Despre … o minimă igienă a sărbătorilor

Nu doresc să redeschid discuția despre sărbătorirea (Paștelui) on line sau nu. Probabil că acum este mai simplu de decis. Paștele este o sărbătoare care pornește dinspre familie spre comunitatea eclesială. Acum, în aceste vremuri de izolare în casă, putem să ne bucurăm cu cei mai dragi dintre cei dragi mai mult ca în alți ani de lumina Învierii Mîntuitorului, tînjind totuși după Biserică.

M-am uitat în urmă la un text pe care l-am scris în urmă cu vreo 15 ani despre igiena sărbătorilor. Un text-meditație din Deuteronom capitolul 26.

Poate că folosește cuiva acum în aceste vremuri.

***

Deuteronom 26

Dacă dorim să sondăm în mentalul colectiv al unui popor trebuie să îi urmărim legendele, dacă dorim să înțelegem care sunt stîlpii pe care se sprijină cultura acelui popor, trebuie să îi studiem sărbătorile.

Din păcate, asistăm la o devalorizare a sărbătorilor la români. Îngrijorător pentru noi, ca baptiști, este că asistăm la o păgînizare a sărbătorilor creștine și la invazia de nesemnificativ în dauna esențialului.

Pe foarte scurt, din cauza spațiului și tipului de scriere, am dori să trec în revistă doar cîteva chestiuni care ne-ar putea restaura o parte din bucuria și disciplina sărbătorilor.

Continuă lectura

Publicat în disciplinele spirituale, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, Meditaţii, RELUARI, theologia in nuce | 1 comentariu

Cel puțin 5 motive pentru care astăzi, fiind pastor ordinat, n-am luat totuși Cina Domnului (Euharistia) în familie – later edit

”Nu știu alții cum sînt … dar eu cînd mă gîndesc … ” – așa îmi vine să încep această postare, cu celebrul anacolut din începutul Amintirilor din Copilărie …

Disclaimer/Întîmpinare

Ceea ce este mai jos nu reprezintă o serie de afirmații teologice valabile pentru alții sau judecabile instituțional, nu este schiță de predică, reprezintă doar cîteva convingeri personale decantate în timp. Este în fond, o filă de jurnal. Judecați astfel!

Nu știu ce au decis alții, dar vă spun ce am decis eu în dreptul meu, fără pretenția că am epuizat teologal subiectul, fără pretenția că am monopolul adevărului. Este înțelegerea mea limitată și limita libertății mele în Cristos cu privire la acest subiect/ritual/practică eclesială.

autor Iurie Cojocaru

autor Iurie Cojocaru

Am discutat astăzi cu Natalia și ea m-a întrebat:

Și totuși cum va fi cu Cina Domnului în viitor, dacă această stare se prelungește? Ne este foame de părtășie!

Ei, cred că acest cuvînt este cheie: comuniune, părtășie!

Continuă lectura

Publicat în Întrebările lui Ghiţă, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Meditaţii, Predici, theologia in nuce | 33 comentarii

Cîteva lecții din primele Florii – o predică revizitată

Intrarea triumfală a Mîntuitorului. Asta sărbătorește astăzi o parte a creștinătății. Oximoronic-ironică denumirea sărbătorii, pentru că numai triumfală nu a fost acea intrare, nici intrare nu a fost intrarea, ci mai degrabă ”ieșire”. Nici binecuvîntare nu a fost, ci mai departe profeție a blestemului ce va fi să fie peste Templu și Ierusalimul întreg. Nici veselie nu a fost, pentru că Isus a plîns pentru cetate.

Deseori am fost contrazis atunci cînd am vorbit de ironia lui Dumnezeu și de ironia cristică. Ce altceva poate fi ironia decît crearea unui rezultat neașteptat? Ce altceva este ironia decît ceea ce la prima vedere pare ceva, dar la a doua scrutare este de fapt altceva. Ironia este realitatea îmblînzită, adevărul cu mască, catastrofa mentală ascunsă în spatele cuvintelor cu sens schimbat.

Iată, reiau un text din urmă cu un an, dar parcă îl văd acum dintr-o altă perspectivă. Pe ici pe colo am adăugat cîteva fraze noi.

***

Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Predici, theologia in nuce | Lasă un comentariu

Natalia, 50

Sănătatea nu-mi permite astăzi să scriu mai mult, deși aș dori.

Incredibil, dar astăzi Natalia a împlinit 50 de ani. Ne cunoaștem de 34 de ani, sîntem căsătoriți, pardon, LEGAȚI, de 29 și nu am cunoscut ființă mai bună și mai credincioasă decît ea. O cunosc cel mai bine și mărturia ei, caracterul ei, consistența, consecvența și coerența trăirii creștine mă uimesc în fiecare zi.

Așa cum spune Înțeleptul în Proverbe 3:1-10, și-a făcut ornamente din credincioșie, ca să și le agațe la gît și s-a machiat cu bunătatea. Este de o frumusețe lăuntrică care se revarsă pe dinafara ca dintr-un pahar care este prea plin. Cei care ne cunosc mai bine știu că soția mea își cultivă doar frumusețea naturală, fără adjuvante de vreun fel sau altul.

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, exerciții de admirație, zîmbetu din colţu gurii | 15 comentarii

Primele 24 de ore de Post – ne-am rugat pentru preajma noastră

După cum știți unii dintre voi, am pornit împreună cu mai mulți prieteni, din diferite confesiuni creștine un maraton al postului pentru situația în care ne aflăm acum.

 

A trecut cu bine prima zi, primele 24 de ore din cele 72. Ne-am rugat pentru ai noștri dragi, pentru părinții noștri, pentru bunici, pentru copii (după cum vedem, nimeni nu este scutit), pentru cei mai apropiați dintre apropiați, pentru enoriași, bisericile noastre, pentru colegi, pentru cei care ne înconjoară zilnic și, dacă noi sîntem contaminați, ei pot fi contaminați, de asemenea. Dacă ei sînt bolnavi, ei ne pot transmite boala.

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, disciplinele spirituale, Zidul rugăciunii | 3 comentarii

”Paul Goma” – Adjectiv

Am aflat de la prietenul Adrian Samoilă, autorul unor minunate portrete-întrupări ale unor trăsături de caracter cristice, că Paul Goma a murit. Infectat de Corona.

Ce s-ar putea spune la moartea unui asemenea turn de veghe?

Paul Goma și-a făcut numele sinonim cu revolta legitimă, cu a dreptății chemare, cu opoziția demnă. De astăzi paulgoma a devenit adjectiv.

Continuă lectura

Publicat în Cărţi de citit, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului | Lasă un comentariu

Dacă nu putem ține Marșul pentru viață … să facem altfel: Joi, Vineri și Sîmbătă, trei zile de Post și Rugăciune pentru Viață

Am discutat cu mai mulți prieteni, pastori, preoți, conducători religioși. Din nou se șterg granițele confesionale, ca în cazul Bodnariu sau în cazul Referendumului.

Situația este disperată. Dacă previziunile statistice sînt corecte, 50.000 de îmbolnăviri, peste 3000 de decese…, atunci trăznetul va lovi și foarte aproape de familiile multora dintre noi. Practic nu va exista stradă în marile orașe în Romania unde să nu fie cel puțin o familie în doliu.

Unii politicieni ne roagă să  facem ce știm noi cel mai bine … să ne rugăm! Nimeni n-a mai trecut pe aici. Nimeni nu are soluția în buzunar. Chiar și cei mai puternici lideri ai planetei ezită și își schimbă retorica de la o zi la alta, vezi primul ministru al Marii Britanii, Cancelarul Germaniei sau președintele Statelor Unite.

În acest week-end ar fi trebuit să fim cu toții la Marșul pentru viață. Vă amintiți? Final de Martie!

Dar lumea acum fierbe. Mulți predicatori spun că este mînia și urgia lui Dumnezeu față de lume pentru starea de păcat în care ne-am complăcut. Da, cred că pricepem cu toții în două sau trei fraze tipul acesta de mesaj. Este convenabil acum să fii un profet post-eveniment! Eu cred că lumea are nevoie acum și de acest mesaj de mustrare, dar cred că mai este nevoie de încă unul …

De aici încolo ce facem? Le-am explicat oamenilor intențiile și gîndurile lui Dumnezeu, dar cred că mai putem face ceva.

Medicii fac tot ce pot. Să îi admirăm, sprijinim și protejăm! Pastorii, preoții, conducătorii religioși, ei ce ar trebui să facă? Să cheme poporul la Post și Rugăciune pentru sat, oraș, țară, continent … lume.

Este o situație fără precedent. Lumea se schimbă sub ochii noștri. Supraviețuitorii celui de-al doilea Război Mondial ne spun acum că tot așa de repede și pe neașteptate s-a schimbat lumea și atunci. De la zi la zi, de la oră la oră.

Creația geme în așteptare!

Să ne unim glasurile, să ne așezăm sacii pocăinței pe noi, cenușa regretului în cap, și să ne îndoim la podea genunchiul pocăinței.

Biserica din Mierlău, lăcașul meu spiritual, ține post Vinerea. Putem începe de Joi, fiecare cît poate ține. Unii vor reuși chiar 72 de ore, alții mai puțin. Dumnezeul nostru la inimă se uită.

Să vestim un post al pocăinței, pocăință care să înceapă din Casa lui Dumnezeu, de la Poporul Său. Să ne milogim de Dumnezeu precum Daniel și Ieremia, cerînd iertare pentru fapte pe care nu noi le-am comis, dar care ne-au rămas povară de la antecesorii noștri. Vezi Daniel cap. 9.

Este doar o idee! Păstorii noștri, preoții voștri, conducătorii creștini de orice culoare confesională pot prelua această idee sau … nu. Știm altceva mai bun de făcut în situația dată?

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Anunturi, Biserica Baptista, Zidul rugăciunii | 6 comentarii

Moartea, prieten sau dușman? – ”Arta de a muri” de Rob Moll, Editura Gramma, Arad, 2019

Pregătește-ți inima de plecare. Dacă ești înțelept, o vei aștepta în orice moment. Și vînd va veni vremea plecării, du-te bucuros și spune: ”vino în pace. Știam că vei veni, nu am neglijat nimic din ce m-ar fi putut ajuta pe drum”

Isaac Sirul,

citat pe a doua contracopertă a cărții

Ca unii care știau că vorbesc mult despre moarte (uneori mai scriu despre asta ) și lucrez de o vreme capelan în cadrul Hospice Emanuel, cei de la Editura Gramma mi-au trimis această carte, pentru care le mulțumesc. Am citit-o cu nesaț și o recomand tuturor colegilor mei de la Hospice, tuturor pacienților noștri.

Acum, în aceste vremuri, cînd moartea bate tot mai aproape de ușile noastre, cînd vom descoperi că triumfalismul evanghelic de genul ”ești special, pe tine nu te va atinge nimic, niciun rău” nu prea funcționează, acum cred că este nevoie să citim despre ”moartea bună și frumoasă”.

S-ar putea în cîteva săptămîni să ne vină nouă rîndul să agonizăm, trăgînd aer în piept ca prin gămălia unui ac, sufocîndu-ne în zile … o moarte cumplită (măcar atunci cînd mori în apă, mori în cîteva minute, nu în zile întregi… ). Pneumonia pe care o provoacă coronavirus 2019 ne va face rost de o moarte lentă și chinuitoare. De asemenea, toată această situație ne va afecta ritualurile morții, doliul. Imaginați-vă situația în care nu îți vei putea plînge mortul. Sicriu sigilat. Maxim doi aparținători la groapă. Cînd nu vor mai fi locuri la cimitir, se va trece, în ciuda convingerilor religioase, la cremație.

Iată de ce ne este trebuitoare o astfel de carte acum.

Scriptura ne spune să ne uităm la sfîrșitul de viețuire al celor care se pretind în Domnul și așa să le urmăm credința. Modul în care sfîrșim arată cîte ceva despre felul în care am trăit.

Iată dar întrebarea: Moartea ne este prieten sau dușman? Cum este de fapt Moartea? A muri, o artă? Am trecut pe lîngă moarte. Știu cum este să trebuiască să alegi modul în care vei sfîrși: strigînd în disperare și umilință sau acceptînd în demnitate și pace … Am văzut morți frumoase! Da, se poate … moarte frumoasă și bună.

Rob Moll în această carte încearcă să recupereze ideea de ”moarte bună”, moarte creștinească, ideea de doliu potrivit și cumsecade.

Noi, Biserica, trebuie să redobîndim arta de a muri. Avem nevoie să ne refamiliarizăm cu moartea. Trebuie să îi învățăm pe oameni cum să moară și cum să jelească. Avem nevoie să ne tînguim și trebuie să le permitem creștinilor să fie doar atît – creștin muritori, care protestează, dar se și pregătesc pentru moarte. Trebuie să facem loc tristului și obositorului doliu. Istoria morții, pe care Rob Moll o schițează aici și descrierea modului în care arată o moarte și un doliu bun ne descoperă resursele bogate pe care le avem la dispoziție pentru a recupera și reimagina arta de a muri.

Din Cuvînt înainte – Lauren Winner, p. 11

Continuă lectura

Publicat în Cărţi de citit, Mitraliera cu cărţi, Pt. studenţii mei, Reclama | 2 comentarii

”numai cei peste 70 de ani mor, și aceia care au boli foarte grave! Totul va fi bine!” – și cei sub 70 de ani mor de prostie – un strigăt din Italia

”Veniți de luați înțelepciune, proștilor!” Aceasta este chemarea potrivită în astfel de vremuri pentru români. Ne mîndrim că sîntem rude cu italienii. Da, la fel de iresponsabili, de plini de sictir pentru alții, la fel de mîndri și egoiști, la fel de siguri pe steaua lor.

Sîntem în plină pandemie și autoritățile noastre se joacă cu limbajul, numind obligațiilesugestii.

Sîntem cu totul pierduți ca nație și ne merităm soarta. În Italia a murit o generație întreagă în două săptămîni. Chinezii tocmai au anunțat că au luat-o de la capăt, că epidemia lor nu este deloc localizată, deci pandemia va continua. MOR ȘI TINERII, TINERILOR! Vor muri și copii. Din cauza voastră!

Românul? Ce face românul? Picnic în parc! Merge la pădure! În gigantica sa neghiobie, crede că toată povestea asta este un fel de 1 Mai prelungit. Ca Ivan Turbincă, românii vor căuta și în iad tabacioc, vodka, mici și bere. Și sigur unii vor ajunge curînd acolo. Distracție plăcută! La foc mic, ca de mici, și veșnic!

Continuă lectura

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, Sanatate | 20 comentarii

Un film de urmărit pentru stîrnirea chefului de singurătate

Mai ușor la curte decît la bloc, mai ușor în pădure decît la curte, așa este cu această carantină, dar niciodată o ființă care este creată după Chipul și Asemănarea unui Dumnezeu Trinitar nu se va simți bine în izolare. Și totuși … din cînd în cînd și pentru o vreme…

 

Publicat în filme de văzut | 1 comentariu

Un sfat de bun simț pentru igiena dialogului public dintr-un cîntec de văcar (cowboy)

Pe Randy Travis l-am descoperit cu ajutorul a doi prieteni mult mai în vîrstă decît mine, soț și soție, Bill și Dee. Amîndoi au trecut la Domnul. Ei mi-au dăruit un CD cu Randy Travis în timpul pe care l-am petrecut în generoasa lor casă, ocupat fiind cu studiile doctorale.

Am ascultat  de mai multe ori cîntecele lui Randy. Nu chiar ”my cup of tea”, dar merge atunci cînd conduci. Muzica Country are farmecul ei și în anumite dispoziții chiar se cere ascultată.

Acest cîntec este minunat. Are cîteva sfaturi de bun simț date de un tată înțelept unui fiu care urma să iasă în lume. Iată cît de înțelept poate fi un văcar american. Ce folositoare sfaturi și pentru feisbuciști, pentru toți cei care doresc să inițieze un dialog autentic. Ce sfaturi bune pentru igiena discuției!

Să nu folosește cuvinte pe care nu le înțelegi și

nu cumva să te trezești că scuipi contra vîntului … 

Don’t ever sell your saddle
Never owe another man
Watch where you spit on a windy day
Don’t use words you don’t understand
Find the Lord before you need Him
And never lose your pride
Don’t ever sell your saddle
‘Cause life’s a long, long ride

Continuă lectura

Publicat în Blogroll, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Pt. studenţii mei | 2 comentarii

Clean4Change: Servicii de curățenie – O șansă pentru tinerii crescuți în sistemul de îngrijire al copilului pentru inserția pe piața muncii

Articol preluat de AICI

Mă numesc Geta Lăcătuș și sunt mamă a două fetițe de 8 respectiv 6 ani. Experiența mea profesională numără peste 9 ani lucrați într-o organizație care se ocupă cu reintegrarea tinerilor post-instituționalizați și pregătirea lor pentru inserția profesională și socială.

Înainte de experiența acumulată la locul de muncă, contextul în care m-am născut și am crescut m-au făcut să văd și chiar să experimentez condițiile nefaste în care se dezvoltă tinerii din instituțiile de protecție a copilului. Aici am avut ocazia să beneficiez de implicarea altor persoane care au investit în mine și care au crezut în mine, deși eram într-un context care nu inspira încredere și speranță.

Așa cum am primit, doresc să dăruiesc mai departe, și doresc să văd frumusețea din cenușă, să văd potențial acolo unde este doar eșec și să ridic acolo unde văd oameni doborâți.

 

Problema

Una dintre problemele cu care s-a confruntat România post-decembristă, și care nu și-a găsit încă rezolvarea deplină, este problema tinerilor crescuți în instituțiile de stat, tineri care nu prea au alternative în a-și clădi singuri viitorul. Din păcate, în majoritatea cazurilor, singura alternativă este strada iar acest lucru atrage după sine alte pericole; de cele mai multe ori alegerea aceasta presupune o viață degradantă, de vagabondaj, sub auspiciul viciilor și faptelor delicvente.

Așadar, la momentul când ies din instituțiile de stat, acești tineri sunt lipsiți de sprijin în acumularea abilităților și cunoștințelor atât de necesare integrării în societate și supraviețuirii pe cont propriu. Sistemul de protecție a copilului le-a oferit acestor tineri, până într-un punct toate cele necesare existenței (adăpost, hrană, îmbrăcăminte, acces la servicii medicale).

Momentul când aceștia ajung pe cont propriu este un moment critic, deoarece toate facilitățile, până atunci la îndemână, brusc nu mai sunt disponibile. Majoritatea aleg  calea cea „ușoară” și în mintea tânărului aceasta reprezintă calea libertății totale fără nicio responsabilitate.

Pe de cealaltă parte, tânărul poate să aleagă calea cea mai grea, dar benefică și mai sigură pe termen lung; este implicarea în acest proces de educare asistată, de învățare a deprinderilor de viață și de muncă. Aici dorim să intervenim noi și să lucrăm cu cei care sunt dispuși să renunțe la libertatea aparentă pe care le-o oferă strada, și care vor cu adevărat să își găsească o slujbă și să devină independenți.

Soluția

Citește mai departe AICI

Publicat în acțiuni umanitare | Lasă un comentariu

Ce le furăm copiilor noștri? Și ce încercăm să le dăm în schimb? Partea 2

Continuare de AICI

La săniuș, în ziua aceea … 

5. Puritatea. Nevinovăția. Vorbim în prezența lor, crezînd că ei nu ne aud, lucruri care n-ar trebui vorbite. Sîntem neglijenți cu materialele pe care le privim, ne scapă reclame care n-ar trebui văzute de copii, ne îmbrăcăm-dezbrăcăm pe plaje în prezența lor, neglijenți fiind cu a lor iscoditoare curiozitate, ne vorbim rudeniile de rău, biserica, comunitatea, scăpăm vorbe fără judecată, fără sens, nechibzuite, glume proaste, cuvinte porcoase … (Efeseni 5). toate acestea distrug una dintre cele mai mari comori ale copilăriei. Seninătatea bunei ignoranțe. Puritatea. Inocența, care trebuie întîrziată cît mai mult în pierdere. Să nu îi suim în pomul cunoașterii prea curînd, să nu le dăm să mănînce fructele amare ale lucidității dureroase prea timpuriu în viață. Să îi lăsăm să fie naivi, curați, nepătați cît mai mult cu putință. Nu vor rămîne proști, nu vă îngrijorați. Nu le dați prea devreme acces la computer, nu vor rămîne idioți, nu vă temeți!

Continuă lectura

Publicat în Fabrica de barbati, homeschooling, intrebările lui Naum, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, Meditaţii, Periegeza, Predici, Zidul rugăciunii | 2 comentarii

Ce le furăm copiilor noștri? Și ce încercăm să le dăm în schimb? Partea 1

O meditație din Efeseni 6

Spunem că trăim pentru copiii noștri, dar ne înșelăm pe noi înșine, înșelîndu-i și pe ei! Sîntem egoiști, căutăm să supraviețuim noi prin copiii noștri! Îi înșelăm, îi păcălim, oferindu-le la schimb bile colorate de sticlă drept diamante și staniol în loc de aur.

Spunem că le dăm totul, că pentru ei muncim! Nu, de fapt căutăm să ne perpetuăm, să facem în așa fel încît să realizeze ei ceea ce noi nu am realizat, adică tot noi să ne continuăm viața prin ei ….

Fără să ne dăm seama, înșelați de înșelătorul, deși credem că le facem cel mai mare bine, le facem cel mai mare rău. Le răpim lucruri esențiale, dăruindu-le lucruri marginale, îi frustrăm de mari binefaceri, alintîndu-i cu nimicuri. Le luăm adevăratele bucurii din jurul obiceiurilor bune și sfinte, dăruindu-le în schimb … obiecte.

foto Natalia Achim

Iată cîteva exemple:

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, homeschooling, intrebările lui Naum, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Periegeza, Predici | 7 comentarii

(Posibil) meniu (spiritual) de Crăciun din Efeseni capitolul 5 – Partea a II-a

Urmare de AICI

Să recapitulăm!

Mîntuitorul ne spune că omul nu trăiește numai cu pîine. Există un meniu și pentru spirit. Împreună cu Apostolul Pavel l-am descoperit în urmă cu aproape un an de zile, de celălalt Crăciun, și am încercat pe tot parcursul acestui an să recuperez aceste ingrediente ale unei vieți duhovnicești (ceva mai) ”sănătoase”.

Dacă ne imaginăm o masă spirituală, ce bucate am așeza pe aceasta? Dacă ne-am imagina o menorah, ce făclii și în ce ordine, cum le-am aprinde?

Anul acesta v-aș pune pe masă bucatele bio, nemăsluite, aș încerca să recuperez ceea ce cred că sînt pe cale și toți sîntem pe cale să pierdem:

 

Foto Natalia Achim 

Să continuăm:

Continuă lectura

Publicat în Articole, disciplinele spirituale, inventarul stricaciunilor spirituale, Meditaţii, Periegeza, Predici | 4 comentarii

(Posibil) meniu (spiritual) de Crăciun din Efeseni capitolul 5 – Partea I

Crăciunul (”cu adevărat”) românesc este despre mîncare. Mîncăm ca românii. Ar trebui inventat un verb: a românca. Dacă un Crăciun-Revelion nu cere Colebil, nu este sărbătoare în toată regula.

Dar … aud din ce în ce mai des… ”eh, nici șoriciu nu mai este ce-a fost, nici toba nu mai are gustul de atunci, nici cozonacu nu se mai face cu ouă-ouă… ”

A apărut un nou trend: migrația culinară, să ne întoarcem la țară, în traducere liberă pentru corporatiști – să mergem în afara orașului ca să mîncăm bio. Să mîncăm ca la mama-acasă, să recuperăm ce am pierdut prin tehnologizare, e-uri, coloranți, producția alimentară de masă.

Mierlăul la -5 grade, la ora 8, Liniște!

Ca să mănînci o ureche de porc coaptă în paie ca la tataia-acasă plătești gras și călătorești mult. Numai ca să recuperezi o amintire.

Ce-ar fi să recuperăm un meniu spiritual? Ce am pierdut și sîntem pe cale să pierdem tot mai mult? Ce lumini s-au stins și vor rămîne stinse între instalații electrice pîlpîitoare!? Ce minți și inimi am golit deasupra burților pline!? Ce anume ar trebui să recuperăm pentru noi și pentru generațiile care urmează pentru ca ai noștri copii și nepoți să nu rămînă doar cu amintirile căutărilor noastre după rotisorul de Bucovina sau caltaboșul din Maramureș!?

Luați aceste rînduri drept un strigăt disperat (nu îndrăznesc să o numesc deznădejde profetică)!

Mesele noastre de sărbătoare s-au golit de bucatele ”tradiționale”, dar nu aceasta este măsura tragediei unui popor, nici faptul că în vintrele noastre nu-și mai fac loc produsele nemăsluite nu este cea mai mare pierdere. Am pierdut alte bucurii ale unui alt soi de ingerare și digestie.

Mîntuitorul ne spune că omul nu trăiește numai cu pîine. Există un meniu pentru spirit. În scrierile Apostolului Pavel l-am descoperit în urmă cu aproape un an de zile, de celălalt Crăciun, și am încercat pe tot parcursul acestui an să recuperez aceste ingrediente ale unei vieți duhovnicești (ceva mai) ”sănătoase”.

Dacă ne imaginăm o masă spirituală, ce bucate am așeza pe aceasta? Dacă ne-am imagina o menorah, ce făclii și în ce ordine, cum le-am aprinde?

Anul acesta v-aș pune pe masă bucatele bio, nemăsluite, aș încerca să recuperez ceea ce cred că sînt pe cale și toți sîntem pe cale să pierdem:

Continuă lectura

Publicat în Articole, disciplinele spirituale, inventarul stricaciunilor spirituale, Periegeza, theologia in nuce | 2 comentarii

Recital de Crăciun al Școlii de muzică Logos

 

Publicat în Anunturi, Scoala de muzica | Lasă un comentariu

Ce este Casa Împăcării/Casa Păcii/Beit Shalom?

Ceva de genul acesta:

sursa foto vlad.dulea.ro

La Biertan a funcționat timp de 300 de ani una din cele mai interesante închisori. Aceasta nu era destinată hoților sau tâlharilor ci soților care își doreau să divorțeze. Supranumită închisoarea matrimonială, clădirea din interiorul ansamblului fortificat de la Biertan găzduia soții care își anunțau intenția de a divorța. Aceștia erau închiși într-o cămăruță cu un singur pat, o singură masă, un scaun, o lingură, pâine și apă, fără cuțit, fiind nevoiți să împartă totul și să conviețuiască astfel până renunțau la ideea divorțului.

Se pare că metoda era extrem de eficientă din moment ce timp de 300 de ani, în Biertan a existat un singur divorț 🙂

Sursa

Mai multe detalii puteți afla de la mine în privat.

 

Publicat în acțiuni umanitare, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Meşteşugăreşti, Visătorul de vise, Zidul rugăciunii | 3 comentarii

Ce este ”Open Theism”?

De ceva vreme se vorbește despre Open Theism. Ce este acesta și care sînt implicațiile, pericolele, tentațiile și confuziile?

O explicație vulgară? Cei care susțin Open Theism afirmă că Dumnezeu nu este atotștiutor și suveran. El nu știe viitorul și nu știe ce vom alege noi. Dumnezeu poate fi luat prin surprindere. Își freacă mîinile a frustrare cînd alegem răul, își dă cu palma peste frunte și recurge la planurile alternative.

Hachițele creaturii Sale Îl pun în dificultate. A avut toate intențiile bune cu Iuda. Na!

Și-a dorit din toată inima de Dumnezeu ca Adam să reușească! A ratat! Astfel că Isus Cristos, jertfa, crucea, sacrificiul … sînt planul B.

Tu însuți Îl poți surprinde pe Dumnezeu. El crede în tine! Vi se pare cunoscut?

Să vedem ce spun alții ceva mai rafinați:

Continuă lectura

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, Pt. studenţii mei, theologia in nuce | 3 comentarii

Protejat: Casa Împăcării – proiect (dacă sunteți interesați, solicitați parola pe privat!) – UPDATE

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Publicat în acțiuni umanitare, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Visătorul de vise, Zidul rugăciunii

”Suflete al meu, păcătoase …!”

Mi-a dat-o un prieten. În secret! Acest soi de secrete nu se pot ține!

Mîine este Cina Domnului în Bisericile Baptiste, fiind prima Duminică a lunii! Să ne rugăm rugăciuni de curățire și pocăință!

Cîtă frumusețe. Cîtă dulceață în rugăciune cîntată!

 

Continuă lectura

Publicat în Muzica, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Adrian Rogers – Ce lecție de retorică!

 

Publicat în exerciții de admirație, inventarul stricaciunilor spirituale | Lasă un comentariu

Conferința Pastorală – Universitatea Emanuel din Oradea – ultima sută de metri la înscrieri

Vezi AICI mai multe detalii.

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Întîlnire cu Fabrica de bărbați – ”Ce, cum și cînd discutăm cu ele?”

Astăzi, începînd cu orele 20.30, ne întîlnim cu grupul de ucenicie peripatetică Fabrica de bărbați. 

Ne vom vedea la Universitatea Emanuel, etajul 4, sălile de la Management, M 3.

Vom discuta chestiuni care țin de curtare și relația în vederea căsătoriei.

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Fabrica de barbati | 1 comentariu

Sîmbătă, 2 noiembrie, Concert caritabil ”Voci pentru Hospice”

43f2a39a-1e07-4703-bf4d-552079ab8e00

Imagine | Publicat pe de | 1 comentariu

Despre blogări, influenceri și prosteștile lor pretenții – ”blogarisească-se!”

Iată o nouă meserie! Influencer! Ducă-s-ar pe pustiile netului! Sper să dispară cît mai curînd acest pseudo-meșteșug învecinat cu preocupările de pe centurile marilor orașe!

Da, știu cu ce se mănîncă acest fel de afacere! În acești 13 ani de ocupat spațiul altora (spre marea lor frustrare 😉 ) și topurile (preferatele lor!) în toate felurile posibile … cred că  am învățat destule și acum știu despre ce vorbesc (încerc să fiu modest și nu îmi iese! 🙂 ).

Spun ceea ce urmează nu din poziția celui care vede strugurii, tînjește și le declară acreala. Am gustat, cînd alții nici nu știau cum să scrie blog, aerul rarefiat al accesărilor care au trecut de milion (cred că am fost primul evanghelic care a reușit performanța, dacă nu mă înșel). Am văzut peisaje de la înălțimea topurilor de tot felul, pe cînd școlile de jurnalism dădeau lucrări de diplomă la studenți pe tema bloggingului (chiar s-a întîmplat să fiu subiectul unei asemenea lucrări).

Am fost contactat în nenumărate rînduri (și încă am dovezile!), mai ales în perioada topurilor wordpress, dar și acum de cînd sînt prin ze-list (sînt în primele 50 de locuri din vreo 96.000 de bloguri) pentru a face reclamă, recenzii, propuneri, prezentări contra cost pentru diferite locații, servicii, produse sau chiar partide sau politicieni. Am refuzat cu încăpățînare!

Mi s-a părut indecent să primesc beneficii pe care nu le meritam, nemuncite și neplătite, chiar dacă mi s-ar fi oferit! N-am considerat niciodată ce fac în acest spațiu muncă! Pentru mine este relaxare, plăcere, odihnă! Cum să te plătească cineva pentru că te odihnești? Pentru că faci katharsis?

sursa boredpanda.com

Mi-am păstrat independența în acest fel. Am rămas UN OM NORMAL. De aceea refuz constant eticheta de blogăr. Nu sînt blogăr! Ce urît sună cuvîntul!. Sînt un modest profesor, atît, și sînt foarte mîndru de asta!

Nu poate spune nimeni că mă va fi plătit cîndva cu ceva pentru a-i face vreun serviciu de tip reclamă sau influență media. Cînd am făcut-o, am făcut-o voluntar, din convingere și pentru că am crezut în produsul respectiv sau am dorit să îmi ajut prietenii, cunoscuții în promovarea afacerilor lor. Dacă cineva mi-a făcut vreodată vreun cadou, mi l-a făcut ca prieten, din proprie inițiativă, nu ca un schimb de servicii pentru ce se întîmplă pe http://www.mariuscruceru.ro sau pentru ce s-a întîmplat pe www.patratosu.wordpress.com.

În urmă cu vreo 8 ani, la lansarea http://www.mariuscruceru.ro, cineva mi-a spus că sînt un fraier, că mi-aș fi putut face casa numai din blog și aș fi condus o mașină premium tot ca rezultat al contractelor de publicitate și influență mediatică. Fraier? Ce etimologie frumoasă făcea Steinhardt acestui cuvînt!

Deci? …

Continuă lectura

Publicat în Blogroll, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi | 4 comentarii

Între Scriptură și ziar(e) – Dr. Emanuel Bălăceanu – ”Călătoria pelerinului”

 

 

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Кто, как Ты?

 

Publicat în Muzica | 2 comentarii

”10+ lecții din, dinspre și despre Holocaust” – în această seară la Tineret Filadelfia Oradea

În acest spațiu au apărut de multe ori anunțuri despre Holocaust și anumite inițiative legate de prigonirea evreilor (Pogromul de la Iași, spre exemplu).

De cîțiva ani la rînd organizez pelerinaje cu tema Holocaustului. În această seară voi vorbi la Tineret Filadelfia Oradea, începînd cu orele 18.00, despre cîteva lecții pe care eu și alții le-am învățat din cercetările și pelerinajele organizate, despre Holocaust ca temă, dinspre trecut spre prezent.

În funcție de timpul rămas la dispoziție voi căuta să răspund la întrebările legate de ultimele pelerinaje pe care le-am organizat.

În ultimii ani am organizat:

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Anunturi, Conferinte, cugetări de pe bicicletă, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | Lasă un comentariu

Harfele/Harpele Harrari

Iată alte instrumente de dorit și de poftit!

Continuă lectura

Publicat în instrumentul săptămînii | 1 comentariu

Conferința pastorală UEO – 2019: ”Biserica și familia: provocări uriașe, soluții supranaturale”

Imagine | Publicat pe de | 1 comentariu