Marius Cruceru

Internetul este o nouă armă, o nouă forţă, care poate face mult rău şi mult bine. Rău şi celor ce îl folosesc împotriva duşmanilor. Bine? Chiar şi duşmanilor. Este precum descoperirea prafului de puşcă. A făcut mult rău, dar şi mult bine. Multe degete au zburat cînd cei care l-au manipulat iniţial nu l-au înţeles şi nu au ştiut cum funcţionează.

Internetul este deopotrivă periculos, deopotrivă util. Să ne temem? Dacă vom trăi în lumină, ştiind că totul este oricum gol şi descoperit, avem mai puţine temeri, dar acestea nu  dispar cu totul. Un zvon răutăcios şi neadevărat? Iată un glonţ de argint pe ţeava internetului. Acesta poate doborî pe oricine. Un adevăr neconvenabil scos la iveală? Iată ce poate fi coşmarul oricui. Un trecut pătat sau un prezent compromis? Internetul îl scoate la iveală în detalii pe care niciunul nu le-am putut imagina.

Internetul este acea forţă de care merită să ne temem toţi, chiar dacă înţelegem cum funcţionează, dar mai ales dacă nu pricepem.

Am spus în urmă cu un an şi ceva că domnul Iosif Ţon şi mişcarea Străjerilor n-au prevăzut şi nici n-au evaluat corect puterea internetului. Asta i-a aşezat într-o situaţie pe care n-au putut-o gestiona în modalitatea în care erau obişnuiţi. Efectul logodnei nefericite dintre cele două părţi a a avut exact efectul invers. Iosif Ţon s-a văzut tras în jos de „popularitatea” necăutată a unei mişcări care chema fecioarele pe la Berlin pentru alungarea scaunului Satanei (Ioan Demeter a fost filmat şi youtubizat rapid şi fără anestezie), iar Mişcarea Străjerilor a căpătat o popularitate şi o vizibilitate nedorită tocmai datorită alăturării de un nume cu rezonanţă ca Iosif Ţon. Dezamăgirile s-au întins şi de o parte şi de alta.

Străjerii s-au văzut nevoiţi să dea comunicate peste comunicate, folosind în primul rînd internetul, Nelu Peia s-a retras din mişcare, folosind internetul, Iosif Ţon a încercat să dreagă busuiocul cum a putut, încercînd să folosească aceeaşi armă care l-a săgetat, internetul. Ce s-a întîmplat? Este deja istorie şi urmele electronice pe care le-au lăsat şi unii şi alţii sînt greu de şters. Arta retorică a noului teolog de serviciu al mişcării străjereşti nu îl scapă de declaraţiile aiuritoare care au rămas „în aer”, ştergerea unor postări sau declaraţiile de lepădare de Satana de pe site-ul străjerilor nu ne face să uităm uşor de conexiunile entuziaste cu africanul Chris. Internetul ne oferă o memorie pe care n-o mai putem manipula nici unii nici alţii aşa cum dorim.

Acum este rîndul politicienilor să fie aiuriţi de noua forţă.

Citește în continuare →