S-au dus! S-au dus pe apa pandemiei … și colindele prin case, serile de tineret, slujbele de Ajun, de seara de Crăciun, de a doua zi de Crăciun, dimineața și seara, de … a treia zi de Crăciun, de Ajun de An Nou, de prima zi de An Nou, și dimineața și seara și … dimineața și seara, s-au dus corurile, fanfarele, orchestrele … cel puțin pentru o vreme, poate că pînă după Paște … Cine știe?

S-au dus pe apa pandemiei, programele, festivismele, poeziile, colindele repetate și iar repetate.

Ne-a luat Dumnezeu toate acestea sau ni le-a luat Satana?

Nu știu cum să o spun, ca să nu fiu interpretat greșit, dar … ascult Cuvîntul care spune: ”binecuvîntați pe Domnul în orice vreme!”.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a priponit, ne-a liniștit, ne-a ”domesticit” în sensul etimologic al cuvîntului, adică ne-a închis în case, ne-a luat urările strigate, ”pupăciunile” adesea ipocrite, îmbrățișările formale, revelioanele golite de spiritul înnoirii autentice, Crăciunurile împopoțonate.

Îi mulțumesc acum lui Dumnezeu că pot cînta ”SILENT Night” cu accent pe SILENT! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru înomenire, pentru că a venit la noi discret, cuibărit, jucîndu-se de-a v-ați-ascunselea cu marii vremii Lui, fără triumfalisme gogonate.

Ce bună șansă să recuperăm ”spiritul autentic al Crăciunului”! Oare chiar așa de greu ne-o fi să stăm liniștiți fără chermeze, bairame, chefuri și petreceri, bucurîndu-ne de familia restrînsă?

Chiar așa de greu ne este să stăm locului, fără a cutreiera ca viespile date cu fum magazinele în febra cumpărăturilor fără rațiune?

E vremea să ne amintim cîștigul păstorilor după întîlnirea cu Pruncul și Părinții Acestuia:

Continuă lectura →

În urmă cu ceva timp, o lună și ceva în urmă, scriam despre leul cu două cozi de lîngă Mall-ul Lotus din Oradea, un adevărat pericol pentru copii, pentru cei care merg neatenți, uitîndu-se în ecranul telefonului mobil.

Am sesizat problema în stînga, în dreapta (mai ales în dreapta, pentru că Oradea are conducere politică de dreapta 🙂 ) și pe rețelele de socializare.

Ce surpriză credeți că am avut de Ajunul Crăciunului? Problema s-a rezolvat. Nu știu cînd și cum, dar s-a rezolvat, chiar dacă la conducerea primăriei nu mai este domnul Bolojan, ci ucenicul dînsului.

Dacă lucrurile merg tot așa … Bucureștiul poate sta liniștit storcînd coșul noii guvernări pînă la Mărțișor. A fi cu adevărat european, occidental, înseamnă și pricepere în autoguvernarea locală, regională. Orientalul așteaptă comanda de la Stambul, își cere voie să respire de la sultan, elvețienii și nemții o duc bine, fiind bine împărțiți pe regiuni bine guvernate.

Iată dovezile foto:

Continuă lectura →

Dragii nostri colaboratori,

Vă mulțumim din suflet pentru că ați investit împreună cu noi în pregătirea noilor generații de tineri pentru lucrarea în Împărăția lui Dumnezeu.

Cu ocazia Sărbătorii Nașterii Mântuitorului dorim să vă facem o surpriză. Vrem să colindăm la dumneavoastră acasă.

Nu vă faceți griji! Nu facem deranj, nu stăm mult, nu servim dulciuri, nu călcăm covoarele. Vrem doar să aducem bucuria Nașterii Mântuitorului și mergem apoi mai departe.

Vă rugăm să ne deschideți una dintre ușile de mai jos!

Continuă lectura →

În ultimul timp, în perioada aceasta dificilă, grupa de la Litere anul III, din cadrul Universității Emanuel a reușit să termine un proiect îndrăzneț, care s-a desfășurat la cursul de Jurnalism, curs predat de Dr. Daniel Burtic.

Iată ce spune una dintre participante la proiect:

Sperăm să vă placă și să o luați ca un cadou din partea noastră, în pragul Sărbătorilor Nașterii Domnului!
Am încercat prin această revistă să punem în lumină mersul școlii noastre în timpul pandemiei, analizând atât aspectele frumoase, cât și neajunsurile acesteia, dar să și întărim legăturile dintre secții, într-o vreme a distanțării.
Nădăjduim că am reușit în această misiune a noastră și că veți poposi câteva clipe în lectura ei.

Revista se poate răsfoi dând click aici

Cu mare drag, Sărbători fericite în Hristos!

Grupa de Litere III

Există o vîrstă optimă la care trebuie să mă căsătoresc?

Trebuie să mă căsătoresc?

Este celibatul o opțiune pentru mine?

Este prea tîrziu să mă căsătoresc cîndva, dacă acum nu s-a ivit persoana potrivită?

Dacă nu am găsit pe cineva potrivit, oare nu trebuie să îmi renegociez standardele?

Dacă le renegociez, unde să mă opresc? Cît de jos pot merge?

Mă tem că mă voi căsători din disperare sau din cauza presiunii familiei sau a prietenilor …

Toate acestea sînt întrebări legitime dar, ca unul care m-am căsătorit foarte devreme, nu le-am trăit pe propria piele, însă le-am trăit alături de prieteni, rudenii, enoriași.

Continuă lectura →