Declaraţie de avere (1)

În urmă cu ceva săptămîni cineva mi-a trimis un email absolut scabros. Autorul textului? Un personaj pe care l-aş fi dat în judecată, dacă nu ar fi avut scuze medicale. Cred că este a doua oară cînd îmi trece prin cap gîndul că aş putea da pe cineva în judecată.

Vieţuitoarea (îmi este greu să spun „omul”, „persoana”) mă aşeza într-o listă cu mai mulţi pastori „milionari” sau „miliardari” sau ceva pe lîngă oricum. „Maşini scumpe, case, vile de vacanţă, conturi grase”, toate acestea îmi erau turnate precum undelemnul şi pe creştet şi pe barbă.

După un rîs în colţ de gură … m-am încruntat:

„Şi dacă este adevărat? Şi dacă omul are dreptate şi eu nu ştiu!!! Cumplit! Îmi sare poliţia economică în cap, neglijentul de mine! M-am îmbogăţit ca un om fără simţiri, pardon, ca un politician de stînga-dreapta-centru-liberalo-democrato-penelisto-pedelisto-pesedisto-poporan.. şi n-am băgat de seamă”. Dacă am case şi nu ştiu, dacă am maşini de lux şi le conduc somnabulic, dacă am conturi grase şi le mulg masonii?

sursa Octavian Andronic

Aşa că am trecut la verificări! De o lună mă verific şi nu mă ies la socoteală. Nu-mi iese avere vrednică de un profesor universitar plin şi de „bărbat urban la 41 de an” şi basta! Ce să mai spun de pastor, că aici sînt cu totul în minus! Conturi am: trei. Dar ruşine mare! Absolut nude! Goale ca acum ieşite din baia turcească! Venus din Milo este mai îmbrăcată, sărmana, şi fără braţe.

Carduri de credit? Noooo! Vă înşelaţi! Portofelul este plin de următoarele carduri: Mol, Selgros, Bricostore şi un card vechi Visa expirat, dar pe care îl păstrez că aveau plasticuri mai bune atunci, funcţionează perfect ca pană pentru chitara bass.

Ieri doi prieteni au ventilat vorba cu declaraţia de avere pentru păstori şi am luat-o în serios. Trebuie! Neapărat! Sîntem persoane publice şi lumea trebuie să ne ştie. Dacă parlamentarii sînt obligaţi, atunci şi pastorii şi profesorii ar trebui să dea cu lista semnată în popor. Aşa cum spunea unul dintre ei: „măcar ştim că jucăm în aceeaşi ligă”. Asta sună în traducere liberă aşa: „Fă-i pe plac şi frustrăţelului din antepenultima bancă, care demult aştepta să tragă cu ochiul la diagnosticul caprei tale!” Oare vom fi găsit motivaţiile corecte şi unii şi alţii? Şi declaranzii şi cititorii?

Totuşi…. înţelegeţi ce înseamnă acest lucru? Sîntem pregătiţi pentru aşa ceva? Putem ţine cont de faptul că o adunătură de lucruşoare are cineva la 20 de ani, altă adunătură va fi avînd la 40, alta, la 60? Putem, după 20 de ani de „libertate” să ne debarasăm de gîndirea prostească egalitaristă? Am putea scăpa de ideea că sluga Domnului trebuie să fie neapărat săracă… altfel nu poate vorbi săracului că nu-i relevant? Am putea scăpa de tarele şi de pipotoşeniile românului de genul… „să-i moară capra, dacă eu am numai oaie… „? Putem lectura asemenea liste fără să cădem în mai multe suspiciuni şi mai multe bîrfe? Am putea privi la „averea” celuilalt fără a pofti, visînd la coliva proprietarului?

Daţi-mi voi să cred …. că nu cred!

Cu toate acestea îmi voi asuma riscul! Aşa cum am făcut-o şi în cazul deconspirării tatălui meu, se pare că voi rămîne „prostu satului”, „fraierul de serviciu”, „voluntarul rămas în faţă pentru că toţi au făcut un pas înapoi”…. Aşa să fie!

În ciudat tuturor previziunilor mele extrem de sumbre, cred că merită acest gest donquijotesc din motive pe care le voi explica altă dată.

Va urma

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biserica Baptista, dulce Românie, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, Pătrăţoşenii, Visătorul de vise, zîmbetu din colţu gurii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

45 de răspunsuri la Declaraţie de avere (1)

  1. alina c zice:

    Scuze, nicio legatura cu averea (sau poate da). Dar asteptam frematind sa ajungeti la 900 de cititori si dintr-o data s-au facut 5800 si peste. Cum asa? Iertati-mi curiozitatea.

  2. Mă amestec și eu în discuția asta pentru că am fost unul dintre cei care a pomenit despre declarația de avere. Și pentru că am pomenit ceva despre distanța financiară care s-ar concretiza și într-un deficit de înțelegere.

    Nu cred că neapărat cine are mai mult nu-l înțelege pe cel mai sărac. Dar cred că există o legătură destul de strânsă (și greu de contracarat) între creșterea confortului oricui și (in)capacitatea lui de a manifesta empatie reală pentru cei mai nenorociți. Mă iau ca exemplu pe mine însumi. Am fost în situația în care beneficiam de o serie de mărunțișuri (produse de igienă, creioane, pixuri și mai știu eu ce) pe care nu eram nevoit să le plătesc și să le socotesc în buget. Când, după o vreme, n-am mai fost în aceeași postură privilegiată, am fost nevoit să drămuiesc din altă parte pentru a procura aceleași „mărunțișuri”.

    În facultate, un cunoscut profesor (nu erați dvs.) ne-a recomandat să ne mai dăm cu un deodorant. Brusc am realizat că el nu înțelege mai nimic. Banii unora dintre noi abia dacă ajungeau pentru mâncare. Da, sigur că igiena e importantă, dar există fel și fel de metabolisme, de deficiențe etc. Cel din față dovedea prin ușurința cu care punea problema că nu prea știe cum stau lucrurile în realitatea reală. Firește că nu erau toți sărăntoci, dar probabil că altfel trebuia formulat acel „îndemn”.

    Eu mă refer la astfel de mici decalaje care, în timp, se transformă în impedimente care blochează relații. Nu-i bine, nu-i „normal”, dar se întâmplă. Bătrânul Stott zicea (am mai pomenit de multe ori asta) că atunci când diferențele economice devin bariere între membrii comunității, problema finaciară devine problemă spirituală în respectiva comunitate. Desigur că se poate discuta mai mult aici.

    Repet, am avut și situații mai bune, și mai proaste și am constatat că starea economică mai bună pur și simplu are acest potențial de a ascunde vederii anumite aspecte din realitate.

    Există nenumărate exemple în creștinism de oameni care, atunci când s-au convertit, au renunțat la toată averea lor. N-or fi fost toți niște idioți… Nu vreau să spun că toți ar trebui să facem la fel, dar sigur vreau să spun că prea mult e cocoloșită în zilele noastre înavuțirea. E privită cu ochi atât de buni, încât avem și școală creștină care să ne învețe cum s-o facem…

    În final, citez din Wurmbrand. Habar n-am de ce spune asta, dar zice, textual: „De dragul lui Isus, când ești convertit, trebuie să devii mai sărac decât înainte.” Și: „După ani de evanghelizare, un pastor ar trebui să fie mai sărac decât înainte de a-și fi început slujba.” Regret că nu mai avem ocazia să-l punem să dezvolte. (citatele sunt din 100 de meditații din închisoare).

    • cristi hercut zice:

      Teo,
      daca te bate gandul sa renunti la tot, sa fii deschizator de drumuri in acest context, nu ma uita cu vreo 100 de volume :). Personal cred ca nu ar fi nevoie de o astfel de declaratie. Unii circula cu declaratiile de avere, altii dorm in ele sau sunt imbracati cu haine demne de „chipul lui Eminescu”. Pacatul strangerii de comori pe pamant ne pandeste pe toti deopotriva. Porunca Domnului Isus „NU va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina…” este data strict in contextul hranei si al imbracamintii. Aici e termometrul calitatii vietii. Cand incepe sa iti mearga mai bine se umple frigiderul si se mareste dressing-ul. Dupa aceea, urmeaza conturi, masini, case si altele. Daca ai 5 kg de faina si tu nu ai nevoie decat de 1 kg in perioada urmatoare, ai deja o comoara in odaita ta (care de altfel trebuie sa fie mai mult goala ca sa ai loc cand te inchizi acolo sa te rogi :)) Si daca vrei sa schimbi comoara din odaita ta pamanteasca cu una cereasca, strangi cele 4 kg de faina in plus si te duci cu ele. Daca am trai asa, nu ar exista nici suspiciuni, nici declaratii de avere. Situatia e cat se poate de serioasa : „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”

      • Cristi, sigur nu te uit. Deși nu mă bate gândul să îl imit pe Francisc.
        În orice caz, ideea pe care o avansam eu nu vizează în primul rând o verificare a altuia. Fiecare își aministrează cum dorește averea. Multă sau puțină.

        Am citit pe la Părinții Bisericii care spun că problema nu e cât ai, ci cât îți dorești. Altfel spus, sărăcia nu e virtuoasă în sine. Avantajul ei, dacă e să vorbim așa, e că îți conferă acces la o perspectivă pe care o împărtășește vreo 80% (sau mai mult) din populația Terrei.

        Și mai e o chestie bizară. De câte ori vorbești despre abere și bani, unii (nu puțini) te acuză de idei socialiste, chiar comuniste, iar alții au impresia că o faci doar din invidie. Nu știu de ce, dar chiar seamănă a mijloc de autoapărare. E un subiect semi-tabu, despre care se poate discuta numai într-un anumit fel.

        Mi-e mi-e destul de clar că sunt pastori din generațiile mai vechi care au beneficiat din plin de sponsorizările venite în anii de după „Revoluție”. Cei mai tineri n-au mai avut chestia asta. Deși unii au încercat s-o caute. Nu spun că aceste sponsorizări ar fi rele în sine. Ci spun doar că le conferea beneficiarilor o viață simțitor mai ușoară decât restului credincioșilor. Iar dacă pastorul se întâmplă să mai ceară din când în când și câte o mărire de salariu, atunci îmi pare că avem o problemă… Relațiile se tensionează, ceva din armonia comunității se strică, se știrbește.

        Declarația de avere n-o văd în primul rând ca mijloc de control (deși poate fi privită și așa de către cei dornici să afle), ci ca o formă de vulnerabilitate, ca gest de genul „I have nothing to hide.” Nici măcar nu am convingerea deplină că ar fi un lucru bun, ci e din categoria „oare ce ar fi dacă…?”

    • Sorina zice:

      Teo, subscriu la parerile enuntate aici de tine… inclusiv la admiratia ta pentru Wurmbrand, care mie mi-a parut un „monument” de bun-simt si intelepciune…

      • Marius David zice:

        da, Sorina, numai că R.W. n-a trăit tocmai în bordei în L.A.
        Să reţinem şi acest aspect.

        • Sorina zice:

          Asa este, Marius, dar sa nu uitam ca si-a platit mai inainte acest drept, prin anii de inchisoare… Si, din cate am inteles (sper sa nu fi inteles eu gresit), a cam fost nevoit sa plece…

          • Marius David zice:

            da, este adevărat acest lucru, Sorina, însă ridicarea sărăciei la rang de virtute este o extremă de care trebuie să ne ferim deopotrivă,
            Scriptura îndeamnă comunităţile creştine să nu îşi lase pastorii să păstărească gemînd şi suspinînd, făcînd lucrare în scîrbă şi frustrare din pricina zgîrceniei.

            • Sorina zice:

              Ei, Marius, acum sa nu exageram! Nu cere nimeni ca pastorii sa moara de foame sau sa traiasca in saracie lucie! Dar sunt unii care „sar calul” si, in timp ce propovaduiesc saracia, au grija ca spuza sa fie mereu trasa pe turta lor… 😉 Fara foc nu iese fum… si, in unele biserici, este un fum de poti sa il tai cu cutitul… 😉 Daca un om si-a ales sa devina pastor si – la un moment dat – constata ca acest lucru il depaseste, e mai bine (pentru sufletul lui si al celor pastoriti) sa renunte la acest post, cu atat mai mult cu cat judecata aplicata pastorilor va fi mult mai aspra decat cea aplicata oamenilor obisnuiti… 😉 Repet: exista si exceptii. Cu atat mai mult trebuie cunoscuti, apreciati si respectati aceia care raman slujitori lui Dumnezeu si nu se lasa ademeniti de Mamona… 😉

              • Marius David zice:

                păi, Sorina, bogăţia aia orbitoare de unde vine?
                şi enoriaşii de ce-l suportă.
                Fiecare biserică are pastorii pe care şi-i merită!
                să-i ţină.
                La noi nu-i pune episcopul, îi alege biserica.
                Să fie sănătoasă biserica care îşi ţine asemenea ciobani de suflete.

              • Sorina zice:

                Ai si tu dreptatea ta, in ceea ce spui… De ce, oare, enoriasii nu iau atitudine in asemenea situatii? Iata o intrebare la care eu inca nu am reusit sa gasesc un raspuns de care sa ma pot declara multumita… 😉

  3. Marius David zice:

    draga Teo, fii sigur că ţi-am înţeles inima şi demersul. DAcă nu te-aş fi cunoscut personal, poate că ţi-aş fi confundat spusele cu intenţii bănuite în inima unora. Cred că este bine să facem acest lucru ca persoane publice. Nu cred că toată lumea trebuie să-şi facă declarţii de avere, dar în cazul nostru, persoane publice, este important.
    Eu semnalam altceva:
    1. societatea românească nu este pregătitp entru aşa ceva.
    2. societatea evanghelică românească nici n-a început drumul pentru aşa ceva.
    Cazul meu, aş fi gata să pariez, va rămîne singular, dacă nu … oricum … într-o selectă minoritate.
    🙂
    da, bunu R.W., fiecare avem sechelele noastre. Le avea şi dînsul pe ale lui. Să nu uităm că fusese activist comunist 🙂

  4. viorelchis zice:

    Daca ar fi toti pastorii si slujitorii in campul muncii evanghelice asa sinceri dupa cum ati redat mesaul in acest subiect nu ar mai fi dubii si indoieli intre multi membrii din anumite Biserici in care ele sint in criza si ei in profit si lux aparte!Nu trebuie sa discutam si de unele salarii care pentru unii nici prin vise nu se pot concepe ,si de ce toate acestea?Fiinca istoria se repeta si se ajunge din nou la puterea mesajului din Ezechiel capitolul 34 pentru unii .Si azi pe acestia ii putem sa-i cunoastem dupa fapte!!Doar sa incercam sa le pasim pragul casei si o sa intelegem totul.Azi mai gasim persoane sincere ,dar mai apar si ca Anania si Safira ,sau ca Iuda (Ioan cap.12 cu 4 la 6.Doar sa nu cadem in plasa unora ca ei si sa percepm mesajul DOMNULUI ISUS din matei cap.7 cu 15 la 23.

  5. mihu zice:

    He he! Alina c, Cand e vorba de avere tot romanul sare, sare ca fript! Gata sa se compare sau sa judece! Uneori face bine, si de cele mai multe ori greseste romanul nostru.
    Uite, de exemplu, stiind ca „patronul” blogului place muzica, ma arde nerabdarea sa aflu colectia de instrumente muzicale!:)

  6. Naomi zice:

    Cat de usor sar oamenii cand e vorba sa desconspire „AVEREA” pastorilor:)
    Bineinteles ca pastorii traiesc din banii pe care ei ar fi trebuit sa-i primeasca, vand ajutoarele care sunt de fapt ale enoriasilor si exemplele continua…oameni buni de harnicie ati auzit?? De neveste intelepte care dramuiesc banii si de economii??Biblia ne cere noua ca si crestini sa fim harnici si Dumnezeu binecuvinteaza asta!
    Apoi zeciuiala pe care o auziti predicata de la amvon de catre „hotul” acela este si ea binecuvantata!!
    Parerea mea frate Marius esteca oamenii astia nu prea asculta multe in timpul serviciului divin…dar e doar parerea mea :))))))

  7. Daniel Branzai zice:

    Dragă Marius
    Averea ta cea mare este că ai fi putut fi oricănd păstor în locul meu sau altundeva în SUA și ai fi putut să ai casa mea, mașinile mele, etc … și nu le ai. Aceasta este marea ta avere pe care nu ți-o va putea fura nimeni, niciodată, nicăieri.

  8. Buciuman Beniamin zice:

    In societatea romaneasca invidia ocupa un loc de cinste, probabil asta este una din cauzele care a facut posibila instalarea comunismului.
    Publicarea declaratiei de avere nu ar contribui la reducerea nivelului de invidie ci ar fi un „succes” al invidiei. Apoi daca chiar ar exista un pastor care s-ar imbogati in mod necinstit, , de ce am crede ca va fi corect cand va scrie declaratia de avere ?
    Publicarea declaratiei de avere de catre persoanele publice a dus la o scadere a coruptiei ?

    Matei 5:11  Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!

    • Sorina zice:

      Eu cred ca oamenii cinstiti vor fi – o data in plus – cinstiti si in astfel de declaratii; tot cei „murdariti” vor deforma adevarul… si exact asta cred ca a fost ideea lui Teo… Minciuna poate purta masca adevarului, la fel de bine cum Lucifer poate lua infatisarea unui inger de Lumina… DAR… pana la urma, Adevarul invinge… Un mincinos poate fi dat in vileag numai daca ai cu ce sa il confrunti – respectiv, cu propriile minciuni; altfel, nu il poti acuza (nici macar teoretic). Eu cred ca o astfel de initiativa ar fi buna TOCMAI pentru a fi protejati de banuieli neintemeiate aceia care sunt adevarati slujitori ai Tatalui si care nu se inchina in fata Mamonei, nici macar in vremuri de criza… 😉 Sa nu uitam ca Isus nu a avut decat camasa de pe El… E adevarat, traim in alte vremuri, cu alte cerinte, alte nevoi… Bogatia in sine nu e un pacat, dar felul in care folosesti aceste posesiuni (vremelnice) poate deveni un pacat, prin hranirea lacomiei… aici e problema reala… 😉

      • Mihai-Sorin zice:

        Sorina, conform Scripturii, selectia cerintelor conducatorilor spirituali trebuie sa se faca la inceput

        „Alege din tot poporul oameni destoinici,tematori de Dumnezeu,oameni de incredere,vrajmasi ai lacomiei; pune-i peste popor drept capetenii peste o suta,peste cinci zeci si peste zece.”Exod 18:21

        conform acestui verset vrasmasia fata de lacomie e o conditie obligatorie

        Insa mai apare o problema, cum putem face diferenta intre pastorii care au declaratii de avere similare si modeste la investirea in functie iar dupa cativa ani unii se imbogatesc unii prin binecuvantarea Domnului iar altii prin mijloacele lor ?

        • Sorina zice:

          Mihai (sau Tizule 🙂 ), cine mai face – in zilele noastre – aceasta selectie? Ca se numeste pastor, predicator, preot sau Dumnezeu mai stie cum, acesti oameni aleg prin propria decizie sa isi asume rolul de calauzitori de suflete… Vrajmasia fata de lacomie este o conditie obligatorie… dar cine o verifica?
          Diferenta intre modalitatile de acumulare a bogatiilor… In primul rand, insasi acumularea de bogatii este un pacat, in sine. Ai dreptate, unii poate „s-au ajutat singuri” in timp ce pe altii i-a ajutat Dumnezeu. Stii cum cred ca putem face o diferenta? Cel care a primit de la Dumnezeu, constientizeaza acest lucru si, la randul lui, devine o binecuvantare pentru altii. Din ceea ce ii prisoseste, va darui si altora, mai saraci decat el. Suntem binecuvantati pentru ca, la randul nostru, noi insine sa fim o binecuvantare pentru altii care asteapta ajutorul Lui. Cel hraparet, iubitor de avutii pamantesti, nu va darui macar un coltuc de paine uscata, pe care nici un caine nu ar ravni-o… asemenea bogatului din pilda cu Lazar…

        • Sorina zice:

          Mihai, selectia ar trebui sa fie un fel de auto-cenzura. Intrebarea este: daca aceasta nu functioneaza, cine crezi ca se va ocupa de aceasta problema? Vrajmasia fata de lacomie ar trebui sa fie o conditie implicita; dar este ea reala? 😉 Iar diferentierea intre felul in care au fost dobandite anumite bunuri se face simplu: cine constientizeaza ca a fost binecuvantat de Dumnezeu (si nu „s-a ajutat singur”) va deveni, la randu-i, o binecuvantare pentru altii, daruind din ce i s-a daruit… Vezi asta prea des??? Eu nu… mai ales la cei care si-ar putea permite… 😉

      • Marius David zice:

        da, spui un lucru interesatn, putem minţi şi în acest domeniu. Sînt sigur. Numai că acum… putem fi prinşi mai uşor. Vă amintiţi cazul Mang? De internet nu prea mai scapă nimeni.

  9. Mihai-Sorin zice:

    @”Cred că este a doua oară cînd îmi trece prin cap gîndul că aş putea da pe cineva în judecată.”

    mai degraba este o pricina de bucurie intamplarea asta

    Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!

    • elisa zice:

      Mihai Sorin,
      nu te-ai gindit niciodata cind ai fost adinc nedreptatit sa dai in judecata pe cineva, ca sa scoti dreptatea la suprafata ?
      Legile sunt pentru cei faradelege.
      Nu le putem folosi?

    • coco zice:

      Pai in cazul de fata cred ca versetul ar putea sa sune: „neferice de voi cand, din pricina unora dintre voi, oamenii va vor ocari,,,,,”

      • Mihai-Sorin zice:

        Coco,
        cheia e la acei „voi” daca aceia sunt cei ai Domnului atunci va fi ferice de ei, daca acei „voi” sunt ai lumii atunci e neferice de ei, ca nu li se aplica Cuvantul respectiv

        • coco zice:

          da stiu, bineinteles ca este asa, nu ma refeream la fericirea aceea…. dar stii ce incomfortabil este sa ti se arunce in fata cu chestia asta: „las’ca ii stiu eu pe pocaiti, aia care fac asa si pe dincolo…” mai ales cand au dreptate……..

  10. eliodora zice:

    Saracii frati din STATE . 🙂
    acolo exista biserici cam cit Catedrala Neamului;
    proprtional cu numarul membrilor bineinteles.
    La Happy Vallery este atita bogatie inutila,
    dar pastorii de acolo, oare cum stau cu declaratiile? , 🙂
    Nu mai apucam noi sa vedem nici macar declaratiile de la sumele provenite din evanghelizari;
    se da impozit si pe acestea?
    Dvstra si fratele Gaina cu 200lei pensie de la pastorirea a 7 sate, puteti declara venitul linistiti minus cel care il cistigati muncind la Universitate..

  11. marinelblaj zice:

    Staţi liniştiţi, fraţii şi surorile mele… Nu vă amărâţi sufletele gândind la averile sau „neaverile” celorlalţi. Vine ziua când fiecare vom face o „declaraţie de avere”! Şi n-o vor judeca oamenii…

  12. dany99 zice:

    Referitor la declaratia de avere, nu cred ca averea este o problema, pentru ca poate fi primita mostenire sau poate fi rezultatul unui credit pe vreo 20 de ani.
    Problema ar putea fi constituita de venitul obtinut din slujba de pastor, si anume sa nu depaseasca media salariilor dintr-o anumita regiune, pentru ca nu se pot compara salariile din Bihor cu cele din Bucuresti, spre exemplu.
    Cand acest venit depaseste media, atunci s-ar putea sa fie considerat o ofensa pentru cei care lucreaza cate 40 de ore pe saptamana…
    La fel, nu cred ca este o problema daca pastorul are un al doilea loc de munca, atata timp cat isi poate desfasura munca de pastor in conditii bune.

  13. perseus zice:

    Ce ofensator! Asa cum este si in pilda vierilor. Ti s-a dat mai putin decat te-ai tocmit? Atunci ce-ti pasa tie daca cineva castiga mai mult? Tocmeste-te pe mai mult si daca atunci nu iti este respectata intelegerea poti a te plange.
    Invidia roade.

  14. POPESCU S. zice:

    Nu cred ca este un demers benefic pt nici una dintre parti .Eu inca mai cred ca cei care fac slujba aceasta au si chemare de la Domnul ,iar daca s-au strecurat printre ei oameni necinstiti si ipocriti Biserica ca trup sanatos trebuie sa produca „anticorpi” pt. izolarea lor
    Cat despre bogatie (avere) Biblia nu condamna oamenii bogati ci conteaza atitudinea inimii fata de bogatii in administrarea lor.
    Provin dintr-o familie modesta care au inteles si trait Prov 3;9-10, Ecl. 11:1 ) si am putut vedea cum lucreaza Dumnezeu in viata celor credinciosi deoarece am avut parte si eu de binecuvantari
    pe care nici nu le-am visat in tinerete am cautat sa vad ce spune Biblia despre bogatii ,saracie etc.

    Iar printre altele iata ce am aflat :
    Ca munca este o comoara Prov 12:27
    Bogatia este o cununa pt cei intelepti Prov 14:24 iar saracia nu este o virtute.
    Tare as vrea sa aud o predica in bisericile noastre despre acest subiect din Prov. 14:23-24
    Ca despre saracie ridicata la rang de virtute am auzit destule…..

    POPESCU S.

    • Marius David zice:

      Stimate Popescu S., eu ced că merită să ne expunem transparent, măcar cîţiva dintre noi, pentru a sginte unele mituri.
      da, o discuţie despre sărăcie ca virtute merită din plin.

  15. cris zice:

    Nu mi-i se pare nimic in neregula ca un pastor sa detina bogatii lumesti atita timp cit nu ele nu ajung sa-i stapineasca.
    Cit despre atacurile nedreptatite la adresa copiilor Lui Dumnezeu ele au existat si vor exista mereu, important e cum se raporteaza acestia la ele.
    Cit despre „vietuitoare” este si el tot o creatie a lui Dumnezeu facuta dupa chuipul si asemanarea Lui…cred

  16. Alex M zice:

    O situatie de nedezlegat, o enigma. Acum vreo 12 ani am fost cu o misiune americana crestina (Romanian Chappel-constructie de capele) in zona Sucevei in calitate de voluntar, a fost o echipa de americani si romani, cred ca peste 50 de persoane. In drum spre Suceava, in autocar, ne-am prezentat fiecare, cu ce ne mancam sa zicem. Team leader-ul american- sa-l numim fr. X – si-a inceput povestea vietii spunandu-ne cat de sarac -extrem, extrem de sarac, fusese in copilarie, si cred ca asa a si fost. Pe parcursul campaniei de 10 zile am devenit traducatorul sau personal in diverse situatii, si in particular mi-a povestit -nu ostentativ, ci natural- cat de bine o duce acum, are o casa mare, curte mare, este la pensie, stau doar el si sotia…viata de american de film. Intr-una din zilele de asistenta medicala gratuita si evanghelizare (erau si astfel de activitati alaturi de constructia capelei) s-a apropiat de nou o doamna la vreo 45 de ani cu o fetita de 10 ani, imbracata foarte modest si ne-a spus ca este singura credincioasa cu 10 copii – sotul nu, facea parte dintr-o biserica evanghelica (nu-i precizez apartenenta) dintr-un sat sau comuna din zona, rugandu-ne sa o ajutam material, fratii din biserica, din spusele dansei nu o mai ajutasera (nu am cautat motivul). Fratele X a zis „hai sa ne rugam”, ne-am rugat dupa care…Domnul va va ajuta si…la revedere. Am condus-o pe sora spre iesirea din locul respectiv, i-am dat eu cativa lei pentru transport inapoi, nici nu prea aveam cine stie ce si …asta a fost. Departe de mine sa-l judec pe fr. X, este fratele pentru care a murit Hristos, dar nu am putut nici pana azi sa dezleg situatia aceasta. Este adevarat, toti, si americani si romani erau prelucrati de catre conducerea misiunii sa nu oferim bani pentru a nu crea un precedent. Ca regula poate era buna dar in situatia aceasta, traita personal imi spun ca nu trebuia sa se intample asa. Cred ca Domnul are grija de ai Sai, este promisiunea Lui, dar sistemul omenesc pune piedici.

    • Marius David zice:

      Trist, aproape că eram să moderez comentariul… atît de trist este

    • Nicu Oros zice:

      stiai ca la americani(englezi etc..) ….e pe proiect ?:-)….daca au in proiect.. te ajuta !!!! Daca nu …acolo mori de foame langa ei. Eu am am vazut astfel de situatii de zeci de ori. Asa ca nu-l judeca/
      Asa a fost instruit. Sigur, este si pericolul sa se imparta cu bani la unu’ la altu’ si se pierde scopul misiunii lor. Acela de cladi capele. Oricum multi americani isi platesc drumul in Ro ..nu
      sunt zgarciti..

  17. Alex M zice:

    Stiu ca multi americani isi platesc drumul din banii lor, sau din sponsorizari particulare sau ale bisericii de provenienta (ca doar nu or fi toti Bill Gates), tot ce doream sa spun era contrastul, paradoxalul si …omenescul/nefirescul situatiei. Cred ca nimeni nu poate sa afirme ca este indeajuns de spiritual si sta perfect la capitolul „facerea de bine”. Sistemul (procedurile , politicile (?? e bine oare sa le spun asa??) ) trebuie sa le conducem, nu ele sa sa ne conduca… daca asta a fost una din cauze. Prea multe de comentat si de moderat nu sunt , vorba lui Marius , este trist si atat.

  18. Pingback: Declarație de avere 17 octombrie 2012 | Marius Cruceru

  19. Pingback: Declarație de avere 17 octombrie 2013 | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.