Bream versus Smith

iulie 9, 2009

Iată o comparaţie între două feluri de ciupire pe lăută.

Aici este Julian Bream, unul dintre pionierii în promovarea lăutei.

Aici este Hopkinson Smith, cel care a perfecţionat ciupirea la lăută şi a căutat autenticitatea istorică, fără compromis între chitară şi lăută:


Vîrsta intrării în politică: frumuseţea, albul, ridurile şi politica.

iulie 9, 2009
    7. Frumusetea și politica. Frumusețea fizică este un avantaj, noua numire de la Colegiul National de Aparitie și Looking pare să întărească acest lucru. Mai mult și serios: frumusțea este un dar de la Domnul, dar nu cred că Dumnezeu ne-a făcut frumoși pentru politică. Ne-a făcut frumoși pentru familie în primul rînd și ne ia frumusețea deodată cînd o dă nepoților. Mă exprim doar în dreptul bărbaților aici. J În ultimul timp în politica românească și nu numai au intrat tot felul de frumuseți autohtone, care au petrecut mai mult timp în sălile de bronzat și în saloanele de coafură decît în sălile de studiu ale bibliotecilor sau în saloanele recepțiilor unde se învață limbajul politic. Da, sigur, pe sticlă trebuie să dai bine, dar trebuie să deschizi și gura, nu-i așa? Ultimii președinți americani au fost, cu anumite excepții, din ce în ce mai tineri și good looking. La ce le-a folosit? Un avantaj al vîrstei de 50 de ani este că rămîn argumentele care contează. Persuasiunea nu se mai face prin intermediul decolteului sau prin zîmbetul larg dintre cravata impecabilă și frizura gelată. Rămîne experiența, inteligența, arta conversației, retorica perfectă. Prefer să așez soarta țării mele în negocieri de război unui grăsan ca Churchill decît unei Elene care, prin frumusețea ei și poftele ei a stîrnit un război. Troian. Poate că aici sînt un pic extremist, dar mai bine o coafură învechită ca a Doamnei de Fier, dar sub care se ascund gînduri îndrăznețe despre căderea comunismului de împărtășit cu alți doi bătrîni frumoși, Ronald Reagan și Ioan Paul al II-lea.

    Read the rest of this entry »


Bunul gust

iulie 8, 2009

Bunul gust este cel mai cumplit viciu inventat vreodată

Edith Sitwell

De acord?


Vîrsta intrării în politcă: între Eba şi Coposu

iulie 8, 2009
    5. Realizările economice. Sînt oare importante? Oare nu ne-am săturat să tot auzim că politicienii noștri sînt acolo numai ca să fure? Să își facă plinul? Vin unii și tocmai cînd își vor fi umplut conturile, se schimbă cu alții, flămînzi. Stau pe tușă cei îmbogățiți pînă cînd vin din nou cei care au flămînzit între timp. Este grosieră descrierea, dar mă tem că are ceva adevăr. Politica nu este o meserie ca să o începi de tînăr, cînd buzunarele, conturile sînt goale și cînd foamea este proaspătă și chinuitoare. Politica nu este pentru tînjitori de 4X4 și nici de curioși pentru călătorii exotice. Da, poți fi implicat în politică de tînăr, în ucenicie, în organizații de tineret, de cartier etc., dar politica mare, de București și de Bruxelles, se face cu foamea potolită, după ce te-ai boierit, după ce ai făcut plinul, cu mașini și case, cu vacanțe scumpe nu pe banii publici, ci prin alte competențe. Foamea politicianului arivist îi distrage atenția de la chestiunile esențiale. Politica aristocratului bogat avea o patologie, dar cred că era mai puțin periculoasă decît a politicii vanghelizatoare a lui nea Goagăl de Buchale și altor reușiți DOAR prin politichia cu mărgăritare.

    Read the rest of this entry »


Microfoanele securităţii, sufletul în cibserpatiu, degenerarea discursului, bîrfa, mîndria pastorilor, uciderea copiilor cu handicap

iulie 7, 2009

Dacă jumătate din ce se spune aici este adevărat şi a fost dincolo de orice imaginaţie de îngrozitor, dar şi comic. Imaginaţi-vă ofiţeri de securitate alergînd după potăi. Oricum cineva ne priveşte tot timpul.

Sufletul în Ciberspaţiu? Iată aici un interviu interesant.

Un interviu al lui Trevin Wax cu Marvin Olasky.

In revista First Things, excelentă revistă catolică conservatoare, un articol despre degenerarea discursului.

Iată un articolaş şi despre bîrfă.

Despre pericolul popularităţii şi mîndriei la pastori.

Un interviu cu Vanhoozer în preajma transferului său către Wheaton

Ce se întîmplă cu acei copii care se nasc cu handicap?


Vîrsta intrării în politică: “prefer un ministru al sănătăţii cu diabet!”

iulie 7, 2009
    3. Experientele personale și imaginea de sine. Cred că la pînă în 30 – 33 de ani (vîrsta răstignirilor) un bărbat are încă de acumulat. Încă este în căutarea identității. Nu știu mare lucru despre doamne. Dînsele oricum, după 28 de ani, continuă să împlinească 28 de ani încă vreo 70 de anotimpuri la rind J. Dar să revenim: un treizecist este încă în formare, în acumulare, într-o adolescență prelungită tocmai de sistemele în care ne educăm. Pînă pe la 30 de ani abia s-a finalizat formarea academică, dacă aceasta presupune un doctorat. Dar două? A propos, nu văd un doctorand, care vrea să facă un doctorat serios în preumblări perpetue, oricît de genialissim ar fi personajul. Un bărbat inteligent care este încris la două doctorate, implicat și în viața academică, în predare, recomandat de ziare locale ca scriitor, crede că poate face și politică simultan??? Atunci este naiv și imatur și nu cred că este cazul să îi facem rău aruncîndu-l în brațele politicii atît de fragil și nehîrșit cu răul. Am văzut cît rău a făcut un ministru al învățămîntului doctorand. De asemenea, pînă la vîrsta de 50 de ani experiențele personale de sănătate, bolile bătrîneții, care incep să ne chinuie, medicamentele de tensiune de luat zilnic și disciplinat, că altfel mori, chelia și burta, părul alb și proteza dentară ne duc în situația în care putem avea o perspectivă diferită asupra lumii, un optimism mai temperat, o compătimire mai pronunțată, o altfel de percepție asupra durerii. Prefer un ministru al sănătății care ia medicamente, care suferă, diabetic eventual. Prefer un ministru al învățămîntului, care adăscălește încă a doctorand, nepricepînd nimic din ce înseamnă conducerea unei școli, fie aceasta și una de patru clase de la țară. Prefer un ministru al turismului, care să știe unde sînt țările care au monarhii și cele care sînt republici prezidențiale. Prefer un ministru al sportului, care să fi alergat măcar ca amatoare o cursă de 100 m garduri fără cuie de atletism și fără echipament. Consider că după 50 de ani ai mai multă minte, dacă nu se întîmplă vreo nenorocire, cum se vede pe scena politică românească destul de des, ai mai multă minte cînd este vorba de cheltuiala unei jumătăți de million de euro, în general, mai multă chibzuință și înțelepciune și în declarații și în fapte. Parcă și Gigi este mai temperat la vorbă de o vreme încoace, mai ales după ce a fost închis. S-a mai maturizat. Mă puteți lămuri totuși ce are de spus și ce știe donșoara care este numită acum la Colegiul Național de Apărare? Care sînt meritele dînsei, ce-a acumulat? Radu Duda are calificările mai potrivite pentru un asemenea post, dar fiecare aleargă spre locul în care își poate dovedi incompetența la cel mai vizibil mod.

    Read the rest of this entry »


Codex Sinaiticus

iulie 6, 2009

Codex Sinaiticus este deja pe internet. Vezi AICI.


Vîrsta intrării în politică: 50 de ani!

iulie 6, 2009

Zilele trecute am avut o discuție foarte interesantă cu un prieten. Era cumva legată de ultimele alegeri, de politicienii tineri, de reușita Ebei, de ministresa turismului, scandalul Ridzi etc.

Discuția a fost extrem de interesantă  și mi-a dat de gîndit, mai ales că între timp au  mai apărut cîteva reacții demne de interes.

Doamna Ridzi face circ, iar la o școală  cu un profil special avem o prea tînără persoană care este considerată de cațavenci foarte…. Blondă.

Este clar: în Rromînika este imposibil să ne plictisim!!!

Am afirmat atunci: nimeni n-ar trebui să intre în politică mai devreme de 50 de ani.

Prietenul meu a izbucnit în zîmbet și mi-a spus să nu mai spun niciunde acest lucru că mă fac de rîs.

Voi insista totuși, cu riscurile previzibile. Dacă este o prostie, atunci, dacă am exprimat-o, cel puțin am scăpat de ea. Scrisul este și o formă de exorcizare a prostiei. Dar dacă nu este o prostie?

Eu, dacă mi-ar trece prin cap să intru în politică, aș intra după vîrsta de 50 de ani din pricina următoarelor argumente:

Read the rest of this entry »


Toccata şi Fuga in Re minor pentru lăută cu Edin Karamazov

iulie 5, 2009

Partea I

Partea a II-a
Read the rest of this entry »


Muzica şi închinarea

iulie 5, 2009

Care este rolul muzicii în închinare? Înainte de seminarul de la Valea Drăganului poate că este bine să ascultăm puţin această foarte interesantă discuţie.

PS.

Încă mai sînt locuri pentru spectatori la Valea Drăganului.


Ce este o “Viola da gamba”?

iulie 4, 2009

Cînd am spus cuiva “Cutare şi-a făcut singur un viol” s-a uitat la mine cruciş. Apoi mi-am dat seama că trebuie să dau notiţe de subsol.

Mă refeream la următorul lucru. Acesta este răspunsul la musighicitoarea de dimineaţă.

FrontPageViolIssue012

Viol este termenul generic pentru instrumentele care au precedat vioara. Aici, după unii autori, poate fi inclusă şi viola da gamba. Viola da gamba, de asemenea, numeşte o categorie de instrumente de diferite mărimi, de la mărimea unei viole la mărimea unui violoncel.

Sinonimia perfectă viol – viola da gamba nu cred că este legitimă.

La prima vedere, diferenţa majoră dintre familia viorii-contrabasului şi a Gambelor este fretajul, gamba are, violinele nu au (fretajul este împărţirea gîtului la fel ca la lăută), forma tăieturilor, în F la violine, în C la Gamba şi numărul de corzi, 4 la violine, 6 la gambe.

Exh_Sacile03-VdgE2

viols_Chelyos-shape_ChristopherSimpson_English_DivisionViol_1659-1667ed_deta

Iată un excelent material despre comparaţia între violoncel şi Viola da gamba.

Cred că cel mai bine este să vedem prin exemple cum sună şi ce se poate face cu un astfel de instrument.

Read the rest of this entry »


God Dethroned?

iulie 4, 2009

God Dethroned nu mai cîntă la ORadea, aici toată știrea

Ceva de spus?


Musighicitoare

iulie 4, 2009

Ce instrument este acesta?


Improvizaţie

iulie 3, 2009


Cel mai cumplit păcat…

iulie 2, 2009

Cel mai cumplit păcat față de creaturile la fel ca noi nu este să le urăm, ci să fim indiferenți față de ele: aceasta este esența dezumanizării.

George Bernard Shaw

De acord?


Pofta sexuală, lectura şi managementul timpului – recomandări pentru F.B.

iulie 2, 2009

Iacov ne spune că pofta nu este rea în sine, dar atunci cînd este este instrumentată de natura noastră păcătoasă zămisleşte păcatul şi păcatul duce la moarte.

Iată cîteva meditaţii, articole, marturii, cugetări ale altora referitoare la acest subiect.

O excentă serie de predici a lui D. A. Carson AICI.

O strategie biblică pentru lupta împotriva poftelor?

Oare cum trebuie să arate o mărturisire publică a unui pastor care a căzut în acest păcat? Oare ACESTA poate fi un model? Vezi şi PARTEA A II A ŞI PARTEA A III A. Oare?

Există vreun model de mărturisire decentă, demnă, dar şi în smerenie în acelaşi timp? Este compatibilă demnitatea cu smerenia?

Dar înainte de mărturisire este păcatul şi înainte de păcat este “contamplarea” posibilităţilor, nu-i aşa? Haideţi să medităm la costul implicat în păcătuire.

Read the rest of this entry »


Iguazu

iulie 1, 2009

Am rămas marcat de această melodie după ce am ascultat o excelentă recitare la serile Iris.
Am încercat să descopăr instrumentele, mă poate ajuta cineva? Cîte? Ce fel?


Atenţie la cîteva mituri despre taţi

iulie 1, 2009

La puţin timp după apariţia articolului în engleză, dr. Cristi Raţă, care coordonează o echipă de traducători, ne oferă şi traducerea în limba română. Deşi traducerea în limba română suferă pe alocuri este mai bună decît nimic pentru cei care nu se descurcă cu stilul extrem de vioi al dr. Mohler.

Doresc să îl felicit încă o dată pe dr. Cristian Raţă pentru iniţiativele excelente de a oferi resurse teologice în limba română.

Poate că ar merita şi ceva sugestii şi soluţii, corecturi ale traducerii.


Scrisoare din Niger

iulie 1, 2009

AICI.

Pe acest prieten l-am cunoscut pe vremea Pătrăţosului. De fapt el m-a contactat. Să ne rugăm pentru el!


Tir cu arcul

iulie 1, 2009

Fiecare cu … hobby-urile lui!

Fapt interesant: la ultimul concert de lăută m-am întîlnit cu domnul Mircea Stroe, preşedinte al clubului local de Tir cu Arcul, Redpoint. Om de afaceri, fost “pressar”, un nostalgic. Amîndoi am descoperit că avem prieteni comuni care sînt pasionaţi de lucrurile vechi, clasice: muzica veche, preocupări vechi (apicultură, călărie, archery etc.) Înţeleg nostalgia în sensul etimologic al cuvîntului: durerea dulce-acrişoară a întoarcerii în trecut.

archery

Iată ce se mai întîmplă prin Oradea Mare:

Read the rest of this entry »


NF – iunie

iulie 1, 2009

A apărut newsletter filozofie pe această lună. AICI.


Lauta, Julian Bream şi Stravinsky

iunie 30, 2009

Julian Bream, cunoscutul chitarist, îi arată şi îi cîntă lui Stravinsky la lăută.
Read the rest of this entry »


Fatherhood, Shakespeare, Kinkade, Michael Jackson, Wright versus Piper

iunie 30, 2009

La bătrîneţe mi-aş dori ca fiul meu să poată spune asta despre mine, un excelent tribut al respectului din partea lui John Piper către tatăl său.

Pe aceeaşi temă o carte gratis AICI.

Iar Al Mohler scrie despre cîteva mituri referitoare la “tăţie”.

Sau, un alt articol interesant, tot pe aceeaşi temă, cu dedicaţie specială pentru cei din fabrica de bărbaţi, care intră acum în vacanţă AICI.

Şi pentru că tot vorbim de demisia taţilor, iată un emoţionant articol, din presa românească de această dată despre copiii abandonaţi de părinţi pentru a merge în străinătate la lucru, generaţia “singur acasă”.

Un excelent articol despre Shakespeare de cunoscutul autor Leland Ryken, tradus şi în limba romănă AICI.

Nu sînt deloc un fan al lui Kinkade. Mai mult, autoproclamarea lui ca Pictor al luminii m-a făcut să fiu rezervat nu numai făţă de operă, ci şi faţă de personaj. Iată un articol critic vis-a-vis de opera sa. Ceea ce remarcă autorul este felul în care a degenerat pictura lui Kinkade (cît de bună o fi fost la început e, de asemenea, discutabil) în decursul anilor. Să fie de vină marketingul?

1180539931_thomas_kinkade_61

Cineva a sesizat foarte bine că Kinkade are apă, dacă nu apă, o stradă udă, eventual o casă în care TOATE luminile sînt aprinse şi, în picturile tîrzii încep să lipsească oamenii, personajele, ori, dacă există, sînt nişte simple umbre.

Read the rest of this entry »


La final de sesiune despre scrierea eseurilor

iunie 29, 2009

Tocmai s-a încheiat sesiunea, îmi pare rău că nu am găsit acest link mai devreme. Îl recomand din toată inima studenţilor mei.

Iată cîteva extrase:

Read the rest of this entry »


Femeile şi bărbaţii

iunie 29, 2009

Femeile doresc bărbaţi mediocri şi bărbaţii fac tot posibilul să devină cît mai mediocri posibil.

Margaret Mead

De acord?


Telemann se traduce “grav”

iunie 28, 2009


Predica de pe munte

iunie 27, 2009

Înainte de a încheia seria de mesaje din Predica de pe Munte, cred că avem nevoie de o retrospectivă. Iată AICI grupul de postări referitoare la acest proiect.

Mîine seară vom continua cu ACEST subiect.

***

Am revăzut filmul La vita e bella. Am recitit cîteva fragmente din Cervantes Don Quijote.

La Vita e bella, noi sîntem urîţi, Don Quijote e normal, noi sîntem pierduţi cu mintea.

Read the rest of this entry »


Cultural Jesus? Pastor-rapper? arta de a citi cu voce tare? twitter la biserică? mai este America o ţară liberă? De ce cîntăm şi poetăm?

iunie 27, 2009

După ce am citit despre pastorul-şcolar :) , iată o nouă combinaţie pastor-rapper. Ne vom întreba: e posibil?

Oare a citi “în gînd” este cu adevărat un semn de civilizaţie? Tăcerea este semn al progresului nostru economic şi cultural? Da, asta înseamnă că toţi am învăţat să citim şi bătrînii nu mai sînt analfabeţi, iar copiii pot citi pentru ei înşişi. Ca unii care am redescoperit arta cititului Bibliei cu voce tare în fiecare seară cu familia
recomandăm acest excelent articol.

Deranjant este pentru vorbitor atunci cînd cineva din public se joacă cu telefonul mobil trimiţînd SMS-uri. Recent au fost ceva scandaluri între politicieni şi nu numai pentru că au transmis ştirile prin Twitter mai devreme decît comunicatele oficiale. Este legitim să folosim acest instrument în timpul unei conferinţe, spre exemplu, twiterizînd concluziile? Este legitim să îl folosim în timpul slujbei? IAtă o concluzie. VEzi şi AICI.
Read the rest of this entry »


Răspuns pentru comentatorii la “This is it, Michael!”

iunie 27, 2009

Așa cum spuneam și în alte ocazii un blog este un fel de doctorat în natura umană: cred că scoate din nou și adună la un loc multe dintre tentațiile și ispitirile greu de scos în alte contexte. Sub umbrela anonimatului cineva spune ceea ce ar fi greu de pronunțat față către față sau într-un dialog menţinut prin replici şi contrareplici date pe loc.

Nu am fost surprins deloc de reacțiile de pe blog. Nu AM MAI fost suprins. De ce?

Pentru că fiecare dintre dvs. ați simțit probabil ceea ce am simțit și eu cînd auzim de astfel de evenimente: confuzie, milă, condamnare, dar și conștientizarea propriei stări de păcătoșenie etc. Foarte multe sentimente amestecate în aceeași inimă. Şi iată că în ultimul timp Dumnezeu ne-a oferit ocazii să ne cercetăm pe noi înşine, dar cu ce preţ…

Acest fapt a determinat exprimări radicale din partea unora, expresii mai soft din partea altora, unii au accentuat faptul că nu trebuie uitat că avem o ființă umană creată după chipul lui Dumnezeu, un om, confrate întru păcat, dar că trebuie condamnat păcatul, alții au fost mai fermi în privința omului.

Mărturisesc că și pentru mine a fost ieri o zi de meditație în post și rugăciune înaintea Domnului pentru a căuta inima Lui față de acest fel de oameni. Dumnezeu iubește păcătosul, dar urăște păcatul. Acesta ar trebui să fie și inima noastră. Dar care este păcatul? Cine este păcătosul?

Ce trebuie să gîndim în privința noastră înșine? Aceasta a fost ideea articolului: sînt rău la fel ca cel mai rău dintre oameni, în păcat m-a zămislit mama mea, inima mea este deznădăjduit de înșelătoare și nespus de rea, dintre toți păcătoșii, dacă Apostolul a spus cel dintîi sînt eu…cine sînt eu să spun altel.

Dar tot în privința noastră putem spune ceea ce pot spune numai cei găsiți de Cristos și cei care s-au dat Lui: căci nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine, Cristos în voi, nădejdea slavei?

Am făcut ceva rău? Eu sînt pricina. Am făcut ceva bun? Lui i se datorează.

Iată că, fiind conștienți de aceste lucruri, nu contează, nu mai contează atît de mult dacă M.J. a avut vitiligo sau s-a făcut alb că a vrut el, ceea ce contează este dacă va fi avut sau nu relația personală cu Dumnezeu prin Isus Cristos în Duhul Sfînt.

Dați-mi voie să observ cîteva lucruri, care mi se par mie demn de notificat în comentariile dumneavoastră, prieteni dragi:

Read the rest of this entry »


“O perspectivă biblică asupra sinuciderii”

iunie 26, 2009

În această seară, la ora 18.00, la Biserica Emanuel, în cadrul slujbei pentru tineri, pastorul Paul Negruț va prezenta un studiu biblic referitor la suicid intitulat “O perspectiva biblica asupra sinuciderii”.


This is it, Michael!

iunie 26, 2009

This is it şi-a numit Michael Jackson ultimul turneu şi a avut dreptate sau Dumnezeu l-a luat pe cuvînt. Dumnezeu este Cel care stabileşte limitele, începuturile şi sfîrşiturile tuturor oamenilor, în mîna Lui stau cuminţi viaţa şi moartea regilor născuţi, numiţi de alţii sau de ei înşişi.

Poate că îngerul morţii chiar aşa i-a şoptit lui Michael Jackson: This is it, Michael, let’s go!
Michael Jackson a murit! La 50 de ani!

Asta-i! This is it!
Ironic, nu-i aşa?

Read the rest of this entry »