul precedent, pe lingau, pe pupincurist, pe clantaul de sedinta, pe ciripitorul de birou. Toti acestia se pun in slujba vreunui politician sau a unui partid si injura pe toti care critica („aduc atingere” zic ei) pe politicianul sau partidul lor. Dar cum cineva se apuca sa faca o observatie cit de mica la adresa unui partid, cum incep sa fie injurati de mirlanii pomeniti, care, pentru aceasta „activitate”, vor primi o sinecura calduta dupa alegeri, o specializare in Occident pentru a invata cum sa taie pastirnacul, cum sa barbiereasca ouale si tot asa.

    Frustrarile si interesul coexista in mirlanus intellectualis, o subspecie arierata, care se recunoaste usor dupa balele de invidie pe care le exhiba mereu. Daca nu bale, face zimbre: pe ala ca a ocupat un post mai, pe alalalt ca si-a luat un doctorat mai, o masina mai, o amanta mai. Si unde nu se pune pe scris! Pe Internet, desigur, si anonim, desigur. Ai scris o lucrare stiintifica, un volum de poezii, un roman – merdele impotriva ta sporesc insutit. Cu cit esti mai original, mai subtil, mai neinstinctual, cu atit improscatorii instinctuali se inmultesc, caci „a scrie despre literatura este in mod sigur mai usor decit a o face” (Witold Gombrowicz).

    Dupa cum se vede, mirlanul de pe Internet se recunoaste dupa faptul ca nu asculta argumentele celorlalti. El e mirlan si pace, fie ca e universitar sau om politic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.