Astăzi, așa cum obișnuim de cîțiva ani, începem înscrierile în turul dedicat Holocaustului. În acest an turul se va desfășura în Italia, in memoriam Gino Bartali, după ce în ceilalți ani am făcut pelerinaje in memoriam Eva Heyman, vezi și AICI, apoi in memoriam Anne Franck, anul trecut, in memoriam Dietrich Bonhoeffer.
Vom forma un nou grup de discuții, vom ține legătura prin mail. Voi reveni oricum cu detalii. Ținem aproape!
M-am gîndit mult, ținîndu-l pe Noah în brațe cîndva și ascultînd Radio România Cultural, la copiii Auschwitz-ului.
Gîndiți-vă, acestea sînt idei ale unei adolescente. Vedeți mai departe AICI
Într-o emisiune, pe la orele 8.30, au fost lecturate cîteva fragmente din cărți audio, Jurnalul Annei Frank, cartea lui Ellie Wiesel, cartea lui Primo Levi. Sînt acel gen de imagini literare în fața cărora strigi AȘA CEVA NU S-A ÎNTÎMPLAT.
Încerc să redau din memorie cîteva rînduri din cartea lui Primo Levi, Oare mai este acesta un om? Sper să găsesc între timp și pasajul exact.
Gardienii noștri italieni și polonezi se fereau să se uite la noi cum ne pregătim pentru moarte. Fiecare se pregătea diferit pentru întîlnirea cu moartea. Unii se rugau, alții cădeau în răzvrătirea ticăloșirii ultimelor clipe, alții se îmbătau, mîncau, alții se îmbătau cu amărăciunea. Ni se spunea că vom merge într-o călătorie de 15 zile. Toți știam care este destinația, numai cei mai naivi se pregăteau totuși ca de călătorie. Cel mai dureros era să le privim pe mame. Își pregăteau copiii în cele mai mici detalii: scutece, feșe, jucării, deși știau că și ele și copiii vor fi morți a doua zi dimineață. Le găteau, îi alăptau acelea care mai aveau sîn. Dacă știi că un copil va muri a doua zi dimineață astăzi nu îi mai dai să mănînce? ba da! Tu ce-ai fi făcut?
Am ascultat cu lacrimi în ochi și cu Noah în brațe acest fragment, gîndindu-mă la durerea pe care vor fi îndurat-o mamele care și-au privit copiii cu minute înaintea glonțului care le-a penetrat căpușorul sau, înainte de marea despărțire, în fața ușilor de la camerele de gazare.
Următoarea imagine este celebră. Pentru ca o asemenea imagine să nu se repete aș pune din nou, dacă trebuie, oricînd și fără regrete, sensibilități, multe procese de conștiință, mofturi, dileme, aș pune din nou oricînd mîna pe armă.
sursa codoh.com
Marius Cruceru 
Doar imaginile astea de teroare nu s-au terminat odata cu nazismul! Ce asteptati, puneti mana pe arma si mergeti in Corea de Nord si dati de pamant cu Kim Bombolone! Ei, dar pe noi ne intereseaza istoria, nu prezentul. Pentru prezent vor lupta urmasii urmasilor nostri in vecii vecilor(fara amin)
Stimate Dorin, ieri am fost la centrul militar județean, să îmi reverific situația militară.
Ce te face să crezi că nu luptăm și pentru prezent?
Problema pe care ai ridicat-o referitoare la Coreea de nord vădește o profundănecunoaștere a relităților istorice de acolo și o proastă judecată asupra istoriei.
Mai este ceva, istoria se modifică în vecinătăți.
Am amendat holocaustul românesc pentru că s-a petrecut în proximitate, în vecinătățile noastre.
Între vecini. Sînt situații în care poți interveni imediat și pe loc, sînt situații în care distanța istorică și geografică este atît de mare încît nu poți interveni direct.
Dacă dvs. găsiți formula, mergem și în Irak.Doriți sau doar ați dorit să vă incercați aciditate comentariului?
Eu nu am zis ca as merge cu dumneavoastra. Daca as putea as merge cu bicicleta dar nu la razboi. La razboi merg cei care nu inteleg ca Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui si ca El a zis ca „daca varsa cineva sangele omului, si sangele lui sa fie varsat de om” si astfel ne invartim intr-un cerc criminal fara sfarsit. Pe de alta parte, pe toti cei care au facut serviciul militar ii inteleg, dupa un an si mai bine de spalare pe creier, unde tinerii sunt invatati ca uciderea semenilor lor este cea mai inalta virtute. Nedumerirea mea este cum poate cineva care il predica pe Hristos cel rastignit(care era printre altele si iudeu) sa imbratiseze arma. Cand El insusi a spus celui ce vroia sa-l apere „baga-ti sabia in teaca caci cei ce scot sabia de sabie vor pieri” . Nu , nu mi-am incercat aciditatea ci doar un pic de amaraciune in suflet si speranta ca ceea ce ati spus sunt doar vorbe si ca nu v-ati incumeta sa suportati povara unei constiinte patata de crima.O Doamne, pazeste-ne de cel rau! Amin!
Nu este prima data cand fratele Marius spune asa ceva. Au mai fost postari despre acest lucru. Si eu am comentat cam acelasi lucru ca si dvs, ca suntem chemati sa ne iubim dusmanii. Totusi intre timp am realizat ca legea, oricare ar fi ea (caci daca omul nu poate implinii nici macar cele 10 porunci asa cum au fost date lui Moise, nicidecum nu poate implinii legea la nivelul mult superior la care Domnul Isus a ridicat-o) nu face decat sa arate cat de nepuinciosi suntem si ea, legea, arata numai spre Isus, arata numai ca prin El putem fi iertati, mantuiti si arata cata nevoie avem de Domnul Isus si de jertfa Lui in fiecare clipa a vietii nastre, nu numai atunci cand venim la credinta, ci mereu caci noi nici acum nu putem implinii legea. Nu spun prin asta ca nu trebuie sa ne dorim din toata inima sa implinim tot ce ne cere Domnul, ci vreau sa spun ca daca un talhar intra peste noi in casa si il lovim din reflex incercand sa ne aparam familia si daca din lovitura noastra acel om moare, sigur ca noi comitem un pacat, dar pentru asta avem la Tatal un Mijlocitor minunat, pe Domnul Isus Cristos, care mijloceste in fiecare clipa pentru noi, pentru fiecare pacat al nostru din sutele, miile de pacate pe care le savarsim zilnic. Sigur ca sa te inarmezi si sa pleci la razboi este diferit de exemplul cu talharul si nu cred ca un adevarat credincios al Domnului ar trebui sa faca asa ceva, dar primul impuls este sa facem noi ceva, nu sa-L lasam pe Dumnezeu sa faca. Si in plus data inrolat intr-o armata va trebui sa asutam de ordinele necredinciosilor si sa ucidem pe cine ne ordona ei. Oricum in caz de razboi, intr-o armata se gasesc si lucruri bune de facut, de ajutat oamenii in suferinta de ex, sau de pregatit mancarea…
Suntem deja soldati ai unei armate si avem armele necesare luptei la care Dumnezeu ne chiama, deci nu putem lupta in alta armata cu alte arme caci ar insemna sa dezertam mai intai armata din care facem parte si sa ne inrolam in alta armata care lupta cu alte scopuri si cu alte arme.
cheama*
Buna ziua! Sunteti naiv, stimate domn (Dorin). Dar asta doar pentru ca v-ati limitat cunoasterea la Biblie. Tara noastra se afla in stadiul in care este intocmai pentru ca am intors in ultimul timp si celalalt obraz, cu frica. Doar ca celalalt obraz se intoarce doar in anumite situatii, iar acelea tin de onoare de cele mai multe ori. Sunt lucruri care nu pot fi puse cap la cap decat printr-o extragere din mediul care se hraneste cu energia noastra.
Ganduri bune va trimit!
Domnule George, daca nu sunteti crestin va inteleg, chiar daca nu aveti dreptate. Daca, insa, va declarati crestin, indiferent de confesiune, atunci naivitatea va apartine. Hristos, Domnul crestinilor, a sfarsit viata pamanteasca atarnand pe lemn, apostolii de asemeni au fost crucificati, decapitati, improscati cu pietre iar dumneavoastra vreti sa traiti mult si bine.
Vorba unui betiv presedinte: Sa traiti bine!
Buna seara! Cred ca mi-ar placea sa ma consider credincios, inainte de orice alta eticheta. Doar ca vedeti dvs., sunt atat de multe argumente care sunt impotriva pasivitatii pe care o afisati, incat discutia merita purtata la o bere. Fara nici o gluma vi-o spun. Limitele pe care le aduceti imaginii pe care v-ati format-o despre Providenta sunt atat de multe, incat tin nu numai de o singura sursa principala, dar si de o perioada limitata de maxim 2000 ani, cu indulgenta 3000 ani in urma. Abilitatea unui razboinic nu consta in a sti cum sa ucida, ci cum sa nu ucida atunci cand poate. La fel, abilitatea unui credincios nu este sa creada orbeste in orice, ci sa nu creada atunci cand poate. Este prima iesire din fanatism, de oricare parte a baricadei ar fi. Daca veti avea curiozitatea de a studia cultura japoneza, veti observa ca ei nu starpesc raul, ei il transforma in bine. Crestinismul nu cunoaste decat extreme. Ceea ce il face, din nou, limitat si lipsit de maleabilitate. Mai ales in obiectul sau principal: credinta. Va rog sa ma contraziceti!
„Crestinismul duce la extreme, limitat si lipsit de maleabilitate”
Dumneavoastra nu-l cunoasteti pe Hristos si ma indoiesc ca ati citit Biblia in intregime. Eu nu sunt omul unei singure carti, cum afirmati, dar consider ca nu-i alta ca ea. Si chiar daca ati cunoaste cultura japoneza si chineza si africana, si nu-l cunoasteti pe Hristos, Domnul si Mantuitorul, n-ati realizat mare lucru.
Si inca ceva, se pare ca v-ati urcat pe un soclu cam inalt, aveti grija ca intr-o zi toate statuile vor fi daramate. „Caci Dumnezeu sta impotriva celor mandri dar celor smeriti le da har”
Buna ziua! Din pacate nu va pot trimite decat un zambet trist. Poate cand veti vorbi si gandi cu gandurile dvs. vom putea purta o conversatie cu adevarat. Va doresc un weekend minunat!
Frate Dorin stati linistit ca noi stim care este „problema” dvs. Ati fost nascut din nou din Duh. Si mai stim si cat de multa placere va gasiti in noua stare de copil al lui Dumnezeu in Isus Hristos.
Har si pace de la Domnul Isus!
Pingback: Noutăți cu privire la turul ”In memoriam Gino Bartali” | Marius Cruceru