Reevaluări: cazul Iosif Țon – later edit

Precizare din data de 21.12.2021. Am revenit cu o editare ulterioară asupra acestei postări în urma unei convorbiri telefonice de peste 30 de minute cu Iosif Țon. Voi reveni cu ceva detalii într-o altă postare.

N-am mai scris demult pe blog. Asemenea pauze sînt foarte utile. Îți oferă retrospective.

M-a sunat zilele trecute un prieten.

Știi, demult voiam să îți spun, dar n-am avut curajul. De fapt voiam să te întreb ceva: crezi că tot ce ai scris în legătură cu Iosif Țon atunci cînd ai scris a fost bine, corect, creștinește?

Am ezitat o clipă:

Nu regret ce am scris, dragul meu! Și acum cred că Iosif Țon apune trist, balansîndu-se dintr-o parte în alta în tot felul de extreme teologice, căutînd popularitatea pierdută. Azi e calvinist, mîine arminian, apoi devine pre, apoi post apoi amilenist, ba carismatic, ba spune că vorbirea în limbi e demonică, apoi spune că a vorbit în limbi încă din anii 70. Nu regret că am spus atunci că a luat-o pe căi teologice dubioase, că nu are un sistem teologic coerent, consistent și consecvent, dar regret modul CUM am spus-o.

Scriptura ne spune să îi confruntăm pe ceilalți credincioși în dragoste. Eu n-am făcut-o cu dragoste. Am făcut-o cu patimă, poate cu dor de răzbunare pentru cele făcute în trecut tatălui meu, și mie personal (…).

Continuă lectura

Publicat în cugetări de pe bicicletă, Gînduri, Pătrăţoşenii, Zidul rugăciunii | Etichetat | 28 comentarii

”Despre a fi și a iubi”

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Conferinte | Lasă un comentariu

Conferința Pastorală UEO – 2021


www.emanuel.ro/pastori
#ConferintaPastoralaUEO #RLF #pastori

Sursa pagina de facebook a Universității Emanuel din Oradea

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

5 motive pentru care baptiștii nu trebuie să fie finanțați de statul român

O discuție care merită reamintită în aceste zile.

Beni Cruceru

După articolele despre accesarea fondurilor de la stat de către bisericile creștine baptiste (vezi articolul AICI), un prieten mi-a atras atenția că trebuie să îmi argumentez punctul. Aici îi dau dreptate și vreau să-i spun că totul a fost o chestiune de timp până la postarea motivelor, dar și de revoltă. Dacă în postarea trecută am scris cu inima, de data aceasta încerc să scriu (și) cu bibilica.

Fiecare dintre ele este însoțit de câte un motto biblic, excepție făcând doar primul. Încă nu am găsit referință care să prezinte ce am încercat să spun prin motto. Dacă voi găsi, (poate cu ajutorul vreunuia dintre voi) îl voi adăuga.

Iată 5 motive solide și ancorate biblic pentru care bisericile baptiste nu ar trebui să accepte de la stat fonduri pentru plata salariilor sau diferite realibilitări:

1. Motto: The hand that needs you, feeds you.

Vezi articolul original 987 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 1 comentariu

Între Scriptură și ziar(e) – Retrospectivă și perspectivă statistică asupra divorțului în Europa și în România – cu pastor Beniamin Cruceru

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

In memoriam IOAN BONA – text de Ovidiu Bodre

L-am cunoscut acum un sfert de veac, atunci cand mi-a intins o mana aspra, m-a privit in ochi si s-a prezentat simplu: Ion.

Cu trup puternic de muntean si suflet cat muntele, asa l-am stiut toti.

Vorba-i era la fel ca mainile, purta in ea o asprime data de viata grea. Cu accentul de banatean neaos si vorba raspicata nu ierta pe nimeni atunci cand i se parea lui ca “umbli cu fente”.

A fost un om de o unitate intreaga. “Ochii lui priveau drept, şi pleoapele sale cautau drept” înaintea oricui se afla. A pastrat in el o verticalitate la care nu a renuntat niciodata. Pe Ion puteai sa-l frangi, dar niciodata sa-l indoi.

 

Avea respect pentru cuvantul pe care si-l dadea. Odata, dupa ce ne-am mutat mi-a spus: “Ovidiu, vin sa-ti pun treptele, dar acum nu pot.” – “Daca e pana la Craciun, e bine” – si mi-a raspuns: “pana la Craciun ti le fac” . Aveam sa-mi amitesc discutia pe 20 decembrie, cand a sunat la usa, si a lucrat pana in 24 decembrie la pranz. Dar in seara de Craciun scara era gata.

Ion Bona a fost departe de a fi perfect. Nu-l puteai convinge sa accepte ceva cand nu voia. “Ma, nu vreu!” si stiam ca discutia e gata. Cand se supara pe cineva, il ierta, dar stia sa pastreze distanta mare pe viitor.

Singura care uneori, putea sa-i schimbe parerea era “Ru’sanda” – sotia lui, care i-a fost alaturi in orice vreme. Rareori mi-a fost dat sa vad o fiinta in care fragilitatea sa se imbine intr-o asa masura cu forta interioara. Cand o intalniti, nu treceti inaintea dumneaei. Opriti-va si lasati-o sa treaca inainte.

Toti care l-am cunoscut pe Ion Bona ne avem povestile noastre cu el. Avea o bucurie aparte cand putea sa ajute, si o facea des. Multi dintre noi, calcam pe pardoselile finisate de Ion Bona, sau calatorim cu masini reparate de el.

Cu siguranta, cel mai spectaculos aspect al vietii lui a fost schimbarea uriasa produsa de intoarcerea lui la Dumnezeu, schimbare pe care – avand in vedere trecutul lui – unii nu au crezut-o decat dupa multi ani.

Cand L-a cunoscut, s-a plecat inaintea Creatorului, devenit Tata. Cel care nu s-a indoit in fata comunistilor, vreme in care , in grinda isi tinea flinta mostenita, s-a prabusit inaintea lui Dumnezeu. Ultima imagine pe care o avem este cu Ion Bona in genunchi, rugandu-se. A ingenunchiat la convertire, si in mintea lui, a ramas inghenunchiat inaintea lui Dumnezeu pentru totdeauna.

Singura autoritate pe care a recunoscut-o a fost a Scripturii dar, dupa felul lui, a recunoscut-o si a iubit-o de o masura intreaga. Am petrecut multe zile si nopti in dezbateri legate de intelegerea Scripturii. Nu tin minte toate subiectele, dar nu pot sa uit pasiunea si focul pe care le aducea cu el.

Acest “In Memoriam” nu este doar despre Ion Bona. Este si despre Dumnezeu. Un Dumnezeu care iubeste, iarta si schimba vietile.

Oprita mi-a scris: “Tati a plecat acasa”. Da, vazut de aici a plecat, si a plecat prea devreme. Vazut de sus a ajuns acasa.

O. Bodre”

 

Continuă lectura

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Tabăra Medievală pentru copii – ultimele locuri

Prietenul Laurențiu Constantin, un om deosebit, pasionat de lucruri frumoase, de muzică veche, de artă și cultură medievală, a avut curajul din nou, după o perioadă grea pre-in-post-pandemică, să organizeze ceva la care mulți din generația noastră nici n-am avut îndrăzneala să visăm: o tabără educativă pe teme medievale pentru copii. Dacă am fi fost în alt context, sigur l-am fi dus și pe Noah acolo. Vă invidiem pe cei care aveți parte de așa ceva.

Comunicat de presă

29 iulie 2021

Aflată în al doisprezecelea an de activitate, Tabăra Medievală pentru Copii a făcut parte din vacanţa a peste 1700 de copii. Organizată în mod tradițional în zona Subcarpaților și în zona montană joasă, tabăra este o experienţă specială, educativă şi recreativă deopotrivă. Sub o atentă supraveghere, copiii au ocazia unică de a descoperi valorile cavalerismului medieval, transpunându-se în lumea poveştilor, atât de familiară vârstei lor. Au parte şi de relaxare, învăţând ceva nou în fiecare zi şi făcându-şi o mulţime de prieteni.

Anul acesta, tabăra este organizată în 3 serii a câte 35-40 de copii fiecare. Sunt primiți copii cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani, în următoarele perioade:

Continuă lectura

Publicat în Anunturi, Arcuri și tir cu arcul | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e): ”Români, vi se pregătește ceva: educația sexuală în școli” cu profesor Gabriel Braic

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

You Can’t Make Old Friends

Cînd treci de 50 de ani începi de pierzi prieteni. Unii te părăsesc din oboseală sau pentru că nu rezistă relației. Alții se duc … dincolo. Apoi, la 60, rămîi cu mai puțini, la 70 cu tot mai puțini.

Cea mai mare tristețe a celor foarte în vîrstă este că nu a mai rămas nimeni din leatul lor, nimeni cu același fel de amintiri.

Astăzi am ascultat în mai multe versiuni această piesă.

 

 

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, Muzica | Lasă un comentariu

Cîteva sfaturi utile despre cum îți poți distruge eficient o vacanță/concediu

A venit sezonul vacanțelor și concediilor. Jumătate din iulie și luna august. În 30 de ani de căsnicie am avut vreo 25 de concedii, cam jumătate reușite. Cîteva, distruse parțial sau complet. Am ceva experiență să vă împărtășesc. Poate voi veți face mai bine decît noi. Întreruperea muncii pentru mine este o chestiune teologică, bine articulată, dar foarte greu de îndeplinit.

Sursa foto: Photo by Blake Wisz on Unsplash

Îmi tot repet: dacă Dumnezeu s-a odihnit de munca lui, atunci trebuie să o fac și eu. Întreruperile sărbătorești sînt săptămînale (Duminica pentru noi), lunare (un weekend prelungit), anuale (concediu/vacanțe). Concediul trebuie să fie o disciplină spirituală din clasa celebrărilor, sărbătorilor. Se poate rata un concediu? Se pot face mai mulți nervi și să aduni mai multă oboseală decît cea de la plecare? Sigur! Iată cum:

1. Timpul și durata. Vara sau iarna? Împărțit în două? Mie îmi place vara, ei îi place iarna; mie, la munte; ei, la mare! Cum facem? Lăsați nediscutate aceste lucruri. Sperați că celălalt va ceda sau va înțelege pe parcurs. Lipsa de comunicare în stabilirea acestor lucruri este aur curat. Nu stabiliți nimic concret și luați perioade diferite de concediu de la locul de muncă. El, ca să își ajute părinții la grădină; ea, ca să facă o redecorare a casei. Amîndoi veți regreta un alt concediu ratat.

2. Locul. Nu verificați nimic înainte, deși acum aveți posibilitatea. Mergeți acolo unde v-au recomandat prietenii, apropiații, rudeniile. Dacă le-a plăcut lor, sigur vă va fi pe plac și vouă. Veți descoperi că funcționează legea entropiei, ce ieri era un restaurant bun și le-a plăcut lor, astăzi este o bombă nenorocită, unde mirosul de țuică și ouă prăjite este îmbibat și în lemn. Veți bombăni toată perioada că ați mers pe mîna altora, fără poze, fără recomandări, fără verificarea recenziilor.

citește întreg articolul pe Edictum Dei AICI

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

Catastrofele naturale și ”gurile lui Dumnezeu”

Zilele trecute au apărut pe rețelele de socializare cîteva fotografii alăturate: fotografii de la paradele Pride și inundațiile catastrofale din Germania și Austria și incendiile din Canada.

Imediat au apărut două tipuri de mesaje contradictorii: unii, care sînt siguri că există o legătură cauză-efect între stricăciunea morală din cele două teritorii și stihiile dezlănțuite și alții, care sînt la fel de siguri că primii nu au dreptate.

Țin legătura cu prietenii mei din Germania și Austria zilnic, unii credincioși, alții mai puțin bisericoși și toți aceștia sînt extrem de mirați de claritatea pe care o au unii dintre predicatorii/profeții/slujitorii noștri față de ”voia” lui Dumnezeu cu privire la patria lor adoptivă, de la mai bine de 500 sau 1000 de km distanță.

Nu este prima dată cînd de la amvoanele bisericilor auzim: ”Dumnezeu face asta și asta pentru că lumea s-a stricat …”. Este acum mai stricată decît în vremea lui Noe?

A spus ceva nou Dumnezeu între timp în Textul revelat și noi nu știm? Oare, numai imoralitatea sexuală din zonele urbane ale țărilor europene este urîtă de Dumnezeu? Atunci, de ce nu se rup barajele din Olanda, de ce nu se scufundă Țările de Jos? Oare nu urăște Dumnezeu la fel de mult mîndria, bîrfa, lenea, spiritul lui ”lasă, domnule, că merge și așa …”?

Nemții, tot nemți! De o civilitate, solidaritate și hărnicie de invidiat, s-au apucat să dreagă singuri străzile, au ieșit cu lopeți și mături, fără să aștepte Guvernul să le măture în fața caselor. Oare, acest fel de atitudine nu este iubită de Dumnezeu?

Știți cum arată satele din zona Salzburgului sau orășelele din Germania provincială? Ce familii minunate găsești acolo, îmbisericiți și cu multă credință în Dumnezeu! Acest fel de retorică, fie într-o parte a pendulului, fie în cealaltă, dovedește mîndrie spirituală.

Citește întreg articolul pe Edictum Dei AICI

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

”10 regrete după 30 de ani de căsătorie” sau ”ce aș face altfel”?

Sîntem căsătoriți de 30 de ani. În iulie 1991, în plină criză economică, ne-am căsătorit fiind foarte tineri. Doi copii, eu aveam 20 de ani, ea, 21. Ne-am întîlnit prima oară în 1985 și, cu toate că eu nu cred în ”dragoste la prima vedere”, mie așa mi s-a întîmplat. Am văzut-o și mi-am spus: ”Aceasta ESTE soția mea!” În acești 30 de ani am adunat multe, foarte multe bucurii, dar și cîteva păreri de rău, nostalgii în sensul etimologic al cuvîntului (dureri ale reîntoarcerii). Sîntem foarte fericiți, a fost aproape perfect (cel puțin în ce o privește pe ea) dar, dacă aș avea un fel de mașină a timpului, m-aș întoarce să schimb cîte ceva, ca să fie mai mult ca perfect! În alte texte am enumerat mai multe astfel de păreri de rău, aș putea scrie cel puțin 30 pentru fiecare an, dar încerc să le restrîng doar la 10 majore:

1. TIMPUL – îmi pare rău că n-am petrecut mai mult timp împreună. Am avut o viață profesională cu multe călătorii. Au fost călătorii în care am fost singur, deși ea ar fi putut fi cu mine. Au fost momente, pe care m-aș fi bucurat să le fi împărtășit împreună. Acum, cînd îmi dau seama că cea mai mare parte din căsnicia noastră se va fi scurs deja, prețuiesc fiecare clipă. Ea calcă rufe? Îmi iau laptopul sau tableta ca să lucrez lîngă ea. Călătoresc undeva mai mult de o zi? Facem eforturile necesare, ne așezăm ultimul copil dormind în carseat și plecăm la 5.30 dimineața, ca să avem încă 4 ore împreună ținîndu-ne de mînă (în sfîrșit avem mașină cu transmisie automată!)

2. DIMINEȚILE – de multe ori am început diminețile împreună. Au fost cele mai minunate, dar în multe ocazii am fugit ca un apucat spre lucrul care oricum m-ar fi așteptat tot acolo. În multe dimineți, în loc să ne deschidem zilele cu zîmbet, așa cum o făceam în primii ani ai căsniciei noastre, mi-am aruncat ochii în telefon sau tabletă să văd ce mai e ”nou”. ”Nimic nou sub soare, ce a fost va mai fi!” Acum am revenit la acel obicei de acum 30 de ani, să ne spunem unul altuia ”bună dimineața” cu un zîmbet.

3. PRÎNZURILE – fiind de multe ori în fugă, am mîncat prin oraș, cu prieteni, deși de multe ori ea m-a așteptat cu masa pusă, ca să mîncăm împreună. Prînzul, nu cina, era pe vremea noastră cea mai importantă masă a românilor. Acum vremurile s-au schimbat. Încercăm să corectăm și să mîncăm împreună. Masa împreună are conotații simbolice. Pînă și Dumnezeu ne invită la o masă eternă, escatologic vorbind.

4. SERILE – serile în care nu ne-am împăcat, dacă va fi fost vreo tensiune între noi, serile în care ne-am culcat bosumflați. Scriptura ne învață să nu apună soarele peste mînia noastră. În 21 mai 2007 aș fi murit în somn. Aș fi murit lăsînd regretele unei discuții neîncheiate în pace.

5. NOPȚILE – nopțile de lucru, nopțile albe, nopți pierdute pentru odihnă și ”cîștigate” pentru scris la diferite proiecte, nopți în care ea s-a dus singură să adoarmă copiii și eu am rămas mult în noapte lucrînd la tot felul de dead-lines, care mi-au uzat trupul și nervii, fiind a doua zi iritabil, cu puțină energie fizică și emoțională și pentru ea și pentru copii.

Citește tot articolul pe Edictum Dei AICI

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e) – ”Școala românească după pandemie” cu prof. Gabriel Braic

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Mihai Ciucă – rece în scris, cald față către față

Relația mea cu Mihai a debutat cu stîngul. Ne-am contrat (nu era greu să intri în conflict cu Mihai) pe diferite subiecte pe cele două bloguri ale mele. Și mie și lui ne plăceau conflictele. Era de o inteligență greu de egalat prin mediile noastre. Citit, cultivat, abil în dezbateri, cu o retorică bine educată.

La un moment dat am lăsat-o ”baltă”, cum se spune la Brăila.

sursa foto Iosua Faur

Dar a venit un moment interesant.

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, lacrima din colțul ochiului | 2 comentarii

Între Scriptură și ziar(e) cu pastor Beniamin Cruceru – ”Provocări și dileme pastorale în problema divorțului”

Publicat în Între Scriptură și ziar | 1 comentariu

Furt la … poliție, furt la Biserică?

Vă mai amintiți vremurile în care Biserica și Armata erau considerate instituțiile de maximă încredere ale românilor?

Ei, bine, nu mai este așa!

Zilele acestea s-a ajuns la un oarecare deznodămînt legat de plagiatele din Academia de Poliție, fapte descoperite admirabil de Emilia Șercan . E de ajuns? Nu!

Oamenii rămîn cu dreptul de a rămîne polițiști, de a rămîne cadre didactice universitare, de a ocupa o funcție de conducere în instituții publice, și cu dreptul de a fi ales într-o instituție sau funcție publică.

Adică, doar un fel de ”rușinică, dar să nu mai faci altă dată!”

Tot zilele acestea Biserica are o problemă la Constanța. Arhiepiscopul Teodosie, care face fapte și spune lucruri controversate atît din punct de vedere liturgic (Paștele în reluare), cît și din punct de vedere civil, mai are o pată: 9 teze de doctorat, care vor fi fost coordonate de dînsul și care (se pare) că sînt plagiate.

Încrederea noastră în cei care trebuie să ne educe copiii în lumina celor 10 porunci și în cei care îi vor prinde pe cei care nu respectă porunca ”să nu furi” se topește.

Biserica fură? Poliția fură?

Citiți întreg articolul pe Edictum Dei AICI

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e) – cu pastor Gheorghe Rițișan: „Până la marginile pământului”

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Citate din Părinții Bisericii despre Cântul Psalmilor

Psalmii Cântați

Îi sunt mulțumitor Domnului pentru un nou colaborator al acestui proiect, și anume pastorul Ghiță Mocan, un iubitor al scrierilor din perioada Părinților Bisericii (vezi mai jos link-ul de la emisiunea lui). De-a lungul conversațiilor noastre mi-a trimis mai multe citate de la Părinții Bisericii pe subiectul cântului Psalmilor pe care le-am adunat și pe care, acum, am bucuria să le împărtășesc cu voi. Folosesc această ocazie pentru a adăuga și alte citate pe care le-am adunat din alte materiale tradus din limba engleză.

Vasile cel Mare (330-379 d.Hr.) din cartea Omilii la Psalmi

Cartea Psalmilor cuprinde ce este folositor din toate: profețește cele viitoare, ne aduce aminte de faptele istorice, dă legi pentru viață, ne învață cele pe care trebuie să le facem. Și, ca să spun pe scurt, Cartea Psalmilor este o vistierie obștească de învățături bune, dând fiecăruia, după sârguința lui, ce i se potrivește. Tămăduiește rănile…

Vezi articolul original 1.864 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 1 comentariu

Realizări, relații … regrete

În urmă cu patru ani și jumătate am început să lucrez alături de niște eroi, colegii mei de la Hospice Emanuel, instituție care se ocupă de paliație. Întîlnirea cu moartea este săptămînală. Media anuală este de 160 de decese. Toate vîrstele: de la 1 an și 8 luni pînă la 95 de ani. Împărțiți, vă rog, la 52 de săptămîni! 

 Din cînd în cînd, dacă vreun pacient dorește asistență spirituală, îmi însoțesc în rolul de capelan colegii, care fac tratamentele bolnavilor terminali.  Sînt scene dulci, amare, dulci-amare, aspre, dureroase, unele de o frumusețe incredibilă, mai ales cînd pacientul este pregătit pentru trecerea… dincolo.

Există durere și urîțenie în moarte, dar există și frumusețe, delicatețe și chiar bucurie autentică în unele cazuri. Încă dinainte de a începe să lucrez în acest rol a început să mă pasioneze tanatologia, știința de a muri. Cum anume murim? Cum putem muri frumos? Toți murim, dar murim diferit! 

La începutul carierei mele de capelan clinic am participat la un curs de pregătire cu un om extraordinar, Frank Crank, capelan cu mulți ani de experiență în spate. Ne-a vorbit despre cum dai veștile proaste, despre vizita la pacient, despre discuțiile cu aparținătorii, despre perioada de doliu, despre bocet, dar unul dintre cele mai fascinante subiecte a fost legat de… regretele de pe patul de moarte.Ce păreri de rău avem pe patul morții?

Există un plîns și o scrîșnire a dinților cînd nu mai poți face nimic. Ai dori să te întorci cu ani în urmă și să schimbi cursul lucrurilor, dar nu mai este posibil. Zilele acestea, pe Edictum Dei a apărut o cugetare a unui preot:

Am fost lîngă mulți oameni care erau aproape de moarte; niciunul nu mi-a spus vreodată:”Singurul meu regret este că nu am petrecut mai mult timp la birou.”

Citește întreg articolul AICI, pe Edictum Dei

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

”Coronavirusul a schimbat lumea pentru totdeauna! Cum?” – Politico.com

S-a mai spus asta: ”niciodată nu vom mai fi ca înainte de martie 2020!”. Da, unele lucruri s-au schimbat mult, altele revin la normal, altele se mută spre un nou ”normal”. Aceste schimbări sînt temporare sau avem de-a face cu o mutație paradigmatică definitivă?

Documentîndu-mă pentru seminarul de la finalul săptămînii din zona Moldovei mele dragi, am dat peste tot felul de resurse, materiale, articole, dar acesta mi se pare extrem de interesant:

A global, novel virus that keeps us contained in our homes—maybe for months—is already reorienting our relationship to government, to the outside world, even to each other. Some changes these experts expect to see in the coming months or years might feel unfamiliar or unsettling: Will nations stay closed? Will touch become taboo? What will become of restaurants?

But crisis moments also present opportunity: more sophisticated and flexible use of technology, less polarization, a revived appreciation for the outdoors and life’s other simple pleasures. No one knows exactly what will come, but here is our best stab at a guide to the unknown ways that society—government, healthcare, the economy, our lifestyles and more—will change.

Citește mai departe AICI

Publicat în Analize, In-text-esant, Linkomandări, Perplexităţi, Sanatate | 1 comentariu

Între Scriptură și ziar(e) cu Adrian Butuc – ”Despre tradiție și inovație în habitat”

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Precizări referitoare la terminologia din articolul ”Minidepresia de 30 de secunde”

În urma unui viu și lămuritor dialog pe pagina de facebook a Edictum Dei, unde a fost preluat articolul ”Minidepresia de 30 de secunde”, vin cu următoarele precizări:

Articolul cu pricina nu reprezintă altceva decît relatarea unei experiențe religioase legate de stările de întristare sau tristețe adîncă, stări produse de unele percepții deformate asupra realității cotidiene.

Nicio clipă n-am intenționat în articol să discut depresia autentică, diagnosticabilă clinic. Nu sînt specialist și nu doresc să îmi depășesc sfera de competență.

Într-o scurtă meditație la un psalm davidic am atacat mai degrabă stările de tristețe pe care, nespecialiști fiind, ni le autodiagnosticăm drept ”depresii” cu prea multă ușurătate și sub presiunea terților. La acest aspect m-am referit cînd am afirmat că acest soi de ”depresii” sînt ”la modă”. M-am îndreptat mai ales asupra cazului în care autodiagnosticarea este folosită pentru a scăpa de sarcini școlare, de serviciu, familiale.

Nu o singură dată am întîlnit în experiența de consiliere oameni care își doresc cu ardoare un diagnostic mai grav și caută, caută, caută pînă cînd vor fi găsit consilierul, psihoterapeutul, psihologul sau vreun amator în ale jocului cu psihicul pentru a le confirma presupusul diagnostic. Continuă lectura

Publicat în Articole, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | 2 comentarii

Edictum Dei: ”Social Media” – cu Teodor Baconschi

Publicat în disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale | Lasă un comentariu

Ce este ARPS și cum funcționează?

”Alianţa Română de Prevenţie a Suicidului (ARPS) este o organizaţie non-profit, care s-a înfiinţat cu scopul menţinerii şi promovării calităţii vieţii prin prevenirea actului suicidar. Crezul nostru este că moartea prin sinucidere este singura moarte care poate fi prevenită.

Suntem o organizaţie fără scop patrimonial ai cărei voluntari luptă zi de zi să salveze vieţi. Prin serviciul gratuit şi confidenţial de consiliere telefonică încercăm să oferim suport emoţional tuturor celor aflaţi în criză suicidară şi apropiaţilor acestora.

În fiecare an, în lume, se înregistrează aproximativ un milion de decese prin suicid, ceea ce înseamnă un deces la fiecare 40 de secunde. Sinuciderea ocupă locul doi în rândul cauzelor morţii la adolescenţi şi tineri. În România, în fiecare an, se înregistrează aproximativ 13 decese prin sinucidere la 100 000 locuitori, situându-se pe locul trei în ierarhia circumstanţelor de moarte violentă.

Viziunea noastră este diminuarea deceselor prin sinucidere şi oferirea de suport psihologic tuturor celor care manifestă un risc suicidar, prin consiliere telefonică sau în scris. ARPS organizează periodic cursuri de pregătire a voluntarilor pentru linia de consiliere telefonică şi intervenţia în criză.”

Sursa

Pentru cei care doresc să facă voluntariat, vedeți AICI

De asemenea, numărul de urgență este 0800 801 200

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Conferința Edictum Dei cu Horia-Roman Patapievici, „Naşterea Sufletului Creştin”

Publicat în Articole | 8 comentarii

Conferința Edictum Dei: cu Horia Roman Patapievici – ”Despre dovezile existentei lui Dumnezeu si rugaciune”

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

”21 de cărți la 21 de ani în 2021” de Voicu Bojan

Prietenul Voicu Bojan vine cu o idee excelentă pentru vremuri pandemice, pentru o generație care are nevoie de reîntoarcerea la cartea tipărită și la bibliotecă.

Astăzi Noah s-a tolănit pe canapea cu Frații Grimm în mînă. Voi folosi o parte din propunerile lui Voicu peste cam 7-10 ani.

Cărțile te mai ajută să faci liniște în mintea ta, să izolezi gălăgia, să dai volumul lumii pe mute. Și să nu te plictisești cu tine însuți, lucru important.

Imaginează-ți că vrei să faci un pelerinaj lung, singur, fără prieteni. În afară de periuța de dinți, iei cu tine un alter ego, un celălalt, un tu-altul. N-ar fi rău să ai cu cine povesti pe drum, rumega niște gânduri, dacă vrei să nu o iei razna. Așadar, ia cu tine mulți prieteni nevăzuți – cărțile citite, marile povești ale umanității.

În plus, dacă reușești să cultivi prietenia cărților, selecția prietenilor de doi bani devine mult mai directă. Crede-mă, la 21 de ani nu e prea devreme să începi să faci ordine în jur. Nu de alta, dar te afli mereu mai pasibil să te contamineze loserii, decât să-i scoți tu de păr din smârcurile suficienței.

Continuă lectura

Publicat în Articole | 1 comentariu

Expoziție Iurie Cojocaru – ”Dialog Vertical”

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

”De ce e fericit Sebastian Vettel?” (Edictum Dei)

Sebastian Vettel, de patru ori campion în Formula 1, ”iese la pensie”.

Cei care am fost în viața sportivă, știm că pensia vine devreme, chiar dacă nu dorești să ieși din ring. Pentru Vettel, cariera sa în circuit se încheie la 32 de ani.

Citește Povestea AICI

Și… ce urmează? Ce mai ESTE? Ce mai RĂMÎNE?

Se va face antrenor, ca mulți alți sportivi? Va intra în depresie, se va apuca de droguri, își va irosi averea și viața jucînd poker, cum a făcut un mare fost tenisman? 

Se pare că nu! Fiecare dintre noi avem niște markeri identitari. În funcție de aceștia, ne ordonăm prioritățile, ne conducem viața. Markerii identitari apar în jurul întrebării: ”Cine sînt eu, de fapt?” În Orient și, în special, în Romania, atunci cînd sîntem întrebați cine sîntem, răspundem de fapt la întrebarea ce sîntem: sînt avocat, medic, strungar, pilot, casnică, profesoară etc. 

Dar putem FI ceea ce putem pierde?Putem fi ceea ce se pierde cînd ieșim la pensie? Ne putem așeza acolo de unde putem da faliment, de unde putem demisiona?

Continuarea AICI

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

În ce fel de Cristos crezi, fără vedere, fără atingere și fără cuprindere?

Toma a cerut să vadă și să atingă. A văzut, a atins și a strigat: ”Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Imediat Mîntuitorul i-a spus, amintindu-ne și pe noi, urmașii Lui: ”Ferice de tine, Tomo, ai văzut și ai crezut, dar mai ferice de aceia care nu vor vedea, dar vor crede!”.

Iată dar, fericiți sîntem că strigăm și noi astăzi ”Domnul Meu și Dumnezeul Meu” către un iudeu, care a trăit pe pămînt doar 33 de ani, S-a lăsat ucis, a înviat și S-a ridicat la ceruri. Dumnezeul-Om, Omul-Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat!

Ioan ne spune la rîndu-i: ”Ceea ce am auzit, ceea ce am văzut, ce am cuprins, aceea vă vestim și vouă!” Noi nu-L vedem, dar credem! Nu-L auzim, dar vorbim cu Dînsul! Nu-L atingem, dar Îi simțim puterea! Nu-L prindem de poala hainei precum femeia cu scurgere de sînge, dar Îl cuprindem în credință!

Isus se întoarce spre noi și ne spune precum femeii:  ”mai mare să vă fie credința”, iar noi strigăm: ”Credem, Doamne, ajută necredinței noastre!”

Și totuși… ai putea să-L ratezi pe Isus cel Adevărat, ”crezînd” totuși în El? Este adevărat Înviatul Tău? L-ai putea rata și încurca cu un grădinar? Sau invers, ai putea crede că un ”grădinar” crescut în grădina imaginației tale, este Isus? Este posibil să îți construiești un idolaș mental, un fel de pink jesus, dezbrăcat de haina Evangheliei Sale și să îți proiectezi toate pulsiunile religioase asupra Lui, ca asupra unui obiect de cult? Este isusul vîndut de anumite programe creștine de televiziune Isusul adevărat și biblic? Nu, acela nu este isusul meu!

Este posibil! De aceea Ioan ne avertizează în prima sa epistolă, care începe cu ”văzut și auzit”, prin felul în care își încheie textul: ”copilașilor, feriți-vă de idoli”.

Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Periegeza, Predici, theologia in nuce | 2 comentarii

Între Scriptură și ziar(e) – ”Ce câștigăm atunci când pierdem?” cu Marcel Suciu – antreprenor

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu