Un sfat de bun simț pentru igiena dialogului public dintr-un cîntec de văcar (cowboy)

Pe Randy Travis l-am descoperit cu ajutorul a doi prieteni mult mai în vîrstă decît mine, soț și soție, Bill și Dee. Amîndoi au trecut la Domnul. Ei mi-au dăruit un CD cu Randy Travis în timpul pe care l-am petrecut în generoasa lor casă, ocupat fiind cu studiile doctorale.

Am ascultat  de mai multe ori cîntecele lui Randy. Nu chiar ”my cup of tea”, dar merge atunci cînd conduci. Muzica Country are farmecul ei și în anumite dispoziții chiar se cere ascultată.

Acest cîntec este minunat. Are cîteva sfaturi de bun simț date de un tată înțelept unui fiu care urma să iasă în lume. Iată cît de înțelept poate fi un văcar american. Ce folositoare sfaturi și pentru feisbuciști, pentru toți cei care doresc să inițieze un dialog autentic. Ce sfaturi bune pentru igiena discuției!

Să nu folosește cuvinte pe care nu le înțelegi și

nu cumva să te trezești că scuipi contra vîntului … 

Don’t ever sell your saddle
Never owe another man
Watch where you spit on a windy day
Don’t use words you don’t understand
Find the Lord before you need Him
And never lose your pride
Don’t ever sell your saddle
‘Cause life’s a long, long ride

Continuă lectura

Publicat în Blogroll, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Pt. studenţii mei | 2 comentarii

Clean4Change: Servicii de curățenie – O șansă pentru tinerii crescuți în sistemul de îngrijire al copilului pentru inserția pe piața muncii

Articol preluat de AICI

Mă numesc Geta Lăcătuș și sunt mamă a două fetițe de 8 respectiv 6 ani. Experiența mea profesională numără peste 9 ani lucrați într-o organizație care se ocupă cu reintegrarea tinerilor post-instituționalizați și pregătirea lor pentru inserția profesională și socială.

Înainte de experiența acumulată la locul de muncă, contextul în care m-am născut și am crescut m-au făcut să văd și chiar să experimentez condițiile nefaste în care se dezvoltă tinerii din instituțiile de protecție a copilului. Aici am avut ocazia să beneficiez de implicarea altor persoane care au investit în mine și care au crezut în mine, deși eram într-un context care nu inspira încredere și speranță.

Așa cum am primit, doresc să dăruiesc mai departe, și doresc să văd frumusețea din cenușă, să văd potențial acolo unde este doar eșec și să ridic acolo unde văd oameni doborâți.

 

Problema

Una dintre problemele cu care s-a confruntat România post-decembristă, și care nu și-a găsit încă rezolvarea deplină, este problema tinerilor crescuți în instituțiile de stat, tineri care nu prea au alternative în a-și clădi singuri viitorul. Din păcate, în majoritatea cazurilor, singura alternativă este strada iar acest lucru atrage după sine alte pericole; de cele mai multe ori alegerea aceasta presupune o viață degradantă, de vagabondaj, sub auspiciul viciilor și faptelor delicvente.

Așadar, la momentul când ies din instituțiile de stat, acești tineri sunt lipsiți de sprijin în acumularea abilităților și cunoștințelor atât de necesare integrării în societate și supraviețuirii pe cont propriu. Sistemul de protecție a copilului le-a oferit acestor tineri, până într-un punct toate cele necesare existenței (adăpost, hrană, îmbrăcăminte, acces la servicii medicale).

Momentul când aceștia ajung pe cont propriu este un moment critic, deoarece toate facilitățile, până atunci la îndemână, brusc nu mai sunt disponibile. Majoritatea aleg  calea cea „ușoară” și în mintea tânărului aceasta reprezintă calea libertății totale fără nicio responsabilitate.

Pe de cealaltă parte, tânărul poate să aleagă calea cea mai grea, dar benefică și mai sigură pe termen lung; este implicarea în acest proces de educare asistată, de învățare a deprinderilor de viață și de muncă. Aici dorim să intervenim noi și să lucrăm cu cei care sunt dispuși să renunțe la libertatea aparentă pe care le-o oferă strada, și care vor cu adevărat să își găsească o slujbă și să devină independenți.

Soluția

Citește mai departe AICI

Publicat în acțiuni umanitare | Lasă un comentariu

Ce le furăm copiilor noștri? Și ce încercăm să le dăm în schimb? Partea 2

Continuare de AICI

La săniuș, în ziua aceea … 

5. Puritatea. Nevinovăția. Vorbim în prezența lor, crezînd că ei nu ne aud, lucruri care n-ar trebui vorbite. Sîntem neglijenți cu materialele pe care le privim, ne scapă reclame care n-ar trebui văzute de copii, ne îmbrăcăm-dezbrăcăm pe plaje în prezența lor, neglijenți fiind cu a lor iscoditoare curiozitate, ne vorbim rudeniile de rău, biserica, comunitatea, scăpăm vorbe fără judecată, fără sens, nechibzuite, glume proaste, cuvinte porcoase … (Efeseni 5). toate acestea distrug una dintre cele mai mari comori ale copilăriei. Seninătatea bunei ignoranțe. Puritatea. Inocența, care trebuie întîrziată cît mai mult în pierdere. Să nu îi suim în pomul cunoașterii prea curînd, să nu le dăm să mănînce fructele amare ale lucidității dureroase prea timpuriu în viață. Să îi lăsăm să fie naivi, curați, nepătați cît mai mult cu putință. Nu vor rămîne proști, nu vă îngrijorați. Nu le dați prea devreme acces la computer, nu vor rămîne idioți, nu vă temeți!

Continuă lectura

Publicat în Fabrica de barbati, homeschooling, intrebările lui Naum, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, Meditaţii, Periegeza, Predici, Zidul rugăciunii | 2 comentarii

Ce le furăm copiilor noștri? Și ce încercăm să le dăm în schimb? Partea 1

O meditație din Efeseni 6

Spunem că trăim pentru copiii noștri, dar ne înșelăm pe noi înșine, înșelîndu-i și pe ei! Sîntem egoiști, căutăm să supraviețuim noi prin copiii noștri! Îi înșelăm, îi păcălim, oferindu-le la schimb bile colorate de sticlă drept diamante și staniol în loc de aur.

Spunem că le dăm totul, că pentru ei muncim! Nu, de fapt căutăm să ne perpetuăm, să facem în așa fel încît să realizeze ei ceea ce noi nu am realizat, adică tot noi să ne continuăm viața prin ei ….

Fără să ne dăm seama, înșelați de înșelătorul, deși credem că le facem cel mai mare bine, le facem cel mai mare rău. Le răpim lucruri esențiale, dăruindu-le lucruri marginale, îi frustrăm de mari binefaceri, alintîndu-i cu nimicuri. Le luăm adevăratele bucurii din jurul obiceiurilor bune și sfinte, dăruindu-le în schimb … obiecte.

foto Natalia Achim

Iată cîteva exemple:

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, homeschooling, intrebările lui Naum, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Periegeza, Predici | 7 comentarii

(Posibil) meniu (spiritual) de Crăciun din Efeseni capitolul 5 – Partea a II-a

Urmare de AICI

Să recapitulăm!

Mîntuitorul ne spune că omul nu trăiește numai cu pîine. Există un meniu și pentru spirit. Împreună cu Apostolul Pavel l-am descoperit în urmă cu aproape un an de zile, de celălalt Crăciun, și am încercat pe tot parcursul acestui an să recuperez aceste ingrediente ale unei vieți duhovnicești (ceva mai) ”sănătoase”.

Dacă ne imaginăm o masă spirituală, ce bucate am așeza pe aceasta? Dacă ne-am imagina o menorah, ce făclii și în ce ordine, cum le-am aprinde?

Anul acesta v-aș pune pe masă bucatele bio, nemăsluite, aș încerca să recuperez ceea ce cred că sînt pe cale și toți sîntem pe cale să pierdem:

 

Foto Natalia Achim 

Să continuăm:

Continuă lectura

Publicat în Articole, disciplinele spirituale, inventarul stricaciunilor spirituale, Meditaţii, Periegeza, Predici | 4 comentarii

(Posibil) meniu (spiritual) de Crăciun din Efeseni capitolul 5 – Partea I

Crăciunul (”cu adevărat”) românesc este despre mîncare. Mîncăm ca românii. Ar trebui inventat un verb: a românca. Dacă un Crăciun-Revelion nu cere Colebil, nu este sărbătoare în toată regula.

Dar … aud din ce în ce mai des… ”eh, nici șoriciu nu mai este ce-a fost, nici toba nu mai are gustul de atunci, nici cozonacu nu se mai face cu ouă-ouă… ”

A apărut un nou trend: migrația culinară, să ne întoarcem la țară, în traducere liberă pentru corporatiști – să mergem în afara orașului ca să mîncăm bio. Să mîncăm ca la mama-acasă, să recuperăm ce am pierdut prin tehnologizare, e-uri, coloranți, producția alimentară de masă.

Mierlăul la -5 grade, la ora 8, Liniște!

Ca să mănînci o ureche de porc coaptă în paie ca la tataia-acasă plătești gras și călătorești mult. Numai ca să recuperezi o amintire.

Ce-ar fi să recuperăm un meniu spiritual? Ce am pierdut și sîntem pe cale să pierdem tot mai mult? Ce lumini s-au stins și vor rămîne stinse între instalații electrice pîlpîitoare!? Ce minți și inimi am golit deasupra burților pline!? Ce anume ar trebui să recuperăm pentru noi și pentru generațiile care urmează pentru ca ai noștri copii și nepoți să nu rămînă doar cu amintirile căutărilor noastre după rotisorul de Bucovina sau caltaboșul din Maramureș!?

Luați aceste rînduri drept un strigăt disperat (nu îndrăznesc să o numesc deznădejde profetică)!

Mesele noastre de sărbătoare s-au golit de bucatele ”tradiționale”, dar nu aceasta este măsura tragediei unui popor, nici faptul că în vintrele noastre nu-și mai fac loc produsele nemăsluite nu este cea mai mare pierdere. Am pierdut alte bucurii ale unui alt soi de ingerare și digestie.

Mîntuitorul ne spune că omul nu trăiește numai cu pîine. Există un meniu pentru spirit. În scrierile Apostolului Pavel l-am descoperit în urmă cu aproape un an de zile, de celălalt Crăciun, și am încercat pe tot parcursul acestui an să recuperez aceste ingrediente ale unei vieți duhovnicești (ceva mai) ”sănătoase”.

Dacă ne imaginăm o masă spirituală, ce bucate am așeza pe aceasta? Dacă ne-am imagina o menorah, ce făclii și în ce ordine, cum le-am aprinde?

Anul acesta v-aș pune pe masă bucatele bio, nemăsluite, aș încerca să recuperez ceea ce cred că sînt pe cale și toți sîntem pe cale să pierdem:

Continuă lectura

Publicat în Articole, disciplinele spirituale, inventarul stricaciunilor spirituale, Periegeza, theologia in nuce | 2 comentarii

Recital de Crăciun al Școlii de muzică Logos

 

Publicat în Anunturi, Scoala de muzica | Lasă un comentariu

Ce este Casa Împăcării/Casa Păcii/Beit Shalom?

Ceva de genul acesta:

sursa foto vlad.dulea.ro

La Biertan a funcționat timp de 300 de ani una din cele mai interesante închisori. Aceasta nu era destinată hoților sau tâlharilor ci soților care își doreau să divorțeze. Supranumită închisoarea matrimonială, clădirea din interiorul ansamblului fortificat de la Biertan găzduia soții care își anunțau intenția de a divorța. Aceștia erau închiși într-o cămăruță cu un singur pat, o singură masă, un scaun, o lingură, pâine și apă, fără cuțit, fiind nevoiți să împartă totul și să conviețuiască astfel până renunțau la ideea divorțului.

Se pare că metoda era extrem de eficientă din moment ce timp de 300 de ani, în Biertan a existat un singur divorț 🙂

Sursa

Mai multe detalii puteți afla de la mine în privat.

 

Publicat în acțiuni umanitare, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Meşteşugăreşti, Visătorul de vise, Zidul rugăciunii | 3 comentarii

Ce este ”Open Theism”?

De ceva vreme se vorbește despre Open Theism. Ce este acesta și care sînt implicațiile, pericolele, tentațiile și confuziile?

O explicație vulgară? Cei care susțin Open Theism afirmă că Dumnezeu nu este atotștiutor și suveran. El nu știe viitorul și nu știe ce vom alege noi. Dumnezeu poate fi luat prin surprindere. Își freacă mîinile a frustrare cînd alegem răul, își dă cu palma peste frunte și recurge la planurile alternative.

Hachițele creaturii Sale Îl pun în dificultate. A avut toate intențiile bune cu Iuda. Na!

Și-a dorit din toată inima de Dumnezeu ca Adam să reușească! A ratat! Astfel că Isus Cristos, jertfa, crucea, sacrificiul … sînt planul B.

Tu însuți Îl poți surprinde pe Dumnezeu. El crede în tine! Vi se pare cunoscut?

Să vedem ce spun alții ceva mai rafinați:

Continuă lectura

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, Pt. studenţii mei, theologia in nuce | 3 comentarii

Protejat: Casa Împăcării – proiect (dacă sunteți interesați, solicitați parola pe privat!) – UPDATE

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Publicat în acțiuni umanitare, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Visătorul de vise, Zidul rugăciunii

”Suflete al meu, păcătoase …!”

Mi-a dat-o un prieten. În secret! Acest soi de secrete nu se pot ține!

Mîine este Cina Domnului în Bisericile Baptiste, fiind prima Duminică a lunii! Să ne rugăm rugăciuni de curățire și pocăință!

Cîtă frumusețe. Cîtă dulceață în rugăciune cîntată!

 

Continuă lectura

Publicat în Muzica, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Adrian Rogers – Ce lecție de retorică!

 

Publicat în exerciții de admirație, inventarul stricaciunilor spirituale | Lasă un comentariu

Conferința Pastorală – Universitatea Emanuel din Oradea – ultima sută de metri la înscrieri

Vezi AICI mai multe detalii.

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Întîlnire cu Fabrica de bărbați – ”Ce, cum și cînd discutăm cu ele?”

Astăzi, începînd cu orele 20.30, ne întîlnim cu grupul de ucenicie peripatetică Fabrica de bărbați. 

Ne vom vedea la Universitatea Emanuel, etajul 4, sălile de la Management, M 3.

Vom discuta chestiuni care țin de curtare și relația în vederea căsătoriei.

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Fabrica de barbati | 1 comentariu

Sîmbătă, 2 noiembrie, Concert caritabil ”Voci pentru Hospice”

43f2a39a-1e07-4703-bf4d-552079ab8e00

Imagine | Publicat pe de | 1 comentariu

Despre blogări, influenceri și prosteștile lor pretenții – ”blogarisească-se!”

Iată o nouă meserie! Influencer! Ducă-s-ar pe pustiile netului! Sper să dispară cît mai curînd acest pseudo-meșteșug învecinat cu preocupările de pe centurile marilor orașe!

Da, știu cu ce se mănîncă acest fel de afacere! În acești 13 ani de ocupat spațiul altora (spre marea lor frustrare 😉 ) și topurile (preferatele lor!) în toate felurile posibile … cred că  am învățat destule și acum știu despre ce vorbesc (încerc să fiu modest și nu îmi iese! 🙂 ).

Spun ceea ce urmează nu din poziția celui care vede strugurii, tînjește și le declară acreala. Am gustat, cînd alții nici nu știau cum să scrie blog, aerul rarefiat al accesărilor care au trecut de milion (cred că am fost primul evanghelic care a reușit performanța, dacă nu mă înșel). Am văzut peisaje de la înălțimea topurilor de tot felul, pe cînd școlile de jurnalism dădeau lucrări de diplomă la studenți pe tema bloggingului (chiar s-a întîmplat să fiu subiectul unei asemenea lucrări).

Am fost contactat în nenumărate rînduri (și încă am dovezile!), mai ales în perioada topurilor wordpress, dar și acum de cînd sînt prin ze-list (sînt în primele 50 de locuri din vreo 96.000 de bloguri) pentru a face reclamă, recenzii, propuneri, prezentări contra cost pentru diferite locații, servicii, produse sau chiar partide sau politicieni. Am refuzat cu încăpățînare!

Mi s-a părut indecent să primesc beneficii pe care nu le meritam, nemuncite și neplătite, chiar dacă mi s-ar fi oferit! N-am considerat niciodată ce fac în acest spațiu muncă! Pentru mine este relaxare, plăcere, odihnă! Cum să te plătească cineva pentru că te odihnești? Pentru că faci katharsis?

sursa boredpanda.com

Mi-am păstrat independența în acest fel. Am rămas UN OM NORMAL. De aceea refuz constant eticheta de blogăr. Nu sînt blogăr! Ce urît sună cuvîntul!. Sînt un modest profesor, atît, și sînt foarte mîndru de asta!

Nu poate spune nimeni că mă va fi plătit cîndva cu ceva pentru a-i face vreun serviciu de tip reclamă sau influență media. Cînd am făcut-o, am făcut-o voluntar, din convingere și pentru că am crezut în produsul respectiv sau am dorit să îmi ajut prietenii, cunoscuții în promovarea afacerilor lor. Dacă cineva mi-a făcut vreodată vreun cadou, mi l-a făcut ca prieten, din proprie inițiativă, nu ca un schimb de servicii pentru ce se întîmplă pe http://www.mariuscruceru.ro sau pentru ce s-a întîmplat pe www.patratosu.wordpress.com.

În urmă cu vreo 8 ani, la lansarea http://www.mariuscruceru.ro, cineva mi-a spus că sînt un fraier, că mi-aș fi putut face casa numai din blog și aș fi condus o mașină premium tot ca rezultat al contractelor de publicitate și influență mediatică. Fraier? Ce etimologie frumoasă făcea Steinhardt acestui cuvînt!

Deci? …

Continuă lectura

Publicat în Blogroll, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi | 4 comentarii

Între Scriptură și ziar(e) – Dr. Emanuel Bălăceanu – ”Călătoria pelerinului”

 

 

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Кто, как Ты?

 

Publicat în Muzica | 2 comentarii

”10+ lecții din, dinspre și despre Holocaust” – în această seară la Tineret Filadelfia Oradea

În acest spațiu au apărut de multe ori anunțuri despre Holocaust și anumite inițiative legate de prigonirea evreilor (Pogromul de la Iași, spre exemplu).

De cîțiva ani la rînd organizez pelerinaje cu tema Holocaustului. În această seară voi vorbi la Tineret Filadelfia Oradea, începînd cu orele 18.00, despre cîteva lecții pe care eu și alții le-am învățat din cercetările și pelerinajele organizate, despre Holocaust ca temă, dinspre trecut spre prezent.

În funcție de timpul rămas la dispoziție voi căuta să răspund la întrebările legate de ultimele pelerinaje pe care le-am organizat.

În ultimii ani am organizat:

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Anunturi, Conferinte, cugetări de pe bicicletă, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | Lasă un comentariu

Harfele/Harpele Harrari

Iată alte instrumente de dorit și de poftit!

Continuă lectura

Publicat în instrumentul săptămînii | 1 comentariu

Conferința pastorală UEO – 2019: ”Biserica și familia: provocări uriașe, soluții supranaturale”

Imagine | Publicat pe de | 1 comentariu

”Preocupați” de copii sau ”prea ocupați” pentru copii?

 

Dilema este simplă: ne pasă de ei sau de preajma lor?

De destinele lor sau de carierele lor?

De sufletele lor sau de succesul lor?

Sîntem preocupați de EI sau prea ocupați ca să le facem activități pentru că așa este trendul, pentru că toți își dau copiii la pian, la balet, la meditații?

Vrem să devină sau să performeze?

Dorim să îi educăm sau să îi dresăm?

Vrem să se maturizeze sau doar să se facă ”mari”?

Ne petrecem timpul cu ei sau doar îi însoțim, tratîndu-i ca pe niște animale de companie?

Am mai spus-o în aceste vremuri:

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati, Gînduri, homeschooling, intrebările lui Naum, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Meditaţii, Zidul rugăciunii | 1 comentariu

Bach cîntat la violoncello da spala și … descîlcirea de și dintre lucruri

Iată un instrument fascinant. Violoncello (de fapt acesta este cu adevărat violon-cello, între vioară și cello) da spala.

Încă unul …

Există totuși prea multe instrumente pe care aș dori să le ating și să le învăț emisia, așa că am hotărît să îmi desființez colecția de instrumente muzicale. Chiar ieri am mai scos patru din casă, după ce au plecat alte zece.

Am început să vînd, să dăruiesc către tineri care au nevoie de încurajare (în contextul bursei Nicolae Moldoveanu), să donez către instituții și biserici. Mîine mai pleacă două.

Este dulce-amară ultima oră în care știi că atingi un instrument de care te desparți. Astăzi am cîntat probabil ultima dată la bass-ul meu fretless cu 5 coarde. Nu știi cînd te mai întîlnești cu acel grif. Sunetul lăutei care îți pătrunde pentru ultima dată în stern? Armoniul care emite pentru ultima dată sunete din muzicuțele suflate din burduful acționat cu picioarele?

Patimile de colecționar sînt patimi grele. Tot timpul tînjești după … încă unul, încă un instrument … și pe acesta aș dori să îl cînt, și pe acesta aș dori să îl ascult … Niciodată nu ajungi la capăt. ”Inima omului este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea.” Sîntem căzuți să strîngem pumnii adunînd toată viața.

La fel se va întîmpla cu bicicletele și cu arcurile. Simplificăm! Ne eliberăm viața! Încercăm să ne descîlcim dintre și de lucruri.

Ascultînd Bach: pare atît de simplu, este atît de complex. Precum Evanghelia. Poate fi înțeleasă de un copil de trei ani, dar pune dileme imposibile geniului. Însă în parcursul hermeneutic trebuie să te descîlcești din mătasea broaștei în care nu poți înota. Nici cel mai bun înotător nu poate mișca mîinile și picioarele între algele ucigașe. Astfel lucrurile ne pot ucide libertatea călătoriei.

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Biciclete, disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Lauta | 1 comentariu

La mulți ani, Megatitan (partener Hospice Emanuel)!

Firma Megatitan împlinește astăzi 18 ani. Megatitan a susținut de-a lungul ultimilor ani inițiativele în favoarea Hospice. Ultima? Ciclatonul din acest an Oradea – Auschwitz 2019.

 

Iată ce spune Ioan Bălan astăzi:

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare | Lasă un comentariu

”Învață textul, învață pe de rost textul, apoi vei fi liber …” Sir Anthony Hopkins

Am predicat în multe locuri, dar în unele biserici de la țară am întîmpinat următoarea problemă: dacă aveam schiță în față se considera că predica nu era ”unsă”, nu era de la Duhul, era din … cărți, filozofii personale …

Vreo doi ani de zile am avut agonii, pentru că sînt foarte timid prin structură și am nevoie tot timpul de sprijinul scrisului. Sînt dezorientat cu totul fără text. Uit, dacă cineva din sală se uită urît la mine. Este de ajuns să apară un zgomot neprevăzut și uit șirul gîndurilor. Schițele îmi erau absolut necesare.

Dar…

Continuă lectura

Publicat în exerciții de admirație, inventarul stricaciunilor spirituale, Pt. studenţii mei | 6 comentarii

Dacă cineva spune că se pocăiește de ceva, putem să ne îndoim de pretenție? – cazul Benny ”Hienă” Hinn

 

Publicat în Biserica Baptista, inventarul stricaciunilor spirituale | 1 comentariu

Banii rămași din donațiile cicliștilor care au participat la Turul Auschwitz 2019 au ajuns la Hospice pentru proiectul ”Mai dăruiește-mi o oră!”

Așa cum am procedat și în anii anteriori, fiecare dintre cicliștii care au participat la evenimentul ciclistic anual IN MEMORIAM, vezi detaliile AICI și AICI, a donat sensibil mai mult decît suma necesară pentru acoperirea tuturor costurilor.

Astfel că astăzi am donat la Hospice 2570 lei (echivalentul a 500 de lire sterline) plus 1410 lei (echivalentul a 300 de euro), adică 3980 lei, din partea participanților (direcți sau indirecți) în acest proiect pentru inițiativa noastră din acest an: ”Mai dăruiește-mi o oră!” – MDO.

Pe lîngă acesta, din partea principalului sponsor al evenimentului, firma Megatitan din Beclean, va urma o altă donație tot în dreptul inițiativei MDO.

Vă mulțumim și nu ne uitați! Pacienții Hospice contează pe susținerea dumneavoastră!

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Anunturi, HOSPICE | 2 comentarii

De ieri, vineri, 30 august sîntem parte din Biserica Creștină Baptistă ”Harul” din Mierlău

Ieri, Vineri, 30 August, 2019 biletele noastre membrale ca familie au ajuns de la Biserica Creștină Baptistă Sfînta Treime din Aleșd, la Biserica Creștină Baptistă Harul din Mierlău, județul Bihor.

În urma unui proces mai lung în care am stat înaintea lui Dumnezeu ca să primim călăuzire cu privire la biserica noastră ”de metanie”, adăpost spiritual pentru o vreme, așa am simțit ca familie: să mergem spre Biserica Harul, așezată pe dealurile minunat unduite și împădurite ale Mierlăului, comuna Hidișel.

Continuă lectura

Publicat în Anunturi, Biserica Baptista | Lasă un comentariu

Biserica Creștină Baptistă ”Sfînta Treime” din Aleșd are un nou pastor. Slujba de instalare se va desfășura Duminică, 25 August, 2019

După o perioadă de post și rugăciune, de căutări intense, Biserica Creștină Baptistă Sfînta Treime din Aleșd, biserică în care am slujit în perioada 1995-2019 (cu o întrerupere de 5 ani), și-a ales un nou pastor.

În data de 11 August 2019, în urma unei Adunări Generale Extraordinare, final al unui proces de aproape 7 luni în care am fost implicat ca pastor girant delegat de Comunitate, Biserica l-a ales drept pastor pe fratele Sabin Văran, care a slujit pînă acum la Moldova Nouă.

Mîine, 25 August 2019, începînd cu orele 9.00,  va avea loc slujba de instalare, timp de sărbătoare și celebrare a harului și suveranității atotștiutoare a lui Dumnezeu.

Sărbătoarea va continua și după-amiaza, începînd cu orele 17.00.

Pentru mine aceste luni de căutări, din februarie pînă acum, timp în care am funcționat ca pastor girant, au reprezentat un timp în care am învățat multe lucruri despre modul în care Dumnezeu Își călăuzește și Își păstorește Mireasa ca Mare Păstor.

Continuă lectura

Publicat în Biserica Baptista, Zidul rugăciunii | Lasă un comentariu

Bihon despre inițiativa ”75 de ani de la deportarea evreilor din Cluj”, ”in memoriam Eva Mozes Kor” și ”pro Emanuel Hospice”

Mă bucur că inițiativa noastră a fost remarcată de presa locală. Poate așa prind curaj și alții. De această dată eu nu am fost pe bicicletă. Am făcut asistență rutieră. Am deja două drumuri la Auschwitz pe bicicletă. Sînt veteran. Am dat ocazia altora să se bucure de acest fel de pelerinaj. Este mai greu să stai în mașină, să alergi după resurse, apă, să mergi la defecțiune sau pană decît să pedalezi.

Punctul de plecare - zona Fabricilor de Cărămidă

Punctul de plecare – zona Fabricilor de Cărămidă

Un grup de unsprezece ciclişti, împreună cu capelanul Marius Cruceru, au dat start-ul la Cluj, joi dimineaţă, turului memorial „75 de ani de la deportarea evreilor din Cluj – In memoriam Eva Mozes Kor”. Aceștia vor pedala, timp de cinci zile, până la Auschwitz, cu scopul de a atrage atenţia asupra Holocaustului şi de a aduna fonduri care să le asigure ore de îngrijire paliativă pacienţilor Hospice.

Punctul de sosire - Auschwitz

Punctul de sosire – Auschwitz

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Biciclete, cugetări de pe bicicletă, HOSPICE, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | 1 comentariu

În sfîrșit am ”acoperit” 5000 de km, adică 5000 de euro pentru campania MAI DĂRUIEȘTE-MI O ORĂ! – Hospice Emanuel

În turul Auschwitz 2019 am ”acoperit” (sistemul campaniei este astfel: fiecare km se transformă într-un euro donat) exact 5000 de km. Ne mai lipseau 20 de km. Cu ajutorul lui Beniamin Buciuman, Cosmin Golban, Ionuț Simuțiu și al lui Noah, am acoperit ce lipsea ca să ajungem la 5000 de km.

În prima zi am alergat 9 cicliști. Ni s-au alăturat Betty Crecan și Alexei Miclea, fiecare cu cîte 110 de km.

Apoi Gică Blidariu, Paul Tarce, Beniamin Ciuclea, Beniamin Buciuman, Vasi Szeman, Cosmin Golban și Ionuț Simuțiu au parcurs fiecare cîte 680 de km.

6807= 4760 km parcurși de către cei 7

4760 + 220 = 4980 km parcurși în tur.

4980 + 20 parcurși acum = 5000 km.

Iată Flybys, pentru cei care ne urmăresc pe Strava.

PRIMA ZI

A DOUA ZI 

A TREIA ZI 

A PATRA ZI 

A CINCEA ZI 

A ȘASEA ZI 

A ȘAPTEA ZI 

 

Le mulțumim acelora care au donat deja și care încă intenționează să doneze pentru Hospice Emanuel.

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Biciclete, cugetări de pe bicicletă, HOSPICE | Lasă un comentariu