Fac mișcare zilnic, totuși am avut probleme cînd m-am reapucat de coasă, cînd am încercat să dau la lopată. Am mers la sală, mai ales atunci cînd vremea a fost urîtă. Nu a ajutat prea mult, dacă mă gîndesc la lista de mai jos.
Se pare că atunci cînd ne gîndim la ”supraviețuire” în sens larg, mulți dintre noi am avea probleme să ”viețuim” pur și simplu de pe o zi pe alta în aceleași condiții în care au trăit bunicii noștri. Dacă se întrerupe curentul, murim ca muștele, dacă se întrerupe internetul pentru cîteva luni, intrăm într-o beznă intelectuală în care lumea nu va mai fi fost de sute de ani.
Iată cîteva exerciții pe care le-ați putea încerca în această toamnă. Este un test bun pentru a afla cît am devenit de sedentari de fapt.
As a basic rule of thumb, I’ve determined a few benchmarks that I feel are minimum physical requirements for adequately handling survival situations:
-
Able to walk four hours, at normal walking speed, with your bug out bag on your back (at least 30 pounds), with 10-minute breaks every hour.
-
Able to chop wood or swing a sledgehammer for one hour without breaks.
-
Able to pick up a ¾” thick sheet of plywood and carry it across your backyard without stopping or losing balance.
-
Able to walk on a balance beam with your 30-pound backpack on.
-
Able to fire 100 rounds through your personal defensive firearm without your arms getting shaky.
-
Able to carry two five-gallon buckets, filled with water (a total of 80 pounds) one block without resting.
-
Able to shovel 500 pounds of dirt (1/4 cubic yard) without a break.
Marius Cruceru 
Urîte unități de măsură la americani și nu numai.
Tradus în grabă:
Capabil să meargă patru ore, la o viteză normală de mers, cu rucsacul pe spate (cel puțin 13 kilograme), cu pauze de 10 minute la fiecare oră.
Abilitatea de a tăia lemne sau de a balansa un baros pentru o oră fără pauze.
Abilitatea de a ridica o placă groasă de 2 cm (si 120cm x 240cm) și să o transportați prin curtea din spate, fără a opri sau a pierde echilibrul.
Abilitatea de a merge pe un cablu cu rucsacul de 13 kg.
Capabil să tragă 100 de runde cu arma personală, fără ca brațele tale să devină șubrede.
Capabil să poarte două găleți de 18 litri, umplute cu apă (un total de 36 kg) un bloc fără odihnă.
Abilitatea de a cara 227 kg de murdărie fără pauză.
mulțumim pentru traducere!
Exista un autor evreu care l-a cunoscut pe Hristos, cu o marturie foarte interesanta, care vorbea de vremuri grele in care vom fi nevoiti sa ajungem atat noi cat si Israel prin salbaticie datorita persecutiilor. Au cumparat un teren undeva in minnesota, si au format o comunitate in acest scop, e vorba de Art Katz..
Oricum lucrurile tind sa prinda contur tot mai mult in directia aceea.
Sau poate cunoasteti despre gruparile de partizani anticomunisti din tara nosastra de dupa ww2, cum ar fi Ion Gavrila Ogoranu care are o carte „Brazii se frang dar nu se indoiesc” in care da detalii despre modul cum a supravietuit ani de zile fara sa fie prins desi securitatea depunea eforturi supraomenisti pentru a-i anihila. Sau vasile Motrescu,Gavril Vatamaniuc in bucovina, sunt niste povesti cutremuratoare cu barbati adevarati, si exemple de credinta in Dumnezeu,pe care eu sincer le citesc copiilor mei.
Subiectul va deveni din ce in ce mai de actualitate
1.Teren agricol. Minim 2,5 – 3 hectare. Ideal vreo patru, cinci. Dacă-i mai mult cu atat mai bine. Teren intravilan, minim 1500 mp. ideal vreo 2500 – 3000 mp pentru o grădină de legume generoasă. Casă, ( neapărat cu veceul in fundul curții – ”predecesorii” nu-si faceau nevoile in casă decat atunci când ajungeau complet neputincioși), șură, grajd pentru animale, cotețe pentru porci si găini; coșer ( hambar) pentru porumb, coșuri (lăzi mari din scânduri) pentru grâu si alte cereale. Cămară cu dulceturi, compoturi, zacuște, bulioane, murături etc. Pivniță (beci) pentru cartofi si …ce-o mai sta pe acolo. Cei mai cu scaun la cap vor opri mustul de la fermentatie si vor pastra vinul pentru …. împărtășanie. Ăilalti… prefera sa le fermenteze capul… Da, nah, încă sunt mulți podgoreni in țara noastra
2. Unul sau doi porci in coteț, minim cincizeci de gaini, douazeci de rațe.
Pentru cei mai gospodari: doua vaci pentru lapte, unul sau doi cai – cu toate atelajele pe care le implică munca la câmp; una sau doua coase, câteva sape, secure, topor, grebă etc
3. Lemne de foc. minim 15 mc anual. ( pentru cei mai inventivi, peleti din rumegus sau resturi vegetale) Lemnele prevaleaza însă in fața peletilor deoarece peletii pot fi arsi numai in sobe sau centrale speciale care toate depind de o sursa de energie electrică. In ipoteza in care n-avem curent electric, lemnele rămân la baza incălzirii peste iarnă.
4. Cuptor pentru pâine, făntână in curte…
Daca le ai pe astea, trăiesti fară sa-ti pese de ziua de mâine. Liber ca pasarea cerului… Nu-ți trebuie internet, smartfon, corporații si păpuci care să scârțâie…ci mai degrabă niste izmene. Chiar si fară curent electric te poti descurca vreme bună.
Câți bărbați mai cunoașteti care sa fie in stare de asa ceva? Din fericire eu cunosc destui. Si cunoasteti si voi. Suntem suficient de ”inapoiați” incât sa mai avem șansa sa mai cunoastem astfel de oameni. Ăia din occident care traiesc cu impresia ca ceafa de porc creste pe raft in Carfur sunt intr-un accentuat proces de alienare mintala – pe care ei il numesc civilizatie si progres.
Apropo de ceafa de porc care creste in Carfur…
Cati dintre voi ati taiat o gaină ca să o mâncați? La propriu, câți ati pus mâna pe cuțit sa-i taiați gâtul? Bunica mea o călca cu picioarele pe aripi, ca sa nu se zbată, o ținea de cap si îi taia gâtul cu cuțitul. Bunicul folosea toporul. Era mai rapid…
Daca ai facut asta, atunci este cu neputință sa nu te ducă gandul la faptul ca vietatea aia moare ca tu să traiesti.
Fiecare gaină pe care o tai sa-ți faci tocană ilustreaza un principiu fundamental al vieții. Nu poti sa supraviețuiesti decat daca cineva sau ceva moare pentru tine. Nicio specie nu poate supraviețui decat dacă prădează o alta….
Predecesorii nostri au stiut asta cu precizie, chiar daca niciodată nu au putut-o articula filozofic. Au stiut ca vițelul pe care il cresc si il ingrijesc.. il ingrijesc si-l cresc…. ca sa moară.
Iată motivul pentru care bunicul meu nu despărțea niciodată puiul de mama lui. Fie ca era vorba de vițel, mânz, purcel sau pui de găină… nu ii separa niciodată, decat atunci cand natura isi urma cursul ei firesc. Nu intervenea in această ecuație a vieții, pentru ca stia ca animalele alea sunt …jertfele …. pentru viața familiei lui. Atât cat aveau de trăit, animalele alea erau viața lui… ”mântuirea” lui . Ucidea cu regret, cu durere in suflet…. Era nevoit s-o facă. La fel cum leul e nevoit sa ucidă …mielul. Dacă mielul traieste, leul moare. Nimeni nu percepe mai bine ce anume implica această schema a vieții – decât omul care știe că viața pe care o traiește este platită cu prețul unei vieți care moare.
Iar, între noi fie vorba, un om care are această perceptie intelege mult mai bine si mai precis actul morții Mântuitoare a Mântuitorului.
Puneți acum in balanta acest mod de viață cu civilizatia balivernetului norvegian care intră peste tine in casă sa-ti ia copilul de trei luni pentru ca ti-ai permis sa-i cânți un cântecel despre Domnul care a facut cerurile si pamantul.
Iar ei numesc asta civilizatie si progres.
Da, civilizatia cu veceul in fundul curtii e net superioară ”civilizatiei” care isi face nevoiele in casă, beau apă din perete, scârțîie din păpuci si traiesc cu impresia ca gaina creste pe raft.
Am doar jumătate de hectar și fântână în curte. Vreau să fac și cuptorul, poate la vară. Nu țin decât animale de companie… și de pază.
Sunt în căutare de soluții energetice alternative ca să minimizez consumul de lemne tot mai scumpe și mai greu de procurat.
Iar acum subiectul mai miezoș: chestiunea animalelor și mortalității. În calitate de militant pentru umanitate față de animale, sunt la curent cu povești care-mi sfâșie inima cel puțin săptămânal. România (că nu vreau să extind discuția și la alte state cu probleme) este de o brutalitate și violență incredibilă la acest capitol. Da, într-adevăr, suntem foarte „civilizați”, legăm pisici și câini cu sfori și le tragem cu mașina pe asfalt până ajung într-o baltă de sânge, doar pentru divertisment și amuzament. Organizăm lupte de câini în mahalalele urbane, torturăm și ucidem sute de animale tot pentru divertisment. „Adăposturile” publice sunt aproape toate lagăre de exterminare, pline de suferință. Aș putea continua zile în șir, dar nu-i cazul, sper că ați prins ideea. Deci nu ne povestiți despre dragostea autentică și aproape simbiotică a românului față de animalele sale, despre cum îi pare rău când acestea „trebuie” să moară.
Cât despre filozofia dvs.: plantele sunt specii vii care majoritatea se hrănesc cu minerale. Deci nu orice viață este plătită cu prețul morții alteia. Ierbivorele și carnivorele (deci și omul) trăiesc pe spinarea altor ființe, da, însă doar pentru că acesta este mecanismul dezvoltat natural de creare a energiei necesare. Sunt un pasionat de SF-uri și un optimist tehnologic, dar chiar și de ne va lua zeci de mii de ani, tot am putea ajunge să ne scăpăm de această dependență.
Nu te pune nimeni sa citesti ce scriu eu. Si nici sa fii de acord cu mine. Dar e limpede ca nu intelegi ce citesti si că habar n-ai ce vorbesti.
Eu vorbesc de mere si tu de pere. Apoi te apuci sa le compari si sa tragi concluzii. Ba incă mai dai si sugestii.
Ca e la modă sa vobim vorbe.
Oricum nădăjduim sa nu vină peste frăția ta zile in care să nu ai ce băga in gură – si să nu ai nici perspectiva ”buruienilor” care ti se par că cresc din lună, fără sa fie cultivate. Pentru ca, bag seama, tie ti se pare ca ele se cultiva singure, iar daca n-ai motorină la tractor o sa te inhami singur la plug pentru ca ” boilor sa nu le fie greu” . Atunci o sa vezi câte parale fac SF-urile tale, cu tehnologia ta cu tot.
Sau, cine stie, poate ca in viitorul Mare Război, dumneata o sa faci mâncarea cu smartfonu iar apa o sa-ți vină direct de pe Marte printr-un furtun virtual, dezvoltat dupa ultimul racnet tehnologic al marilor descoperiri stiințifice de sub obladuirea Ministerului Adevarului.
Bunicul, bruta aia de om care care ucidea cu regret, a trecut prin al doilea razboi mondial si foametea din 46-47, a supraviețuit la Oarba de Mureș, unde au fost macelaritii 11 000 de români. A mers pe jos pâna in munții Tatra, a supt cinci zile dintr-un cartof , a mâncat radacini si a baut apa adunată in șanțurile facute de șenilele tancurilor…
Dumneata, de cand esti pe lumea asta, ai mâncat vreodată ceafă de porc? Cum crezi ca a ajuns ceafa aia la tine in blid? Sau dumneata mananci numai buruienile de pe marginea șanțului?
Cum aș putea să nu citesc și să nu vorbesc, dacă sunt funcțiuni firești ale oricărui om? Și dvs. fix asta faceți. Altfel n-ați fi scris nimic în primul rând, dar vă place să vă expuneți ideile. E firesc, cred că aproape toți oamenii de pe glob fac asta.
Răspunzând punctual, pomii/arbuștii/plantele de pe moșia mea nu „cred” că se cultivă singure, ci le cultiv eu ajutat de bunici și ocazional de părinți, cu multă satisfacție chiar. Motorină la tractor n-am fiindcă încă n-am tractor, mi-ar fi util unul și sper ca în anii care vin să achiziționez așa ceva. SF-urile „mele” nu-s ale mele ci ale autorilor lor, eu sunt doar un cititor (deocamdată – vreau să și scriu și poate atunci îmi vor aduce și ceva „parale”). Tehnologia „mea” nu e inventată de mine, ci o utilizăm atât eu cât și dvs. și aparent ne este foarte bună să citim și să scriem opinii pe Internet. Păcat că în mod ușor ipocrit o denigrați chiar folosindu-vă de ea.
Îmi pare rău de bunicul dvs. că a trebuit să treacă prin situațiile pe care le descrieți, cu siguranță merita o viață mai bună măcar în acele momente. Nu mă impresionează însă forma de meritocrație pe care o vehiculați, conform căreia sunt foarte merituoși cei care au participat la războaie și noi cei din vremurile de pace nu. Sper că nu doriți să existe conflicte militare tocmai ca să ne „dovedim valoarea” în ele, ar fi foarte greșit pusă problema.
Iar în ultimul rând, vă informez că regimul meu alimentar e predominant vegetarian. Nu exclusiv așa, dar ceafă de porc am consumat foarte, foarte rar.
Dvs. priviți realitatea într-un fel, dar nu putem să nu vă prezentăm aspecte diferite noi, cei care în mod evident o privim din altă perspectivă.
Îi fi citit dumneata, da n-ai inteles ce-ai citit.
Asta ziceam io… intelegi mata?
Domnule, n-are nicio legatura ce am scris eu mai la deal – refereritor la ”civilizatia cu veceul din fundul curții” – si ce spui dumneata – despre pisicile legate si despre câinii din lagarele de exterminare.
Ceea ce am spus eu acolo se referă la un mod de viată ancestral. Este vorba ,pâna la urma , despre existenta umană redusă la esențe; despre supravietuire atunci cand nu ai tehnologia si utilaje moderne – cand n-ai smartfon, corporații, internet si alte dracovenii de genul ăsta
Incearcă sa-ti imaginezi o situatie catastrofică – cum ar fi un mare razboi. Nu mai ai curent electric, nu ai combustibil, nu ai nimic din ceea ce iti poate oferi tehnologia. Intr-o atare ipoteză vei ajunge la ceea ce am scris eu mai la deal. Si nu e ceva inventat de mine. Asa au trait oamenii si au supravietuit de când au descoperit agricultura si cresterea animalelor.
Asta daca nu vrei sa fii vânator culegator. Or un om capabil sa se descurce intr-o astfel de situatie este net superior (adaptat) corporatistului care sparge bașini intr-un fotoliu si pipaie smartfoane.
Despre asta era vorba in postul meu
Iar dumneata imi vorbesti de pisici legate si câinii de prin adaposturi. Mai exact despre abrutizarea omului. Despre cat de ticălos este el incât nu-i pasă de animale. Pai sigur ca nu-i pasă domnule, de vreme ce omul e in stare sa ucidă oameni in razboaie… nu doar animale.
Sigur ca sunt de acord cu dumneata. Dar vorbim lucruri diferite.
Sa mai spun ceva, totusi.
Zici ca esti vegetarian. Da n-ai tracor. Bun. Inseamna ca buruienile pe care le mananci ti le cumperi. Nu le cultivi. Da? Bun. Imagineaza-ti ca n-ai de unde să le mai cumperi si că se face praf Carfuru si crapă lumea. Ce faci? iti cumperi tractor? pai ce-o sa faci cu tractoru daca n-ai motorină? Prin urmare, ca sa mananci in continuare buruieni, trebuie sa ti le cultivi. Si trebuie musai sa ari pamantul. O sa folosesti pentru asta un bou. La fel cum folosea bunicul. Iaca unde ai ajuns cu tehnologia. In grajdul cu boi.
Zici ca ceafa de porc ai consumat. Bun. Când te-ai uitat la ea in blid sa o vezi daca-i bine facută sau când ai băgat-o in gura te-ai gandit ca ceafa aia a fost candva vie? Ca pulsa de viață? Ca cineva a crescut porcul ala ca tu sa-l poți manca? ca porcul ala a murit ca tu sa traiesti?Te-ai gândit?
Te-ai gandit o laie. Nimeni nu se mai gandeste la asta.
Dar ia pune-te in situatia in care nu mai ai ce mânca. Sa mai zicem o dată ca crapă Carfuru si ti se gată buruienile. Ce-o sa faci? Sa zicem ca mai ai si copii carora le e foame… cum a avut bunicul
Stii ce-o sa faci? O sa prinzi o gaină si o sa-i tai gâtul…ca bunica mea.
Si poate ca atunci ”in pustiul ochiului tau” o sa vezi ca vietatea aia moare ca tu să traiesti. iar tehnologia o sa te ajute in cel mai bun caz sa fii un bun ..găinar.
Citeste macar ”Moartea Caprioarei” a lui Labiș. Poate ca ceva, ceva, tot o sa intelegi