Steinhardt despre virtutea bunătății celor simpli

Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa şi erudiţia şi supradoctoratele şi toate congresele internaţionale la care luăm parte şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti şi totodată un atribut al culturii” 

Nicolae Steinhardt 

Posted in Citate | Leave a comment

DIN NOU SERILE IRIS: Despre viciile și virtuțile creștinului contemporan. Seara 1 – renegocierea listelor sau despre taxonomizarea păcățelelor

Am încheiat un ciclu intitulat DE CE CRED? Acum concluziile sau confuziile se decantează. Ne-am uitat prin Evanghelia după Ioan căutînd ipostazele credinței.
Am găsit o serie de portrete ale unor personaje care s-au poziționat într-un fel sau altul față de Isus Cristos.
Ne-am întrebat ce este Credința? Am văzut că nu există argumente științifice pentru a crede, am descoperit că a crede este o manifestare în relație, în relație cu Isus Cristos.
De aceea ne-am întrebat Cine este acest Isus, Cine pretinde El că este, ce pretinde El că a făcut pentru mine și ce pretinde de la mine?

Concluziile serilor Iris vor fi adunate într-o carte care așa se va intitula DE CE CRED?

Ce urmează acum?

Hieronymus Bosch Cele șapte păcate capitale - sursa domeniul public

Hieronymus Bosch Cele șapte păcate capitale – sursa domeniul public

Continue reading

Posted in inventarul stricaciunilor spirituale, Predici, serile Iris, theologia in nuce | 1 commentarium

Luminile orașului, lungul drum de la sat la oraș – Conferință Mihai Maci

Image | Posted on by | Leave a comment

Atenție! Copil aruncat pe valurile albastre ale Facebook-ului!

Da, știu, uneori se întîmplă inundații cu imagini de copii mici pe facebook. Eu însumi sînt împotriva expunerii copiilor noștri în băiță, complet dezbrăcați, cu imagini de care se vor rușina mai tîrziu, copii la plajă, copii în situații vulnerabile, în timpul operațiilor, cu dințișorii scoși.

Nu cred că este bine să ne expunem familia, făcînd abuz de trimiterea în eter a oricărei imagini, din orice moment al vieții ….

DAR …

Aici îmi anunț colegii și studenții despre Noah Cristofor.

Continue reading

Posted in Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Visătorul de vise, zîmbetu din colţu gurii, Zidul rugăciunii | Commentaria

Cum se poate crește un copil în țara lui Iliescu, Constantinescu, Băsescu și a cui o mai veni …?

Nașterea și creșterea unui copil în România anului 2015 este un lux. Este un lux de ani de zile. De pe vremea lui Iliescu. De atunci alocația pentru copii este o jignire.

Acum, cînd asistăm la dezvăluirile legate de corupție, alocația mi se pare echivalentă cu o înjurătură adresată la megafon.

Ieri am avut un șoc. Noi am avut primul copil  pe vremea în care nu existau pamperși. Acum există. Atunci spălam în fiecare zi, acum putem cumpăra… Ba nu! Noi putem! Nu TOȚI putem!

Ieri am avut un  șoc…

Continue reading

Posted in Jurnal de tată imperfect | Commentaria

S-a încheiat! A început! Noah Cristofor

S-a încheiat o perioadă grea din viața noastră! O perioadă tensionată, plină de emoții, cu o sarcină grea, venită ca o imensă supriză, după trei morți în familia noastră lărgită. Dumnezeu parcă ne-a dăruit viața aceasta într-un straniu mod compensatoriu pentru durerea din ultimul an, cu începătură în 7 aprilie 2013 și climax între 9 noiembrie și 31 decembrie. Moartea lui Florea Cruceru a fost doar postludiul unei simfonii a durerii.

Așteptarea a fost cumplită. Așteptam viața cu frica morții. Mă gîndeam că Dumnezeu va lăsa iar securea liberă printre noi cînd am văzut că lucrurile se pot complica. Priveam din holul în care eram blocat de uși cu zăvoare electrice spre turla aceea din depărtare. Parcă toate nădejdile mi s-au aruncat spre acel vîrf străpungător de cer. M-am rugat lipindu-mi gîndul de turlă precum se lipește fulgerul de copac, scurgîndu-se spre pămînt. Rugăciunea mea era un fel de fulger invers, pornind de la etajul patru al maternității spre cer.

Așteptarea cu nădejde

Așteptarea cu nădejde

Astăzi Dumnezeu ne-a bucurat. Totul ne-a luat prin suprindere.

Primul zimbet

Primul zimbet

Termenul final era în 2 decembrie. Maxim în 15 noiembrie. Evenimentele s-au derulat în cascadă. Deși copilul era întors spre naștere, în ultimul moment s-a rotit iar transversal. În ciuda dorinței noastre de a merge pe cale naturală și de această dată, n-am reușit să scăpăm de cezariană. Conf. univ. dr. Tiberiu Pop a decis rapid, ca și în cazul lui Naum Lucas, pe care l-a salvat în urmă cu 17 ani.

Nașterea s-a petrecut rapid. O cezariană ca la carte între 10.40 și 11.20.

Continue reading

Posted in Amintiri, cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, zîmbetu din colţu gurii, Zidul rugăciunii | Commentaria

Ce este cicloturismul?

Dacă tot s-a terminat sezonul și  nu mai ieșim, avînd timp de cugetări și definiții, iată o bună prezentare aici, bună pentru că este scurtă.

 

Posted in Biciclete | Commentaria