Fotografiile lui Voicu: Dubai, 2007

copyright Voicu Bojan

Posted in Eyesavers, Imagine-aţie | Leave a comment

The Absurdity of Atheism: “nothing isn’t really nothing” – Interviu cu John Lennox

Continue reading

Posted in Dezbatere, intrebările lui Naum, inventarul stricaciunilor spirituale, Pt. studenţii mei, theologia in nuce | Leave a comment

Despre elite și elitism…vocația victimei și periferie

Să ne înţelegem, mai întâi, asupra termenului „elită”. Pentru mine, elita cuprinde oamenii cei mai bine pregătiţi din fiecare domeniu. Asta înseamnă că există o elită ţărănească, o elită a muncitorilor, o elită a medicilor, o elită a gânditorilor, a scriitorilor. Nu e vorba de un concept închis şi exclusiv, de o minoritate care funcţionează diafan, ca un grup de îngeri. Ci de solidaritatea subînţeleasă a celor care, în meseria lor, au atins un nivel de peformanţă maxim şi pe care, de altfel, îi căutăm oridecâteori avem nevoie.

Ne-am obişnuit să bombănim elitele, dar când vrem să mergem la doctor, de exemplu, imediat ne interesăm care e cel mai bun, care este chirurgul cel mai eficace. Dacă vrem să bem un vin bun, căutăm printre cele mai bune, căutăm vinuri „alese”. Elită vine de la „a alege“, un cuvânt care trimite la selecţia pe criterii de calitate. Acum, când se spune „elită“, lumea se gândeşte ori la „elita politică“, ori la „intelectuali”.

Când ai de înjurat ceva în România, la ora asta, când trebuie găsit un vinovat pentru modul cum merg lucrurile, foarte des pe listă, pe unul din primele locuri, apar elitele intelectuale, care greşesc oricum. Adică, dacă nu se bagă, sunt „elitişti”, stau în turnul lor de fildeş. (Deşi, cum îmi spunea un prieten, din turnul de fildeş se vede, totuşi, mai departe decât de la firul ierbii). Iar dacă se bagă, sunt somaţi să-şi vadă de treabă: „Ia, lăsaţi-ne cu fasoanele dumneavoastră!“

Continue reading

Posted in Citate, dulce Românie, In-text-esant, Linkomandări | Leave a comment

Oradea – Auschwitz pe bicicletă, In memoriam Eva Heyman. A DOUA ZI – Nyiregyhaza – Kosice

Continuare de AICI

A doua zi am plecat spre Kosice, după un ocoliș prin oraș, căutînd ieșirea din urbe precum musca prinsă în miere. Au urmat 6 ore și jumătate de mișcare, circa 10 ore de stat pe și pe lîngă bicicletă, 127 de km, iar ritmul a scăzut la 19 km la oră. Au început primele urcări și parcă toată ziua a stat sub semnul rătăcirilor. Ne-am rătăcit la intrarea în Kosice și am căutat Hotelul clubului de fotbal Locomotiv o oră întreagă. Ne-am bucurat la final nu numai că le-am luat slovacilor niște segmente :), ne-au încîntat primele peisaje superbe, de munți, de pista de biciclete din ce în ce mai bună.

sursa Aurelian Petruț Țion

sursa Aurelian Petruț Țion

Unii s-au bucurat de apariția dealurilor, pentru alții a fost de speriat. Am simțit pentru prima dată mirosul de toamnă.

sursa Aurelian Petruț Țion

sursa Aurelian Petruț Țion

Am simțit, de asemenea, pentru prima dată în grup aburul descurajării și începuserăm pariurile pentru abandonuri. N-am avut dreptate. N-a abandonat nimeni! Am muncit din greu să îl descurajez pe Călin Vălean (41 de ani), dar voința lui de sportiv, promisiunile făcute soției, ideea că le va povesti și ce le va povesti celor patru copii ai săi, exemplul lui Dan Surducan (47 de ani), al lui Nosu Mihuț (43 de ani) și al meu (43 de ani) l-au ținut în șa cu toate durerile și încrîncenările pe care vi le puteți imagina.

Veți afla povestea acesta și din pana lui în zilele următoare.

sursa Aurelian Petruț Țion

sursa Aurelian Petruț Țion

Coborîrea spre Kosice este de poveste și ne-a făcut să uităm de dealurile urcate înainte.

sursa Aurelian Petruț Țion

sursa Aurelian Petruț Țion

Cazarea a fost excelentă. Mîncarea bună, dar pentru nealergători, ca să mă exprim eufemistic :), micul dejun a fost pentru cură de slăbire. Dar …

VA URMA

 

Posted in Biciclete, cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Oameni, Zidul rugăciunii | Commentaria

Da, am reușit: Oradea – Auschwitz pe bicicletă (540 km), In memoriam Eva Heyman (1944 – 2014)! PRIMA ZI – Oradea – Nyiregyhaza

Da, am reușit finalmente! S-a terminat cu bine, slavă Domnului! Acum pot respira ușurat, după două zile de recuperare și odihnă, după așezarea amintirilor și fotografiilor pe rafturi.

Încă îmi revin, încă încerc să îmi reintru în ritm. Problema nu este efortul fizic. Am mai făcut 550 de km într-o săptămînă. Cea mai mare dificultate este revenirea după efortul și consumul emoțional. Pe lîngă cele văzute acolo, în Auschwitz – Birkenau, a mai fost grija pentru cei 32 de oameni care au participat. Ca organizator principal am stat cu sufletul la gură pentru fiecare pedală,  pentru fiecare coborîre, pentru fiecare pană, cazare, mîncare, problemă organizatorică. Dumnezeu a fost bun și ne-a însoțit cu mîna Lui călăuzitoare și păzitoare. Îi tot spuneam pe drum:

Doamne, pentru poporul Tău ales o facem, pentru cei 1.100.000 de evrei uciși acolo și încă un suflet!

Iată poate cea mai reușită fotografie a călătoriei, îngerii păzitori au fost cu noi!

Aurelian Petruț Țion

Aurelian Petruț Țion

După cum știți, încă din ianuarie mă antrenez și pregătesc acest pelerinaj. Nu aș fi reușit fără cei aproape 8000 de km făcuți pe bicicletă din mai, anul trecut, pînă acum. Dar a meritat! De ce l-am făcut? De ce pelerinaje la evanghelici? De ce pelerinaj pentru o evreică de 13 ani, care a murit în lagărul nazist în 1944? Voi reveni cu ceva explicații în celelalte episoade ale jurnalului de călătorie.

Deocamdată vreau să celebrez bucuria săvîrșirii. Voi reveni cu poze, detalii și motivări, dar nu acum, ci cu ziua și săptămînile, pentru că cele văzute și auzite trebuie digerate mental în vreme și re-culese în tăceri mai prelungi decît cele prilejuite de o postare în grabă.

Acum doar un mic survol al celor întîmplate.

Continue reading

Posted in Amintiri, Biciclete, cugetări de pe bicicletă, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Perplexităţi, Zidul rugăciunii | Commentaria

Mici momente de satisfacție (oferite de bicicletă)

Marius David:

Right! Bravo, Valentin!

Originally posted on Valentin Făt:

De ieri m-am suit din nou pe bicicletă. A fost o zi ideală pentru pedalat. Nici prea cald, nici prea frig și vânt doar atât cât să te răcorească. A fost, folosind mult prea folosita vorbă americănească ”awesome!”

Iată câteva moment de satisfacție oferite de bicicletă:

1. Când privesc bâlciul din trafic de la prima intersecție. Din cauza lucrărilor, drumul se îngustează, iar șoferii se încâlcesc. Apoi așteaptă la greu să treacă, folosind timpul pentru a se înjura și claxona. Priveliștea îmi oferă o energie proaspătă pentru pedalat.103_8067

2. Când mai mă urc în mașină și văd că acul de la motorină nu s-a mișcat defel. Economia asta înseamnă, în general, o carte în plus.

3. Când mă pun în pat seara, adorm rapid și dorm profund toată noaptea.

(Și ar mai fi ceva…La biserică, atunci când lumea se uită după mașină. Nevăzând-o crede că nu am venit la birou…

View original 3 more words

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Din amintirile altora

Ați trăit probabil, dragi prieteni, sentimentul acela că se spune ori prea puțin despre cineva și trebuie să adaugi în același ton ori că s-a spus așa cum ai fi vrut să spui și nu mai merită să adaugi nimic.

sursa marapopa.blogspot.it

sursa marapopa.blogspot.it

Am cunoscut-o pe Doamna în urmă cu 14 ani. Am parcurs 7 ani împreună o cursă aproape imposibilă prin scrierile lui Augustin.

Continue reading

Posted in Amintiri, Oameni | Leave a comment