Requiem pentru un … prieten, pentru doi prieteni!

Mi-a fost părinte spiritual și mentor mulți ani. Pastorul Florea Cruceru. Astăzi se împlinesc 5 ani de cînd ne-a părăsit. Rar am mai simțit asemenea părăsire. Îi ceream sfatul, mă hrăneam cu înțelepciunea lui, mă lăsam la dojana lui.

Florea Cruceru

Anul trecut l-am pierdut pe alt părinte și model spiritual. Pastorul Florian Negruțiu. Minunat om!

Recent, un prieten, Adrian Samoilă, mi-a dat spre ascultare bijuteria asta.

Continuă lectura
Publicat în Amintiri, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului | Lasă un comentariu

”Moștenirea pe care (ar trebui să) o lăsăm copiilor noștri” – întîlnire cu famiile tinere la Biserica Emanuel

Ieri am dat peste o piesă care mi-a stîrnit o grămadă de nostagii. Nostagia, etimologic vorbind, înseamnă ”durerea întoarcerii” în trecut. Mi-am amintit de ACEST text și de ACEST text.

Este cîntată de Willie Nelson în anul 1997, an în care s-a născut unul dintre fiii noștri. Acum este pe picioarele lui. Fiica noastră este deja căsătorită și a plecat din casa noastră de mai bine de doi ani.

Dacă n-ar fi apărut Noah, acum am fi fost, cum spun americanii, empty nesters.

Noah crește foarte rapid. În fiecare an îmi scriu testamentul. Este un exercițiu tulburător, pentru că ne gîndim de obicei să lăsăm în urmă obiecte.

Ce lăsăm moștenire copiilor noștri? Obiecte, amintiri, betoane, pămînt?

Ce AR TREBUI să lăsăm moștenire copiilor noștri?

Continuă lectura
Publicat în Amintiri, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Schimb de iutuburi | 2 comentarii

”Felicitări! Ai cîștigat dreptul de a … alege ”

Nu este nevoie de mai multe cuvinte!

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale | Lasă un comentariu

Mandolina

Mandolina, așa cum mai mai spus cu alte ocazii, a fost marginalizată pe nedrept, după o carieră destul de bună în bisericile baptiste. Prost folosită, prost înțeleasă, cu un repertoriu demn de un instrument solistic.

A fost iubită, nu mai este, a fost bine receptată chiar și în mediul rural între anii 1950-1980. Este, de fapt, strănepoata lăutei renascentiste.

Și-ar mai putea găsi locul din cînd în cînd în slujbele noastre, dar bine cîntată, bine controlată, cu un repertoriu nobil.

Continuă lectura
Publicat în instrumentul săptămînii, lutierie | 3 comentarii

Ce au în comun arcurile și chitarele?

Coardele, dar nu numai atît! Am descoperit o poveste fascinantă, cu ajutorul lui Vinicius S., o poveste despre arcuri de foarte bună calitate, foarte faimoase, foarte respectate și dorite de cei din comunitatea arcașilor compound, și în aceeași poveste sînt chitare foarte scumpe, foarte bune, vestite și dorite de cei care cîntă la chitară.

Mathes Creed – sursa archery talk

Ce le leagă? Dragostea! Dragostea unui cuplu!

Povestea este prea frumoasă ca să nu fie spusă!

Continuă lectura
Publicat în Chitara, instrumentul săptămînii, lutierie | Lasă un comentariu

Suport de biciclete – autor Alex Păltinean

În sfîrșit am rezolvat o problemă grea: depozitarea bicicletelor în spațiu mic, în condiții corecte! Am căutat mult. Am găsit un model și … cel mai important: am găsit pe cineva care să realizeze modelul! Alex Păltinean! Bun meseriaș, parolist, exact, cu grijă la detalii. A luat modelul dintr-o fotografie, l-a redesenat, l-a făcut la scară din carton, l-a testat, probat! L-a realizat! Iată ce a ieșit!

L-am testat deja! Are aproape un an de cînd ține cîte patru biciclete fără să se dezechilibreze! Chiar dacă sînt numai două biciclete pe o parte, nu contează, suportul stă în picioare.

Foarte mulțumit! Recomand! Recomand producția în serie mai ales pentru cei care stați la bloc și aveți soții înțelegătoare (vă permit să aveți mai mult de o bicicletă!)

Continuă lectura
Publicat în Biciclete, Meşteşugăreşti, Reclama | Lasă un comentariu

Să ascultăm BIBER … cu Nigel North

Publicat în Lauta, Muzica | Lasă un comentariu

Un proiect de susținut: Via Transilvanica

Și de mers cu bicicleta pe el.

Dacă Tibi nu a reușit să îi ducă numele pînă la capătul lumii, poate punem mînă de la mînă, tastatură de la tastatură, pedală de la pedală…( hei, organizatorii randonneur)… și îl facem cunoscut!

sursa Tasuleasa social

Continuă lectura
Publicat în acțiuni umanitare, dulce Românie | Lasă un comentariu

”O zi cu Omul Anului 2018” sau mîndru că sînt orădean

Am urît Oradea în 1994, cînd ne-am mutat aici. Ne mutam din Iași, un oraș adevărat. Oradea mi se părea … cam ca la țară. Acum nu cred că m-aș mai muta din zonă. Ne mutăm la țară, nu vom mai fi în Oradea, dar vom locui foarte aproape de ”civilizație”.

N-avem candidat la președinte! Vreo idee? Eu am una!

reportaj de Voicu Bojan și Mircea Gherase

sursa

Publicat în Oameni | 2 comentarii

”Din zorii zilei mele” – Amalia Decean (Adormirea lui Nea Ionel)

Astăzi m-am despărțit de un om drag. La 90 de ani, cufundat deja în somnul de odihnă de peste noapte, nea Ionel Ștefan, patriarh, bătrîn al Bisericii din Bircii, unul dintre pionerii credinței din zona Olteniei, a fost chemat la odihna veșnică. În somn! Boierească moarte! Cinstită trecere! Invidios mă face!

Un om mărunt la trup, mare la suflet, cu o bucurie neostoită, un simț al umorului care îi hrănea creativitatea în producerea pe loc a tot felul de improvizații versificate și calambururi reușite. Un om frumos, un culegător de spice, care acum pleacă la odihnă. S-a dus în lan din zorii zilei lui, din tinerețe.

sursa foto Natalia Achim


Soția mea îmi povestește cea mai frumoasă amintire cu el. Erau la pădure, bătrînul și nepoții. A dat o ploaie torențială. Ploua cu găleata. S-au adăpostit sub o covergă cu toții și nea Ionel a spus:

Continuă lectura
Publicat în Amintiri, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului, Oameni | Lasă un comentariu

60 de secunde – un reportaj Press One sau medic în lacrimi

Viața ta poate fi dată peste cap în 60 de secunde. Sunt oameni care pierd tot ce au iubit în 60 de secunde. Noi vedem asta zilnic. E o realitate pentru care nu sunt pregătiți nici pacienții, nici medicii. Cu toate astea, luptăm zi de zi să salvăm vieți. Încercăm să uităm tragediile. Uneori ne iese, alteori nu. Mă numesc Anelore Maria Gruneanțu, sunt medic primar Anestezie și Terapie Intensivă la Spitalul Județean de Urgență din Timișoara și am să vă povestesc câte ceva despre munca mea”. (Interviu de Mircea Gherase)

Mulțumim Press One! Și la mai multe reportaje de acest fel!

Există și lucruri bune în țara asta! Există și oameni buni!

Publicat în exerciții de admirație | 4 comentarii

Instrumentul săptămînii: Trio OUD – ”Flying birds”

Astăzi un trio de oud, acest instrument fascinant, noua mea pasiune. Nefretat, deci netemperat, oud-ul poate realiza acel tip unic de glissando, pe care numai instrumentele neîmpărțite îl pot realiza.

De asemenea, din pricina formei unice și a modului în care este emis sunetul, oud-ul are capacitatea de a obține sunete asemănătoare celor emise de alte instrumente din zonă. Uneori sună a țambal, mai ales în această formulă.

Ascultați instrumentul săptămînii:

Publicat în instrumentul săptămînii | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e): Dionis Bodiu – ”Sacrul prin film?”

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e) Mitraș Dudaș – ”Euro încotro? Cum scăpăm de datorii?”

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Acești ”mirceabadea” evanghelici ai exegezei biblice …

Am auzit că un oarecare ”comentac” de la o oarecare televiziune, prizată în special de telespectatori cu un anumit nivel de ”almanahe” citite, a luat bătaie.

Pe bună dreptate, zic eu, deși organizarea meciului, faptul că un luptător antrenat se luptă cu unul care doar pretinde că este antrenat, toate acestea și altele sînt discutabile.

Sursa Facebook

Pe scurt: un tupeist, care are foarte bune impresii despre sine, îl provoacă o primă dată pe un cetățean la bătaie. Din ce pricină? O banală altercație în trafic, care s-ar fi putut încheia altfel: scuze, zîmbete, schimb de numere de telefoane pentru despăgubiri sau o cafea compensatorie. Nu, românul verde nu poate așa! Înjurături, amenințări, tupeu de cartier mărginaș. Provocare la pumni și cu public. Imagine! Reclamă!

S-a ajuns la primul meci. Omul nostru (de fapt al lor) ia bătaie. Cu public. Ani mai tîrziu și zeci de antrenamente la boxat sacul (sac inert, care nu răspunde niciodată cu picioare și pumni), acest zgomotos obraznic îl provoacă din nou pe fostul partener de joacă.

Ce iese? Un K.O. rapid, generos, blînd, fără complicații, fără daune prea mari pentru figura de prezentator T.V., cu o ușoară pierdere de ”cunoștință” (paguba nu era mare, că oricum cunoștințele dînsului sînt destul de reduse, atît în domeniul artelor marțiale cît și în alte domenii paralele și colaterale).

Ce iese? Penibilitate, rușine, rîsete și cele mai multe glumițe, meme-uri, calambururi, unele de foarte bună calitate, material care trădează umorul nesfîrșit al bunului și blîndului popor român.

Eh, dar lucrurile stau așa și în alte domenii …

Continuă lectura
Publicat în Articole | 4 comentarii

ὁ καιρὸς γὰρ ἐγγύς ἐστιν – „sorocul este aproape!”

ὁ καιρὸς γὰρ ἐγγύς ἐστιν – „sorocul este aproape!”

Salut cu tot respectul colegial manualul profesorului Constantin Georgescu, fiul fostului meu profesor de greacă Constant Georgescu. De luat, de citit, de studiat. Va deveni, probabil, MANUALUL după care studenții mei vor studia, deși eu însumi am lucrat la un manual propriu.

Continuă lectura
Publicat în Cărţi de citit, Greaca, Mitraliera cu cărţi, Periegeza, Pt. studenţii mei, Recenzii-critică, Reclama | Lasă un comentariu

Oud-ul

Oud-ul este un instrument înrudit cu lăuta renascentistă, cobza și cu mandolina barocă, la care să mai adăugați alte instrumente cu spatele în formă ovoidală. Au forme asemănătoare și neinițiații le confundă. De ce? O poveste lungă. Se pare că sursa este comună. Oud-ul a mai fost prezentat AICI.

N-am avut cum ocoli drumul. De la lăută, pentru care știți că am o pasiune neascunsă, am ajuns și la lăută și la cobză. Era inevitabil. Despre cobză ceva mai încolo. Tocmai am primit una de ziua mea 🙂 în Bucovina! M-am apucat de studiat! Un acordaj imposibil! 🙂

Am primit în urmă cu vreo trei ani și un oud de la un prieten din orașul meu natal. L-am păstrat, dar dezacordat. M-am tot chinuit cu diferite tipuri de acordaj. Acum am reușit să îl pun la punct. Este un oud cu 12 coarde. Greu de găsit acordajul autentic și exact. I-am luat coarde noi. Este cu adevărat un instrument care merită carieră mai mare decît va fi avut pînă acum. Are un sunet inconfundabil. Este între sitar și chitară romantică, este reținut și totuși ferm. Îmi place, ce mai…

Ritmul și melismele orientale îmi sînt în sînge. După cum știți, unul dintre străbunii noștri a stat prin Turcia. A rămas de pe atunci ceva în sîngele meu cu siguranță.

Iată cîteva interpretări pentru gust:

Continuă lectura
Publicat în instrumentul săptămînii, Lauta, Muzica, Schimb de iutuburi, Scoala de muzica | Lasă un comentariu

”Se Ela perguntar” de Dilermando Reis … o piesă obsedantă

”Dacă ea … dorește” … o piesă obsedantă. Mi-a mîncat urechea timp de cîțiva ani. I-am căutat diverse interpretări, am găsit cîteva. Am căutat partitura. Am găsit doar cîteva scriituri inexacte și taburi, ceea ce nu prea gust. Pînă la urmă am găsit niște pdf-uri gratuite. Abia aștept să le descifrez. Dar, înainte de a descifra, vreau să găsesc modalitatea cea mai bună de interpretare.

Ascultați cîteva încercări, fiecare cu o culoare diferită:

AICI este una cu Nadia Gerber.

Apoi Marco Pereira.

puțin cam prea jazzy prin introduceri.

Continuă lectura
Publicat în Bucăţi în studiu, Chitara | Lasă un comentariu

Concurs de compoziție și aranjamente corale – Ediția a IX-a, 2019

Concursul de compoziţie și aranjamente, organizat de Universitatea ”Emanuel” din Oradea, se adresează compozitorilor din România, Republica Moldova și compozitorilor români de pretutindeni – care NU au împlinit VÂRSTA de 40 de ANI!
Regulament, fișa de înscriere și alte informaţii, sunt aici: http://www.emanuel.ro/concurs-compozitie/

Vezi mai multe detalii AICI

Publicat în Anunturi, Muzica | Lasă un comentariu

”Există un prieten” – Amalia Preda

De ce am distribuit asta? Pentru că sînt sătul de melisme de proastă calitate, pentru că mă enervează instrumentiștii stîngaci, fără simț ritmic, fără cunoștințe de armonie, pentru că mă enervează cîntarea fără simțire și fără tehnică. Unde este tehnică nu este simțire, unde este simțire nu este calitate … unde este talent nu este smerenie, unde este smerenie nu este talent. Greu să le găsești pe toate!

De această dată ceva bun! Îi cunosc personal pe chitarist și pe pianist! Bravo, băieți, Corneliu Holhoș și Florin Iovin! Iar chitara, dragă Florin, ca obiect … ce să spun? Lasă gura apă!

Vocea? În sfîrșit o altă voce și cu timbru și culoare, dar și cultivată! Bravo și Amaliei!

Bun! Iată, ”există un prieten”, dar există și muzică de calitate în peisajul evanghelic românesc:

Publicat în Muzica | 2 comentarii

Așteptăm de la Ratio et Revelatio: ”În locul sinelui. O abordare a Sfîntului Augustin” de Jean-Luc Marion

Continuă lectura
Publicat în Cărţi de citit, Mitraliera cu cărţi | Lasă un comentariu

A apărut Ghidul Admiterii UEO

Vezi AICI

Publicat în Linkomandări, Pt. studenţii mei | Lasă un comentariu

Bach – Suita pentru violoncel No. 6 in D major BWV 1012

Publicat în Muzica | Lasă un comentariu

Astăzi, 27 ianuarie, să ne amintim de Holocaust … 1.000.000 de copii!

Astăzi ne amintim de Holocaust. Da, 1.000.000 de copii. Să ne amintim cu o tristețe alăturată la bucuria celor care celebrează uciderea altor milioane de prunci.

vezi AICI

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | 2 comentarii

Chitarele Yairi – locul de naștere

Acest lutier merită cunoscut. Fascinantă istorie, fascinant sunet. Aproape că mi-a devenit obsesie, după ce le-am descoperit recentissime.

Iată cum arată locul unde se nasc legendarele chitare.

Publicat în Chitara, lutierie | Lasă un comentariu

Un film documentar care ar trebui viralizat, tradus: poveștile lui Franz Țandără

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | 2 comentarii

”Cum ”funcționează” creierul unui bărbat?” la Fabrica de bărbați

Astăzi, 24 ianuarie, 2019, în Campusul Universității Emanuel, la etajul 4, orele 20.30, va avea loc întîlnirea grupului de ucenicie peripatetică Fabrica de bărbați.

Vom încerca să abordăm o temă delicată: creierul unui bărbat funcționează diferit? Cum ne putem face ordine pe ”rafturile minții”?

Publicat în Fabrica de barbati | 3 comentarii

Apariție la Ratio et Revelatio: ”Valea cu oase uscate – 92 de schițe de predici din Vechiul Testament, Geneza – Maleahi”

Pastorul Teodor Vereș a realizat ceea ce aș recomanda numai unor pastori pensionari să facă: să își strîngă și să își publice cele mai reprezentative schițe de predică.

Bătrînețea cu al ei timp de cugetare și liniștire ne dăruiește retrospectiva, fără a mai fi nevoie să facem retractații pentru texte prea timpuriu și prea grabnic scrise.

Îmi amintesc vremea în care pastorul Vereș, în plină activitate, plin de vervă, băutor de cafea, o personalitate rugoasă și controversată, dușman al mediocrității, cu o inteligență nativă foarte ascuțită, interesat de tot ce este nou, avid cititor, cu un simț al umorului și al calamburului, ne împărtășea ”la Comunitate” din aceste schițe. Iată, acum le avem!

Publicat în Cărţi de citit | 1 comentariu

Sînt bărbos, deci nu mă interesează prea mult Gillette … și totuși…chiar (numai) asta se poate despre ”The Best Men Can Be”?

N-am înțeles nici acum, după cîteva zile de agitație în jurul reclamei de ce atîta isterie în jurul unui spot un pic cam tîmpițel.

sursa
sursa facebook

De ce l-am numit așa? Din pricina presupozițiilor andreice pe care le folosește. Adicătelea … Ce ne spune reclama? Bărbații au fost și tind să fie cam la fel: adică niște porci. Rîgîie după masă și se pîrțîie în fața nevestelor, se bat de mici, fripți fiind de testosteron, ciupesc pe stradă necunoscute. Și toți sînt înnebuniți după mici, bere și ciorbă de burtă. Ăștia sînt bărbații! Niște nesimțiți!

Continuă lectura
Publicat în Articole, Fabrica de barbati | Etichetat , , , | 2 comentarii

O nouă fascinație – chitarele Yairi

Am descoperit Yairi pe două căi: Dominic Miller și Tavi Jinariu.

Este cunoscută arta lutierilor europeni, a celor italieni, în mod special, dar oare ce va ieși atunci cînd cultul pentru perfecțiune al japonezilor se împletește cu experiența europenilor în construcția instrumentelor cu o cutie mai mare?

Preferata mea? Chitara de tip parlor de la yairi, cea pe care cîntă Dominic Miller la un moment dat, cea care a făcut celebru sunetul din The Shape of My Heart.

Sînt absolut fascinat de sunetul clar, penetrant, uneori tăios ca o katana, mai puțin gras decît al chitarelor europene, mai subtil, precum un ceai verde praf matcha.

De fapt acesta este acum un nou trend în muzica live și în înregistrări, sunet mai delicat, mai umbros. Toată lumea renunță la butoaiele care făceau ecou ca în Grand Canyon.

Continuă lectura
Publicat în Chitara | 1 comentariu

Ce-aș face imediat după moarte … dacă aș putea?

Mi-aș lua viața la rînd, fir cu fir, ca pe un covor cu ițe dezlegate și fire pierdute. Aș desface și aș împleti la loc totul fără greș.

Continuă lectura

Publicat în cugetări de pe bicicletă, Gînduri, Jurnal de tată imperfect | 8 comentarii