Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
Interesant! Eu as spune ca toata muzica este crestina. O teorie simpla, redusa chiar! Muzica a aparut datoria (nu „din cauza” :)) nevoii omului de a exprima sentimente religioase. Consider ca explozia in dezvoltarea instrumentelor si a muzicii se datoreaza lui Bach. Bach oare pentru Cine a compus si interpretat? Raspunzand la aceasta intrebare putem afirma fara a-l supara pe Marius ca toata muzica este crestina. (manele, pop si muzica acelor „beautyfools” – mi-a placut acest joc de cuvinte – nu intra in categoria muzicii pentru mine).
Acest subiect este pe gustul meu, mai ales dupa „tirada” de aseara. Multumesc!
te contrazic, Ioana, nu toată muzica exprimă sentimente religioase.
Muzica exprimă tot felul de stări și cînd ne vine să cîntăm nu întotdeauna ne vine de dragul lui Dumnezeu.
există muzică compusă cu o agendă satanistă în minte.
Eu cred ca originile muzicii au fost acolo, starnite de sentimente religioase. Nu contesc faptul ca acum exista prea multa muzica „anapoda”.
„nu contest”
Am ascultat marturia unui frate cu 3sau 4 copii,care a fost in Cer,trecand printr-o moarte clinica.Acesta spunea ca a auzit Acolo, o muzica cum nicaieri pe pamant nu a auzit vreodata.
Cred ca muzica bisericeasca trebuie sa fie astfel incat doar sa incante inima si sufletul,intocmai ca si Cuvantul;
daca si muzica ar fi inspirata de Duhul sfant,ar merge la orice inima care traieste prin Duhul.
Nu ne putem permite sa introducem gusturile noastre omenesti
in Biserica.
Cand Duhul te-a inspirat si ai ales cantari care au fost puse pe note si versuri de oameni care au trait prin Duhul
alegerea ta place Domnului,Casa este a Lui,e un loc sfant,
lucru care se uita ades.
Daca imi place sa haulesc laudandu-l pe Domnul,ca nu mai incape bucuria in mine,apoi o fac pe munti si dealuri,ca David,sau la mine acasa,sau cu fratii in excursii..insa respect Casa Domnului si nu oblig fratii cand intra sa se inchine sa le vina sa o ia la santoasa cand imi vad toate instaltiile muzicale in fata ochilor.De fapt unii au confiscat muzica in adunare,incat si la cantarile comune ies cate 6 cu microfoanele,nu le ajunge corul,fanfara,corul mic,ci trebuie sa ne acopere cu totul,pe noi turma Domnului
nemailasandu-ne bucuria de a canta impreuna.Cred ca ar trebui sa se schimbe atitudinea celor are ies in fata sa cante,fata de trupul tacut care asteapta slava viitoare;
vedetele si-au primit rasplata(teama mi-e ca si plata aici)
Suna minunat cand,cateodata un pastor incepe sa cante simpu si il urmeaza biserica intr-o dulce armonie.
in cea mai mare parte sunt de acord cu ce ai exprimat in comentariu, ce am a adauga, daca imi permiti, este faptul ca Biserica, Casa Domnului nu e o cladire formata din 4 pereti ci formata din noi, copii Domnului care suntem madulare in trupul Sau.Nu ne manifestam intr-un fel acasa in prezenta Duhului Sfant si altfel ne manifestam in Biserica, asa cum tinem in randuiala si administram treburile in Casa Domnului, fiind preocupati in permanenta de toate randuielile ei, in acelasi fel, chiar mai minutios si cu mai multa ravna si dragoste trebuie sa ne preocupe templu in care locuieste Cristos, adica trupul nostru.Daca in Casa Domnului ne manifestam intr-un fel si in esenta interiorului nostru(Templul lui Cristos)manifestarile poate sunt cu totul diferite, atunci care suntem noi?!Tot ceea ce facem si ne manifestam trebuie sa ne comportam in asa chip incat sa-L Slavim pe Dumnezeu, sa-l zidim pe fratele nostru si in acelasi timp spre cresterea noastra spirituala.
As putea extinde afirmatia pe care ati facut-o la Credo TV si as afirma ca nu exista stat crestin, exista decat crestini care fac parte dintr-un stat (oricat de mare ar fi numarul lor). Daca am gandi asa am putea, probabil, sa lasam la o parte ura pe care o purtam acelora care sunt diferiti de noi desi fac parte din acelasi stat.
absolut corect. Tocmai asta este una dintre trăsăturile creștinismului, se substrage de la tot felul de confiscări de acest gen. Cristos nu a venit să instarueze o artă creștină, o muzică creștină, o arthitectură creștină, o instituție creștină, o univesitate creștină… a venit să facă ucenici… adică creștini. Aceștia pot face tot felul de lucruri, mese, scaune, doctorate, poezii.
Cu statul problema se complică și mai mult. A încercat Calvin să creeze un teritoriu special la GEneva. Uite ce a ieșit.
Mi-a placut citatul. As vrea sa-l adaug in fisele mele la capitolul „muzica”. Ai cumva referinta exacta?
Adrian, nu am referința exactă, numai autorul. Așa l-am primit și eu.
In aceasta seara am vazut pe Mezzo un pianist exceptional. De mult nu am fost atat de impresionata de o astfel de interpretare la pian! Atatea culori in sunet cu un instrument atat de „brut” in ce priveste culoarea de sunet! Am cautat prin youtube special pentru a vi-l putea recomanda.
Iata-l:
Mulțumim, cred că trebuie pus separat. Foarte frumos!
Oare cum ar suna același pianist pe clavecin?
Eu ma intreb cum ar suna in sala de concert. Daca la tv si prin boxele de la computer se pot auzi atatea culori si instrumente cu un simplu pian…E fascinant! Un pianist al zilelor noastre. Meria sa-i cumparam CD.urile.
Ar suna cu totul altfel. Clavecinul este un instrument pe care se pot face nuante decât cu foarte multa greutate. Clavecinul, este un instrument cu coarde ciupite faţă de pian la care sunetele sunt obţinute prin lovire (ca la ţambal).Mecanismul clavecinului este facut in asa fel incit actionarea clapelor nu afecteauă calitatea sunetului rezultat prin ciupirii corzilor. La pianele moderne tuseul, actionarea clapei, poate declansa diferite calitati si mai ales intensitati de sunete. Deci…. Nu mai ca J. S. Bach si-a intitulat una dintre lucrarile cele mai frecvent cintate si extrem de bine facute Clavecinul bine temperat….. Iar noi ascultam creaţiile sale cu experienţa auditiva a intregii muzici care s-a revarsat peste urechile noastre de dimineaţa până aproape în zori. Asta înseamnă experienţa JM Jare, Ysao Tomita, Musorgski+Ravel, Susa, Lloyd Webber, Penderecky, Lutoslawsky, Niculescu, sau contemporanii noştrii maneliştii şi BUG Mafia şi tot ce se mai aude pe stradă şi la decolarea avioanelor şi în timpul mersului cu rablele noastre de autobuse care clănţăne din toată tăblăria. Aşa că…..
ah, abia anul acesta am văzut toate schitele despre clavecin, chiar am intilnit un constructor de clavecine, cel cdare a facut clavecinul din sala de expozitie de la Hora.
Este absolut fascinant, dar si mai greu de intretinut.
înţeleg ce spuneţi… ce mă fascinează din nou pe mine este că pe vremea lui Bach era foarte multă linişte.
Adică, nu puteai să îţi pui lăuta să cînte tot timpul pe computer in timp de lucrezi…
nici nu existau youtuburi prin care să obţinem clavecinisşti concertişti la comandă.
singura posibilitate eramuzica live.
1. trebuie neapărat să fac să vă parvină acel disc a lui Ratko Delorko in care acesta face o succintă istorie a instrumentelor cu clape, a literaturii scrisă pentru acele instrumente, dar și animații legate de mecanismele de producere a sunetului, de la clapă la coardă.
2. Avem o imagine destul de departe de realitatea istorică în legătură cu proporția cântatului și a culturii, în general, în viața trăitorilor epocilor trecute. Despre Renaștere aveam la un moment dat impresia că era o vreme în care toată lumea cânta aproape tot timpul motete și madrigale, rostea poezii de Petrarca și Dante și locuia în clădiri, de regulă palate, construite după modele antice și respectând proporția de aur, iar pe pereți aveau picturi de Leonardo și pretutindeni statui cel puțin de Leonardo. În realitate muzica era extrem de rară în viața de zi cu zi. Se auzeau semnalele turmerilor, a acelor fanfariști care însoțeau alaiurile și semnalau intrarea lor la un personaj important, se mai putea asculta muzică în slujbele de la unele mănăstiri mari, sau catedrale importante. Desigur mai existau și fanfarele care mărșăluiau în fața trupelor pornite sau venind de la războaie. Dar dacă ne uităm mai atenți pe harta Europei secolelor trecute astfel de focare de cultură erau extrem de rare, iar spațiul dintre ele era aproape vid în materie de cântat, așa cum îl concepem noi azi. Acasă mama ii cânta copilului ca să=l adoarmă, deci restul lumii nu o auzea. Nici fluierul păstorului nu era obiect de admirație estetică, era auzit doar de el și de animalele pe care le grupa în jurul sunetelor produse. ORchestrele în secolul XVII,chiar XIX erau cam 10,15 în toată Europa. Mai erau cei care colindau Europa, lăutari la noi, minesangeri, meistersiengeri în spațiul germanofon sau troubaduri ori trouveri în spațiul francofon și cu siguranță că mai erau și în Italia sau Spania perosnaje, culte și itinerante, chiar începând de prin secolul X. De pildă există un personaj denumi în latină Orlando Lassus, în italiană Orlando di Lassus sau în franceză Roland de Lassus, asta pentru că era cunoscut în acele spații și scria muzică vocal instrumentală sau corala în limbile respective egal de bine și corect. Dar toate aceste @surse sonore@ au fost extrem de rare. Doar de la electrificare sau cum am denumit perioada @Galaxia Edison Marconi@ totul a devenit accesibil pentru oricine, Păcat că nu există nici acum un manual sua o școală în care să se învețe regulile de întrebuințare a acestei democrații. Așa că încetul cu încetul muzica live trece undeva într-un plan III către IV și toată lumea se repede pe @conserve@ pierzând contactul cu actul re-creerii de către interpret a muzicii interpretate.
Ce inseamna Casa Domnului ? Cred ca exista o confuzie aici. Se confunda termenii. Templul din Vechime cu Casa Domnului sau biserica din zilele noastre (ca si cladire sau loc unde se aduna oamenii). Pai Templul nu mai exista ci traim in vremea templelor de pietre vii, sau cel putin asa ar trebui sa fie. Si noi construim templul sau, ma rog, il distrugem.Acum pietrele astea nu sunt faine si exacte, ci fiecare diferita, fiecare cu preferintele ei, cu mofturile ei daca vreti.Cum le potrivesti ca sa iti dea un edificiu spre Slava Domnului, well, Who knows?
Nu sunt pentru bubuituri si vedetism in biserica. Iubesc muzica corala mai mult decat orice fel de muzica dar nu trebuie sa ii oblig si pe altii sa le placa ce-mi place mie. Mie nu imi plac „orchestrele” astea ce se fac prin bisericile noastre, imi vine sa ma zgarii pe ochi cand aud o mandolina, daramite 20; si totusi nu ma duc sa le spun sa se opreasca.
Este o treaba prea fina ca sa vin sa spun ca numa asta, asta si asta e voie, e prea simplu asa, prea ciobanesc pot sa spun. Daca ar fi dupa mine, as face din toata biserica un cor mare si asa sa se cante.
Dar altul se zgarie pe urechi cand aude muzica corala, mai ales cantata prost ca in majoritatea bisericilor evanghelice.
Daca scoatem Prezenta Domnului din ecuatie, tot ce ramane din biserica este un club in care canta fals, unul de prost gust.
E nevoie de multa intelepciune.
Bine pusă problema .Ben.
Care este continuitatea dintre Templu și ceea ce noi numim azi CAsa Domnului.
ai dreptae, există confuzii pentru că în teologia protestantă ideea de spațiu sacru nue ste bine definită. Spațiu sacru, timp liturgic etc.
Eu am scris ceva pe chestiune și sper să scot la iveală peste doi ani. Problematica este foarte complexă.
nu este o chestiune care privesște gusturile în primul rînd, este o chestiune care privește atît educația cît și alte aspecte care trebuie discutate.
Ioana spunea că toată muzica este creștină. Nu sînt de acord nici eu cu această afirmație. Există muzică prin intenție destinată altor spații sau evenimente, prin tematică departe de muzica creștină. Eu mut doar accentul de pe produs pe producător, atunci apar alte chestiuni care trebuie judecate, intenția, tematica, destinatarul planificat etc.
Corect.. prezența lui Dumnezeu trebuie să fie în primul rînd luată în discuție și mai ales El ca primul destinatar al actului artistic.
Din pacate nu toata muzica este crestina, regret ca te contrazic ioana. Muzica crestina, daca vine de la numele de crestin, care la randul lui provine din numele Domnului Isus Cristos, nu poate fi manele sau tot ceea ce nu ma apropie de Cristos. Muzica crestina este acea muzica pe care atunci cand o asculti, te determina sa inaintezi cu pasiune pe calea crestinismului, si mai mult decat atat, te determina sa te inchini Domnului Cristos. Sunt anumite genuri si compozitii pe care cand le asculti practic te deculturalizezi,(gen manelele, care nu spun nimic), si nu mai vorbim de principii crestine.
@Brainerd
Nu ma contraziceti. Daca ati citi tot comentariul meu ati observat ca manelele nu exista pentru mine ca gen muzical. Am specificat chiar.
Am mai spus-o. Manelele merită un studiu separat. O prietenă a unui prieten din Franța a învățat românește ca să studieze fenomenul manelelor, cred că pentru o teză de doctorat.
aveti dreptate, iertare
Cred ca noi evanghelicii ne-am prea cramponat in anumite tipare in ce priveste muzica care se cant in Biserica locala, si vreau sa subliniez lucrul acesta pentru ca prea des auzim prin biserici ceva de genul „melodia asta nu merge in biserica, sau grupul cutare nu poate canta in biserica, EVENTUAL LA SEARA DE TINERET” eu cred ca o piesa buna, interpretata bine, cu niste cuvinte placute nu pot altceva decat sa ne inalte sufletul spre Dumnezeu. Sunt de acord cu ce spune Ciprian cred ca ar trebui sa nu mai privim cu coada ochiului pe cei care sunt diferiti de noi, in cantare, in inchinare. As vrea sa-ti spun Elisa, ca aici si acum cant asa cum putem mai bine dar suntem tot sub influenta umanului, ATUNCI si ACOLO vom canta sub influenta divinului.
In rest sa auzim numai de bine!
dacă este vreo pricină de scandal ușor de scos la iveală în multe dintre bisericile noastre, atunci este legat de muzică.
Păcat! Asta arată maturitatea bisericilor noastre. Avem alte chestiuni mult mai grave de discutat din punct de vedere teologic decît acestea. Sînt cîteva cărți bune apărute în ultima vreme referitoare la subiect. Editura Făclia a făcut o treabă excelentă prin traducerea unor cărți care ar putea porni discuții seminale.
O chestiune care nu=mi intră deloc în pătrățicile mele de înțelegere este legat de volum, volumul la mlute dintre aceste trupe de P and W.
Cred ca exista atatea trupe de P and W tocmai pentru ca biserica permite si promoveaza acest concept de „a canta oricum, daca e din suflet e primit”. Gresit! Mare eroare. Ce ar fi daca eu brusc simt ca Il pot slavi pe Dumnezeu practicand medicina? Studiez putin de capul meu, si ma apuc sa scot apendice. Nu conteaza daca e tocmai bine, e din suflet! Din toata convingerea! Credeti ca s-ar lasa cineva pe mana mea?
bine pusa problema. eu unul sint satul de diletantism in acest domeniu, incurajez in schimb amatorismul.
Aproape ca as fi in acord cu cele spuse de tine, doar ca sunt atatea lucruri, atatea stari care contrazic enuntul facut in comentariu.Ma intreb ce s-ar intampla daca dupa cele spuse de tine, cei care nu au studiat conservatorul sau alte forme de invatamant in domeniul muzical, nu ar canta in Biserica si nu si-ar manifesta bucuria sau alte stari in fata lui Dumnezeu prin cantec?!Daca Biserica nu ar permite asta, atunci dintre peretii acestora nu s-ar mai ridica Slava Domnului prin cantare duhovniceasca,decat in Biserici care-si permit asta, ori stim foarte bine cate biserici isi permit o persoana cu asemenea veleitati si studii.Oare Dumnezeu are nevoie de cantarea noastra, are nevoie de rugaciunile noastre?! Eu am nevoie sa-I cant, sa-L proslavesc prin cantare,cu fiinta mea intreaga, pentru tot ce a facut pentru mine, fiul cel pierdut.El are cor de ingeri care nu poate fi egalat de nici un cor pamantesc, ba mai mult, imi este spus imperativ in Efeseni5:19 „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului” . Oare eu ce ar trebui sa spun: ” Doamne asteapta pana ce am bani sa-mi cumpar o vioara, pana voi avea bani si timp sa fac conservatorul, dupa aia Te voi lauda si cu cantarea?!” Nu, ce il laud incepand de azi, din acest moment decand am cunoscut binecuvantarile Sale si pe urma daca va fi cu voia Lui, fac si conservatorul.Joseph Haydn a fost unul dintre cei mai cunoscuti clasici Vienezi, iar prima parte a formarii lui muzicale s-a intamplat nu in compania unor muzicieni celebri ai vremii ci studiind de unul singur, autodidact,ba mai mult si-a castigat existenta din asta o buna bucata de vreme. Daca acest om recunoscut ca fiind unul dintre monstrii muzicii clasice, a reusit, putem reusi si noi, cu atata tehnologie la indemana macar sa cantam daca nu pe note atunci dupa ureche.Daca te apuci de chirurgie, sa ne anunti, nu ar fi exclus ca cineva sa se de-a pe mana ta, daca tot pui mare suflet in asta, dacat pe mana unuia cu multa scoala medicala dar inima de macelar.
Punctul dvs de vedere este interesant. Joseph Haydn a trait intr-o vreme in care nu exista chitara bass. Muzica nu era atat de dezvoltata cat este acum. Posibilitatile de expresie erau mult mai reduse. Legile armoniei mult mai stricte. Cu alte cuvinte, existau in muzica mai putine cunostinte de asimilat. A fost intr-adevar un geniu muzical si parintele simfoniei, dar a studiat pentru aceasta si s-a perfectionat continuu.
Nu sunt impotriva autodidactilor, ba chiar ii incurajez. Dar nu credeti ca pentru a scrie o poezie trebuie sa inveti putina gramatica inainte? Pentru a repara o masina trebuie sa inveti putina mecanica auto in prealabil? Pentru a picta trebuie sa te familiarizezi cu pastelul? Pentru a opera oameni iti trebuie ani de studiu si practica medicala? Cred ca la fel este si cu muzica. Nu trebuie sa o practice numai cei care o studiaza, dar cei care o practica TREBUIE SA O STUDIEZE inainte de a iesi sa cante, cu atat mai mult cand Ii canta lui Dumnezeu!
Nu ma apuc de chirurgie :). Mai am inca FOARTE MULT de invatat in domeniul muzicii.
dar exista Contrabassul.
Exemplul dat de dvs. se aplica unui om, cantatul se adreseaza lui Dumnezeu si este si spre invatatura omului si marturia crestina in fata celorlalti.
Da, unii ne scot apendicele cu basul. Il imping pana iese. Si pancreasul si stomacul, tot. Nu le mai simtim, desi sunt tot acolo (sau poate mutate putin) 🙂
Formatii de hard rock, satanice, stiu muzica foarte bine si, din acest punct de vedere, canta exceptional, dupa nota. Nu doar atat ne trebuie noua. Degeaba avem urechi bune si glasuri fermecate, daca slujim altui imparat. In razboaie viteji sunt si de partea dusmanului.
Fr. Cruceru zicea ca din pacate suntem pusi sa vorbim despre muzica, pe cand sunt altele mai importante. Adevarat. Si suntem fortati sa vorbim despre multe forme si chestiuni de implicatie, mai degraba decat esentiale si de prima importanta. Dar, daca acestea sunt nevoile, inseamna ca aceasta este starea bisericilor.
Daca zidul e spart, trebuie zidit tot, fie ca e mai mare spartura (deci zidul mai mult de refacut), fie ca e mai mica.
Aud de multe ori afirmatii de acest gen, ca e prea lumesc sa cati pe melodia cutare, ca genul ala de muzica e satanista sau cine stie alte de acest fel.
Am avut discutii serioase pe aceasta tema, desi nu ma pot declara un adept al oricarui gen de muzica, pentru ca nu le pricep, pot afirma si consider ca atata timp cat este spre Slava Domnului si din inima e acceptata sau acceptabila.Cine as fi eu sa judec ca un anume frate prefera muzica de tip folck, sau un altul, genul clasic care-i adoarme pe unii,ori altii opereta care-i irita pe creier pe altii, pop, rock, hip-hop,etc.???!! Repet, cu multe nu ma simt confortabil, dar spunea intr-un alt subiect Marius ceva legat de diversitate, suntem diferiti si trebuie sa acceptam asta.Daca place Domnului imi place si mie.Nu demult am cumparat toate echipamentele necesare pentru sonorizare intr-o Biserica de la tara, nu pentru ca ar fi fost atat de necesar pt cei mai multi, ci pt ca sunt vreo 2-3 batrani care nu mai aud predica, mi-am spus ca daca unul dintre ei pleaca de la Biserica mai zidit pt ca a putut auzi predica avand sonorizare, atunci merita toata investitia.Daca unul dintr-o biserica la primit pe Domnul sau e mai zidit cu acea cantare care poarta un gen pe care nu-l ador eu, atunci a meritat sa fie cantata.
Cine credeti ca stabileste ce Ii place Domnului? Cu siguranta nu noi… Daca studiem Cuvantul lui Dumnezeu incercam sa-I intelegem atributele divine. Intelegem ca este PERFECT in dragostea Lui. In acest caz, si noi trebuie sa tindem spre perfectiune cand Ii multumim!
draga Ioan, s-ar putea ca cel despre care spui că este zidit să fie zidit și din pricina ignoranței sau prostului gust.
și de acestea se ocupă Biserica. Si-a asumat și alte dăți rolu învățătoresc.
E relativ Marius, sa spun ignoranta sau prost gust doar pt ca eu ma gasesc la un alt nivel si pentru ca nivelul meu de cultura este raportat la nivelul meu intelectual?! Eu nu imi permit asta, care e zidit e zidit fara sa ma pun sa studiez pricini pe care cel mai probabil ca nu le voi intelege cu privirea de acum.Dumnezeu a avut rabdare cu mine, asezat pana nu de mult intr-o ignoranta pe care acum nu mi-o pot explica, m-am hranit cu biscuiti si mar razuit ani intregi dar Slava Domnului ca azi pot sa mananc si putina carne.Daunazi am discutat cu un prieten drag,frate, e director de banca, povestind despre lucrarea evangheliei mi-a relatat la un moment dat o experienta de-a lui intr-o Biserica de etnie rroma, cat de zidit s-a simtit la ascultarea cantarilor iterpretate de ei, probabil ignoranti in materie muzicala, cum se poate sa fi fost si de prost gust pentru mine sau altii hranit, dar nu am gasit nici un argument sa spun ca fratele meu,pe care nu-l pot cataloga ca un ignorant, n-a simtit prezenta Duhului in acea Biserica.Contrastul dintre interpreti si cel zidit, in cazul prezentat real, e imens din punctul nostru de vedere, dar in fata lui Dumnezeu e egaliate.
Am fost si eu intr-o biserica de tigani spanioli care cantau SUPERB. Aici se impune o discutie despre diferenta dintre autentic si kitsch. Muzica tiganilor este autentica, la fel si muzica gospel. Dar acest „pop crestin” si alte baliverne promovate astazi sunt doar niste kitsch.uri.
Cu totul de acord!
asta voiam să îi spun şi eu lui Ioan!
aici cred că a răspuns Ioana, referindu-se la autenticitate.
perfect de acord!
Aici sunt de acord frate Marius cu dumneavoastra. Nu trebuie sa fii profesionist ca sa poti canta in biserica. Insa daca ai o mana de oameni care mai stiu cate ceva despre muzica, care mai sunt si interesati sa ridice putin nivelul in ceea ce priveste muzica si vor sa ajute, e cel putin ciudat sa nu ii lasi pe ei sa se ocupe de treaba asta in biserica. Am gasit astfel de cazuri pe la noi. Unii care habar nu au ce inseamna sa dirijezi un cor, care aveau studenti la Conservator in cor dar care din mandrie, nu ii lasa pe ei sa faca nimic. Am trait si eu astfel de momente.
Delicata problema aceasta a muzicii in biserica pare-se. Se vede dupa numarul celor care comenteaza. Astept cu nerabdare ceva la lumina tiparului in aceasta problema. Ceva care sa priveasca lucrurile obiectiv care sa nu sara direct in tabara vechiului sau noului. Sunt prea multe dintr-astea „usoare” pe piata ca sa mai pot crede pe careva.
da, este un subiect de interes si va mai fi.
Să avem un an cu o muzica mai buna!
Bun pianistul, mult feeling. Cred ca in sala de concert ar fi ceva extraordinar. Interesant, Maestrul Celibidache tocmai de-asta nu facea inregistrari. Pentru ca prin ele ,zicea el, nu poate transmite intreaga emotie, tot acel sentiment care te copleseste in sala de concert, si ca toata tehnica asta nu poate reda cu adevarat „te real thing”
Interesant ca la televizor sau la computer poti adormi pe muzica,te poti plictisi, la un concert bun nu cred ca se intampla
@BenO
Aveti dreptate. Mult feeling, dar si foarte multa stiinta si cunostinte muzicale. Sergiu Celibidache avea o teorie conform careia muzica trebuie sa se desfasoare in timp armonic. Adica trebuie citita pe verticala. Astfel alegea tempo-urile pentru orice lucrare. Si da, era impotriva inregistrarilor.
Sergiu Celibidache este nu numai dirijorul meu preferat, ci si estetul meu muzical preferat.
interviurile cu el sint exceptionale.
sa vedeti video cu repetitiile pentru Bruckner.
absolut fascinant.
da, era notiunea de happening, impotriva inregistrarilr, un eveniemnt care are loc o data si gata. este unic
muzica live versus muzica inregistrata… niciodata, cu niciun sistem audio nu vom reusi sa redam senzatiile din sala de auditii.
Ne sta in fire sa criticam ceea ce nu cunoastem si nu intelegem, daca nu te poti abtine, nu te apuca niciodata sa critici pe cineva decat dupa ce i-ai aratat cat de mult il iubesti.
Dumnezeu locuieste in Hristos intr-un mod in care nu locuieste in nimeni altcineva,dar Tatal vine si isi face locuinta si in noi;daca noi suntem acei in care se salasuieste Domnul,nu facem noi totul ca pentru Domnul?
Nu cantam noi ca pentru Domnul?
Cum poate suna o muzica in biserica in acest caz?
Cred ca sublima !
N-am mai da Domnului surogate,vedete,scartaieli,cu alte cuvinte nu am da orice.A-L preamari cu cantarea noastra
inseamna atat de mult.
Si cei care ies in fata nu ar mai fi atat de mandri de ceea ce fac!
Umilinta si smerenia au disparut,acest lucru e una din problemele inchinarii prin muzica.
De ce sunt oare de acord cu ce spui elisa?
Terminologia ne da bataie de cap. NT nu vorbeste despre muzica crestina, dar vorbeste despre cantarea duhovniceasca. Cine nu stie ce inseamna duhovnicesc, nu va sti nici ce inseamna firesc, lumesc, pamantesc. Dupa multa lectura si meditatie am ajuns la urmatoarea definitie: Cantarea duhovniceasca este scrisa de oameni duhovnicesti, pentru un scop duhovnicesc si este cantata de oameni duhovnicesti. Potrivit cu Ioan 4:23, inchinarea adevarata este in duh si adevar. Deci, inchinarea adevarata se adreseaza duhului nostru, nu fizicului nostru, si este reglementata de adevar (de Cuvant).
Dar fzicul, trupul nostru, este invelisul, cladirea care gazduieste duhul, tratam cu maxima exigenta si acest aspect, inchinarea trebuie sa fie exact asa cum spuni si citezi din Scriptura,”in duh si in adevar”, dar asta nu insemna ca este o lucrarea exclusiva a duhului si fizicul se poate manifesta in voie cum pofteste.Am aflat despre gesturi de genul; poate sa aiba inscriptii te tot felul pe tricouri, pot fi tunsi si vopsiti in cap ca oricum inchinarea este in duhul, cum poti trata oare asemenea afirmatii?!Inchinarea noastra nu trebuie sa fie deplina si desavarsita, cu toata fiinta spre sfintirea vietilor noastre?!Eu cred ca „voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra”(1Tim.4:3), in rest sunt de acord cu cele spuse.
Corect! Asta este cu totul alteva. Fiecare lucrare a noastra are un asepct DUHOVNICESC si unul FIRESC.
mutarea accentului este spre omul transformat. daca omul este duhovnicesc va face lucruri duhovnicesti cu o mireasma de la viața spre viață.
poate un om nenascut din nou să facă sau să cînte muzică duhovnicească? nu cred.
aici sîntem de acord!
Nu contest ca pianistul respectiv nu a depus un efort incredibil ca sa ajunga la un asemenea nivel, ca a transpirat multe multe ore langa pian. Insa doi pianisti care canta aceeasi partitura, amandoi perfect din punct de vedere ritmico-melodic, unul sa fie foarte bun si celalalt pasta. La un nivel foarte inalt talentul este cel care face diferenta. Pana acolo insa munca este cea care o face.
Aici vorbeste impotriva inregistrarilor: de la minutul 6
Enescu spunea parca… 99 la suta transpiratie… 1 la suta talent
inregistrarile .. au distrus ceva ce nu poate fi recuperat decit atunci cind asculti muzica live.
Orice miscare genereaza un sunet perceput de Creator ca muzica a odraslelor Sale.Unul dintre semnele mortii este rigiditatea , deci linistea.Muzica este o parte mica din inchinarea pe care ar trebui sa o aducem lui Dumnezeu.Doar Dumnezeu creeaza cu adevarat Iov 38:4-7
Noi doar scartzaim disonant in majoritatea cazurilor.
Nu orice linişte este linişte de moarte, Tudor!
Cît iubesc liniştea zgomotoasă a pădurii!
Exista o estetica a „uratului” …dar este un subiect prea vast.
Florian,
bine a zis:cantare duhovniceasca nu muzica crestina.
Uita-te acum pe Resurse crestine unde artisti canta cantece,nu cantari;artisti duhovnicesti trebuia sa li se spuna . 🙂
Necazul e ca prea multi se vor artisti,dar daca ii pui sa se roage ….
De ce un nenascut din nou face muzica in biserica si nu nou-nascutii sa faca CANTAREA din biserica?
Dupa aceea mai este si mandria…pana nu vom renunta la mandrie,pacatul capital pentru care Lucifer s-a facut drac ;nu vom avea o inchinare care sa nu fie respinsa de Domnul.
Fratii nascuti din nou ar trebui sa se preocupe mai mult de ceea ce se canta si de cine canta in Casa Domnului.
Muzica..sa o lasam lumii,noi sa cantam Cantarea,cum a facut Domnul cu ucenicii.
Petru Mackenzie, un predicator din Anglia, a predicat odată din cuvintele: „Şi ei cîntau o cîntare nouă”. El a zis: „Da, în cer.se va cînta. Cînd voi ajunge acolo, aş vrea să-1 am pe David cu harfa lui acolo, pe Petru, pe Pavel, pe Sila şi toţi sfinţii în jurul meu, adunaţi pentru cîntare. Iar eu, care ştiu bine cîntările din cartea noastră, să le spun: »Să cîntăm împreună cîntarea »Dacă eşti purtat de valul furios«. Cineva are să mă întrerupă, spunîndu-mi: »Petre, nu se potriveşte, aici nu mai eşti purtat de valul furios«. Voi zice cîntarea: »Sînt multe necazuri si-atîtea nevoi«. Dar la fel mi se va spune: »Petre, aici nu mai sînt necazuri şi nici nevoi«. – Atunci haideţi să cîntăm: »Sînt peregrin aici, în ţară străină« şi parcă-i văd pe toţi strigînd: »Petre, aici nu mai sîntem peregrini, s-a terminat cu asta, am intrat în moştenirea noastră«. Acolo se va cînta o cîntare nouă, căci cîntările de pe pămînt nu se potrivesc în glorie”.(Petru Popovici)
Foarte frumos, însă nu cred că sînt vrednic să cînt lîngă Pavel şi Sila, pur şi simplu n-am învăţat încă să cînt la lanţuri şi n-am învăţat percuţia la butuci!
1. Citim in evanghelii ca Domnul Isus a cantat „cantarile” ce se cantau la Cina Pascala. Domnul Isus ne-a lasat rugaciuni, discursuri, predici, invataturi, dar n-a scris nici o cantare. Intelegem ca era multumit cu cele existente. Sunt ingrijorat sa vad azi poeti si compozitori „crestini” care nu cunosc bine NT, dar scriu si compun cantari „crestine”.
2. Tinuta exterioara, pentru inchinarea bisericii, este reglementata de NT. Cu privire la gestica (fizica), ne supunem invataturii NT, altfel dam cu oistea in gard! Spre ex., Biserica nu este invitata la dans niciodata in NT.
3. VT se interpreteaza in lumina NT si nu invers.
4. Cata vreme este pe Pamant, Biserica se supune invataturilor date ei pt. aceasta perioada.
Har tuturor!
Amin şi aşa să fie!
Fr.Marius, ma tot gandesc la multitudinea de aspecte ridicate aici cu privire la muzica crestina, in acest context, incerc sa gasesc unele lamuriri la o speta.Intr-o Biserica mica, cu pana la 35 de membri,s-a constituit cu oarecare efort de convingere un mic grupulet de lauda(pentru lauda in Biserica).Biserica e formata in cea mai mare parte din frati si surori cu varste destul de inaintate, doar 4 sau 5 familii suntem pana in 45 de ani, dintre care una face naveta saptamanal din Oradea.O parte insemnata a acestui grup nu slujeste nici intr-un fel in Biserica si acesta a fost unul din motivele implicarii lor. Problema e ca unii fac acesta slujba de forma,nu e o adevarata inchinare din partea lor, aparte ca nu au o traire asa cum si-ar dori Domnul, adica mai aproape de El.Nu vreau sa creada cineva ca as vrea sa ma scot in evidenta,ba mai am inca mult drum de batut pe calea pocaintei, insa de multe ori nu mai stim cum sa procedam, daca le atragi atentia subtil,cu duhul blandetii,sa fie mai implicati, sa se daruie un pic, sunt cat pe ce sa fuga(unii au plecat deja).Din aceasta cauza, ceea ce iese de multe ori, seamana a un fel de harmalaie, numai muzica crestina nu e.Fratii si surorile din Biserica sunt bucurosi si asa, dar oare cata bucurie aducem Domnului, de Craciun am avut un program de colinzi cat de cat, dar cu pretul ca o persoana(care nu era mantuita, sotia unuia din frati)nu mai vine la Biserica, desi nimeni nu a alungat-o, dar…..Ne rugam, tinem zile de jerta,din cati am ramas tinem lant de cateva luni.Nu vrem sa fim profesori in muzica,dar macar sa facem o sclipire de bucurie cerului,ne dorim ca macar o parte sa-i avem dedicati pentru aceasta lucrare, oricum nu vom abandona,si daca voi ramane singur si voi „scartai cum oi putea(ma rog Domnului sa nu fie o dorinta a firii mele ci a duhului), dar nu putem lasa aceasta lucrare de izbeliste.Astept,un sfat,rugaciune, orice si din partea oricui, e binevenit daca e din partea Domnului, poate sunt unele experiente relevante……va multumesc!
draga Ioan, vă încurajez să slujiți cu inima curată… deocamdată… poate, dacă ești prin Oradea sau pe aici aproape, poate că ne putem întîni să discutăm problema în detaliu
Draga Marius
IAr ai stirnit viesparul. Dar merita am retinut o multime de idei formidabile.
Cred ca se mai poate discuta si despre adecvare.
David a si dansat, de bucurie, in fata domnului, dar nu in templu. Ce-i frumos si duhovnicesc pentru mine poate nu e la fel pentru tine. Ce se poarta in America poate suna straniu in Coreea si poate ca nu-i impresioneaza, ci chiar ii impiedica pe bosimani. Faptul ca toti sunt crestini nu-i uniformizeaza. O sa ajungem sa credem ca in cer se vorbeste americana, asa cum credeau catolicii ca se vorbeste latina. Etc etc. etc.
Pina la urma vom ajunge sa ne intrebam daca celebrul „program” dinaintea predicii este ziditor sau demolator.
Da, sunt probleme.
Dorin
foarte buna observatie, cred ca este important sa discutam sonotopul si in sensul de locatie inc are se poate produce UN ANUMIT TIP DE SUNET…
Topica sonora!
Raspuns pentru interventiile Ioanei
In majoritatea cazurilor Ioana are dreptate. Necazul meu este ca noi cei de pe blog-ul ista nu vorbim aceasi limba. Pentru Ioana (si pentru mine si inca pentru multi) manelele si in general kich-ul sonor nu poate fi legate de notiunea de muzica. E altceva. Asa ca muzica in intregime poate fi crestina daca e cintata spre slava lui Dumnezeu de catre cineva care stie cine este Dumnezeu.
Dorin
Pingback: Emisine despre muzica “creştină” (şi nu numai) pe Credo.tv în seara de Ajun de An Nou | Marius Cruceru
Pingback: Emisiune despre muzica “creştină” (şi nu numai) pe Credo.tv în seara de Ajun de An Nou | Marius Cruceru
dorin
Scriptura spune : Să nu faceţi ce* se face în ţara Egiptului, unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se** face în ţara Canaanului, unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.Deci eu cred ca orice crestin nascut din nou tinde spre o cantare duhovniceasca insuflata in insusi persoana sa oriunde s ar naste din nou in orice cultura ,,ca doar e nascut din nou