Ce discurs! Nu se mai face acel tip de școală care să producă astfel de discursuri!
Ce material uman! Nu se mai face acel tip de educație care să producă astfel de bărbați!
„Mi-am recăpătat liniştea,
înţelegînd că istoria
se află în mîna lui Dumnezeu,
nu în mîna muritorilor!”
Regele Mihai I al României
Nu sînt istoric, nu sînt expert militar, dar sînt credincios și om al Bisericii. Nu înțeleg tot ce se întîmplă în aceste zile, dar, ca fiecare dintre voi, mă uit în vecini și îmi pasă de familia mea, de țara mea, de suferința refugiaților. Viața on-line a fost confiscată de război, rețelele de socializare s-au colorat fie în galben-albastru, fie în roșu. Ca fiecare dintre voi, m-am lăsat prins în vîrtejul de știri și imagini.
Nu știu multe despre politica internațională și despre conflictele istorice, dar de 30 de ani mă ocup de istoria gîndirii creștine, patristica. Istoria ne-a arătat capcanele în care Biserica poate cădea prin negocierea cu puterile politice. Din pricina aceasta mă uit la poziționarea Bisericii față de acest conflict și O voi lăuda și o voi critica, deopotrivă, pentru că Biserica a cîntat pe mai multe voci în aceste zile.
De la binecuvîntarea războiului lui Putin, sfințirea tancurilor și cădirea tunurilor, pînă la acte de o frumusețe extraordinară, de un spectaculos bun simț, Biserica și-a arătat și fețele încruntate și gurile înspumate ale celor care au anatemizat dușmanul, dar și luminoasa față a blîndeții, ajutorării, protecției și bunătății practice.
Din păcate, pe de o parte, în aceste zile Biserica s-a înregimentat ideologic, balansîndu-se legată de firul prea fragil care O suspendă de condiționările politice. Din fericire, pe de altă parte, în aceste zile Biserica a arătat și că există nebănuite resurse de generozitate și ospitalitate, nu numai de vorbe, lozinci religioase și liturghii. Lideri religioși, preoți și pastori, au luat cuvîntul uneori admirabil, alteori rușinos.
Continuă lecturaCa de fiecare dată, Doamne, iartă-mi nepriceperea și cuvintele care vin năvală! Iartă-mi patima și lipsa de lumină! Știi bine că în rugăciune nu poți conta pe teologia mea și bunele mele dispoziții sau manierele învățate pînă acum, dar poți conta pe totala mea sinceritate, pentru că uneori mi se golește mintea, uneori chiar și inima, dar mi se umple gura de vorbe …
Iată dar …
Continuă lecturaRețelele de socializare îți oferă surprize nemăsurate. În aceste zile de foc găsesc ”creștini” care îl laudă pe Putin pentru inteligența sa strategică, dar mai ales pentru că este ”harapnicu lu Mnezău” pentru nenorocita de Europă gomorizată. Acest călăreț apocaliptic este soluția pentru întoarcerea la ”dreapta credință”, ”calea cea adevărată”, un adevărat creștin, care apără sfințenia familiei (nu contează că are amantă). Putin ÎNCĂ, cu toate evenimentele din ultimele 48 de ore, este pentru unii un adevărat erou al ”adevăratei ortodoxii”, pe care este gata să o apere cu sabia, pornind un război sfînt, cu binecuvîntarea ierarhilor Bisericii, că doar este mare ctitor la Athos. Ucigașul de la Kremlin se identifică pe sine cu valorile creștine și în acest fel își găsește simpatizanți atît în propria țară cît și aiurea pe la noi.
Putin întruchipează creștinismul radical, agresiv, revendicativ, care ”îi va trage în țeapă pe fătălăi”, îi decapitează pe eretici și îi arde pe rug pe potrivnicii orînduirii stabilite de Sfînta Biserică. Este creștinismul de grajd, transpirat și nespălat, reprezentîndu-i pe aceia care se îmbată de vineri pînă sîmbătă, apoi sîmbătă seara își bat nevestele și își blastămă copiii, pentru ca Duminica să își facă cruci largi către Biserici în drumul spre tîrg, spunînd de trei ori ”Tatăl nostru”.
Continuă lectura”Fundația Elpis din Dej a răspuns unei provocări în Ucraina după ce s-au auzit primele împușcături în zona de Est a țării, atunci, în 2014, a luat ființă proiectul ProUcraina și mii de oameni au fost sprijiniți cu haine, medicamente, alimente, fântâni forate, reconstrucția bisericilor, a caselor etc.
Atunci, foarte mulți conaționali au răspuns pozitiv și implicarea a fost mare: multe lacrimi șterse, multe zâmbete readuse pe fețele semenilor noștri, mulți oameni au găsit pacea cu Dumnezeu în mijlocul luptelor și obuzelor de deasupra caselor lor. Războiul ruso-ucrainian era abia la început…
Ucraina se află, din nou, într-o situație mult mai gravă, mult mai periculoasă. A început războiul sângeros și durerea și îngrijorarea se aud până peste graniță, printre zgomote de explozii și bubuituri!”
Tocmai am aflat că bărbații pot ieși din Ucraina pînă la ora 24, 24 februarie 2022. De mîine vor mai putea ieși din țară doar femeile și copiii. Informația pare veridică. Sursa este la fața locului. Ucraina a anunțat mobilizarea generală. În Ucraina avem prieteni, familii dragi de români și ucraineni, am foști și actuali studenți, pe care în această săptămînă îi așteptăm la școală. Sperăm să nu fie opriți pentru incorporare. Sînt niște copii.
Ucraina nu este o altă țară pentru noi. Este un loc în care sînt soți și soții, mame și bunici, fete și băieți, bărbați și femei care au chipuri, voci și … de ieri încoace lacrimi și strigăte de disperare. Foști studenți mi-au scris: ”rugați-vă pentru noi, rugați-vă pentru țara noastră!”
Tot în seara aceasta am primit un video de propagandă al armatei ruse. Din camioane sînt aruncate cadavre în uniforme cu însemne ucrainene. Doi ofițeri în uniformă cu steag ucrainean pe umăr sînt îngenuncheați și interogați de soldați ruși. Filmarea poate fi mai veche, dar imaginile sînt tulburătoare. Trupuri de tineri eviscerate, fețe desfigurate și creier împrăștiat pe caldarîm. Niște copii.
Cu toții am primit știrile, am văzut filmările, am ascultat comentatori politici și cu toții ne dăm seama că această zi de 24 februarie va fi o zi despre care se va scrie în manualele de istorie. Acum, deși a făcut mulți morți și cu greu îi va fi egalată cifra, pandemia pare o glumă proastă. Scanarea codurilor QR la intrarea în aprozare pare ridicolă.
Ieri am văzut două scene care mă vor marca pentru multă vreme de aici înainte.
Una este cu un soldat care înjură în momentul în care o rachetă trece pe deasupra capului său.
A doua este cea care a devenit deja virală și va rămîne un simbol al acestor zile, un grup de femei (eu asta văd, nu văd un grup mixt) care îngenunchează într-un parc și se roagă.
Continuă lecturaMinisterul Educației i-a avertizat pe părinți că dacă își retrag copiii din învățământul clasic, nu îi vor mai putea reînscrie în sistem. Mesajul e considerat o formă de presiune sau chiar intimidare de către cei care au ales „homeschoolingul” ca formă de educație pentru copiii lor.
„Sistemul educațional de tip homeschooling nu este recunoscut în România”, a comunicat Ministerul Educației inspectoratelor școlare într-o notă internă.
Autoritățile centrale au solicitat inspectoratelor centralizarea cazurilor de retragere din învățământul de stat sau privat de către părinții care au optat pentru homeschooling.
În Suceava, Timiș sau Bihor, dar și în Cluj, după verificările solicitate de Minister, au fost constatate zeci de astfel de situații în ultimii doi ani.
Citește întreg articolul AICI
”În calitatea mea de „Curator al Colecției de Scripturi”, am făcut cunoștință cu toate cărțile din colecția mea și m-am împrietenit cu fiecare în parte. Am adăugat la fondurile existente în jur de 13.000 de publicații noi și am acceptat, cu durere în suflet, să trimit în Brazilia 11.000 de dublete și retipăriri. Am organizat expoziții și am publicat cataloage și broșuri. Cu timpul, am înțeles că aveam în colecție aproape toate cărțile pe care ar trebui să le menționeze o istorie a Bibliei în epoca tiparului și că experiența pe care o acumulasem m-ar putea ajuta să redactez o narațiune coerentă. Textul de față este, în același timp, un dar pe care vreau să-l fac cărților mele, în momentul în care mă despart de ele, și o încercare de a vorbi despre ele compatrioților mei, în limba mea maternă. Ar fi cu neputință să menționez fiecare carte sau fiecare limbă. Voi încerca să amintesc cît mai multe și alegerea mea va fi, fără îndoială, subiectivă. Mă voi opri cu precădere asupra edițiilor care conțin măcar un Testament, dacă nu chiar textul integral al Bibliei, și voi încerca să ilustrez și răspîndirea geografică a traducerilor făcute de misionarii creștini.”
Liana Lupaș
De cînd am început o lucrare care se ocupă de cuplurile care contemplă ideea divorțului, am adunat experiența unor cazuri care ne-au schimbat radical perspectiva asupra motivelor pentru care doi oameni, care și-au promis iubire veșnică, ar putea divorța.
Motivele ”clasice” se întîlnesc mai rar decît am fi crezut. Apar motive noi și neașteptate. Știam că se despart cuplurile care au adunat 20-25 de ani de frustrare, se întîmplă în criza de la mijlocul vieții, după ce și-au crescut copiii, după ce au adunat destule resurse pe care să le împartă, după ce și-au găsit alte variante de trai, fie singuri, fie în concubinaj intermitent, ca fugă de singurătate.
Mai nou, mai ales după perioada de lock-down și pandemie (este de studiat relația cauză-efect în această situație), poate fără nicio legătura neapărat cu acestea, întîlnim situații noi, nemaiauzite, șocante.
Sînt tineri sub 30 de ani sau puțin peste, din familii de credincioși evanghelici (deci crescuți cu Evanghelia lîngă biberon), unii dintre ei chiar la a patra generație de evanghelici, din mediul urban, cu slujbe bune, cu situație materială foarte bună, frumoși de pică amîndoi, fără copii.
În două cazuri am întîlnit intenția de despărțire, dar, paradoxal, cu mărturia unei iubiri nestinse încă.
Cu alte cuvinte:
Continuă lecturavia Constantin Laurențiu
Din seria ”obsesii muzicale”.
Zilele acestea, la capela Hospice, am dat peste acest cîntec. L-am cîntat alături de colegi și mi-a rămas în minte. Dr. Beni Paul mi-a trimis versurile în limba română.
De atunci mi-a rămas, vorba englezului ca un ”vierme în ureche”:
Cîntecul are o istorie frumoasă.
Și cîteva înterpretări:
Continuă lecturaExistă mai multe diferențe între Homeschooling și școala publică. Voi pomeni pe scurt cînd una, cînd alta.
Alegoria nu-mi aparține, am citit-o undeva, cred că într-un manual de spiritualitate.
Imaginați-vă că încercați să umpleți o sticlă cu apă.
O puneți între alte 30 de sticle și aruncați cu apă peste toate, încercînd să le umpleți ochi.
Veți reuși? Cînd? Cu cîtă risipă de energie, de apă, cu cît chin și cîtă apă va curge în zadar pe lîngă sticle?
Continuă lecturaCopiii, pentru că fiecare este unic, se manifestă diferit în fața fenomenului religios. Cei născuți și crescuți în case în care religiozitatea este la loc de cinste pot manifesta reacții față de viața plină de pioșenie a părinților. În mod natural copilul este înclinat spre explorarea narațiunilor fantastice, imaginație, ritual și magic. Noi putem confunda aceste trăiri cu evlavia și putem exploata în mod nelegitim trăirile lor.
Scripturile ne spun: ”în păcat m-a zămislit mama mea” și ”nebunia este lipită de inima copilului”. De la Augustin încoace acceptăm ca dogmă depravarea totală încă din pîntecele maicilor noastre. Urmele de nevinovăție sînt datorate ignoranței. Uneori copiii, ca să ne facă pe plac, ne imită în manifestările noastre religioase sau, mai rău, se tem de consecințe și mimează trăiri pioase.
Continuă lecturaVorbirea voastră să fie
totdeauna cu har,
dreasă cu sare,
ca să știți
cum trebuie
să răspundeți fiecăruia
Coloseni 4:6
În urmă cu ceva vreme am scris un text, ”Dreptul” la cinism.
Acum mă simt tentat de o reacție la anumite comportamente ale unor juni (evanghelici!!) care scuipă în stînga și în dreapta măscări pe cîmpiile albastre ale facebook-ului. Ori ei le dau glas, ori jubilează că unu, care vrea să se grozăvească în căutare de atenție … ”le spune, băi, frate!”. Și unii și alții sînt la fel de întinați! Și cel care înjură și cel care celebrează comportamentul golănesc și dă curaj celui care își exprimă astfel frustrările.
Este adevărat că sensibilitatea la argument este pierdută în aceste spații în favoarea utilizării epitetului. Este drept că a cîștigat atacul la persoană în dauna demonstrației. Și totuși … chiar nu mai există speranță? Chiar trebuie să abandonăm dezbaterea din Agora în favoarea postărilor cu pisici și cu mîncare? Chiar nu putem spera că în piețile acestea de vești și imagini, de discuții și certuri, nu se poate culege și ceva bun?
Continuă lectura”Dragostea este o flacără a Domnului”
Cîntarea Cîntărilor
”Nu știu alții cum sînt …”, dar eu nu cred în dragoste la prima vedere. Și totuși mie (adevărată situare oximoronică) așa mi s-a întîmplat. Am văzut grupul de fete în depărtare. S-au apropiat și atunci mi-a fost atît de limpede: ”vreau ca fata asta să fie soția mea.” Din acel moment, așa cum spune Solomon în Cîntarea Cîntărilor, toate celelalte chipuri de fete și femei au devenit vreascuri pe lîngă mărul din mijlocul pădurii.
Verbul românesc are reflexivitate: ”ne îndrăgostim, m-am îndrăgostit”, subliniind participarea, implicarea subiectului; vorbitorii de limbă engleză ”cad în dragoste”, de această dată fiind subliniat inevitabilul, ineluctabilul. Cred că ambele situații sînt adevărate parțial.
Continuă lecturaE ceva ce vorbeşte direct şi viu în aceste texte: cunoaşterea sigură a subiectului, stapînirea ramificaţiilor lui (atît la nivelul bibliografiei, cît şi la cel al gîndirii), lipsa de emfază, tentativa generoasă de a-l convinge pe celălălt pe baza argumentelor, disponibilitatea de-a accepta obiecţiile şi de-a regîndi subiectul, calmul judecăţii şi francheţea interogaţiei.
O spun cu mînă pe inimă: nu e un singur rînd din cele scrise de el asupra educaţiei româneşti la care să nu subscriu întru totul. Şi asta nu doar pentru dreapta cumpănă a gîndului şi eleganţa exprimării, ci – mai ales – pentru că fiecare rînd al acestor texte mă (şi ne) îndeamnă la meditaţie. Dincolo de orice altceva, e în aceste texte o teribilă sinceritate. Vorbind despre şcoală, Doru Căstăian vorbeşte despre sine şi despre elevii săi, despre perplexităţile şi incertitudinile sale, despre mirarea – deopotrivă uimire fascinată şi spaimă a – felului în care ideile se articulează în lume. Aceasta mi se pare a fi măsura paginilor ce urmează: exerciţiul de sinceritate al unui profesor adevărat.
Mihai Maci
Zilele acestea se discută intens despre Homeschooling.
TVR Timișoara a realizat o emisiune. Vezi AICI
ProTV-ul a realizat un reportaj, vedeți AICI
Tot în această perioadă a apărut acest articol Homeschoolingul, zîna cea rea a sistemului educațional de stat?
Un studiu realizat de MKOR se poate citi AICI
AICI veți găsi cîteva date despre evoluția Homeschoolingului în Statele Unite pe fondul pandemiei Covid 19 și în contextul în care școala publică se prăbușește în ce privește încrederea. Vezi AICI
While homeschooling has steadily grown in popularity in the United States over the past several decades, its growth since COVID-19 has been historic.
According to the U.S. Census, among all K-12 students in the United States, 11.1%, or at least 5 million, are being homeschooled. According to the National Education Research Institute (NHERI), the homeschool population had been growing steadily at an estimated 2% to 8% per year, but grew exponentially from 2019-2020 to 2020-2021. The percentage of children being homeschooled has nearly tripled since mid-2019. By May of 2021, the U.S. Census Bureau found more than 1 out of every 12 students were being homeschooled. Refer to Figure A.
Continuă lectura
Lumea se agită în jurul nostru. Aflu că unii din leatul meu și chiar mai în vîrstă decît mine au primit ordine de incorporare. Mergem la război, dacă, Doamne ferește!, se iscă unul? Tot timpul spunem că sîntem mai întîi creștini și apoi cetățeni, sîntem urmași ai lui Cristos și apoi români.
Creștinismul a fost cunoscut de-a lungul istoriei în două ipostaze, paradoxal, radical opuse: fie ca o religie a păcii, fie ca purtător al unor războaie discutabile, cruciadele, spre exemplu. Istoria creștinilor n-a fost scutită de violență inutilă, de conflicte armate rușinoase, de agresiuni pe care cu greu le putem scuza.
Continuă lecturaProf. Dr. Daniel David despre un subiect fascinant în aceste zile: prostia! Există forme superioare de prostie. Există prostie cu haină academică, există prostie ascunsă sub forma celor mai bine mascate snobisme … citiți!
Blogul Prof. Univ. Dr. Daniel DAVID: Pentru o Românie Raţională!
Motto: „…Împotriva prostiei Zeii înşişi luptă în zadar…” (Schiller)
1. Motivaţie
Cred că un intelectual, cu atât mai mult un psiholog, trebuie să abordeze frontal teme majore care ţin de om şi rolul acestuia în societate, cu un scop pragmatic, acela de a disemina cunoaşterea ştiinţifică utilă în viaţa de zi cu zi, într-un limbaj accesibil, pentru a creşte calitatea vieţii oamenilor şi funcţionarea socială. Eu m-am obligat să fac asta din când în când, în ciuda constrângerilor de timp, vorbind până acum despre teme precum fericirea, moartea, cunoaşterea, mintea umană, emoţiile umane, etc. Astăzi a venit rândul Prostiei! De ce prostia şi nu altă temă? Oricum îi venea rândul cândva. Am scris acum acest articol fiind exasperat de debandada societăţii în care trăim, care se generalizează la nivelul grupurilor şi experienţelor personale. Modelul cultural ideal, care ar trebui să genereze coeziune socială şi să tragă civilizaţia…
Vezi articolul original 1.941 de cuvinte mai mult
Dar nu este despre pandemie. Virusul vine și trece, dar asta nu ne va mai trece ca neam.
Este despre ceva mult mai trist, despre lipsa școlilor, despre distrugerea sistemului de învățămînt din România.
Aveam două opțiuni în fața balaurului cu 7 capete care se cheamă ”școala de stat” din România: școlile private/confesionale și/sau Homeschoolingul. Acum există o a treia opțiune: emigrarea.
”Al patrulea val de români pleacă acum. Este valul familiilor încă tinere, stabilizate economic și profesional, oarecum împăcate cu metehnele balcanice, corupte și birocratice ale autorităților. Se duc din alt motiv. Se duc să caute școli pentru copiii lor. S-a plecat de foame. S-a plecat din umilința locului de muncă. S-a plecat pentru alte perspective în carieră. Acum se pleacă fiindcă nu mai avem școli.”
Citește întreg articolul AICI
Continuă lecturaZilele acestea descopăr cu perplexitate că încă există adepți ai concepției Pămîntului plat. Am văzut multe, am auzit multe în 51 de ani de viață, dar trebuie să admit că această descoperire a fost neașteptată, șocantă.
Iată aici cîteva articole interesante recomandate chiar de unii dintre ei.
O demonstrație ”biblică” despre pămîntul plat. Sau despre Jean Calvin și teoria pămîntului plat. Sau acesta despre R. C. Sproul.
Și cel mai interesant pentru mine: despre părinții Bisericii și concepția lor cosmică.
Încă nu mi-am revenit, dar mi-am început documentarea.
Așa cum sînt gata să ascult ORICE ARGUMENT despre ORICE TEORIE, am zis … de ce nu?
Iată cum arată un posibil model al celor care cred că pămîntul este plat!
Ca pasionat de aviație și acum, mai nou, de spațiu, din pricina lui Noah, fiul nostru mai mic, sînt sceptic la ideea pămîntului plat (care mi se pare basm, fantezie) și rămîn la convingerea că stăm pe ”rotocolul pămîntului”.
Dar, de ce să nu ascultăm și alte argumente? (Mai ales că noi sîntem în carantină și avem timp! 🙂 ) Narațiunea în care sînt prinși adepții pămîntului plat mi se pare absolut fascinantă ca fenomen. Așa cum arată un video mai jos: ”wrong, but not stupid”. Modelul pămîntului plat are o coerență internă stupefiantă și adepții acestei concepții o energie și o determinare în a-și susține convingerile, de invidiat.
Dezbaterea poate fi fascinantă din perspectiva epistemologiei științifice. Newton a avut dreptate? Thomas Kuhn a avut dreptate?
Dacă vreodată cineva va reuși să îmi demonstreze că pămîntul este plat, voi retrage această postare, cu scuzele de rigoare.
I-am descoperit de ceva vreme. Pe lîngă sunetul excelent în înregistrări, calitatea tehnică a interpretării, mă bucură spiritul cîntatului în familie. Tatăl apare foarte rar în înregistrări. De obicei cîntă cu cei cinci copii mama, cea de la contrabas.
Acest fel de producții îmi stîrnesc nostalgie și invidii. Îmi pare rău că nu am cîntat mai mult cu primii copii. Încerc acum să cînt mai mult cu Noah.
Nu a existat generație cu mai mult acces la informație decît generația noastră. Sîntem cea mai informată generație care va fi trăit pe pămînt. Nu putem spune același lucru despre formarea noastră epistemică, despre modul de prelucrare a datelor la care avem acces, despre discernămînt. Avem cunoștințe multe, nu multă cunoaștere.
sursa foto alaskasafetyalliance.org
Zilele trecute am asistat la o dezbatere, ca multe în această perioadă, legată de pandemie, viruși, gripe, răceli, alfa, delta, omicron, deltacron. Era o egalitate îngrijorătoare în atmosferă, deși erau prezenți și medici, unii cu doctorat în științe medicale. Economiști și profesori de geografie își exprimau părerile cu la fel de multă încredere despre subiecte precum medicii.
Ba chiar mai mult. În ciuda evidențelor că cel care făcuse 9 ani de medicină, plus alți 38 de practică în cabinet, stăpînea foarte bine aparatul conceptual, limbajul tehnic și metodologia specifică științei pe care a studiat-o, părerile avizate i-au fost considerate ”păreri personale”, ”opinii”. În virtutea cărui fapt?
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
Vlad Mixich a scris un text despre o posibilitate care pare a nu fi foarte departe de împlinire: posibilitatea de a-ți șterge amintirile neplăcute. La aceasta se adaugă posibilitatea de a-ți ”monta”, ”upgrada” amintiri plăcute – amintiri proprii, îmbunătățite sau chiar ”amintiri” inexistente, create.
După experimentul lui Elon Musk, sîntem din ce în ce mai aproape de posibilitatea de a crea o interfață prin care să ne remodelăm amintirile. Putem cumpăra amintiri bune. Imaginați-vă: să îmi cumpăr o amintire cu unul dintre “zborurile mele” ca pilot de supersonice, lucru la care am visat din adolescență.
Dar amintiri cu o familie perfectă, cu modificări substanțiale ale celor apropiați, cu ”îmbunătățiri” aduse soției, copiilor, pentru a trăi viața de familie așa cum am visat-o? Iată o latură care mă sperie. Dar, pe de altă parte, imaginați-vă posibilitățile pentru cei care suferă de sindromul șocului post-traumatic. Soldați marcați de scenele văzute pe cîmpul de luptă, supraviețuitori ai accidentelor sau violurilor, copii abuzați emoțional, fizic sau sexual de adulți din familie sau străini. Iată o latură utilă. Dar cum selectăm? Persoanele, amintirile? Posibilitățile sînt fascinante…
Citește mai departe articolul AICI pe Edictum Dei
”Școala făcută acasă este posibilă, conform legislaţiei în domeniul educaţiei, pentru copiii cu nevoi educaţionale speciale sau pentru cei care nu se pot deplasa din motive medicale. Totuşi, homeschooling-ul, în sensul de alternativă de educare a copiilor în afară sistemului clasic de predare, nu este reglementat în România. Chiar dacă nu este recunoscut ca atare în ţara noastră, asta nu înseamnă că homeschooling-ul este ilegal.
Homeschooling-ul este practicat de sute de familii din ţara noastră, care şi-au scos copiii din sistemul clasic de predare şi au ales o alternativă de educare, prin care părinţii se implică 100% din educaţia copiilor, alături de o adaptare a curriculei sau a materiilor şcolare în funcţie de preferinţele, disponibilitatea şi afinităţile copiilor.
Cele mai mari temeri ale celor care vor să meargă pe acest drum sunt legate de amenzile prevăzute pentru neînregistrarea în învăţământul obligatoriu a copilului, precum şi o eventuală vizită din partea Protecţiei Copilului. De asemenea, unii părinţi se tem că homeschooling-ul îi va priva pe copii de socializarea cu cei de aceeaşi vârstă, ce se întâmplă preponderent într-un cadru şcolar.
Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale prevede că „[p]ărintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru şcolarizarea elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu”, iar nerespectarea acestei obligaţii din vina părintelui sau a tutorelui se poate sancţiona cu amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 lei ori cu muncă echivalentă în folosul comunităţii.”
Un articol de Mădălin Potoroacă drept răspuns la ultimele articole de scandal apărute în presa de doi bani de la noi din minunata noastră țară cu minunatul nostru sistem de învățămînt, condus de minunatul ministru, care nu vrea să își arate teza de doctorat …
calvinisti din toata Romania, TREZITI-VA
Am participat recent la o converstatie online unde s-au ridicat mai multe intrebari pertinente cu privire la Homeschooling si m-am gandit ca poate ar fi util sa raspund pe scurt la cele mai intalnite si importante dintre ele.
Da este legal, in ideea in care nu este interzis de lege. Este adevarat ca Romania nu are propriul ei sistem de HS, asa cum are Ungaria, Anglia, SUA si o multime de alte tari. In aceeasi masura este adevarat ca HS nu este interzis ca si in Germania. Deci persoanele care spun ca este interzis nu cunosc legislatia, in Romania sunt multe familii care fac HS, noi suntem in strasa relatie cu asociatia Homeschooling in Romania, care activeaza de peste 18 ani si unii dintre primii Homeschooleri sunt acum la universitati importante in Romania, Ungaria sau chiar la New York University in Abu Dabi (UAE). Oricine cauta mai multe pe…
Vezi articolul original 1.273 de cuvinte mai mult
Cînd am citit știrea m-am minunat, am spus ”Doamne-ajută!” și … apoi am citit mai atent, după cele două cafele absolut necesare pentru deschiderea cu totul a pleoapelor: o cafea pentru pleoapa dreapta, o cafea pentru pleoapa stîngă. Vezi AICI
Dacă ne uităm mai atent la cazul Engelhorn, descoperim cîteva chestiuni interesante.
Mai întîi Marlene Engelhorn nu este cu totul hotărîtă ce va face cu banii. Asta înseamnă că s-ar putea să se răzgîndească. Una este să proiectezi o situație în viitor, alta este să treci la realizarea promisiunilor, cînd ești în fața faptului împlinit.
De urmărit! Chiar ne-a făcut curioși!
Al doilea lucru! Motivația.
Marlene Engelhorn spune că nu se simte vrednică să primească această moștenire pentru că n-a muncit nicio zi pentru acești bani.
Admirabil! Foarte bine! Ce generozitate! Am cîteva sugestii pentru dînsa: fondurile pentru lupta împotriva cancerului, împotriva covid, pentru copiii orfani din țările sărace, pentru puțurile de apă din Sahara, pentru lupta împotriva exploatării sexuale din Thailanda și mai am încă o mulțime de alte cauze glorioase.Ce știm deocamdată este că tînăra viitoare milionară vrea ca banii să se întoarcă la societate. Cum, în ce fel?
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
Am putea imagina o crimă în urma iubirii? Nu o crimă din dragoste, nu o crimă pasională, ci o crimă în urma iubirii! Există crime din gelozie, există crime din dragoste pasională, există moarte pentru dragoste, există moarte din gelozie… dar crimă în urma iubirii?
Viața noastră este definită de o mulțime de ipostaze ale verbului “a fi”. Nu doar din punct de vedere ontologic. Verbul A FI poate căpăta și valori funcționale. Ne asumăm roluri și devenim elevi, studenți, a căror carieră poate fi ”încurcată” de o nouă viață care apare în pîntec. Trebuie să devenim profesori, avocați, medici, sportivi.
Un bărbat și o femeie se iubesc și o nouă ființă intră în existență printr-un miracol. Iubirea a creat ființă. A iubi are drept consecință a fi. Dar…
Da, există!
În același timp sîntem fii și fiice, devenim mame, tați și bunici. Există aceste roluri, din care nu ne putem da demisia, din care nu ieșim la pensie, pe care nu le putem abandona decît prin moarte. Celelalte sînt rolurile performanței, educației, formării; acestea din urmă sînt rolurile iubirii, ale relațiilor. Pe primele le putem schimba, pentru că țin de țesătura socială. Pe cele din urmă, pentru că au fundație ființială, nu le putem renegocia, schimba, abandona.
Poți totuși sfîrși ”cariera de tată”, poți abandona ”chemarea de a fi mamă” în două feluri: mori tu sau îți omori pruncul înainte de naștere.
Dacă ni se oferă posibilitatea de a deveni profesori emeriți, avocați de succes, medici recunoscuți și sportivi olimpici?! Schimbarea aceasta de roluri din bine în mai bine, din sus în mai sus este împiedicată de o nouă viață care se odihnește acum în viitoarea profesoară, avocată, medic sau sportivă.
Cum vom împăca oare cele două tipuri de roluri care uneori intră în tensiune și în conflict?
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
Ca un făcut! Prima întrebare care ni se adresează atunci cînd se află că facem homeschooling: ”Dar socializarea?” Să vedem cîteva dintre miturile care circulă despre HS:
1. Copilul nu este socializat!
Care socializare? Cînd? În pauze? Cu cine? Chiar credeți că cea mai bună formă de socializare la care poate fi expus copilul dumneavoastră este în cele 4-6 ore la școală, pironit și picotind în bancă, lîngă colegul/colega de bancă? În pauzele de 10 minute și în pauza mare? Nu putem gîndi alternative mai bune? Chiar credeți că ei socializează cu adevărat? Ați văzut mai nou ce fac adolescenții în pauze? Își deschid fiecare telefonul mobil și ”socializează”, dar cu alte fețe și figuri decît cele vii din fața lor. Nu pot face asta și acasă sau oriunde aiurea?
Chiar credeți că este neapărat necesar ca un copil care are prieteni de joacă acasă, alți copii care sînt în program de homeschooling, casa plină de frați, părinți, bunici, să socializeze neapărat cu cei de vîrsta lui? Fratele mijlociu dintre cei trei frați sau cel mai mic din cinci va rămîne cu sechelele însingurării? Nici Noah, care a rămas singur la părinți, nu este scos dintre copii. Avem vecini, familii tinere care au copii de vîrstă apropiată lui. Are copii la biserică, are verișori, nepoți de vîrsta lui, el fiind un copil făcut la bătrînețe.
Și în fond copiii își doresc cel mai mult să fie în preajma adulților. N-ați văzut cum trag cu urechea la ce discutăm noi? Cum fetițele își imită mămicile, împrumutîndu-le pantofii și rujul? Cum băieții, chiar dacă au scule de jucărie, vin și ne iau uneltele noastre reale?
De ce? Pentru că sînt ”programați” să devină adulți, de aceea își doresc mai mult compania adulților decît să fie doar în apropierea celor de o vîrstă.
Continuă lecturaUrmare de AICI
Homeschoolingul nu este modalitatea ideală de a face școală. Homeschoolingul nu este pentru oricine. Este o modalitate elitistă de a face școală, este pentru oameni care sînt disciplinați, perseverenți, consecvenți, care sînt gata să își sacrifice (cel puțin unul dintre părinți) carierele. Mulți cred că pot face homeschooling, dar nu înțeleg nici principiile, nici practica.
Sînt profesor de peste 30 de ani și totuși mi-a trebuit curaj, determinare, disciplină și perseverență ca să ne putem începe această extraordinară aventură. Am ales un sistem, temîndu-mă de propriile mele păcate, în care sîntem testați și noi părinții, sistem în care am intrat după ce am fost examinat și am obținut un atestat de educator, deși aveam atîta experiență didactică.
Ca să nu lungesc vorba, De ce facem totuși HS, dacă avem împrejur atîtea oportunități, chiar școli creștine?
1. Pentru că am descoperit că fiecare copil este UNIC. Este dăruit de Dumnezeu cu daruri diferite, talente deosebite de ale altora, cu nivel de înțelegere, inteligență, percepție diferite de ale altor copii. În școlile slabe cei mai buni copii sînt sacrificați în favoarea celor mai slabi. În școlile ”de top” copiii cei mai slabi sînt siliți să urmărească performanțele celor mai dotați. Majoritatea este sacrificată pe altarul mediocrității. Cred că al nostru copil merită croiala hainelor cunoștinței pe măsura lui, să meargă în ritmul lui, să învețe în stilul propriu. Am descoperit printr-o întîmplare că la vîrsta de 5 ani și jumătate Noah ne citea din spatele nostru mesajele de pe telefoanele mobile. Vara trecută a citit singur, nesilit de nimeni, toată seria Narnia, la vîrsta de 6 ani. Pînă acum, într-un an de zile, a citit peste 50 de cărți, toate peste 100 de pagini. Puneți-l acum să facă bastonașe și bețișoare.
Continuă lecturaÎn urmă cu vreo cîteva zile a început din nou vînătoarea de vrăjitoare. Un articol prost informat sau scris cu multă rea voință atacă comunitatea din ce în ce mai consistentă a homeschoolerilor din România.
Nu este prima dată cînd se întîmplă acest fel de lucruri. Pandemia a mai domolit entuziasmul contestatarilor acestui sistem de învățămînt, pentru că în ultimii doi ani, pentru diferite perioade de timp, mulți părinți s-au trezit fără să vrea homeschooleri.
Ba, mai mult, unii dintre părinți, asistînd la unele scene penibile care au avut loc în timpul orelor on-line, văzînd ce materii se predau și în ce hal, de către cine și cu ce competențe, s-au speriat și au început să se gîndească tot mai serios la asumarea responsabilității în ce privește educația copiilor lor.
Continuă lectura