Tema următoare pentru conferințele Iris? Creștinul și Corpul (său). Paranteza este necesară dacă avem în vedere faptul că trebuie să ne clarificăm concepția despre corp – corporalitate în general, dar și atitudinea care decurge din această concepție generală despre trup spre corpul propriu și față de corpul altuia (organele altuia – transplant, trupul altuia – sexualitate et c.)

sursa http://theheartysoul.com/

După ce am discutat despre Calea Creștinului (octombrie), Cuvîntul (noiembrie) pe care îl crede drept Cuvînt al lui Dumnezeu, ne-am uitat la provocările noii cunoașteri (decembrie), acum ne vom întoarce spre Ego, spre modul în care creștinul se privește pe sine. De fapt acesta este și centrul Menorah  pe care este structurat întregul șir de conferințe. Am ajuns la mijloc. Noi înșine. Și oare ce ne este mai la îndemînă din construcția sinelui nostru astăzi decît corpul? În ultimul secol Corpul a devenit aproape singura modalitate de definire identitară.

Cine sîntem noi? Sîntem grașii sau slabii? Sîntem scunzii sau înalții? Sîntem întregii sau handicapații? Sîntem frumoșii sau urîții? Poreclele au înlocuit numele în comunitățile învățătorești, școala. Paradoxal, nu-i așa? Acolo unde ar trebui să se cultive și să ni se caute mintea, sîntem numiți în funcție de vizibil, de ambalaj.
Majoritatea poreclelor (nu-i așa?) sînt legate de modul în care arătăm sau de ticuri, diformități, lipsuri.
Preocuparea generației noastre pentru corp a crescut exponențial odată cu inventarea rețelelor de socializare. Selfiul compulsiv este deja intrat în categoria bolilor mintale. Prea puțini oameni îndurerați vedem atunci cînd le este amendat nevăzutul, caracterul. Adevărate tragedii se dezlănțuie dacă este inventariată vreo zgrăbunță a cuiva, dacă este amintită culoare pielii sau poziția ochilor.

Nici creștinii nu au scăpat de agresiunea noilor concepții despre corporalitate. Ne mai putem păstra integritatea teologică și concepțiile biblice în noua vîltoare a ideologiilor marcate radical de fiziologic?

Ce vom face cu trupurile noastre? Cum ne raportăm la acestea, avînd în vedere că noi, creștinii, credem că sîntem ”condamnați” la veșnică corporalitate, la eterna în-trupare.

Credem că ne-am început eternitatea noastră cu un trup care crește și apoi se degradează rapid, ne dezbrăcăm de el, petrecem o vreme în ceea ce teologii numesc ”starea intermediară” – dez-trupați, asomați, descărnați, numai în-suflețiți.

Cineva a spus: “You do not have a soul. You are a soul. You have a body”. Nu a spus-o C. S. Lewis, a propos, deși lui îi este atribuită, dar în mod fals. Falsă este și afirmația. Noi sîntem ȘI trup. Sîntem trup și suflet. Suflet și trup. Trupul în economia învățăturii scripturale are rolul lui. Extrem de important, chiar și în contextul în care lăsăm loc pentru diformitate, boală, handicap.

Dacă corporalitatea noastră are implicații ontologice, atunci ce putem face și ce nu putem face cu trupurile noastre. Dar cu ale altora?

Tatuaje? Avem voie sau nu? Ne înfrumusețăm sau nu corpul? Ne corectăm defectele sau nu? Ne tratăm și ne îndreptăm? Admitem operațiile estetice, dacă ”așa ne-a lăsat Domnul”? Dacă nu putem concepe, putem recurge la noile metode și la ultimele descoperiri ale științei în privința fedundării artificiale? Este permisă fecundarea in vitro? Pot fi creștinii donatori de organe sau nu? Pot aceștia primi organele altora?
Vom încerca să trasăm căi pe care să vă puteți da propriile răspunsuri, dragi prieteni, creionînd schița unei somatologii și sarcologii biblice.
Dacă avem o paradigmă teologică integratoare asupra trupului (soma), asupra cărnii (sarx), atunci putem să deducem, pentru fiecare caz particular, răspunsurile și soluțiile.

Deseori așteptăm de la amvoane soluții facile. Rețete. Nu lipsesc cei care oferă asemenea structuri de gîndire rețetariste, care să ne scutească de efortul gîndirii. Lipsa unui asemenea cadru ne va oferi capcana de a lua decizii în privința corpului nostru în funcție de circumstanțe și oportunități, nicidecum ghidați de principii clare.

Un construct teologic coerent asupra corporalității ne-ar putea oferi șansa de a răspunde împreună, avînd colaborarea dumneavoastră, la întrebările care se pun asupra trupului nostru.

Încercăm acestea Sîmbătă seara la Tîrgu Mureș, apoi Duminică seara, începînd cu orele 18.00, la Biserica Iris, Cluj-Napoca.