#REZIST – ziua 1 – Psalmul 1 de la Pravoslavnici

Disclaimer: #REZIST este o marcă transferabilă și confiscabilă precum Je suis. Vă mai amintiți de acum doi ani cu Je suis Copte? Marca #REZIST tocmai a fost confiscată și redefinită de mișcarea curcubeului. Lăsați-mă și pe mine să trag spuza pe turta mea. Am motive pe care le voi expune.

sursa digi tV Vlad ISpas - medicul care a mers în stradă după gardă

sursa digi tV Vlad ISpas – medicul care a mers în stradă după gardă

Așa cum am spus aseară în conferința de la Cluj pe tema Creștinul secolului XXI și Cetatea, eu am ales o altă formă de #REZIST. Pentru stradă este ziua 21. Pentru mine și alți cîțiva prieteni este ziua 1. Pînă la Paște este timp!

Psalmul 1

1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! 2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! 3 El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe duce la bun sfîrşit.

Citește în continuare

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Romani 13 – Supunerea față de Dumnezeu și supunerea față de Stat

În seara aceasta voi atinge doar acest subiect. Mă voi ocupa mai mult de Ioan 17 la Iris, începînd cu orele 18.00.

Dar nu  putem trece peste această discuție atît de frămîntată în aceste zile grele pentru țară.

Iată o opinie. Sînteți de acord?

sursa

Precizare: menționez că nu sînt de acord cu toate nuanțele lui John Piper. Voi clarifica în discuție eventual.

Puteți completa cu aceasta.

Publicat în dulce Românie, serile Iris | Lasă un comentariu

Shapiro-grafie despre ”transgenderism” și avort

sursa

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale | Lasă un comentariu

Despre psihologia românilor. Avanpremiera II a lucrării Psihologia poporului român (de Daniel David)

Acesta este un text de salvat și de citit în Biserică.

”Ne vedem astăzi ca alternând între (a) individualism (mai egoist) vs. colectivism, (b) perseverenţă (mai ales din interes şi/sau încăpăţânare) vs. neperseverenţă/autodisciplină scăzută şi (c) autonomie vs. gregarism. Această imagine dominant pozitivă este absolut necesară din punct de vedere psihologic pentru a ne forma stima de sine-imaginea/identitatea socială/predictibilitatea/justificarea prezentului, ţinând cont de faptul că profilul de suprafaţa nu este foarte încurajator în acest sens. Elementele negative din această imagine apar doar pentru a da credibilitate aspectelor pozitive, fiind de asemenea atenuate: (a) individualismul, deşi prezentat ca egoist, este extins pentru a include şi familia (automat devenind astfel „grijă pentru familie”) şi (b) neperseverenţa/autodisciplina scăzută poate fi oricând depăşită, dacă „ne interesează ceva” şi/sau dacă „vream noi neapărat asta”. Scurt spus, ne considerăm ospitalieri, inteligenţi, cu simţul umorului, patrioţi, adaptaţi/bine orientaţi şi prietenoşi; recunoaştem că în comparaţie cu atributele de mai sus, onestitatea, autodisciplina/conştiinciozitatea şi educaţia sunt mai scăzute (vezi şi David, în pregătire; Hunyady, 2003).”

Blogul Prof. Univ. Dr. Daniel DAVID: Pentru o Românie Raţională!

UPDATE – Metodologie + (pentru mai multe detalii vezi AICI)

Acest update descrie mai detaliat metodologia utilizată în textul de mai jos. În general, am comparat atributele psihologice (şi unele psiho-sociale) ale românilor descrise în textul de mai jos (în eşantioane reprezentative naţional şi/sau de convenienţă) cu cele ale altor popoare/culturi/ţări, comparaţia de referinţă fiind cea cu SUA. Am ales SUA deoarece este unul din modele de referinţă pentru democraţiile lumii moderne, o ţară la care ne raportăm frecvent ca model. Utilizarea SUA ca element de referinţă în astfel de studii apare şi în alte lucrări (ex. Terracciano şi colab., 2005).

În demersul empiric am utilizat date culese de noi în cadrul acestui demers, pe care le-am agregat doar dacă existau astfel de agregări anterioare pentru alte popoare/culturi de referinţă (ex. SUA), având astfel o justificare ştiinţifică a agregării. Am utilizat date deja agregate în publicaţii ştiinţifice (analizate până în ianuarie 2015)…

Vezi articol original 2.904 cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Dacă un creștin l-ar fi asasinat pe Hitler sau pe Stalin, ar fi fost exclus din Biserică?

Motto: „But the wise man, they say, will wage just wars. Surely, if he remembers that he is a human being, he will much rather lament the need to wage even just wars. For if they were not just he would not have to fight them and there would be no wars for him. The injustice of the opposing side is what imposes the duty of waging wars.”

(De civitate Dei 19.7) citat De James O Donell aici.

Am o discuție foarte seminală cu un prieten bun în contextul implicării creștinului în cetate, tema de mîine de la Iris. Discuția m-a dus cu gîndul din gînd în gînd spre alte dimensiuni ale problemei, mai ales cu aplicație la neamul nostru.

Prietenul mi-a pus o problemă la care nu m-am gîndit din perspectiva acesta niciodată, pentru că în mintea mea eroismul în timp de luptă și pe cîmpul de bătălie sînt absolut legitime. Am făcut armata și am tras cu arma. În gol, este adevărat, dar crezînd că voi omorî vreun terorist în negura nopții la Topraisar în 1989. O știu din interior. Armata română s-a făcut de rîs în mod tragic în acele zile. Poporul nostru a susținut bătălii extraordinare, dar nu în ultimele secole, iar în ultimii zeci de ani putem scrie o istorie comică a confruntărilor. Dar să revenim la etica marțială.

”Un asasin este un asasin, un om care răpește viața unui alt om, un om care intervine în planurile lui Dumnezeu” ar spune alții.

Păi ce, Dumnezeu este neputincios?

Citește în continuare

Publicat în Adrianisme, Analize, Între Scriptură și ziar, Întrebările lui Ghiţă, Conferinte, Dezbatere, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, serile Iris | 4 comentarii

Rana

Cu tîlc!

Cu drezina

(Sursa) (Sursa)

știi vinovăția aceea adâncă
despre care spui că ți-au pus-o
în conștiință
biserica
educația
morala tradițională
prejudecățile intrauterine

de fapt
nu-i o vinovăție
ci o rană
adâncă
ce te despică până
în adâncul ființei

în ea îți vezi urmele
strămoșilor
cu toate durerile și țicnelile lor
pe care nimeni nu le-a ținut minte

rana aceea o numești
uneori iubire
și te bucuri văzând cum înflorește

alteori o trăiești
ca pe o furie spumegândă
ce te orbește

sau o simți ca pe o nostalgie
ucigașă
imposibil de rechemat în memorie
dar vie ca un pește de pe fundul mării
care mișcă tot oceanul deși nimeni
nu pare să observe

Vezi articol original 156 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Rolul creștinului în viața publică – Harry Miheț

Căutînd după diverse poziționări față de problema care ne preocupă pentru seara Iris de Duminică seara, mi-am adus aminte de declarațiile avocatului Harry Miheț, pe cînd ne-a vizitat școala cu prilejul Conferinței pastorale de anul trecut.

sursa http://www.emanuel.ro

 

Publicat în dulce Românie | Lasă un comentariu