The Science Delusion – cele 10 dogme ale științei contemporane

Vă propun un material interesant. Chiar dacă este vulgarizată la maxim informația, materialul poate fi un bun punct de pornire în discuțiile referitoare la presupozițiile hermenutice din științele așa numite exacte.

 

Posted in Perplexităţi, Pt. studenţii mei | 2 comentarii

Se întîmplă chiar acum! UPDATE – BEN A REUȘIT!

Ben urcă ”Everestul” în stil ciclistic. Urcă de mai multe ori Rarăul în încercarea de a aduna fonduri pentru Hospice. Acest exercițiu îi testează limitele fizice și psihice. Este la a șasea urcare acum și simte deja durerile musculare și articulare. Le știu foarte bine din tura de 400 de acum un an fără patru zile.

sursa Ben Boingeanu

Sper ca Ben și Sebastian, care s-a alăturat lui din solidaritate și inimă largă, să reușească pînă la asfințit să urce înălțimea propusă. Loc de donații mai este, mai ales că ei, alergînd împreună, dublează distanța. Fiind escaladă, se dublează și suma. Așteptăm donațiile generoase ale Bucovinei. Întotdeauna s-au arătat generoși bucovinenii.

Continuarea

Posted in acțiuni umanitare | Lasă un comentariu

Am pedalt pentru Hospice Emanuel (1)

Mulțumiri, Dana Sisoeva, așteptăm episodul al doilea!

Dana SisoEva

IMG-20160815-WA0000

Pentru că mai mulţi m-au întrebat despre ziua de sâmbătă, în care am pedalat 200 km pentru Hospice Emanuel, m-am gândit să scriu câteva cuvinte. În primul rând vreau să mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine: grupul e format din oameni pe care îi cunosc bine şi oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar aduşi de Dumnezeu împreună pentru a-mi fi încurajarea şi sprijinul de care aveam nevoie. Fie că au dăruit, fie că s-au rugat, fie că doar s-au gândit la mine şi mi-au scris apoi gânduri bune: niciunul din gesturi nu a fost zadarnic, vă asigur, şi a contribuit la reuşita şi recuperarea mea de după. Şi mă bucur când mă gândesc că toţi suntem acum parte a lucrării ce se face la Hospice Emanuel pentru copiii cu boli terminale şi părinţii acestora. Şi că Dumnezeu, care vede în ascuns, nu va trece cu…

View original post 666 more words

Posted in Articole | Lasă un comentariu

Pedalez pentru Hospice Emanuel sâmbătă, 13 august

Astăzi Dana și Sergiu Pintilie aleargă pentru Hospice! Să le ținem pumnii!

Dana SisoEva

M-am hotărât: voi pedala sâmbătă, 13 august! Abia aştept! Pentru 200 euro trimişi pentru Hospice Emanuel, vor parcurge 200 km. Va fi greu,  va fi dincolo de orice performanţă a mea de până acum (îmi vine să scriu că şi dincolo de puteri, mă rog să nu fie aşa), dar voi înainta cu gândul la copiii ce beneficiază de serviciile Fundaţiei Hospice Emanuel din Oradea, copii diagnosticaţi cu boli terminale. Cu gândul la părinţii ce-şi numără zilele ce le-au mai rămas alături de pruncii lor, aşa cum eu voi număra km, şi orele pe care le am la dispoziţie, până la împlinirea celor 24. Cei care nu ştiţi despre ce e vorba, am scris aici despre Campania „Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieţii…”.

Hospice

Când am luat decizia de a participa la campania de strângere de fonduri şi a mă alătura celor care pedalează pentru Hospice Emanuel, nu…

View original post 259 more words

Posted in Articole | Lasă un comentariu

O înmormîntare cum mi-aș dori

Am mai scris cîndva un text despre ce mi-aș dori sau nu la înmormîntarea proprie și personală. Acum am și văzut cam ce mi-aș dori. Știți cum e: îți imaginezi o casă sau ceva de îmbrăcat, dar pînă nu dai de obiect, parcă nu ai măsurile exacte ale ceea ce tocmai a luat ființă în fața ochilor tăi.

A fost înmormîntarea lui Filip. O înmormîntare elegantă și eroică în același timp, o înmormîntare cum ar fi meritat un atlet al lui Cristos.

13872900_1166207760069292_2938217431737359542_n

Continuarea

Posted in Amintiri, cugetări de pe bicicletă, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, Gînduri, lacrima din colțul ochiului, Oameni, Zidul rugăciunii | 5 comentarii

Zilele 7 și 8 din Îmbrățișarea României – Corneliu Jităreanu (Hospice)

Corneliu scrie fascinant! Ar putea să scrie un roman de călătorie cu aventurile lui, un jurnal cu meditații spirituale din călătoriile sale călare pe calul de aluminiu sau oțel.

Iată, îl însoțim mai departe!

Texte și fotografii de Corneliu Jităreanu

România la perimetru: Ziua 7

Aseară am ajuns în Oltenița odată cu visele. M-am furișat tiptil prin orașul care moțăia liniștit, căutând un loc unde să-mi pun capul. Ajuns la ieșire, mă opresc într-o benzinărie Lukoil și-l întreb pe unul din polițiștii de serviciu ce își omora timpul în compania doamnei vânzătoare: „Nu vă supărați: știți vreun camping în zonă?” După un ferm și convigător răspuns negativ din partea lui, așa cum se șade unui adevărat polițist român, doamna, cu o adevărată inimă de mamă, mă întreabă de unde vin, unde mă duc, de câte zile-s plecat… Impresionată de aventura mea, mi-a oferit gazonul din spatele stației; de fapt, asta am și așteptat 🙂. Ar fi fost cel mai bun loc de camping dacă vecinii nu ar fi avut un invitat special: Florin Salam. Pot să dorm cu muzică, dar nu pot adormi cu manele. La ora patru n-am mai rezistat și am cerut ajutor de sus. O ploaie cadențată începu să cadă pe cortul meu care funcționa ca un amplificator de sunet. Și-apoi și stroboscoape și tobe m-au transpus într-o adevărată discotecă a cerului acoperind behăiturile imbecile ale celui mai iubit dintre maneliști. (Nu știu dacă sunteți la curent cu ultimele dejecții muzicale ale mai-sus-numitului savurate cu nesaț de compatrioții noștri… Începând din zona Craiovei până am trecut Dunărea, parcă aș fi mers zi de zi pe lângă Peța, intoxicându-mă cu scursurile acestei latrine care împute România. Iertați-mi patima, dar mi-a ajuns…)

La șase și jumătate m-a strigat un glas de mamă să mă trezesc: așa stabilisem aseară, să plec înainte de a ieși ea din tură. Mi-am strâns în fugă bagajele și am „melcuit” prin oraș, ascuțindu-mi mirosul și căutând bezmetic un restaurant deschis. N-am avut nici noroc, nici har astăzi, așa că am părăsit pentru jumătate de oră cutumele creștinești și am pășit într-un bar unde am comandat o cafea și o pungă de pufuleți, care i-am servit, bineînțeles, cu manele.

13876148_10205671656985680_6340178805103019373_n

Am plecat din Oltenița pe jumătate flămând, dar hotărât ca după amiază să iau bacul, pentru prima oară, din Călărași.

Un prânz cu francezi

Continuarea

Posted in acțiuni umanitare, Fabrica de barbati, guest post | 2 comentarii

Mîndru să lucrez pentru Hospice – update

După cum știți, dragi prieteni, de o vreme am început să colaborez cu Hospice Emanuel Oradea. În ultimele săptămîni în viața noastră au avut loc mai multe schimbări majore. Fiica noastră se căsătoreșt în mai puțin de o săptămînă. Fiul nostru mijlociu acum a devenit student. Cel mic se apropie de prima adolescență, vîrsta de 2 ani.

13872900_1166207760069292_2938217431737359542_n

După consultări cu prietenii, apropiații, duhovnicul, am hotărît să renunț la alte slujiri (despre care voi comunica la vremea potrivită) și să mă implic mai mult în slujirile spre care simt mai multă chemare: lucrarea de misiune, mai precis Countryside, și lucrarea cu bolnavii terminali din cadrul Hospice.

Continuarea

Posted in acțiuni umanitare, Anunturi | Lasă un comentariu