Înscrie-te la Conferința Pastorală UEO 2018! Vezi ce teme vom aborda.
http://www.emanuel.ro/pastori/
#ConferintaPastoralaUEO #UEO2018
Înscrie-te la Conferința Pastorală UEO 2018! Vezi ce teme vom aborda.
http://www.emanuel.ro/pastori/
#ConferintaPastoralaUEO #UEO2018
Astăzi am vorbit mult la telefon. Sînt disperat de noua funcție Iphone: ”timpul pe sticlă”. Săptămîna trecută am reușit să îl reduc cu 30%. Astăzi am avut multe telefoane, multe legate de activitatea de zi cu zi, altele legate de proiecte personale, construcție, proiecte noi pentru care caut parteneri et c. Mult dialog, dar și multă vorbă și foarte multă vorbărie.
Am simțit nevoia unei curățări a timpanelor.
L-am căutat pe unul dintre preferații mei. Una dintre bucățile lui ni s-a cîntat la nuntă, alături de o bucată de Purcell. TELEMANN!
Bună lustruire de suflet și timpane după membranele vibrante ale telefonului.
În 9 noiembrie 2018 magistrul ar fi împlinit 80 de ani. Doresc să organizez un concert IN MEMORIAM MIHAI BABII la Universitatea Emanuel din Oradea, loc în care am mai organizat ediții ale Concursului Mihai Babii, loc în care dînsul a fondat Școala de Muzică Logos (alături de Biserica Emanuel din Oradea și Biserica Logos din Chicago) și Școala de chitară clasică căreia i-a dăruit numele, Școala ”Mihai Babii”.
Un concert-concurs ar fi trebuit să se desfășoare în 2016. Atunci starea de sănătate a profesorului s-a deteriorat brusc și am anulat concursul. Pe vremea aceea speram într-o reluare-reeditare a concursului, dar profesorul nostru n-a mai revenit în țară.

Timpul este scurt, dar sperăm să găsim ajutor din partea foștilor elevi, din partea iubitorilor de chitară clasică cel puțin pentru o manifestare de gen ”producție”, cum îi plăcea dînsului să spună. Să venim, să cîntăm, să povestim, să ne amintim. Citește în continuare
Acum două săptămîni am fost din nou la Auschwitz. De această dată cu o parte din Biserica din Aleșd, biserică pe care am păstorit-o ceva ani. A fost un timp atît de binecuvîntat pe drum, la dus. La întors am fost toți … întorși pe dos. Așa cum trebuie să se întîmple în astfel de călătorii. Am fost mîndru de grupul meu. S-au comportat impecabil. A fost o experiența didactică și spirituală extraordinară.
via Adrian Samoilă (de urmărit filmul, deși este foarte lung!)
DAR … Auschwitz-ul este același și totuși … diferit.
Prietenul Sandrin Jugariu și colaboratorii lui au pornit un alt proiect interesant, după ce anul trecut au făcut primele ”cazări” la Hotelul de Biciclete.
Au deschis o școală de ciclism: Academia de Ciclism Freestyle Sport:
Da! Îmi pare rău că iar am avut dreptate! Credeți că mă dau mare acum după rezultate? Nu! Uitați-vă la emisiunile mele Credo, realizate cu mult înainte de acest eveniment politic. Am spus-o de anul trecut: am gheață în spate. Nu vom face quorumul. Vom avea referendum, dar românii nu vor veni!
Șocați? Uimiți?
Spuneam unei biserici săptămînile trecute ce se va întîmpla!
Auzeam un vuiet de ”nuuuu” în sală … Mi s-a și spus: ”Nu înmuiați inima poporului, măcar să credem!”
Am răspuns:
”Îmi pare rău, nu sînt necredincios, sînt realist, sînt mai bine conectat la realitatea din stradă decît dumneavoastră! Am făcut presă, fac presă, știu ce putere are presa și cît de ușor influențabil este românul! Nu, nu pot crede ce nu se poate crede!”
Bine ați ieșit afară din bula informațională, dragi coreligionari, dragi creștini!
Trăiți pe facebook, trăiți pe rețele, trăiți în grupuscule în care avem ”părtășie” noi între noi, în mici secte informaționale și avem oglinzile dinspre realitate complet deformate.
Coborîți între oameni, vorbiți cu ei, mergeți în Oltenia profundă, în Dobrogea, în Moldova, între Vasluiul, atît de batjocorit de cei de la TNR, și Galați!
Bun venit în confruntarea cu realitatea! Acum pornim de la ZERO! Acum știm ce și cum!
Aceleași gînduri mi-au trecut prin cap de la prima vizionare a scabrosului videoclip. Nu puteam spune mai bine. De fapt abia acum încep să mă tem. Videoclipul cu pricina lucrează ca o adevărată auto-deconspirare. Cine poate gîndi așa ceva poate gîndi și face orice. Au demonstrat-o deja în alte rînduri! Aveți idee de ce mai bine de jumătate din președinții de secții de votare s-au retras? Aveți idee cam la ce presiuni au fost supuși acești oameni? Să stăm strîmb și să citim cîteva întrebări drepte:
Mai ţineţi minte cum s-au isterizat unii ziarişti pentru că CpF făcuse un clip în care nişte adolescenţi se întrebau cum va arăta România de mâine? Cum strigau atunci că este imoral să te foloseşti de adolescenţi pentru a promova tema Referendumului pentru Căsătorie? .. Uitaţi-vă la clipul lansat ieri de Papaya. Oare e moral să te foloseşti de COPII, incomparabil mai mici ca vârstă decât cei din clipurile CpF (care erau adolescenţi) pentru a promova un astfel de mesaj umoral şi visceral? Mai ales când minorii sunt folosiţi într-un scenariu care e extrem de agresiv faţă de susţinătorii unei iniţiative legale avizate de CCR.
….
Mi se pare că deja asistăm la ceva dincolo de ipocrizie. E dincolo de minciună. Şi e dincolo de propagandă. E deja o boală, e patologie. Şi dacă acest clip stârneşte o frică, este o frică exact în sens invers: deoarece, de câte ori am văzut o astfel de propagandă devenind mainstream în spaţiul public, am văzut şi urmările ei. Oamenii care pot face aşa ceva nu dau doi bani pe adevăr, libertate sau democraţie. Oamenii care pot face aşa ceva cred că sunt, în fapt, capabili de ORICE.
Citeste mai mult: adev.ro/pfyhh7

sursa Scoala de muzică Logos
TOCMAI pentru că textul de bun simț al prietenului Adrian Papahagi a fost ”sufocat” de platforma facebook, cu riscul de a încasa și noi restrîngeri și restricții, distribuim:
În plină dezbatere despre referendum, mi-a fost din nou suspendat contul de Facebook. Redau mai jos postarea pentru care sunt pedepsit. Prin replica primită (pumnul în gură), acest rechizitoriu își demonstrează pertinența și adevărul.
***
Dacă îi apreciezi mai presus de alții pe David, Solomon, Platon, Matei, Ioan, Pavel, Augustin, Pascal, Kant, Homer, Vergilius, Dante, Shakespeare, Cervantes, Dostoievski, Rilke, Bach, Mozart, Beethoven, Giotto, Bosch, Michelangelo, Van Gogh etc., nu ești “suprematist alb”, ci apreciezi geniul unic al culturii iudeo-creștine.
Dacă îți dorești binele națiunii tale și consideri că oamenii care o compun au o istorie și o cultură comune, care merită studiate, onorate și păstrate, nu ești naționalist sau xenofob, ci bun cetățean.
Continuarea AICI
De citit și AICI DESPRE REFERENDUM
Îi mulțumesc din nou profesorului Șerban Marcu pentru surpriza plăcută pe care am găsit-o la întoarcerea mea în fața computerului.
O cantată funebră superbă compusă de Bach pe cînd avea, din cîte se pare, numai 22 de ani.
– Domnule doctor, ne-am hotărît să facem un copil …
– Bravo, mai aveți alții?
– Nu! E primul … acum avem posibilitățile materiale, acum putem …
– Da, bine, ați … încercat!…
– Oh, sigur, acum … ca să spunem așa … la liber … hmm și doamna rîde nervos pentru cîteva momente, vizibil incomodată de înțelesurile din subtext
– și?
– și am venit la dumneavoastră că … nimic
– Bun, dar cîți ani aveți dumneavoastră?
– 42
– și ce ați făcut pînă acum?
Ea, de acum enervată:
– carieră, bani, situație, lucrez într-o multinațională … acum sîntem realizați
– Stimată doamnă, aveți un ceas biologic neiertător, este gata … se pare că al dumneavoastră a luat-o puțin razna, dar este destul de tîrziu să vă gîndiți acum la asta… la înfiere v-ați gîndit?
Mi-a fost foarte greu să o invit pe doamna Violeta Fărăgău în emisiune. Am ezitat de nenumărate ori cu telefonul în mînă. Pînă la urmă mi-am făcut curaj, mai ales după ce dînsa a dat cîteva interviuri în presă. Îi mulțumesc pentru că a acceptat invitația făcută, de asemenea, îi mulțumesc pentru deschidere, vulnerabilitate, sinceritate și mai ales pentru modul în care ne arată cum o perlă poate ieși dintr-0 adîncă suferință.
Ce bine este că avem și vești frumoase și bune în România anului 2018!
Ce bine că între atîtea patimi și mizerii există și pasiune și curăție, dedicare și slujirea altora!
În cadrul acestei emisiuni, care știu că va stîrni multe pasiuni, am încercat să acoperim cîteva chestiuni legate de protest. Protest la român, protest la evanghelici, protest la români evanghelici, creștinul și protestele.
Este doar o primă emisiune dintr-o serie în care voi avea și alți invitați. Dr. Laurențiu Petrila are opinia lui. O respect. Alții au alte opinii, le respect. Eu fac ce mă îndeamnă conștiința. Vă îndemn să cercetați singuri, să gîndiți cu propriul creier. Tocmai aceasta este miza unei astfel de emisiuni. Plasîndu-ne între Scriptură și ziar(e), să încercăm să gîndim realitatea înconjurătoare dintr-o altă perspectivă, cel mai fericit ar fi să ne scăldăm mintea cum se cuvine în Sfintele Scripturi.
Cred că ultimele proteste au compromis atît conceptul cît și practica protestului. Probabil va trebui să lucrăm cu toții la salvarea ideii de protest, iar, cînd va fi cazul, să înțelegem corect și biblic ideea de ”nesupunere civică”.
Disclaimer: Acest articol poate fi interpretat ca reclamă pe față. Asta și este!
Am fost săptămîna trecută la Piața 9. Am avut o supriză foarte plăcută.
Stilul și atmosfera? Am recunoscut imediat amprenta lui Cosmin Todor. Atmosfera este plăcută, civilizată, ”vestică”. Personalul este amabil, încă ezitant, dar foarte bine intenționat. Ambientul este tentant pentru zăbavă la discuții și lecturi.
Servirea? Nu stai la rînd, au buzz-erele alea (bună idee!), care îți bîzîie pe masă cînd mîncarea este gata. Între timp poți discuta, îți iei apa cu lămîie și cu mentă gratuit de pe mesele care intermediază spațiul dintre clienți și masa de comandă … La final, tăvile sînt ridicate de personal, te simți un pic prea alintat, după părerea mea …
Sînt alături de credincioșii greco-catolici și de mai marii lor în ale credinței în ce privește pierderea unei bijuterii arhitectonice și a unui simbol al orașului Oradea, Palatul Episcopal din Oradea.

sursa oradea travel
Se pare că a avut loc un incediu de proporții. Nu știu mai multe detalii decît cele furnizate în presa locală, via Em Iova.
Chiar dacă sînt de altă confesiune, nu pot rămîne insensibil la așa ceva.
Sperăm că pompierii orădeni, care s-au arătat și alte ocazii extrem de pricepuți (am cunoscuți și prieteni între ei), vor salva cît mai mult din ce se poate salva.
Sperăm ca incendiul să fie mai mic decît pare la prima vedere.
Iată AICI.
A sosit și ziua aceea temută, ziua în care sun și telefonul din București nu mai răspunde. Astăzi am primit vestea tristă că ”mama” mea academică, prof. univ. dr. Lucia Wald s-a stins din viață.
Dar ce viață!
Am cunoscut-o pe Doamna în urmă cu 18 ani cu ajutorul profesorului Marian Ciucă. Am parcurs 7 ani împreună o cursă aproape imposibilă prin scrierile lui Augustin. Prof. Dr. Lucia Wald a fost de o cumsecădenie copleșitoare și de un profesionalism greu de întîlnit pe meleagurile noastre.
Multe amintiri mi s-au adunat în lungile corecturi pe texte în apartamentul de lîngă gară, dar niciodată nici eu nici Natalia n-am reușit să îi facem o fotografie. Ne-a tot amînat… lasă, la susținerea doctoratului… lasă.

sursa marapopa.blogspot.it
A trăit 94 de ani, lucidă și lucrînd pînă în ultimele luni, cu o putere de muncă imposibil de încapsulat într-un trup atît de fragil. I-am admirat întotdeauna voința, determinarea, ambiția.
Astăzi! La două zile după vineri. Un București încins, toropit, fără chef. Șoferii înjură pietonii, pietonii înjură șoferii într-o reciprocitate uzată și uzuală. Este singura formă de trezie în mijlocul oceanului de aer cald, înjurătura cu sete la șosea.
Centura Bucureștiului? Parcă intrăm cu totul într-un film cu morți-vii, zombies.
Pe Valea Prahovei? Mașini bară la bară în ambele sensuri. Neașteptat pentru mine, schema era ”aglomerat doar către București… ”, doar e Duminică seara.
Wazerii înjură guvernarea prin mesaje într-o frustrare neputincioasă și plină de spume. Sîntem blocați pe 4-5 km și coloana se mișcă cu 10-15 km la oră.
Atmosfera este de ”concediu frustrat”, ”nervi claxonați”, ”furie scuipată”. Sîntem un neam care știm să ne supărăm.
În fața mea, dintr-o mașină un tînăr sub 30 de ani aruncă chiștocul pe fereastră. Îl claxonez, îi fac semn și îl întreb de ce a făcut asta printre ferestrele noastre deschise. Îmi arată degetul și mă înjură. Mă întreabă: ”nu ți-e bine?”. Nu-mi era, și nici lui!
via David Achim
Intrarea este liberă!
Vă așteptăm cu drag!
Donațiile vor fi mult apreciate și vor fi îndreptate spre susținerea activității școlii de muzică Logos.
VEzi de la minutul 58. Mulțumesc, Andy Schoeger.
Astăzi a fost înmormîntarea Claudiei, cea pentru care se roagă fratele Florin.
A început sesiunea, o altă generație și-a finalizat studiile. Deja ne gîndim cu emoții la admiteri. Mai multe emoții avem noi, profesorii! Ne rugăm pentru voi, darurile lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa și pentru lume.

Iată AICI este ghidul admiterii la Universitatea Emanuel din Oradea 2018-2019
Momentele cele mai dificile din cadrul programului de meloterapie sunt atunci când un copilaș pierde lupta cu boala și se stinge din viață. Săptămâna trecută, o mică luptătoare, S., diagnosticată cu tetrapareză spastică, a fost răpusă de boală și a plecat dintre noi. Cu durere în suflet, ne luăm rămas bun de la ea, însă în ciuda tristeții, ne amintim cu mare drag de veselia ei molipsitoare din cadrul sesiunilor de meloterapie, de zâmbetul plin bucurie pe care îl avea de fiecare dată când auzea muzică sau atingea un instrument.
sursa http://www.emanuel.ro
Tavi Jinariu este unul dintre cei mai apreciați chitariști de muzică clasică din generația sa. Muzica pe care o interpretează atinge sufletul și în același timp tehnica nu este neglijată. În unele pasaje pasiunea pe care o pune în interpretare imprimă și lasă audienței sale o impresie de neuitat.
Tavi Jinariu a văzut lumina zilei între frumoșii munți ai Transilvaniei, în România. S-a născut într-o familie de muzicieni, în care cântatul era parte a vieții de zi cu zi. La vârsta fragedă de cinci ani, Tavi l-a văzut pe unchiul său cântând la o chitară electrică. Noua sa pasiune l-a făcut să treacă peste toate obstacolele, așa că s-a furișat în liniște în cameră ca să zdrăngănească la acel instrument magic cu toată puterea sa. Ani mai târziu, trecând peste orice împotrivire, Tavi a fost atras de același fermecător instrument.
În sfîrșit mi se împlinește un vis! Pun la cale de vreo 5 ani și abia acum se întîmplă: Tavi Jinariu vine și la Oradea în cadrul unui turneu prin țară.
Cine este Tavi? L-am mai prezentat la mine pe blog! Vezi AICI, AICI, AICI și AICI.
„Tavi is a excellent classical guitarist whose fine technique, combined with depth of feeling communicates wonderfully to his audience. His strengths are considerable, among which are a deep love for the guitar, remarkable discipline and motivation, and good musical instincts that give him advanced abilities to interpret the music.”
Christopher Parkening,
America’s Preeminent Guitar Virtuoso
Astăzi i-am spus La revedere învățătorului meu spiritual, păstorului meu sufletesc, fostului coleg de slujire pastorală, Florian Negruțiu! Unul dintre cei mai blînzi și buni oameni pe care i-am necăjit.
Noi nu spunem Adio în sensul prost în care a fost consacrat folcloristic și vulgar, sens al unei despărțiri fără speranța revederii, spunem Adieu, Adios, Coram Deo! Pentru că nădăjduim că ne vom întîlni în Slavă îmbrăcați în haine albe:
Așa cum obișnuiesc, îmi iau rămas bun muzical de la cei mai buni prieteni:
N-am avut încă putere să îmi fac datoria de a scrie despre unul dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut! Iertați-mă!