Udreizarea postului

În urmă cu vreo lună cîțiva prieteni m-au întrebat dacă mai facem posturile acelea lungi împreună. În fiecare an țin posturile cu prietenii din confesiunile tradiționale. Acum așteptau startul.

Le-am răspuns:

Mi-e puțin penibil să mai chem pe cineva alături de mine la astfel de inițiative, anunțînd în public prin tot felul de postări … posturi, mai ales după ce Elena Udrea și-a făcut public modul în care și-a desfășurat postul cu lapte de migdale, literatură motivațională și scris cu pixul FERICIRE pe spate. Apoi … Mîntuitorul ne învață că postul este o chestiune privată. Orice anunț asupra postirilor devine complet ridicol după episodul Udrea.

Prietenii mi-au răspuns:

Da, dar așa, anunțîndu-ne unii pe alții, căpătăm curaj, fiind mai mulți, simțim solidaritatea și posturile publice au fost, de asemenea, un obicei legitimat biblic. Situația de față o cere. Țara este la ananghie. Europa este la răscruce. Peste Ocean lucrurile nu sînt mai bune. Anul 2016 a fost anul cel mai crud în persecuții pentru creștini. Haideți să ne rugăm pentru aceste lucruri. Și apoi, dacă Udrea a dat la teologie, nu mai trebuie să dea nimeni la teologie?  🙂

Citește în continuare

Publicat în Anunturi, disciplinele spirituale, dulce Românie, Fabrica de barbati, Zidul rugăciunii | Un comentariu

Ce-mi doresc eu … mie!

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie! Așa mi-a venit în minte, uitîndu-mă la știri ieri și azi!

Nu știu, probabil mai puțină hoție, mîrlănie, țopîrlănie, șmecherie și altele care rimează cu acestea.

Astăzi, fiind ziua mea de naștere, sînt într-o stare mai puțin patriotică și un pic mai egoistă. Așadar: ce-mi doresc eu … mie!

După ce mi-am dat seama că am trecut de jumătatea vieții (36 de ani), am început să număr zilele altfel: încă una, încă una, încă una... Atunci, la 36 de ani era să mor, m-a întîmpinat pentru prima dată boala de care este foarte probabil să mor, fibrilația atrială paroxistică.

După 40 de ani s-au schimbat cîteva lucruri. Între timp am mai adăugat cîteva lucruri celor 40 enumerate aici. Anul trecut scriam despre acestea 45.

Aș adăuga încă unul acum, al 46-lea, la exact 30 de ani de la poza asta – cineva mi-a trimis-o azi din nou:

FullSizeRender (2)

Citește în continuare

Publicat în Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, Zidul rugăciunii | 7 comentarii

Cocoțarea sufletului

Psalmul 25 mi-a fost ani la rînd un text cald.

Toată Scriptura este insuflată, sigur, toată Scriptura este de folos, dar ipocrit este acela care îmi spune că listele din Cronici i se lipesc la fel de suflet precum Psalmul 23 sau Tatăl Nostru. Citesc cu aceeași religiozitate și textele reci și texte calde, dar sînt texte tulburătoare sau expresii penetrante, așa cum este arghezianul ”tare sînt, Doamne, singur și pieziș”, așa sînt pasaje care și în traducere îți sucesc sufletul cu mîinile la spate: ”am auzit vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut …”.

Am auzit cîntată cîntarea ani la rînd (cîntare care sărea greșit pe accente, sigur!) ”La Tine, Doamne, Imi înalț sufletul…”.

2016-02-09 08.39.04

Zilele acestea m-am întors din nou la text și m-am văzut, recitind Psalmul, ca un copil care se cocoață spre raftul prea înalt ca să își ascundă cutia cu bomboane de frații mai lacomi, precum un sugar mergător, care se cocoață pe vîrfuri să ne întindă jucăria la reparat. Așa face Noah zilele acestea. Un sugar mergător.

Citește în continuare

Publicat în Amintiri, cugetări de pe bicicletă, disciplinele spirituale, Gînduri, Jurnal de tată imperfect, Meditaţii | Lasă un comentariu

Evanghelistul – documentar de Adi Martin

Adrian Martin este student al Universității Emanuel în anul I, Teologie Pastorală. Iată una dintre producțiile lui mediatice.

sursa evanghelistul.org

Publicat în Între Scriptură și ziar, guest post, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Răspuns (pe scurt) domnului Horațiu Lungu (și altor cîțiva comentatori) despre Donald Trump

Stimate frate și prieten,

Mi-am adus aminte cu ocazia dialogului dintre noi de clipele frumoase petrecute pe coclaurii Olteniei pe bicicletă cu fiii dvs. Voi încerca să vă răspund în cuvinte puține, deși problematica pe care o abordați mă îndeamnă la mai multe abateri și paranteze. Cuvintele, cum spunea A. S. Exupery, sînt surse de neînțelegeri. Voi încerca să precizez pe scurt poziția mea în dreptul celor mai importante chestiuni pe care le abordați. Scrisoarea dvs. este importantă și rezumă cel mai bine modul în care gîndesc mulți dintre conaționalii dvs. și nu numai. Voi exemplifica și cu alte comentarii apărute lîngă scrisoarea dvs.

În urmă cu ceva timp am scris acest TEXT-uleț. Textul a produs reacții viguroase pe facebook mai ales. Mi s-a imputat imediat faptul că aș fi împotriva lui Donald Trump. Este o abordare extrem de simplistă. Reacțiile au fost virulente și înțeleg de ce unul dintre pastorii din Statele Unite a vorbit de frica de a-ți exprima convingerile. Îți aduni imediat o ploaie de reproșuri și chiar pierzi prieteni.

După ce am văzut comentariile din dreptul postării dvs. și din dreptul postării mele, am simțit nevoia să cutreier coclaurii ca să cumva să bat și eu cîmpii aiurea. Aici este dovada 🙂

Este adevărat, l-aș fi văzut mai degrabă pe Ted Cruz în fruntea Statelor Unite, dar a-mi dori ca acum alesul electorilor să eșueze este, vorba fostului contracanditat al lui Trump, ca și cum ne-am dori ca pilotul unui avion să facă infarct, în avion fiind cu toții. Nu pot uita totuși remarcile lui Trump despre soția lui Ted Cruz. Așa ceva … mai rar. Trump poate fi orice, numai cavaler nu poate fi numit. Mascul, da, bărbat în sensul cavaleresc al cuvîntului, niciodată, mai ales că nu și-a cerut scuze lui Cruz pentru mișelia aceea (cel puțin după știința mea – și asta nu este din cauza faptului că noi românii sîntem intoxicați de media de aici, ci pur și simplu avem alte standarde față de modul în care ne purtăm cu femeile noastre și ale altora …)

Temerea pe care mi-am exprimat-o este idolatrizarea (atribuirea de puteri dumnezeiești oricui altcuiva decît lui Dumnezeu), mutația încrederii de pe Domnul președinților spre Președintele ca Alesul Domnului. Aceasta este idolatrie și entuziasmul prea aprins ne poate duce la dezamăgiri mult mai mari. La vîrsta copiilor noștri, foarte verde, asemenea dezamăgiri se pot transforma în cinism pe mai tîrziu, în atitudine de retragere din viața publică. Cred că vă programați singuri pentru o mare dezamăgire, după cum spunea un prieten zilele trecute.

Voi înterveni printre rînduri, dată fiind lungimea postării dumitale de pe pagina mea pe facebook. Nu răspund pe facebook, pentru că acolo audiența este restricționată și limitată. Textul dvs. este important și trebuie cunoscut de mai multă lume, pentru că reprezintă cumva poziția clasică a multor creștini evanghelici din Statele Unite:

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, Pătrăţoşenii | 29 comentarii

Beni Cocar tace

A fost una dintre cele mai curioase (în sensul curiozității sănătoase în ale cercetării) și bine organizate minți din mediul evanghelic de dincolo de ocean. Predicator articulat, dar mai ales un teolog bine educat, a găsit prea puțină audiență și înțelegere la cei de la care ar fi așteptat mai mult acestea. Zîmbetul său ușor ironic i-a îndepărtat pe mulți din preajma lui. Cine ar fi bănuit că dincolo de acest colț de gură se ascunde un suflet sensibil și atît de fragil?

Stîrnea ușor invidii și dispute din pricina inteligenței și discursului său acid uneori. Putea fi ironic în așa fel încît cei mai puțin citiți n-ar fi sesizat niciodată ridiculizarea.

Citește în continuare

Publicat în lacrima din colțul ochiului, Oameni | 33 comentarii

Am descoperit un alt blog fascinant: micul meșter

Blogul nu se descoperă. Blogării se descoperă. În spatele peretelui de imagini și texte stă o persoană în carne și oase. Pe acest suflet nu l-am întîlnit încă în carne, oase, ligamente și viscere, dar sper din toată inima să fie aceasta cît mai curînd.

sursa micul mester

sursa micul mester

Mici trucuri meșteșugărești, fotografii superbe, ieșiri în natură, cioplituri, arcuri, artă tradițională, obiecte artizanale, talent la scris (am un singur reproș – lipsa diacriticelor, ast sărăcește textul). Al doilea reproș? Că este pe blogspot și nu pe wordpress. O mutare l-ar avantaja enorm pe proprietar.

Micul Meșter, despre el este vorba.

Citește în continuare

Publicat în Blogroll, Fabrica de barbati, Meşteşugăreşti, Oameni, utile | 11 comentarii

Maiestatea Sa și Mahomed – Dan Botică

Maiestatea Sa și Mohamed!

Împăratul Ahab a avut 450 de prooroci ai lui Baal și 400 ai Astarteei pe care i-a pierdut în conflictul cu proorocul Ilie. A trecut vremea și împăratul i-a înlocuit cu alți 400, pe care într-o zi i-a întrebat ce spune Domnul: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?” „Suie-te,” i-au răspuns ei cu unanimitate de voturi, „și Domnul îi va da în mâinile împăratului!” O singură voce în Israel a proorocit împotriva lui Ahab. Proorocul Mica, care i-a descoperit împăratului planul incomfortabil al lui Dumnezeu. Și anume, că cei 400 erau posedaţi de un duh de minciună care le-a ascuns adevărul că împăratul va fi ucis în război. Pentru că a spus adevărul, proorocul Mica a fost pedepsit.

Citește în continuare

Publicat în guest post, inventarul stricaciunilor spirituale | 5 comentarii

Destinație și Declin – De ce avem nevoie de părinții Bisericii?

Destinație și Declin, secvențe din istoria Bisericii. Acesta este titlul pe care pastorul Marius Sabău l-a dat unei serii de conferințe legate de istoria bisericii, conferințe ținute de dînsul și alți invitați în locașul liturgic al bisericii Betel din Cluj.

sursa https://www.facebook.com/betelmanastur/?fref=ts

Am fost invitat să dezvolt o temă de care m-am mai ocupat în conferințe publice din cînd în cînd. Mă ocup însă săptămînal de această tematică în cadrul Universității Emanuel din Oradea, universitate în care lucrez de 23 de ani. Am propus și am găsit deschidere în anul 1994 ca un curs de istoria dogmelor creștine, ținut de antecesorii mei, să se numească Patristică clasică și să îi schimbăm complet programa. Așa s-a și întîmplat. Mulți prieteni de-ai mei ortodocși au găsit cu totul ciudat faptul că un institut de învățămînt universitar protestant se ocupă de așa subiecte.

Citește în continuare

Publicat în Întrebările lui Ghiţă, Biserica Baptista, Conferinte, Dezbatere, Patristica | Un comentariu

Societate și sălbăticie

Zilele trecute un prieten, pasionat ca și mine de cuțite, arme, arcuri, sălbăticie, natură, mi-a adus aminte de un film dureros. Into the Wild – în sălbăticie. Poate reușiți să îl vedeți cîndva. Este un film tulburător după o viață reală (se spune după o întîmplare reală de obicei). Nu deconspir firul narativ. Filmul ridică multe probleme pe care și creștinii ar trebui să le contemple în lumina Evangheliei: consumerismul, lăcomia, dorința de putere, influență, totul de-a gata, nevoia de regăsire a sinelui în singurătate, nevoia de meditație, contemplare a creației lui Dumnezeu, mulțumirea cu puținul.

Am pomenit filmul în mica mea conferință despre post-rugăciune-însigurare de la Iris. Vedeți AICI.

Din filmul respectiv este și melodia următoare (via A. B. ):

Citește în continuare

Publicat în cugetări de pe bicicletă, disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, filme de văzut, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Muzica, serile Iris | 2 comentarii

Bamboo-ceala românească

A fost un incendiu în Bamboo. Sigur: ”the best club in Bucharest”. Și cine spune asta mă rog? pagina Bamboo. Adicătelea ei înșiși! Bravo! Asta este bamboocism. Sîntem speciali și și știm asta! Specific românesc. Nimeni nu e mai bun ca noi! Perla balcanilor, martirii Europei, prigoniții vesticilor. Bamboocismul este învecinat cu puricismul amendat de Andrei Pleșu: credința nestrămutată în steaua celui care însuși se crede unic și superior celorlați. Noi sîntem buni, alții au ce au cu noi! N-avem noroc, dom le! Ăștia nu ne-a dat autorizații că ne invidiază, sîntem prea buni! Asta e! Concurența, dom-le, concurența! Băsescu e de vină! Timpul! Vremea! Dumnezeu (vă mai amintiți cînd a mai fost un incediu asemănător. Cătălin Botezatu a dat vina pe Dumnezeu! Natura nu ține cu noi!)

sursa http://bambooclub.ro/

Iată ce s-a întîmplat! AICI și AICI (despre asta este vorba: SFIDARE! legea antifumat intră în vigoare, șeful cu trabucul în mînă!) și AICI .

Ce este Bamboo? Un club de fițe din capitală. Bani la greu! Am înțeles că un păhărel de portocale merge de la cîteva zeci de ron în sus. Peste 1000 de persoane, după spusele martorilor, își tocau noaptea acolo. Cînd îi asculți pe clienții-martori poți trage repede concluzii asupra indivizilor care populează de obicei astfel de gropi. Fițe la fîțe și fițoși, toți certați cu limba română, șmechereală în expresie, grimase și strîmbături de copchil de clasa VI-a, care vrea să-și impresioneze colegele de clasă. În găurile astea am impresia că este una dintre condiții pentru participare: IQ compus din două cifre. Pe la Colectiv am auzit și fraze coerente și bine articulate în limba română, dovadă că rock-erii sînt mai citiți. Acum, la faza asta, nici măcar avocatul nu reaușea să își controleze sintaxa.

Trist! Vesel că nu a mai murit nimeni de data asta. Trist că această văgăună funcționa prin înțelegerea dintre autorități și patroni, dintre alde Onțanu, care petrece acolo și laudă clubul drept cel mai tare din Roro și autoritățile locale, care trebuiau să închidă peștera demult.

Asta este…. bamboo-ceală, comportament de neam prost.

Citește în continuare

Publicat în Între Scriptură și ziar, dulce Românie, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, Pătrăţoşenii | Un comentariu

Predicile cu obiecte sau despre cum sîntem considerați idioți … sau poate chiar sîntem!

Întîmpinare: 

  1. În acest textuleț atac un fenomen, nu predicatori sau biserici anume. Dacă cineva se simte cu musca țețe pe căciulă, să doarmă mai departe după mușcătură. Nu discutăm cazuistică. Fenomene!

  2. Voi modera cu aprime comentariile care se vor deda atacuri de vreun fel sau altul. Sper să putem discuta în așa fel încît noi, cei de la amvoane, să ne îmbunătățim ”prestarea serviciului divin”, iar cei din băncile enoriașilor să beneficieze de ridicarea standardului homiletic dincolo de nivelul rețelelor de socializare sau chiar dincolo de nivelul blogurilor (inclusiv nivelul acestuia, de ce nu?)

Ehehe, s-a dus vremea pe cînd retorica avea puterea ei? Puterea aceea veche a grecilor. Puterea aceea a modernilor. Vă mai amințiți vremurile pe cînd predicatorii puteau descrie imagini cutremurătoare prin cuvinte? Jonathan Edwards? Augustin? Wesley? Vă amințiți cînd Cuvîntul se desfășura fascinant din gura unor predicatori intuitivi sau bine educați precum Liviu Olah, Marcu Nichifor sau Simeon Cure? S-a dus vremea regilor paradoxului precum Chesterton sau Churchill! Da, s-au schimbat vremurile! Sigur, avem oameni noi la vremuri noi, metode noi. Dar de ce neapărat mai proaste decît cele ale înaintașilor? De ce oare trebuie ca cea mai informată generație din istorie să fie tratată precum un grup de oligofreni?

Nici în ”lume” nu-i mai strălucită treaba! De ce oare Biserica ar fi mai presus? Uitați-vă ce este în parlament acum? Cum spune ministrul justiției TREBIE …. TREBIE să facem! Unde sînteți voi, Maiorescu, Titulescu?

Nu zic nu oricărei reprezentări grafice. Sigur! Să ne folosim de tehnologie, de vizual, de imagine, dacă tot o avem la dispoziție. Dar din cînd în cînd, nu în abuz. Orice abuz de acest fel și înșiruirea unui inventar de nenumărate obiecte pentru a susține truisme și adevăruri de bun simț nu face altceva decît să sporească exponențial ridicolul. Măscăreală!

Uitați-vă puțin la chestia asta:

sursa 

Mă enervez! Cînd văd asta mă enervez! Dacă aș fi într-o asemenea sală, evanghelic fiind, aș pleca acasă, luîndu-mi copiii cu mine ca nu cumva să fie contaminați de prostie. Ce să facă un ateu? Ce să facă un tip care citește și este luminat la cap atunci cînd i se dau asemenea ”PILDE”???

Frățiorilor, unii dintre aceștia i-au ascultat pe Ioan Alexandru și Părintele Galeriu, pe Petru Creția sau Andrei Pleșu în direct.

Mai nou văd predicatori mai tineri sau mai copți (nu contează vîrsta, contează trendul – aș… și nu se poate fără barbarisme de genul asta, dar voi reveni) care nu pot duce o predică pînă la capăt fără exces de mișcare și manipulare de obiecte: sfori, rame, cutii de pizza, oglinzi, perii de păr, baloți de paie, pîlnii, pari, țevi, zdrențe, parașute, ciocane, chei mox, flori de coroană, cuie de coșciug, teluri de clătite, oale Zepter, jucăriile copiilor sau nepoților, arme și alte obiecte de recuzită, recuzită care ajunge să concureze recuzita teatrului național în cîțiva ani de duminici.

Citește în continuare

Publicat în Articole | 29 comentarii

”Să ne ferească Dumnezeu de idolatria autosuficienței!”

În timpul conferinței de Duminică seara am pomenit o serie de texte pe care le voi afișa pe blogul meu, pentru că nu am avut timp să lecturez toate contribuțiile valoroase ale prietenilor mei.

Să îi spunem … Titus din Oradea. L-am rugat să îmi trimită un text despre modul în care își înțelege propriul defect fizic, relația sa cu propriul corp. L-am cunoscut încă de pe vremea gimnaziului. M-am tot întrebat de ce acest copil vine pe bicicletă la școală la temperaturi atît de scăzute. Cînd a descălecat mi-am dat seama de ce. Apoi l-am văzut în cîteva situații de slujire în biserică. Mai tîrziu am început să corespondăm pe o rețea de socializare despre … pasiunea sa pentru cultura și limba japoneză.

sursa facebook

sursa facebook

Un om fascinant, un creier limpede, un suflet foarte frumos și sensibil.

Nu mi-a fost dat pînă acum să mă gîndesc critic la defectul meu fizic sau mai bine spus, să mă gîndesc la felul în care gîndesc sau îmi percep imperfecțiunea de ordin fizic.

Probabil că acceptarea acesteia [imperfecțiunea] este un fapt în mare măsură emoțional, iar acceptarea mai apoi poate fi justificată și verbalizată în limbaj teologic, limbaj care conține deopotrivă o componentă experiențială și una ce are caracterul și funcția de formalizare și generalizare.

În fapt, acceptarea existenței dificultății personale, a suferinței ca realitate oareîntrucîtva de sine stătătoare necesită limbaj teologic. Implică o presupunere fundamentală că ceea ce este în trup are însemnătate, o însemnătate ce nu e posibil de explicat prin sinapse și impulsuri electrice. De ce s-ar depărta de Dumnezeu omul care suferă și să se arunce în brațele unei înțelegeri a lumii care la fundamentul său nu poate decît să pună semnul egal între suferință (ca realitate pur naturală) și oricare din infinitatea de reacții sau absențe de reacții chimice care există simultan în Univers?
Citește în continuare

Publicat în Citate, Conferinte, Fabrica de barbati, Oameni, serile Iris | Lasă un comentariu

”Dacă aveți cancer, noi vă putem ajuta; dacă nu aveți cancer, ne puteți ajuta!”

Sună sec, dur, dar este în stilul oamenilor care văd moartea de două sau trei ori pe săptămînă. La ultima capelă Hospice am aflat de recăderea unor copii și tineri în ceea ce este și greu de pronunțat pentru noi, oamenii normali.

Dar cam asta fac cei de la Hospice: dacă există pacienți cu boli terminale, se ocupă de ei, se ocupă de familiile care sînt în doliu.

Dacă vă bucurați nestingheriți de viață, nu trebuie să vă faceți probleme sau să vă simțiți vinovați. Puteți ajuta. Anul trecut mai mulți sportivi au participat la o campanie de adunare de fonduri: toată vara am alergat în zilele lungi pentru cele mai scurte vieți.

Iată cum:

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare | 2 comentarii

Îngheț, dar vreau să merg; încalec, dar vreau să stăpînesc!

În seria de anul trecut, în introducerea la Disciplinele spirituale, am creionat cîteva lucruri legate de somatologia și sarkologia paulină, vezi conferința video AICI. Spuneam atunci că vom continua și vom detalia.

La încheierea sesiunii de atunci foloseam două metafore. Una cu pornire de la cîntecul înghețului al lui Sting.

Cum sîntem în trup? Ca unii care sîntem aproape a muri înghețați. Ce moarte frumoasă! Vrei să fii trezit, în același timp vrei să dormi! Îi iubești pe cei care te-au trezit, că te-au trezit! Îi urăști pentru că te-au trezit din somnul dulcii al pre-amorțirii definitive.

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, Fabrica de barbati, Predici, serile Iris | Lasă un comentariu

Întîlnire ”Fabrica de bărbați” – ”Avem un corp. Ce facem cu el?”

Astăzi, JOI, 12 ianuarie, începînd cu orele 20.30, grupul de ucenicie peripatetică ”Fabrica de bărbați” se va întîlni pentru dezbaterea temei: ”Avem un corp. Ce facem cu el?”

Există masculi! Unii masculi au devenit bărbați. Pentru toți ceilalți încă mai există o șansă.

Presiunea secolului în care trăim asupra imaginii bărbatului este extrem de mare. Prince, Michael Jackson, Boy George, David Bowie, Freddie Mercury, George Michael și alții au influențat definitiv modul în care percepem corpul masculin.

Efeminarea este una dintre tendințele forte din ultimul timp, dar nu numai efeminarea. Trupul masculin este redesenat atît în mintea femeilor cît și în mintea bărbaților. ”Moda metrosexualilor a trecut și ceea ce urmează nu este neapărat mai bun… ” … așa se intitula un articol dintr-o revistă de sociologie apărut în lunile trecute

Ce vom face?

Citește în continuare

Publicat în Fabrica de barbati | Lasă un comentariu

În cîte feluri putem pune întrebarea DE CE?

Re-citesc o carte trimisă mie de un prieten drag. Konrad Lorenz, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, Humanitas, București, 2006.

Primul capitol este dedicat Proprietăților structurale și perturbărilor funcționale ale sistemelor vii. 

Vorbind de etologie, ramură a științei care a luat naștere odată cu încercările darwiniste de explicare a mecanismelor vieții, autorul spune că întrebarea DE CE poate fi pusă în mai multe feluri.

”De ce un anumit sistem este alcătuit așa și nu altfel?”

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, Cărţi de citit, In-text-esant, Mitraliera cu cărţi, serile Iris, theologia in nuce | Un comentariu

ÎNFIAȚI! ÎNFIAȚI! ÎNFIAȚI! Este un gest dumnezeiesc!

DISCLAIMER! NU LUAȚI SFATURILE DE AICI DREPT CĂLĂUZIREA FĂRĂ GREȘEALĂ A LUI DUMNEZEU. ACESTA ESTE UN REZUMAT AL CÎTORVA DIALOGURI DIN ULTIMA VREME. Sînt un om păcătos și pot greși. Cine sînt eu să dau sfaturi altora, dar poate că unora le trebuie doar un bobîrnac să ia o decizie …

De asemenea, cred că trebuie neapărat precizat: a avea copii nu este o virtute spirituală și nu este obligatoriu să procreezi pentru a intra în Rai. Nu este nici dovadă de spiritualitate mai mare, nici de inteligență. Este mila și harul lui Dumnezeu.

Subiectul este extrem de dureros. Această postare îi are în vedere pe ACEI părinți care doresc NEAPĂRAT copii, dar ezită în fața înfierii, contemplă posibilitatea, dar nu se pot hotărî sau, mai rău, apelează la metode nelegiuite de a obține copilul ”din carnea lor”. Există cupluri care nu pot avea copii și nu sînt chemați la aceasta, așa cum unii nu sînt chemați la căsătorie, celibatul este o opțiune la fel de spirituală, dar toți aceștia sînt chemați la alte lucrări și energia lor poate fi folosită de Dumnezeu altfel. Din această pricină cer iertare de la început tuturor acelora care s-ar putea simți ofensați de anumite tușe ale articolașului meu.

În ultimul timp întîlnesc din ce în ce mai multe cupluri care au peste 5  ani de căsnicie, se apropie sau au trecut bine de vîrsta de 30-36 de ani, încearcă să procreeze, dar fără succes. Nu discutăm cazul cuplurilor care au trecut de 40-45 de ani și s-au așezat deja în situația de familie fără copii, discutăm despre acele cupluri care doresc cu ardoare un copil, dar sînt în stare să facă prostii din pricina faptului că intră în panică.

”Doctorii spun că nu se poate, dar noi tot avem credință că Dumnezeu ne va da un copil!”

Sigur, nu am nimic cu încredințarea nimănui … și totuși… Dumnezeu ne-a dat și rațiune. În orice altă situație, după consult repetat, după mai multe opinii, după analize evidente, cedăm, acceptăm, ieșim din negație. Mai greu este aici.

Paranteză: (V-ați pus vreodată problema și astfel? Poate că Dumnezeu nu dorește să aveți DELOC copii. Nici pe ai voștri, din carne, nici pe ai altora, tocmai pentru că dorește să vă folosească altfel sau … pur și simplu vrea să vă lucreze numai pe voi doi unul prin celălalt. Atît! O căsătorie fără copii nu este o căsătorie ratată neapărat. O căsătorie fără iubire este o căsătorie ratată. Am prieteni și frați în Cristos care nu au copii, dar sînt de un ajutor extraordinar în lucrarea lui Dumnezeu sau fac o mulțime de lucruri pentru societate și pentru alți ”copii spirituali”, fiind adevărați făcători de ucenici. Nici Aquila și Priscilla se pare că nu avut copiii lor naturali, dar l-au înfiat spiritual pe Apollo. )

Revin: Da, nu o singură dată medicii au greșit. Nu o singură dată minunea a avut loc. Nu o singură dată s-a dovedit credința mai puternică decît diagnosticul.

Dar, dacă tot doriți neapărat ”să risipiți” dragostea pe copii, pierdeți timpul, dragii mei, și irosiți tonele de dragoste și răbdare pe care le-ați putea ”irosi” pe capul unui copil, suflețel care ar avea nevoie de brațele, sărutările, obrajii, patul, mîncarea, resursele emoționale pe care Dumnezeu vi le-a dăruit.

ÎNFIAȚI, dacă vă dă tîrcoale gîndul! Este un gest Dumnezeiesc! Dumnezeu ne-a înfiat pe noi și nu i-a fost frică și nici rușine și nici nu s-a dat înapoi de la ”complicațiile” necesare procesului de înfiere. Și-a dat în schimb Fiul natural, ca să ne poată înfia pe noi, copii de drac, frați cu minciuna.

Noi vrem să Îl imităm, nu-i așa? De ce întîrziem să o facem, dacă tot s-a născut gîndul? Iată cîteva motive posibile sau motive inventate:

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului | 28 comentarii

Casă de hobbit (în pămînt), 20 de case-cool, casa învelită în seră – din seria ”Altă idee”

Ia priviți la ce a făcut această femeie! Admirabil, nu-i așa? Dacă aveți pe undeva vreun deal prea abrupt pentru o construcție, de ce să nu construiți ÎN deal, nu PE deal?

Citește în continuare

Publicat în CASA | Lasă un comentariu

”Convertirile Sfîntului Augustin” – Lucian Dîncă

În cadrul conferințelor pe teme patristice,

Centrul Sfinții Petru și Andrei din București vă invită la o conferință pe tema:

„Convertirile Sf. Augustin:

mărturia Confesiunilor

 

cu Pr. LUCIAN DÎNCĂ, augustinian asumpționist,
profesor la Facultatea de teologie romano-catolică, Universitatea din București,

 

MIERCURI, 11 IANUARIE, 2017, la 18.00!

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

ANUNȚ UMANITAR – Nevoie URGENTĂ de sînge pentru Cristina (update – cont bancar) – UPDATE 11 IAN

UPDATE  – SE POATE DONA DIN ORICE GRUPĂ DE SÎNGE!

Este vorba de Cristina Moisin, soția pastorului Marius Moisin. Marius mi-a fost student. A terminat teologia și s-a dus să slujească drept pastor paroh la Cîmpulung Muscel. Acolo a slujit cu mare credincioșie și dedicare. Dumnezeu i-a binecuvîntat pe el și pe Cristina, soția lui, atît în viața de slujire pastorală cît și în viața de familie.

Au trei copilași: Marco, 13 ani, Iosua, 11 ani și Hannah, 8 ani.

familia Moisin sursa familia

familia Moisin sursa familia

După o perioadă grea de simptome inexplicabile, astăzi Cristina a primit diagnosticul final.  Starea ei se agravează pe zi ce trece. Este internată la Fundeni și are nevoie de ajutorul nostru al tuturor celor care pot dona.

Iată detaliile trimise de pastorul Moisin:

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare | 51 comentarii

Problema surselor și citărilor – din familia ”magister dixit”: cazul ”you are not a body”

Știți genul acela de spuse, proverbe, citate pe care le scoatem din minte și sîntem convinși că le-a spus cutare sau cutare numai pentru că așa ne-au spus sau, mai grav, citat oameni de încredere. Vorba domnului Andrei Pleșu: ”Citatul te dezbracă.” Nu putem folosi cu ușurință citate din autori pe care nu i-am frecventat.

Acest gen de greșeală academică se numește magister dixit. De fapt magister dixit este o categorie de greșeli, o familie mai mare, în care se încadrează și citarea falsă. Am pățit-o și eu, au pățit-o și case mai mari. Cităm cu siguranță ceva din Descartes sau Kant numai pentru că au fost citați de teologi sau filozofi publicați deja. Și aceștia pot greși. Greșeala este omenească, cea cu magister dixit este intelectualiceasc-snobească.

sursa sursa Pinterest soul searching

sursa Pinterest soul searching

Pregătindu-mă pentru conferința de sîmbătă și duminică, mi-a venit în minte și am comentat spusa fals-atribuită lui C. S. Lewis (despre care iarăși fals se crede că a fost homeschooled, dar n-a fost… ): “You do not have a soul. You are a soul. You have a body”

Ravi Zacharias însuși îl citează pe C. S. Lewis astfel și îi atribuie spusa. Ce să mai spun că am descoperit cîteva citate care sună a C. K. Chesterton, un favorit al meu în ce privește retorica și arta paradoxului, dar fie greșit citate sau pur și simplu … inventate să sune chestertonian.

Accesul la sursele primare ne vor feri de astfel de capcane. Cînd văd citate din Aristotel sau Platon, spre exemplu, dintr-o dată devin suspicios. Vorba lui Mihai Eminescu: ”Nu tot ce apare pe facebook este autentic atribuit”.

Citește în continuare

Publicat în Citate, Pt. studenţii mei | 5 comentarii

Serile Iris – Creștinul secolului XXI și Corpul (său) – Ego și/sau Sine

Tema următoare pentru conferințele Iris? Creștinul și Corpul (său). Paranteza este necesară dacă avem în vedere faptul că trebuie să ne clarificăm concepția despre corp – corporalitate în general, dar și atitudinea care decurge din această concepție generală despre trup spre corpul propriu și față de corpul altuia (organele altuia – transplant, trupul altuia – sexualitate et c.)

 

După ce am discutat despre Calea Creștinului (octombrie), Cuvîntul (noiembrie) pe care îl crede drept Cuvînt al lui Dumnezeu, ne-am uitat la provocările noii cunoașteri (decembrie), acum ne vom întoarce spre Ego, spre modul în care creștinul se privește pe sine. De fapt acesta este și centrul Menorah  pe care este structurat întregul șir de conferințe. Am ajuns la mijloc. Noi înșine. Și oare ce ne este mai la îndemînă din construcția sinelui nostru astăzi decît corpul? În ultimul secol Corpul a devenit aproape singura modalitate de definire identitară.

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, Predici, serile Iris | 3 comentarii

Biserici ”neprietenoase” copiilor

Eu aș pune o etichetă, la fel cum există pentru anumite localuri ”în afară”: ”cyclist-frienly” sau ”smoker-friendly”, o etichetă cu ”Children-friendly church”! – Biserică (și) pentru părinți care doresc să își aducă copiii la slujbă!

De cînd ni s-a născut Noah mă tot chinuie acest gînd. Cît am fost păstor la Aleșd, am încercat să fac biserica, sanctuarul, cît mai children-friendly. Tocmai pentru că am avut copii mici, am înțeles pe pielea noastră ce înseamnă să fii exilat din pricina faptului că Dumnezeu ți-a dăruit un copil.

Camera mama și copilul este o eroare! Este un loc în care se schimbă, în cel mai bun caz, rețete de prăjituri. Prilej de bîrfă, pierdere de timp. Mai bine stai acasă, mamică fiind.

sursa gospelcoalition.org

sursa gospelcoalition.org

Am încercat să încurajez părinții să își țină cît mai mult copiii în sanctuar. Am suportat și suport cu drag plînsul înfundat și controlat de copil, micile lor vorbiri, fără să mă uit încruntat spre mama ”iresponsabilă”.

Nu cred că Isus va fi trimis femeile în afara cercului de ascultători la vreo cameră specială numită ”mama și copilul” (de ce nu și ”tata și copilul”?).

Există cîteva caracteristici ale bisericilor neprietenoase familiilor cu sugari și copii mici.

Iată cîteva:

Citește în continuare

Publicat în Biserica Baptista, Gînduri, Jurnal de tată imperfect, Meşteşugăreşti, Perplexităţi | 46 comentarii

Casa din hîrtie? Izolația cu celuloză (altă idee)

Fascinația pentru cultura japoneză mi-a dat tîrcoale tot timpul. Chiar astă seară mi-am întîlnit un fost student mărginit de aceeași ispită. Katanele, bonsai, disciplina și etica muncii, cuvîntul dat, kimonourile (cele mai comode haine pe care le-am purtat vreodată … dacă sînt autentice).

Dar casele? Simplitatea, minimalismul! Și … făcute din ramă de lemn și … hîrtie, carton de orez. Ce inteligență! La cutremur sau tsunami, de ce să cadă structuri uriașe peste tine, mai bine o structură ușoară, elastică, ușor reparabilă.

Ei, astăzi am aflat de altă soluție. Izolație din/cu celuloză. Ziare tăiate. Așa de entuziasmat am fost de prietenii M. D. și A. B., încît visam deja la un cofrag de lemn în care să torn ziare tocate.

Prima mea întrebare: foc? șoareci? apă?

Citește în continuare

Publicat în CASA, Fabrica de barbati, utile | Etichetat | Un comentariu

Ce-i rău cu generația milenialilor?

O analiză făcută cu bisturiul de gheață! Îmi pare rău pentru cei care nu înțeleg limba engleză! Extrem de dureroasă descrierea.

Nu sînt de acord cu anumite concluzii, nu sînt de acord cu anumite elemente de limbaj, dar tot cred că merită să ascultați-vedeți:

https://www.youtube.com/watch?v=HSY5pJ8bycs

 

Care este soluția? Care sînt soluțiile?

Publicat în Analize, disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi | 4 comentarii

Ne-am mutat 2 (continuare – cîteva sfaturi practice)

Continuare de AICI

După cum vă spuneam, ne-am mutat. A fost cea mai grea mutare. De ce?

Pentru că sîntem epuizați de atîtea mutări. Ne-am mutat de multe ori dintr-o parte în alta, mai ales în primii ani de căsnicie. Fiecare mutare era cu sila. Proprietarul venea și ne spunea că tocmai a pus apartamentul de vînzare sau … alte motive.

Mutările ne-au învățat cîteva lecții foarte importante despre fragilitatea noastră, despre legăturile cu materialul, cu locurile, cu spațiul de locuit (știți ce frustrant este ca să te scoli în miezul nopții și să te gîndești unde este baia? Durează cîteva nopți pînă devine reflex). Apoi fiecare lucru împachetat- despachetat se strică, se zgîrie. Am învățat că nu are rost să ne legăm de obiecte ”cu valoare sentimentală”, că totul se duce. Dar nu doresc să transform acest mic textuleț într-o predicuță!

Deci …. MUTARE!

Tocmai pentru că știam ce ne așteaptă, am procedat sistematic, folosind experiența celorlalte mutări.

Poate că ajută cele învățate de noi pe careva cuplu tînăr, cine știe?

sursa facebook idea spot

Citește în continuare

Publicat în disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, Meşteşugăreşti, utile | 6 comentarii

Rugăciunea fierbinte atinge inima lui Dumnezeu! Să MIJLOCIM pentru fetița fratelui pastor Mocan Călin

Ca unul care am stat lîngă un copil despre care ni s-a spus că va muri în scurt timp, mă alătur în post și rugăciune părinților și tuturor celor care doresc să arunce în sus un gînd bun. Dumnezeu să se îndure!

Avatarul lui dininimapentrutineCiprian I. Bârsan


Rugați-vă pentru Abigail Mocan, o fetiță de 6 ani diagnosticată cu leucemie. Este fetița pastorului Călin Mocan din Oradea.

Dumnezeu este singurul care poate vindeca! Rugăciunea ta poate atinge inima lui Dumnezeu. Cred că este momentul potrivit pentru mijlocire.

Dumnezeu să lucreze iar noi să ne luptăm în rugăciune!

Vă mulțumim.

Vezi articolul original

Publicat în Articole | Un comentariu

Ne-am mutat! A 12-a oară (1)

Ne-am mutat! A 12-a oară! În primii 10 ani de căsnicie ne-am mutat de 11 ori. Așa a fost situația! Atunci motivele au venit din afara noastră. Am fost siliți. Am fost venetici pe meleaguri bihorene. Chirii, locuințe de servici …  pînă cînd reușit cu greu să ne cumpărăm un apartament. Soția mea își poate da un doctorat în împachetat-despachetat.

Acum motivele de mutare au venit din interior.

15 ani am stat liniștiți într-un apartament spațios și bun, un dar de la Dumnezeu, dar am intrat într-o altă etapă a vieții, într-o altă ”zi” și vine o altă ”zi”. Ne-am crescut copiii în liniște, dar a venit din nou vremea schimbării. Copiii cei mari ne zboară deja din cuib. Rămînem cu Noah. Unde? Într-un apartament cu patru camere la etajul 7?

Am fi putut sta liniștiți în apartament, dar simțeam că ceva se bloca în noi, apartamentele comuniste sînt create parcă special pentru a te îngrămădi mental, pentru a-ți bloca creativitatea. Betonul are o vibrație a lui care neliniștește. Acum observăm schimbarea lui Noah (poate că este doar o senzație subiectivă), de cînd ne-am așezat între cărămizi – lut ars, că din lut sîntem și noi făcuți!

Cred că din cînd în cînd trebuie să ne mutăm. Numai așa ne aducem aminte că sîntem străini și călători. Nu sîntem făcuți să prindem rădăcini.

Simțeam nevoia unei schimbări radicale, precum nevoia unui duș după ce muncești în praf toată ziua. Apoi… vorba bunicii mele: cui i-o fi dat pîn cap să pună oamenii pă unii-n capu altora? 

Apartamentul respectiv devenise deja prea mare și prea sus, prea îm-betonat pentru noi, prea gri, prea nici spre cer – nici spre sol. Simțim nevoia contactului cu pămîntul, casa la teren, mică, ceva aproape de ceea ce descriam AICI și AICI. Cam AȘA gînduri aveam cu ceva timp în urmă.

S-a mai întîmplat ceva. Aveam 120 m2, dar nu mai aveam locul potrivit de scris. Dispoziția și arhitectura apartamentului n-a mai permis acest lucru, odată ce copiii au crescut. Iată ce aveam nevoie în urmă cu ceva timp: biroul ideal, vezi AICI și AICI. Numai așa puteam lucra! Asta este!

Apoi ….

Sîntem hotărîți să facem homeschooling cu micuțul Noah, astfel că apartamentul la etajul 7 este cu totul nepotrivit pentru asemenea sarcini și pentru micimea familiei noastre de acum.

Am hotărît să ne aruncăm în disconfort temporar din nou. A fost cea mai grea mutare! Foarte grea! Dacă la prima mutare ne-au încăput toate lucrurile într-o remorcă de Dacie, acum toată mutarea a durat o lună. Cel mai dureros și greu? Mutatul cărților și … borcanelor 🙂

sursa pinterest

sursa pinterest

Am aruncat sau donat peste 1 tonă și jumătate de lucruri. Binecuvîntată eliberare! A fost o bună aplicație la predica despre simplificare de anul trecut!

Citește în continuare

Publicat în Fabrica de barbati, homeschooling, Meşteşugăreşti, utile, Visătorul de vise | 2 comentarii

Cum se naște un arc?

Arcurile reprezintă una dintre pasiunile mele mai noi. Domnul Dimen Sandor mi-a făcut trei arcuri. Abia aștept să vină vremea bună.

Oh, cîte lecții spirituale se pot desprinde dintr-o singură sesiune de tragere cu arcul!

Vă invit, dragi prieteni, cînd vine vremea bună, să tragem arcurile spre noi, pentru a le da drumul spre țintă.

Principalul cuvînt pentru păcat din Noul Testament are legătură cu ratarea arcașului.

 

 

Publicat în Fabrica de barbati | 2 comentarii

”Învață-ne să ne numărăm bine zilele!” Încă una? una, una, una …

Psalmul 90:12 a reprezentat pentru mine o obsesie vreme îndelungată. Am predicat din acest psalm la înmormîntări, dar în multe alte ocazii m-am frămîntat cu înțelesul.

Dacă există un mod de a număra bine, atunci probabil există și un mod prost de numărare. Există un mod de numărare a vremilor, dar nu cu anii, precum obișnuim, ci cu ziua, iar această bună numărătoare trebuie cumva învățată. De la cine și cum să o învățăm? Probabil că cea mai bună sursă este de la Cel care a creat vremurile!

Am putea vagabonda concordanțănește prin diferite alte texte biblice, elucubrînd asupra numărătorilor bune despre vreme și zile. Să vedem totuși ce ne spune contextul în care se află textul din psalmul lui Moise, căci lui îi aparține textul. Un om care a trăit 120 de ani, împărțiți în trei perioade de cîte 40, cu cele mai mari succese și înfrîngeri spre ultima parte.

  1. SUVERANITATEA ȘI STĂPÎNIREA LUI DUMNEZEU. Identitatea și eternitatea Sa!

Dumnezeu este cel mai bun loc de ascuns. De ce să fugim de El? Adam, pe cînd a păcătuit, a simțit nevoia să se ascundă. De Dumnezeu? Atotștiutorul? Atotprezentul? Psalmul 139 ne spune că nici în noi înșine, nici la marginea mării, nici în locuința morților nu putem fugi de cel care ne-a creat. El ne-a creat, ai lui sîntem. Cum să fugim de Domnul și Stăpînul?

Citește în continuare

Publicat în Gînduri, Meditaţii, Predici | 5 comentarii

”Cu ocazia acestor sfinte” …. ”fie ca”… să vă curgă în urechi un BWV 248

A început! Gata! Fie ca …. Fie ca… Atunci vă urez și eu: FIE CA SĂ VĂ CURGĂ ÎN URECHI CA MIEREA UN BWV 248, chiar dacă nu este tot …

Citește în continuare

Publicat în Muzica | 4 comentarii

”Dumnezeu repară, Dumnezeu este cu noi!” – Crăciun 2016

Mîine este ziua în care Biserica a hotărît să sărbătorească Înomenirea lui Dumnezeu. Cuvîntul s-a făcut carne! Fiul Dumnezeului Celui Viu a căpătat trup!

Și a mai primit două nume, după cum aflăm din Evanghelia după Matei, două nume pentru noi pămîntenii, nume între care se adună prezentul și viitorul.

În urmă cu 7 ani, chiar în această perioadă, am primit una dintre întrebările cele mai dificile. Sora mea m-a întrebat: de ce, Marius, de ce? 

Tocmai se născuse Sofia (Înțelepciune, ce ironie dulce! Se referă la sofia tou Theou, înțelepciunea lui Dumnezeu, care nu greșește niciodată!), o fetiță despre care sora mea știa deja că va avea sindromul Down din pîntece, dar a refuzat, în ciuda sfatului medicilor, să îi ia viața. Sofia a suferit complicații. Sindromul West, apoi, o supradoză de tratament i-a compromis dezvoltarea normală chiar pentru un copil cu sindrom down.

Sofia nu va avea aceeași evoluție ca oricare dintre ceilalți copii cu sindrom Down. Cînd cînt la chitară își lipește limbuța de suprața de rezonanță și gustă sunetele, cînd cineva cîntă la pian, gustă clapele, primește mîncarea de la Radu, tatăl ei, direct în gură, un fel de climax al zilei, sărbătoare în fiecare seară pentru ea.

sursa Crina Frunza

sursa Crina Frunza

De atunci încoace, după ce în ultimii trei ani, am văzut 10 sicrie ale oamenilor dragi, prieteni, apropiați, morți neașteptate, întrebarea aceasta mi s-a înroșit în minte.

Apoi a urmat începutul colaborării cu Hospice, unde am văzut iarăși și iarăși suferință după suferință, deces după deces, copii diagnosticați cu boli terminale.

De ce?

De ce? Sînt multe explicații standard și multe lozinci, pe care le-am putea extrage din predici și manualele de dogmatică. Da, omul este păcătos, lumea este căzută, Dumnezeu este suveran, toate astea se știu și sună a chimval zăngănitor în fața celor care suferă.

Am recitit începutul Evangheliei.

Mîngîierea și răspunsul pentru mine nu au venit din analize retrospective sau din investigații logico-teologico-filozofice, ci din altă direcție, din viitor, din nădejdea escatologică și din promisiunile Domnului, care deschid și închid Evanghelia după Matei. În început ni se spune Dumnezeu este cu noi, la final, în marea trimitenere ni se spune: toată puterea îmi este dată în cer și pe pămînt și voi fi cu voi pînă la sfîrșitul veacurilor!

Cînd Isus s-a născut a primit două nume:

Citește în continuare

Publicat în Gînduri, lacrima din colțul ochiului, Meditaţii | Un comentariu

În cea mai lungă noapte încheiem campania ”Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți” – 12.561 euro pentru 12.000 de km

Vă mai amintiți? Am început cu ASTA și ASTA. A fost o campanie lungă și dură, lungi au fost zilele de vară, greu de parcurs atîția kilometri, dar am continuat toamna și am pedalat și  atunci cînd a căzut frigul, pentru a ne atinge limita de 10.000 de euro, limita la care visam la finalul verii, după ce trecusem de limita psihologică de 7000 de euro.

Acum, în cea mai scurtă zi a anului, la solstitiul de iarnă, astăzi și acum ne oprim! 

Astăzi, miercuri, înaintea capelei de dimineață la Hospice, am depus ultimele trei donații. O familie din California a trimis 2000 ron, o familie din Oradea, echivalentul a 200 de euro și, probabil că cea mai emoționantă donație este a lui S. L., un tînăr de 16 ani. Are exact aceeasi vîrstă ca Robert, un supraviețuitor al unei forme de leucemie, tînăr care m-a întîmpinat la finalul cursei din vară.

Robert, 16 ani

Robert, 16 ani

S. L. a venit săptămîna aceasta la mine la birou și mi-a adus o pereche de pantofi de ciclism, pe care i-a pus pe masă. Noi nouți! Urmărise cursa mea din vară, pe cînd mi s-au rupt vechii pantofi, ca urmare a unui mic accident,  și mi-a spus că aceea este contribuția lui la toată aceasta campanie, plus…. plus cei 4000 de km pe care i-a făcut în acest sezon. Aproape că mi-au dat lacrimile în prezența lui. Am transformat valoarea pantofilor în lei și am depus în numele lui suma echivalentă, dar am păstrat și voi păstra pantofii ca pe amintire foarte dulce.

pantofii rupti

pantofii rupti

Un suflet pur, curat, sportiv, care visează să facă ciclism de performanță, mulțumitor pentru trupul lui plin de energie și cu gîndul la copiii de vîrsta lui bolnavi de cancer. Cu tineri ca aceștia nu sînt descurajat atunci cînd mă gîndesc la viitorul acestei țări.

Așadar am încheiat! Cifrele?

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare, cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati | 7 comentarii

”Crede și nu cerceta!” – ”Biblia-mi spune așa!”

Mîine la Tîrgu Mureș, la întîlnirea cu studenții, și Duminică la Iris vom vorbi despre cunoaștere – știință – informație: Creștinul secolului Xxi în vremea exploziei de cunoaștere.

si-cu-totii
Vă avertizez însă că nu vom intra în clasica, obositoarea și inutila dezbatere pseudo-apologetică Credință versus Știință (de fapt nici nu cred că am competențele), ci vom analiza mai degrabă atitudinile, dispozițiile creștinilor față de cunoaștere și știință, atitudinea celui care crede față de informație.

Un exemplu: și vă rog să nu mi-o luați în nume de rău, nu vreau să distrug cîntările pentru copii, dar cum se poate, cum este posibil ca biserici urbane, cu pretenții, cu învățători la copii absolvenți de litere să cînte așa ceva (a propos, cînd mi-am dat seama de eroare, nu l-am mai învățat pe Noah cîntecelul):

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, serile Iris, zîmbetu din colţu gurii | 16 comentarii

Serile Iris – Creștinul secolului XXI și cunoașterea

După ce am explorat în prima sesiune din acestă serie modul în care creștinii își înțeleg mai nou Calea, teologia, ethos-ul, ethika, după ce am încercat să înțelegem ce anume nu mai pricepem la fel atunci cînd vorbim despre Cuvîntul lui Dumnezeu (mai are Acesta autoritate în viața noastră, ne mai determină în mod fundamentale ethos-ul și ethika?) ne îndreptăm spre a treia sesiune: creștinul secolului XXI în epoca informației, a cunoașterii care nu mai suportă acum limitările secolelor anterioare.

Sîntem curioși. Curiozitatea ne-a mișcat spre neascultarea păcatului.

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, serile Iris, theologia in nuce | 15 comentarii

Ding Dong – Școala de muzică Logos

unnamed

Publicat în Scoala de muzica | Lasă un comentariu

Consonantis – primele producții video

După cum probabil ați văzut deja, în una dintre emisiunile Între Scriptură și ziar(e), am promovat proiectul Consonantis.

După ce am văzut primele rezultate din concert, primele filmări, realizate de Credo TV cu un deosebit profesionalism (fără lumini albastre – am văzut că deja unii au o obsesie cu luminile albastre – semiîntuneric, fumuri, aburi), într-o sală cu acustică foarte bună, m-am bucurat că am făcut cunoscut un asemenea proiect.

Ce este Consonantis? Este o inițiativă privată, un fel de Filarmonică în devenire, o alternativă la alte proiecte deja consacrate. Puteți asculta mai multe în emisiunea Credo cu Răzvan Nemeș și Titi Demian.

Iată ce s-a auzit și ce s-a văzut:

sursa

Așteptăm înregistrarea cu întregul concert!

 

Publicat în Între Scriptură și ziar, Muzica, Schimb de iutuburi, Scoala de muzica | Un comentariu

Muzică de pregătit predici

Iată una dintre obsesiile mele muzicale. Eu le spun muzi-chinuri acestor secvențe muzicale, care creează viermi de ureche. Viermii de ureche sînt acele sunete care îți rămîn în auz și după ce se termină secvența sonoră și apoi te urmăresc zi și noapte.

Hopkinson Smith este unul dintre, dacă nu, cel mai respectat lutenist la ora actuală. Un ascet al muzicii, un monument de cultură generală și de smerenie în același timp, reușește să redea spiritul lui BAch ca puțini alții.

Iată:

Citește în continuare

Publicat în Lauta, Schimb de iutuburi, Scoala de muzica | 2 comentarii

Serile Iris – Creștinul secolului XXI și Cuvîntul lui Dumnezeu

Mai putem crede astăzi ”povești” de genul: o balenă a înghițit un om, un potop global, un topor de fier care plutește, cineva merge pe apă și transformă apa în vin?
Mai putem crede un text care susține asemenea lucruri și care are atît de multe variante?
Ba, mai mult, nici măcare nu avem vreun original atins de mîna autorilor?

sursa wikimedia.org

sursa wikimedia.org

Și totuși creștinii numesc un asemnea text, o culegere de 66 de cărți CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU și asta fără să vadă vreun conflict între știință și credința lor?
Și după dezbateri și frămîntări, o parte a creștinătății a declarat această culegere de texte text inerant și perfect.
Mai putem crede astăzi, în ciuda evoluției științifice, în Biblie drept Cuvînt al lui Dumnezeu și pentru generația noastră?

Acestea sînt întrebările la care vom încerca să răspundem Duminică, 20 noiembrie, la Biserica Iris, Cluj, începînd cu orele 18.00

Publicat în serile Iris | 6 comentarii

Conferința pastorală 2016 – Universitatea Emanuel din Oradea – update

Iată, am ajuns la a III-a ediție a conferinței pastorale. Se pare că devine deja o tradiție a contemplării, a discuțiilor seminale sau ascuțirii uneltelor pentru un următor an de slujire.

Te așteptăm cu drag pentru a discuta teme legate de preocupările curente ale pastorilor și nu numai.

Sînt așteptați la conferință nu numai pastorii ordinați, ci toți cei care dovedesc interes in slujirea bisericii în laicat sau fac parte din echipe de slujire în tangență cu tematica amintită.

sursa www.emanuel.ro

Programul s-a publicat AICI.

Te poți înscrie AICI.

Citește în continuare

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e) – Proiectul Consonantis (mîine – Concert)

sursa http://consonantis.ro/

Publicat în Între Scriptură și ziar | Un comentariu

Cum a sunat ultima predică a lui Andrei Pop?

Spuneam că sînt mîndru de astfel de studenți. Cum am predica oare dacă am fi înștiințați că ceea ce predicăm va fi fost ultima predică, se întreba unul dintre acești studenți.  Unele cuvinte sună profetic! Ajungem să iubim datul mai mult decît pe DĂTĂTOR!

Vezi de la minutul 2.55.55

SURSA Emanuel Dej

Andrei Pop s-a dus spre așteptarea Marii Învieri prin poarta unui accident de mașină marți în jurul orelor 17.00.

Citește în continuare

Publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului, Oameni | 2 comentarii

Andrei Pop, un student așa cum mi-ar fi plăcut să mai am!

Cică a murit Andrei Pop! Nu, n-a murit! Trăiește și încă mai bine ca noi aștilalți toți și definitiv!

Se spune că … despre morți numai de bine! Nu! La Andrei nu e cazul! Andrei era senin, zîmbitor, copil, cald, bun, setos de cunoaștere, gata să învețe oricînd, nu cunoștea interesul propriu și n-avea habar de lingușeală.

Mi-aș dori astfel de studenți în fiecare an. Studenți care să pună întrebările necesare despre care vorbea Eliade, întrebările care te încurcă, care te fac curios de asemenea ca profesor, întrebările care te dovedesc neajuns.

De ce mor oameni ca Andrei? Mi-am pus întrebarea acesta în ultimele zile, în ultimii ani, la sicriul lui Onisim Bogoșel, la sicriul lui Filip Fărăgău, la sicriul lui Nelu Maior, la sicriul socrului meu! Deja este prea mult! Nu am cuvinte! Nu există predici pentru așa ceva!

La un moment dat, Andrei ne-a făcut tuturor profesorilor cîte un portret așa cum ne-a văzut el.

Era perioada dez-bătăilor mele, dezbătăi de care m-am lăsat în ultimul timp. Nu știa că făcusem arte marțiale. Nu știu cum m-a prins în această postură, dar am constatat mai tîrziu că avea o intuiție extraordinară asupra lăuntrului celorlalți.

Caricatura Marius Cruceru Andrei Pop

Citește în continuare

Publicat în lacrima din colțul ochiului, Oameni, Zidul rugăciunii | 4 comentarii

Cu Irisul deschis 2016/2017 – Tematica CREȘTIN ÎN SECOLUL XXI

Cu Irisul Deschis – Creștinul în secolul XXI

13

Sesiunea 1 – OCTOMBRIE – Creștinul secolului XXI și Calea sa

Mai este posibil în context postmodern să revendicăm o singură Cale spirituală? Creștinii au această pretenție exclusivistă. Sîntem creștini, urmași ai lui Cristos, dar distanța de 21 de secole este împovărătoare. Mai este posibil să rămîi fidel urmaș al unui evreu neșcolit în epoca globalizării, a informației libere? Mai putem urma Calea Celui care s-a definit pe Sine, Calea, Adevărul și Viața? Ce am pierdut, ce am cîștigat în ultimele 20 de secole? Cu ce rămînem la rest cînd facem diferențele dintre pierderi și cîștiguri?

Sesiunea 2 – NOIEMBRIE – Creștinul secolului XXI și Cuvîntul lui Dumnezeu

Mai putem crede astăzi ”povești” de genul: o balenă a înghițit un om, a existat un potop global, un topor de fier plutește, cineva merge pe apă și transformă apa în vin? Mai putem crede un text care susține asemenea lucruri și care are atît de multe variante? Ba, mai mult, nici măcar nu avem vreun original atins de mîna autorilor? Mai putem crede astăzi, în ciuda evoluției științifice, în Biblie drept Cuvînt al lui Dumnezeu și pentru generația noastră?

Citește în continuare

Publicat în serile Iris | 2 comentarii

Serile Iris, o nouă serie – Creștin în secolul XXI: o tempora, o mores, mai este posibilă Calea?

Sîntem din nou la un alt început din pricina ultimului e-mail pe care l-am schimbat cu Filip Fărăgău, deși m-am îngrozit de redundanță,. El m-a încurajat și m-a motivat să continui aceste serii de conferințe.

DSCN0471
Discutam atunci despre legătura dintre prezentarea de la Valea Drăganului, pe Isaia, întrebările de acolo legate de rolul profetic al bisericii, dilemele de tipul: ne retragem pentru conservarea valorilor sau ieșim în lume pentru a ne prezenta lumina? Interacționăm sau nu cu lumea din jur?

Toată această discuție se întîmpla în 11 iulie.

Am fost apoi la Valea Drăganului. Am ținut o prelegere chiar despre rolul profetic al Bisericii, apoi, a doua zi am aflat de ieșirea lui Filip din curgerea timpului. De fapt, obsedat de moarte fiind, așa am început să numesc fenomenul: ieșirea din timpul curgător, din cronos.

Dacă Filip ar fi fost la Valea Drăganului, aceasta ar fi fost tema și frămîntarea lui: ce facem ACUM, în timp, cu ce ne ocupăm ca Biserică pentru a rămîne ceea ce sîntem a fi, într-o lume care se dezintegrează și își desface valorile accelerat?

Am observat și la mine și la alți prieteni, care dăm tîrcoale morții într-un chip sau altul, că odată cu apropierea de moarte devenim, paradoxal, în loc de a fi preocupați de escatologie, sîntem din ce în ce mai preocupați de eclesiologie, de Biserică.

De ce? Pentru că ACEASTA transcede timpul și are și răspunul escatologic în Ea. Escatologiile sînt preocupări de tinerețe, Eclesiologia este parte din setul de întrebări legate de trecerea dincolo.

Creștinismul a avut întotdeauna o problemă cu prezentul.

Citește în continuare

Publicat în Articole, Conferinte, Dezbatere, serile Iris | 7 comentarii

Toate aceste viețuitoare … Te așteaptă…

Acest video mi-a adus aminte de o experiență extraordinară relatată AICI.

Ascultați neapărat cîntecul! Cîntecul de la postarea cu pricina.

Citește în continuare

Publicat în Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Noutăți în campania ”Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți!”

Dragi prieteni,

ne apropiem de finalul campaniei Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți! 

”Ați fost niște eroi”, vorba unui clasic în viață!

Campania a avut un impact nesperat! Cel mai mare cîștig? Conștientizarea faptului că există tineri și copii în suferință.

hospice2

Cineva mi se plîngea astăzi de frig!

– Aveți idee, l-am întrebat, ce înseamnă un cancer osos? Ce suferințe presupune o tumoră pe coloană, ce înseamnă nu să te doară ceva, ci să fii în mijlocul durerilor, pe care nu le mai poți localiza, atunci cînd nici cele mai puternice calmante nu își fac efectul? Suferința frigului este odihnă și tratament! Este bine să ne fie frig! Asta înseamnă că putem umbla în frig, afară, în natură! De frig ne putem apăra. Ne putem înveli, îmbrăca! De durere nu scapi, dar de moarte nu te ferești așezîndu-te la umbră!

Se apropie schimbarea orei de vară cu cea de iarnă. Odată cu acest eveniment, vom încheia și campania de strîngere de fonduri intitulată Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți

Pînă atunci vă puteți încă implica! Sîmbătă va fi iarăși soare. Vom continua să alergăm și în noiembrie, acoperind ceva kilometri restanți.

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare | Lasă un comentariu

Poartă o pălărie de dragul micuților bolnavi de cancer!

După cum mulți dintre voi știți, tratamentele pentru bolnavii de cancer lasă urme adînci în trupul acestora. Una dintre cele mai vizibile este pierderea părului, inclusiv, pentru unii dintre ei, a sprîncenelor.

Dacă pentru adulți este traumatizant, înțelegeți ce poate însemna pentru un copil să arate cu totul diferit de cum va fi arătat înainte, cu totul diferit față de leatul său?

Vineri se va desfășura o campanie specială inițiată de Hospice Emanuel Oradea. Este o campanie de informare și conștientizare a opiniei publice asupra unei probleme pe care o trecem ușor cu vederea, adînciți în preocupările noastre cotidiene: suferința celor din jur, suferința celor mai nevinovați dintre noi. Copiii!

sursa HOSPICE EMANUEL

sursa HOSPICE EMANUEL

Publicat în acțiuni umanitare | Lasă un comentariu

Tematica din acest an – Creștin în secolul XXI

  1. Creștinul și CALEA SA  – OCTOMBRIE 
  2. Creștinul și CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU –  NOIEMBRIE
  3. Creștinul și CUNOAȘTEREADECEMBRIE 
  4. Creștinul și CORPUL SĂU –  IANUARIE 
  5. Creștinul și CETATEA FEBRUARIE 
  6. Creștinul și COMUNITATEA eclesială – MARTIE 
  7. Creștinul și CREDINȚELE altora – APRILIE 
  8. Creștin în secolul XXI – încheierea – MAI

Publicat în Articole | Un comentariu