”Să ne ferească Dumnezeu de idolatria autosuficienței!”

În timpul conferinței de Duminică seara am pomenit o serie de texte pe care le voi afișa pe blogul meu, pentru că nu am avut timp să lecturez toate contribuțiile valoroase ale prietenilor mei.

Să îi spunem … Titus din Oradea. L-am rugat să îmi trimită un text despre modul în care își înțelege propriul defect fizic, relația sa cu propriul corp. L-am cunoscut încă de pe vremea gimnaziului. M-am tot întrebat de ce acest copil vine pe bicicletă la școală la temperaturi atît de scăzute. Cînd a descălecat mi-am dat seama de ce. Apoi l-am văzut în cîteva situații de slujire în biserică. Mai tîrziu am început să corespondăm pe o rețea de socializare despre … pasiunea sa pentru cultura și limba japoneză.

sursa facebook

sursa facebook

Un om fascinant, un creier limpede, un suflet foarte frumos și sensibil.

Nu mi-a fost dat pînă acum să mă gîndesc critic la defectul meu fizic sau mai bine spus, să mă gîndesc la felul în care gîndesc sau îmi percep imperfecțiunea de ordin fizic.

Probabil că acceptarea acesteia [imperfecțiunea] este un fapt în mare măsură emoțional, iar acceptarea mai apoi poate fi justificată și verbalizată în limbaj teologic, limbaj care conține deopotrivă o componentă experiențială și una ce are caracterul și funcția de formalizare și generalizare.

În fapt, acceptarea existenței dificultății personale, a suferinței ca realitate oareîntrucîtva de sine stătătoare necesită limbaj teologic. Implică o presupunere fundamentală că ceea ce este în trup are însemnătate, o însemnătate ce nu e posibil de explicat prin sinapse și impulsuri electrice. De ce s-ar depărta de Dumnezeu omul care suferă și să se arunce în brațele unei înțelegeri a lumii care la fundamentul său nu poate decît să pună semnul egal între suferință (ca realitate pur naturală) și oricare din infinitatea de reacții sau absențe de reacții chimice care există simultan în Univers?
Citește în continuare

Publicat în Citate, Conferinte, Fabrica de barbati, Oameni, serile Iris | Lasă un comentariu

”Dacă aveți cancer, noi vă putem ajuta; dacă nu aveți cancer, ne puteți ajuta!”

Sună sec, dur, dar este în stilul oamenilor care văd moartea de două sau trei ori pe săptămînă. La ultima capelă Hospice am aflat de recăderea unor copii și tineri în ceea ce este și greu de pronunțat pentru noi, oamenii normali.

Dar cam asta fac cei de la Hospice: dacă există pacienți cu boli terminale, se ocupă de ei, se ocupă de familiile care sînt în doliu.

Dacă vă bucurați nestingheriți de viață, nu trebuie să vă faceți probleme sau să vă simțiți vinovați. Puteți ajuta. Anul trecut mai mulți sportivi au participat la o campanie de adunare de fonduri: toată vara am alergat în zilele lungi pentru cele mai scurte vieți.

Iată cum:

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare | Lasă un comentariu

Îngheț, dar vreau să merg; încalec, dar vreau să stăpînesc!

În seria de anul trecut, în introducerea la Disciplinele spirituale, am creionat cîteva lucruri legate de somatologia și sarkologia paulină, vezi conferința video AICI. Spuneam atunci că vom continua și vom detalia.

La încheierea sesiunii de atunci foloseam două metafore. Una cu pornire de la cîntecul înghețului al lui Sting.

Cum sîntem în trup? Ca unii care sîntem aproape a muri înghețați. Ce moarte frumoasă! Vrei să fii trezit, în același timp vrei să dormi! Îi iubești pe cei care te-au trezit, că te-au trezit! Îi urăști pentru că te-au trezit din somnul dulcii al pre-amorțirii definitive.

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, Fabrica de barbati, Predici, serile Iris | Lasă un comentariu

Întîlnire ”Fabrica de bărbați” – ”Avem un corp. Ce facem cu el?”

Astăzi, JOI, 12 ianuarie, începînd cu orele 20.30, grupul de ucenicie peripatetică ”Fabrica de bărbați” se va întîlni pentru dezbaterea temei: ”Avem un corp. Ce facem cu el?”

Există masculi! Unii masculi au devenit bărbați. Pentru toți ceilalți încă mai există o șansă.

Presiunea secolului în care trăim asupra imaginii bărbatului este extrem de mare. Prince, Michael Jackson, Boy George, David Bowie, Freddie Mercury, George Michael și alții au influențat definitiv modul în care percepem corpul masculin.

Efeminarea este una dintre tendințele forte din ultimul timp, dar nu numai efeminarea. Trupul masculin este redesenat atît în mintea femeilor cît și în mintea bărbaților. ”Moda metrosexualilor a trecut și ceea ce urmează nu este neapărat mai bun… ” … așa se intitula un articol dintr-o revistă de sociologie apărut în lunile trecute

Ce vom face?

Citește în continuare

Publicat în Fabrica de barbati | Lasă un comentariu

În cîte feluri putem pune întrebarea DE CE?

Re-citesc o carte trimisă mie de un prieten drag. Konrad Lorenz, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, Humanitas, București, 2006.

Primul capitol este dedicat Proprietăților structurale și perturbărilor funcționale ale sistemelor vii. 

Vorbind de etologie, ramură a științei care a luat naștere odată cu încercările darwiniste de explicare a mecanismelor vieții, autorul spune că întrebarea DE CE poate fi pusă în mai multe feluri.

”De ce un anumit sistem este alcătuit așa și nu altfel?”

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, Cărţi de citit, In-text-esant, Mitraliera cu cărţi, serile Iris, theologia in nuce | 1 comentariu

ÎNFIAȚI! ÎNFIAȚI! ÎNFIAȚI! Este un gest dumnezeiesc!

DISCLAIMER! NU LUAȚI SFATURILE DE AICI DREPT CĂLĂUZIREA FĂRĂ GREȘEALĂ A LUI DUMNEZEU. ACESTA ESTE UN REZUMAT AL CÎTORVA DIALOGURI DIN ULTIMA VREME. Sînt un om păcătos și pot greși. Cine sînt eu să dau sfaturi altora, dar poate că unora le trebuie doar un bobîrnac să ia o decizie …

De asemenea, cred că trebuie neapărat precizat: a avea copii nu este o virtute spirituală și nu este obligatoriu să procreezi pentru a intra în Rai. Nu este nici dovadă de spiritualitate mai mare, nici de inteligență. Este mila și harul lui Dumnezeu.

Subiectul este extrem de dureros. Această postare îi are în vedere pe ACEI părinți care doresc NEAPĂRAT copii, dar ezită în fața înfierii, contemplă posibilitatea, dar nu se pot hotărî sau, mai rău, apelează la metode nelegiuite de a obține copilul ”din carnea lor”. Există cupluri care nu pot avea copii și nu sînt chemați la aceasta, așa cum unii nu sînt chemați la căsătorie, celibatul este o opțiune la fel de spirituală, dar toți aceștia sînt chemați la alte lucrări și energia lor poate fi folosită de Dumnezeu altfel. Din această pricină cer iertare de la început tuturor acelora care s-ar putea simți ofensați de anumite tușe ale articolașului meu.

În ultimul timp întîlnesc din ce în ce mai multe cupluri care au peste 5  ani de căsnicie, se apropie sau au trecut bine de vîrsta de 30-36 de ani, încearcă să procreeze, dar fără succes. Nu discutăm cazul cuplurilor care au trecut de 40-45 de ani și s-au așezat deja în situația de familie fără copii, discutăm despre acele cupluri care doresc cu ardoare un copil, dar sînt în stare să facă prostii din pricina faptului că intră în panică.

”Doctorii spun că nu se poate, dar noi tot avem credință că Dumnezeu ne va da un copil!”

Sigur, nu am nimic cu încredințarea nimănui … și totuși… Dumnezeu ne-a dat și rațiune. În orice altă situație, după consult repetat, după mai multe opinii, după analize evidente, cedăm, acceptăm, ieșim din negație. Mai greu este aici.

Paranteză: (V-ați pus vreodată problema și astfel? Poate că Dumnezeu nu dorește să aveți DELOC copii. Nici pe ai voștri, din carne, nici pe ai altora, tocmai pentru că dorește să vă folosească altfel sau … pur și simplu vrea să vă lucreze numai pe voi doi unul prin celălalt. Atît! O căsătorie fără copii nu este o căsătorie ratată neapărat. O căsătorie fără iubire este o căsătorie ratată. Am prieteni și frați în Cristos care nu au copii, dar sînt de un ajutor extraordinar în lucrarea lui Dumnezeu sau fac o mulțime de lucruri pentru societate și pentru alți ”copii spirituali”, fiind adevărați făcători de ucenici. Nici Aquila și Priscilla se pare că nu avut copiii lor naturali, dar l-au înfiat spiritual pe Apollo. )

Revin: Da, nu o singură dată medicii au greșit. Nu o singură dată minunea a avut loc. Nu o singură dată s-a dovedit credința mai puternică decît diagnosticul.

Dar, dacă tot doriți neapărat ”să risipiți” dragostea pe copii, pierdeți timpul, dragii mei, și irosiți tonele de dragoste și răbdare pe care le-ați putea ”irosi” pe capul unui copil, suflețel care ar avea nevoie de brațele, sărutările, obrajii, patul, mîncarea, resursele emoționale pe care Dumnezeu vi le-a dăruit.

ÎNFIAȚI, dacă vă dă tîrcoale gîndul! Este un gest Dumnezeiesc! Dumnezeu ne-a înfiat pe noi și nu i-a fost frică și nici rușine și nici nu s-a dat înapoi de la ”complicațiile” necesare procesului de înfiere. Și-a dat în schimb Fiul natural, ca să ne poată înfia pe noi, copii de drac, frați cu minciuna.

Noi vrem să Îl imităm, nu-i așa? De ce întîrziem să o facem, dacă tot s-a născut gîndul? Iată cîteva motive posibile sau motive inventate:

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului | 22 comentarii

Casă de hobbit (în pămînt), 20 de case-cool, casa învelită în seră – din seria ”Altă idee”

Ia priviți la ce a făcut această femeie! Admirabil, nu-i așa? Dacă aveți pe undeva vreun deal prea abrupt pentru o construcție, de ce să nu construiți ÎN deal, nu PE deal?

Citește în continuare

Publicat în CASA | Lasă un comentariu