Plecasem într-o vacanţă scurtă într-un sat din jurul Huşilor de Iaşi. Eram cu prieteni, Sebastian, violoncelistul, Iulian, chitaristul, Costel, electronistul, Corina, Marta, Gabi…
Am petrecut studiind Epistola lui Marcu în ascuns, aşa cum se făcea pe atunci. Radio? Nimic! Televizor? Nimic. Şi dacă am fi avut, la ce ne-ar fi folosit? Oricum autorităţile de atunci au anunţat prea tîrziu.
Dar… eram la numai 600 de km de Cernobîl şi a fost soare, cald, aşa că am stat cu toţii pe pături, afară.
Era totuşi ceva ciudat, poate că am proiectat mai apoi, după ştiinţa de evenimente, peisajul.
Era ceva ca un ţiuit continuu, poate că ne ţiuiau urechile de linişte. Aerul era nimişcat. Umbra pomilor se tîrîia pe pămînt greu.
Unul dintre noi a avut un accident dintr-o joacă stupidă, aşa că Dumnezeu ne-a fugărit în casă imediat… A trebuit să îngrijim de prietenul nostru şi toată povestea aceea ne-a stricat cheful de joacă şi hîrjoană afară în soare.
Acum, privind înapoi, cu părerile de rău şi regretele născute în urma prostiilor tinereşti, cu urmele lăsate de acel accident, cu o milă imensă pentru prietenul nostru comun, spun: poate că a fost providenţial ce s-a întîmplat.
Deja cu mult mai devreme unii dintre ieşenii noştri au manifestat simptomele unor complicaţii tiroidiene. Nouă Dumnezeu ne-a întîrziat puţin securea de deasupra capului.
Dacă mîine aş afla că am cancer tiroidian n-aş avea nicio ezitare să îndrept degetul spre Cernobîl, degetul arătător, că degetul mare ar rămîne îndreptat tot în sus…
Şi să nu spunem iar?
Romani 8:28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
sau
Matei 10:29 Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.
30 cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.
31 Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
Marius Cruceru 
Imi amintesc si eu in fiecare an, de intai mai, cum am perceput noi ca familie acel eveniment…
Copii era de 8 si 11 ani si se jucau mult cu copii de varsta lor, in locul de joaca, din apropierea casei… Nu stiu cum a fost atunci, ce nazdravanii au facut copii, ca au fost pedepsiti in acea zi sa nu iasa afara la joaca…era o caldura tare ciudata, sufocanta, parca nu era oxigen in aer…Sotul meu mi-a spus, unde sa lasi copii afara pe vremea asta uscata, mai bine sa stea in casa, sa citeasca sau sa doarma de amiaz…
Dupa vreo 2 zile ,am sters praful de pe geamuri si pervazele din balcon, si era un praf, altfel ca de obicei, avea particole aurii, ca din benzi din staniol aurii…
In prima zi de munca, am aflat toata povestea zilei de intai mai si ce tragedii a fost la Cernobil…amanunte si adevarul am aflat seara de seara, la radio,la Europa Libera…
Sunt convinsa ca si pe noi ne-a pazit Domnul…in toamna acelui an, m-am botezat…
Viorica, aşa cum spui, parcă stătea aerul în loc, exact aceeaşi senzaţie am avut şi noi, parcă eram fiecare dintre noi într-un tub de sticlă. Sufocant.
Am stat aşa din 26 aprilie pînă în 2 mai, atunci ne-am întors acasă şi am început să luăm iod.
cernobil…..mama mea in acel an era insarcinata cu sora mea mai mare,,si la doar o luna dupa cernobil sa nascut sora mea,,,si de fiecare data cand e ziua surorii mele,,mama ii multumeste Lui Dumnezeu ca ia daruit o fiica sanatoasa!!! Pe vremea cea sau nascut foarte multi copii cu diferite dizabilitati din cauza radiatiilor.Si eu ii multumesc Lui Dumnezeu pentru ca suntem toti sanatosi si intregi!
da, acesta este un motiv de mulţumire, acelaşi motiv de mulţumire l-am avut şi noi cînd ni s-au născut copii normali.
Pingback: 6 zile… după Cernobîl « lumea adam(a)ică
emoţionantă istorie, Adama, să vezi ce a fost în maternitatea din Iaşi cîţiva ani la rînd după aceea… Eram foarte aproape acolo…
Este interesanta etimologia cuvantului „Cernobil”… (Are ca radacina cuvantul ucrainian pentru planta numita pelin… http://en.wikipedia.org/wiki/Chernobyl )
da, ne-a amărît viața, dar n-are legătura că steaua Pelin căzută din cer
Pingback: Libris, avem nevoie de bloguri?, Lenuţa, republica, Cernobîl, Vietnam, Hide and sick, Spaceman « La patratosu