Marius Cruceru

Articol preluat de AICI

Mă numesc Geta Lăcătuș și sunt mamă a două fetițe de 8 respectiv 6 ani. Experiența mea profesională numără peste 9 ani lucrați într-o organizație care se ocupă cu reintegrarea tinerilor post-instituționalizați și pregătirea lor pentru inserția profesională și socială.

Înainte de experiența acumulată la locul de muncă, contextul în care m-am născut și am crescut m-au făcut să văd și chiar să experimentez condițiile nefaste în care se dezvoltă tinerii din instituțiile de protecție a copilului. Aici am avut ocazia să beneficiez de implicarea altor persoane care au investit în mine și care au crezut în mine, deși eram într-un context care nu inspira încredere și speranță.

Așa cum am primit, doresc să dăruiesc mai departe, și doresc să văd frumusețea din cenușă, să văd potențial acolo unde este doar eșec și să ridic acolo unde văd oameni doborâți.

Problema

Una dintre problemele cu care s-a confruntat România post-decembristă, și care nu și-a găsit încă rezolvarea deplină, este problema tinerilor crescuți în instituțiile de stat, tineri care nu prea au alternative în a-și clădi singuri viitorul. Din păcate, în majoritatea cazurilor, singura alternativă este strada iar acest lucru atrage după sine alte pericole; de cele mai multe ori alegerea aceasta presupune o viață degradantă, de vagabondaj, sub auspiciul viciilor și faptelor delicvente.

Așadar, la momentul când ies din instituțiile de stat, acești tineri sunt lipsiți de sprijin în acumularea abilităților și cunoștințelor atât de necesare integrării în societate și supraviețuirii pe cont propriu. Sistemul de protecție a copilului le-a oferit acestor tineri, până într-un punct toate cele necesare existenței (adăpost, hrană, îmbrăcăminte, acces la servicii medicale).

Momentul când aceștia ajung pe cont propriu este un moment critic, deoarece toate facilitățile, până atunci la îndemână, brusc nu mai sunt disponibile. Majoritatea aleg  calea cea „ușoară” și în mintea tânărului aceasta reprezintă calea libertății totale fără nicio responsabilitate.

Pe de cealaltă parte, tânărul poate să aleagă calea cea mai grea, dar benefică și mai sigură pe termen lung; este implicarea în acest proces de educare asistată, de învățare a deprinderilor de viață și de muncă. Aici dorim să intervenim noi și să lucrăm cu cei care sunt dispuși să renunțe la libertatea aparentă pe care le-o oferă strada, și care vor cu adevărat să își găsească o slujbă și să devină independenți.

Soluția

Citește mai departe AICI

Firma Megatitan împlinește astăzi 18 ani. Megatitan a susținut de-a lungul ultimilor ani inițiativele în favoarea Hospice. Ultima? Ciclatonul din acest an Oradea – Auschwitz 2019.

Iată ce spune Ioan Bălan astăzi:

Continuă lectura →