„Ceea ce Hollywood-ul nu are….şi nu va avea niciodată… ” – povestea lui Ian şi a Larissei

Acesta este un comentariu pe care l-a făcut una dintre fetele din biserica noastră cînd a văzut acest mic filmuleţ:

sursa

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

77 de răspunsuri la „Ceea ce Hollywood-ul nu are….şi nu va avea niciodată… ” – povestea lui Ian şi a Larissei

  1. eLioR. zice:

    foarte frumos. cum zice el la final „God is awesome!”… 😐

    o poveste asemanatoare:

  2. naomi zice:

    Cine ma poate convinge ca este dragoste adevarata si nu mila??? Mie mi se pare exagerat. …

    • Marius David zice:

      nu ştiu, încercaţi cu dînsa … totul este o problemă de timp… la ei s-a întîmplat mult mai repede,
      impresia este că şi pe noi ne paşte un pic de altzheimer, puţină senilitate, pe ici pe colo un accident vascular cerebral care ne poate lăsa chiar mai moluşte decît pe domnul din imagini.
      Mi-aş dori ca soţia să fie cu acest fel de „milă” pentru mine.
      Şi eu faţă de ea.
      În jurămîntul de căsnicie ar trebui inclusă fraza: „jur să-ţi duc plosca la pat, dacă va fi nevoie!”

      • naomi zice:

        „impresia este că şi pe noi ne paşte un pic de altzheimer, puţină senilitate …”
        🙂 Cine recunoaste, eu una nu
        Bine noi gandim acum matur dar daca ati mai fi la ani tineretii nu cred ca ati mai zice asa. Eu m-am pus in pielea tineretii. Sa ti se intample pe parcurs este una dar sa sti de la inceput la ce jug te inhami eu cred ca o casatorie asemanatoare ori este facuta din impulsul milei si al ravnei prea mari ori este o dragoste neconditionata care prea putini o au dintre muritori. oricum da de gandit si semnele de intrebare se ridica cu duiumul. Domnul sa le binecuvinteze casnicia!!

        • Dan B. zice:

          O piesă importantă de puzzle pe care să n-o ratăm: se gândeau serios la căsnicie înainte de accident.

          Și încă un lucru: de ce se exclud reciproc mila și dragostea?

          • naomi zice:

            Nu stiam amanunte despre ei. Daca este asa atunci imi retrag indoielile.
            Nu se exclud. Chiar poate fi dragoste din mila ceea ce nu cred ca as accepta la partenerul meu. Este buna aceasta combinatie dar nici intr-un caz pentru inceperea unei relati in vederea casatoriei.
            Pe de alta parte dragostea trebuie sa fie îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea din 1Corinteni13 🙂

          • Marius David zice:

            Da, o observaţie importantă cea cu privire la gîndurile serioase.
            Mila şi dragostea nu se exclud, dar o căsnicie întemeiată doar pe milă nu are şanse să supravieţuiască multă vreme.
            Larissa îl iubeşte pe cel care a fost, imaginea lui, este ancorată în trecut sau… are acea dragoste care acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul şi …. de ce nu… SUFERĂ TOTUL.

        • L.I. zice:

          pai ei se iubeau dinainte de accident. ti se pare normal sa-l parasesti pt ce i s-a intamplat? mai ales crestin/a fiind? indoiala ta vizavi de ei este consecinta a ceea ce tu gandesti si crezi: si anume ca tu n-ai fi in stare de asa ceva. nu ai caracter si putere pt asa ceva. e mai ok sa recunosti asta decat sa te-apuci sa te-ndoiesti de ce pot altii. daca tu nu poti, uite ca altii pot. iar unii nici macar nu-s crestini, dar ne dau lectii de moralitate si dragoste la greu.

      • neagu gigi zice:

        amin!am ras dar vai ce adevarat!

  3. iulis79 zice:

    este exagerat pentru tine Naomi… de asta nu vei cunoaste niciodata dragostea adevarata.. atat am de spus…

  4. marinelblaj zice:

    Doamne, cât de repede şi uşor punem etichete! „Chirurgical” analizând comentariile, mă îndoiesc că exprimarea unor îndoieli trebuie neapărat etichetată atât de aspru. E mai bine să afişăm lozinci? Da, e adevărat că, privind „din afară” ne vine uşor să spunem „wow! Şi eu aş putea face la fel!” Dar să fii protagonist al unei asemenea situaţii e cu totul altceva! Să ştii că te angajezi, vorba fratelui Marius, să „duci şi plosca” în varianta „să duci MEREU plosca de la bun început” e cu totul altceva! Câţi am accepta să fim o asemenea povară pentru cineva? Şi asta fără a fi o dovadă de mândrie!
    E atât de dureros faptul că ne vedem atât de capabili de o asemenea mare dragoste, dar nu suntem în stare să o arătăm în nişte „amărâte” comentarii pe care le facem!
    Oare de ce îmi amintesc acum de un personaj care a crezut că „se poate pune” cu zeii şi (n-)a sfârşit împingând un banal bolovan la nesfârşit spre vârful la care se credea capabil să ajungă atât de uşor până atunci?

    • L.I. zice:

      bine ca macar esti tu capabil de o mare dragoste. e suficient sa copy-paste la niste versete si ne dai gata pe toti cu dragostea ta, la fel ca naomi. ca presupun ca nu le-o insirat acolo daca nu face si cum scrie, nu?
      eu nu am zis ca ma vad sau nu capabila de asa o dragoste, dar nu ma apuc sa pun la indoiala de ce sunt altii capabili, mai ales ca nu-i cunosc.

      • marinelblaj zice:

        L.I., am afirmat eu că aş fi capabil de o mare dragoste? Şi de ce te-ai simţit aşa de lezată? Am făcut eu vreo referire la tine în mod special? Dacă intenţionam aşa ceva, scriam ca „reply” la comentariul tău! Şi, iartă-mi, te rog, ironia, dar te-ai născut cumva în intervalul 16-22 decembrie 1989?

      • marinelblaj zice:

        Ah, era să uit… „ne dai gata pe toti cu dragostea ta…” Te-am dat cumva gata? Iartă-mă… n-am vrut! 😀

      • Strong Independent Woman zice:

        Si daca faci un lucru stupid din dragoste (cu sau fara ghilimele), inseamna ca nu mai e stupid lucrul acela? Sau care e concluzia?

      • Marius David zice:

        Stimată L.I., atît Marinel Blaj cît şi S.I.W au motive să vorbească într-un anume fel despre experienţe tari.
        Nu cred că pot fi de acord cu genul acesta de intervenţii „ne dai gata pe toţi cu dragostea ta”.
        Hai să încercăm să vedem cît şi cum putem învăţa mai mult din acest fel de experienţe ca cea din film… precum şi din experienţele codialoganţilor noştri.

    • Marius David zice:

      de acord în special cu observaţia.. sîntem gata de o aşa mare dragoste… şi de un aşa jug, dar nu sîntem gata să ne cumpănim un comentariu în dragoste. Bună observaţie.

  5. Strong Independent Woman zice:

    Am si eu o intrebare. Care din voi a dus pleosca persoanei iubite (parinte, frate, tata, copil, n-are a face) timp de ani de zile de la pat la baie? Nici unul. Bun. Io da. Timp de mai bine de 4 ani de zile. Si stiti ce? Daca eu as suferi un accident vascular sau ceva care sa ma tintuiasca la pat, in secunda 2 m-as desparti de persoana cu care sunt intr-o relatie de prietenie, chiar daca se intampla la altar accidentul.
    Daca se intampla dupa altar, e altceva. Inainte de altar? O cu totul si cu totul alta discutie.

    Aici nu e vb nici de mila, nici de dragoste. E vorba de un jug la care cel bolnav nu ar trebui sa il inhame pe celalalt.

    Nu o sa raspund la comentarii la plezneala, date de oameni care nu au trecut pe aici. Daca imi raspunde careva, sa imi spuna inainte ca a trecut pe-aici. Altfel, ii dau ignore din start.

    • Dan B. zice:

      SIW, comentariile tale dovedesc că cele două adjective din nume nu sunt alese întâmplător 🙂

      Cred că e prea tranșant comentariul tău. Ce ai face tu nu trebuie neapărat să devină normă pentru restul, nu?

      Nu te cunosc, deci crede-mă când spun că nu încerc să te descriu cu următoarele cuvinte. Nu e posibil ca refuzul de a se lăsa ajutat(ă) / îngrilit(ă) să trădeze mândrie?

      Un ultim lucru, dacă îmi permiți. Nu e bine să ignori din start comentariile celor care nu au trecut prin experiența ta. În fond, nicio experiență nu se poate copia la indigo. Și chiar dacă similaritatea experienței ar fi un standard suficient, există și înțelepciune care n-a fost dobândită prin experiență.

      • Strong Independent Woman zice:

        Intelepciunea nedobandita prin experienta in genere e empirica.
        Refuzul de a se lasa ajutat ar deveni mandrie daca ar refuza orice tip de ajutor. Eu nu am spus sa ii scoatem pe invalizi in avara societatii, precum facem cu leprosii. Nu, dimpotriva, trebuie ajutati, sustinuti, si trebuie avuta multa grija fata de ei. Mai mult, trebuie iubiti. Perfect de-acord.
        Dar crede-ma, daca nu ai stat ani de zile dupa o persoana care sa depinda 100% de tine, o persoana careia pana si pireul de mere sa trebuiasca sa i-l treci de 3 ori prin masina de macinat carne si pe care sa o reinveti sa vorbeasca, sa scrie, sa umble… crede-ma, vorbim doua limbaje diferite care nu au nici macar un punct de intersectie. Asta nu e o experienta de genul „vezi ca ai un prag in fata”. Nu, e ceva ce nu isi poate nimeni inchipui. Mai mult, stii ce ma socheaza? Si stii care e intrebarea mea? Unde e dragostea lui fata de ea? El nu ii poate implini nici o nevoie emotionala, financiara, de securitate, de nimic, pe care ea ca femeie o are. Daca se intampla un accident pe parcursul vietii de casnicie, macar te poti raporta la sotul tau prin prisma experientelor trecute pe care le aveti. Daca nu, la ce te raportezi ca femeie? Astea sunt niste chestii pe care nu poti sa le vezi din exterior. Cum a cerut-o in casatorie? „Vreau sa fi a mea la rau si la mai rau?” Si daca ea moare prima, el ce face – nu tot intr-o clinica specializata ajunge? Un adult care depinde 100% de un alt adult nu e un copil care depinde de un adult. Si decizia asta, indiferent cat o parfumam noi cu spiritualitate, nu are nici o legatura cu crestinismul. Biblia iti porunceste sa ai mila de cei saraci, vaduve, orfani, ologi, straini. Nu sa te casatoresti cu ei. Exact la fel cum Biblia nu iti spune sa nu iti mananci veioza, si motivul pentru care nu o mananci, totusi, nu e pentru ca nu iti spune Biblia, ci pentru ca e o prostie sa faci asa ceva!
        Stiu ca sunt vehementa in anumite aspecte, dar am motive sa fiu asa. De ce banalizam spiritualitatea si o folosim ca pretext sa ne implinim frustrarile noastre de femei cu simptom de mama universala si salvatoare a lumii, nu voi intelege niciodata.
        (Daca o sa urmaresti cu atentie ce scriu, in timp vei ajunge sa stii ca am motive foarte serioase sa am opinii categorice, nu „crezuri”.)

        Si nu, nu o iau personal. 🙂

          • Strong Independent Woman zice:

            Perfect de-acord. Dar din nou, acolo discutam despre un cuplu casatorit. E cu totul si cu totul alta situatie.

            • Marius David zice:

              Da, este adevărat. Cu totul altă situaţie.
              FEmeia însă se pare că îl iubea şi îl iubeşte şi se pare că a avut un timp de gîndire destul de lung pînă a lua o astfel de decizie.
              Să vedem dacă este dooar o proiectţie egoistă a sentimentelor ei şi instinctelor materne… un show emoţional etc.
              Pare a fi ceva autentic.

              • Strong Independent Woman zice:

                Stiu de acest caz de ani de zile, toata povestea dureaza de prin 2006-2007, daca bine imi amintesc. Atunci a avut loc accidentul respectiv.
                Dar, (1) nu cred ca o astfel de casnicie reflecta exact ceea ce ar trebui sa reflecte relatia dintre Hristos ca Mire si Biserica-Mireasa; (2) nu vad dragostea lui pentru ea;
                (3) anumite decizii nu se iau cu inima.

              • Marius David zice:

                draga S.I.W,
                1. da, aşa este din 2006.
                2. de acord, acest fel de căsnicii sînt excepţii şi nu sînt recomandabile. Ca pastor aş chestiona o mulţime şi nu mi-aş da uşor acordul pentru o astfel de însoţire. N-aş lua decizia de a-mi pune mîinile peste ei decît într-o structură suplimentară de autoritate (alţpi pastori consultaţi.. peer review, părinţii implicaţi, consiliere de specialitate). După acestea însă, nu m-aş opune, dacă aş vedea o decizie luată în deplină cumpănire şi cu maturitate.
                3. dacă nu se vede, nu înseamnă că nu există. De data asta dă-mi voie să îţi spun eu că am avut experienţe cu oameni care nu pot exprima tot ceea ce este în sufletul lor din pricina unor afecţiujni neurologice sau de altă natură. Lipsa expresiei faciale, a vorbirii articulate (vezi cazurile de autism)
                https://mariuscruceru.ro/2011/02/02/autism-povestea-lui-carly/
                Se va căsători cineva cu Carly? Se pare că are un suflet extraordinar…
                4. Da, însă avem inimi diferite, slavă Domnului. Unii pot lua anumite decizii, alţii, alte decizii. Unii pot trece într-un fel prin anumite lucruri, alţii, altfel.
                Eu n-aş putea trece prin ce ai trecut tu.
                Bănuiesc că nici tu prin ceea ce trec eu.

                A propos… am dus plosca. Mi-am îngropat un prieten care s-a stins de leucemie.
                N-am făcut numai chestia cu plosca, ci şi alte lucruri mult mai „scîrboase” pentru el.
                Este adevărat… nu este căsătorie, dar am vrut să ştii că ştiu. 🙂

                Momentul în care am ştiut că sînt decis 100% să mă căsătoresc cu Natalia şi că o voi iubi pînă cînd moartea ne va despărţi a fost atunci cînd duhovnicul meu m-a întrebat astfel:

                – Auzi… acu este frumoasă, proaspătă, dar dacă aţi avea un accident… dacă ar rămîne mută, surdă, dacaă ar fi paralizată, dacă acidul din baterie i-ar distruge faţa, i-ar cădea părul… nu-mi răspunde acum.. o mai iei de nevastă? tot pe ea. Răspunde-mi peste o săptămînă.
                Peste o săptămînă am anunţat-o pe mama că facem nuntă.

        • eLioR. zice:

          e o prostie si ca o femeie sa renunte la viata ei personala, la fericire (nevoile ei emotionale, financiare, de securitate) si sa mearga s-aiba grija de orfani, de exemplu? e o prostie sa te hotarasti sa-ti dedici viata pt o cauza nobila, cum ar fi ingrijirea unui bolnav?
          eu inteleg ca ai opinii strong, multumim ca ni le impartasesti, dar nu trebuie toti sa ti le impartaseasca. inteleg ca ti-a fost greu 4 ani, poate eu as fi luat-o razna, dar stiu ca sunt altii care fac asta si pot face asta o viata intreaga. e alegerea lor si nu o prostie. prostie o fi pt tine.

          • eLioR. zice:

            iar eu am tot respectul pt acesti oameni, si cred ca Dumnezeu ii va rasplati pe masura.

          • Strong Independent Woman zice:

            Ingrijirea unui bolnav e o cauza nobila. Casnicia nu e o institutie in care sa pasesti in numele caritatii. In momentul in care faci asta, ai distorsionat radical imaginea pe care Hristos a lasat-o bisericii cu privire la Nunta: mireasa lui Hristos e FARA ZBARCITURA, nu e o invalida! Incep sa am dubii, atunci, ca avem o teologiei corecta a casniciei! Samariteanul cel milos s-a insurat cu omul batut, gasit pe drum? Ce legatura are casnicia cu ingijirea omului in contextul in care nu erau casatoriti inainte?
            Repet, cati oameni adulti dependenti de tine 100% ai avut? Esti maritata macar? (si nu e un atac intrebarea asta, dar o sa descopar ca nici ceea ce inseamna casnicia nu stii, si nici de un bolnav nu ai ingrijit – si-atunci chiar nu stiu cat de valida e o opinie in privinta asta…)

        • Dan B. zice:

          SIW, observă te rog că sunt unii în thread-ul ăsta care nu fac afirmații siropoase (și deci nu merită să fie acuzați de „banalizarea spiritualității”). Totuși, nu înțeleg de ce extrapolezi așa de ușor de la experiența ta la cea a cuplului despre care știm atât de puțin. Și de acolo mai departe — la oricine ar face ceva similar.

          • Strong Independent Woman zice:

            Nu ma refeream la persoanele care au postat aici de acest lucru, ci la perceptia generala. La femeile super-eroi care rezolva tot, nu faceam referire la altcineva.
            Ceea ce fac eu nu este sa extrapolez ci sa demonstrez ca o atitudine pur admirativa pentru un gest de genul acesta nu este cea mai fericita abordare. Nu in toate cazurile e intelept sa se actioneze asa. Si tocmai pentru ca nu stim daca in cazul acesta a fost sau nu intelept, nu putem sa admiram gestul. Asta tot incerc sa explic.

            • Dan B. zice:

              Compară, te rog, două afirmații care îți aparțin.

              (1) „decizia asta [de a se căsători cu Ian] … nu are nici o legatura cu crestinismul”

              (2) „o atitudine pur admirativa pentru un gest de genul acesta nu este cea mai fericita abordare. Nu in toate cazurile e intelept sa se actioneze asa. Si tocmai pentru ca nu stim daca in cazul acesta a fost sau nu intelept, nu putem sa admiram gestul”

              (1) contrazice (2), dar mă bucur că ai ajuns la (2), căci este o concluzie mult mai rezonabilă 😉

              • Strong Independent Woman zice:

                Imi pare rau… chiar nu vad contradictia…

              • Dan B. zice:

                Păi, în primul caz (vezi și contextul) dezaprobi gestul. În al doilea spui că nu știm dacă e înțelept sau nu ce au făcut. Mai mult nu știu ce să zic. Așa că de acum cred că tac.

        • Nobody zice:

          Fara a fi rautacios … Am caz in familia extinsa …. O tanara domnisoara, draguta, serioasa, credincioasa… s-a casatorit cu un baiat orb de la varsta de 7 ani… Si sunt impreuna deja de anisori buni, au copii si acolo vad ceea ce mie uneori imi lipseste.. S dragoste si mila si tot ceea ce e „de sus” Domnul sa ne dea lumina si putere sa ne asemanam Lui…

    • Marius David zice:

      faci o distincţie bună.. înainte şi după altar.
      Corect.
      Un lucru putem scăpa din vedere că dragostea dinainte de altar ar trebuie să fie consecventă, consistentă şi coerentă cu dragostea de după altar, nu?

      • Strong Independent Woman zice:

        Da. Asta poate presupune sa pastrezi o relatie apropiata, sa sustii financiar, sa vizitezi, sa iti manifesti dragostea ca inainte de nunta (presupunand ca discutam despre o relatie curata). Nu te obliga sa pasesti intr-un legamant care sa implice o slujire de care nici bolnavul nu poate beneficia, si tie iti este cvasi-imposibil sa o acorzi, si nu vei fi slujit la randul tau.
        Iubirii dinainte de altar ii lipseste o componenta esentiala a slujirii, dimensiune pe care o poate lua numai dupa altar. Pentru ca asa am fost creeati.

        • Marius David zice:

          şi totuşi, draga S.I.W, trebuie să admit că în cei ani de pastorală (din 1995) am avut surpriza să descopăr modele de slujire car scapă complet oricăror clasificări şi categorisiri, aşteptări sau proiecţii.
          Admite şi tu că s-ar putea ca alţii să poată ceea ce nu putem imagina în dreptul nostru.
          Natura umană este extrem de largă şi ciudată.
          atunci cînd afirmi unele lucruri poţi generaliza trecînd totul prin prisma ta şi rin experienţa ta.
          Lasă loc pentru ciudăţenie şi straniu, pentru diferenţă şi alternativă.
          De asta este minunată dar şi îngrozitoare omenitatea în ansambllul ei.

          • Strong Independent Woman zice:

            Oh, dar nu am spus si nici nu am insinuat ca este imposibil. Este posibil, pe testatelea. Intrebarea mea este: trebuie admirat? trebuie urmat? trebuie facut un standard din asta – si daca maine prietenul meu are un accident, daca nu fac precum doamna respectiva, inseamna ca sunt mai slaba ca ea si demna de condamnat? Sau inseamna ca ea va avea o rasplata pentru ca s-a MARITAT cu el sau pentru ca l-a slujit?

  6. dani g zice:

    Fiindca cineva mai sus spunea ca unii necrestini „ne dau lectii de moralitate si dragoste la greu” am inceput sa ma gandesc la rostul nostru de crestini avand in vedere ca se pare ca lumea „este capabila” sa infaptuiasca „crestinismul” fara a fi crestina.
    Totusi nu cred ca poti spune:”Uite ei au ce ar trebui sa avem noi crestinii”. Nu pot sa cred ca orice moralitate sau dragoste este aceea intentionata de Dumnezeu.
    Tocmai am dat peste un citat din Jeanne Guyon care mi se pare potrivit:
    „Actions produced by a Divine principle, are Divine; but creaturely actions, however good they appear, are only human, or at best virtuous, even when accompanied by Grace.
    Jesus Christ said, He has the Life in Himself. All other beings have only a borrowed life; but the WORD has the Life in Himself, and being communicative of His nature He desires to communicate it to man.
    We should, therefore, make room for the influx of this Life, which can only be done by the election of the Adamical life, the suppression of the activity of self.”

    • eLioR. zice:

      de ce sa nu poti spune? de ce ei care nu sunt crestini fac ce ar trebui sa faca (si) crestinii? de ce cei care se numesc crestini nu fac? pai daca nu fac, inseamna ca nu prea mai sunt crestini.
      eu o sa ti-l citez pe Ioan: „Cine face binele este din Dumnezeu; cine face raul n-a vazut pe Dumnezeu.” (3 Ioan 1:11)

      • marinelblaj zice:

        Sper că n-ai folosit „copy-paste”, căci altfel… ruşinicăăăă… 😀

      • Strong Independent Woman zice:

        Da, si Rut 1:4 zice: „Aceştia şi-au luat soţii dintre moabitence: numele uneia era Orpa, iar numele celeilalte era Rut. Aceştia au trăit acolo ca la zece ani.”

      • dani g zice:

        Incearca sa definesti binele si raul din citatul din 1Ioan. Este oare acest bine orice fapta general agreata de lume?
        Interpretarea ta forteaza putin textul. Daca te uiti la contextul imediat al versetului (adica vs. 9 si 10) vei vedea ca acest bine si rau nu este generalizat ci este foarte tintit inspre raul pe care Diotref il infaptuia.
        Ce vroiam eu sa spun este ceea ce spune Domnul in Ioan 13 (cred) si anume ca despartiti de El nu putem face nimic. NU esti in Vitza nu poti aduce roada. Exista un Bine care este nascut din EL si este infaptuit numai prin EL.
        Roada Duhului este a Duhului de aia se cheama asa. Iar cine nu este nascut din apa si din duh nu poate… nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu dar apoi sa mai faca faptele acestei Imparatii. 😉

        • dani g zice:

          comment-ul meu era pentru eLioR. Nu stiu cum a ajuns aici.

        • eLioR. zice:

          „NU esti in Vitza nu poti aduce roada.”
          nu stiu cum se face, dar multi dintre cei care nu sunt in vitza, dupa unii, aduc mai multe roade decat cei care se cred in vitza.
          inteleg ca ateii sunt atei, chiar daca au si roade. nu vreau sa spun despre ei ca daca fac roade sunt mantuiti.
          esti unul dintre cei care cred ca numai pocaitii sunt in vitza?
          repet, nu de putine ori faptele acestei imparatii parca sunt facute mai mult de cei care nu se bat cu pumnul in piept ca ei sunt nascuti din duh si adevar. sunt crestini si ei, in felul lor, cred in Dumnezeu asa cum inteleg ei.

          • dani g zice:

            In nici un caz nu sunt unul din cei care cred ca numai pocaitii sunt in vitza. ( presupun ca prin pocaiti ati inteles evanghelicii in general) Dar cu siguranta Pocainta sau mai plastic spus „inima de carne” (in antiteza cu cea de piatra) este una din caracteristicile principale a celor care sunt in vitza. Stiu sigur ca intelegeti ce vreau sa spun.
            Cu siguranta nu este usor sa determini (si nu stiu daca este datoria mea sa fac asta) cine este in vitza. Si cred ca in vitza, in Hristos, exista un spectru larg (denominational).
            Dar, daca imi aduc bine aminte, comment-ul la care am reactionat eu vorbea despre necrestini care dau lectii de dragoste si morala. Ideea de necrestin automat il elimina pe Dumnezeu din functia de generator al faptelor acestea „bune”.
            Daca nu ma insel, chiar fratele Marius avea o predica (pe cand eram mai tinerel) exact despre diferenta dintre un pahar de apa dat din bunatate si compasiune si un pahar dat in numele Domnul. Actiunile in sine sunt identice in aparenta lor exterioara si totusi de o valoare eterna diferita.
            Cred ca dumneavoastra privitii problema in detaliu iar eu incerc sa vorbesc la nivel de principiu. (Nu este asta una dintre diferentele dintre gandirea feminina si cea masculina 😉 )
            Comentariul dumneavoastra este de inteles atunci cand in timp ce vorbiti aveti in minte exemple concrete de neoprotestanti, infaptuind raul traind dupa indemnurile firii, in raport cu un ortodox poate mai putin bisericos dar infaptuind binele prin Duhul Sfant.
            Dar eu nu vorbeam de aceste cazuri.
            Totusi tin sa mentionez ca BINELE acceptat in ochii Domnului, este infaptuit DOAR prin
            Duhul Sfant.
            Cred ca subiectul este mult mai complex si cred ca deja m-am lungit prea mult.

            • eLioR. zice:

              eu cred ca Domnul accepta orice bine, orice vine dintr-o inima buna cu scopul de-a face bine, de-a ajuta, iar pt asta parca trebuie s-ai in tine ceva din Dumnezeu.
              care e „diferenta dintre un pahar de apa dat din bunatate si compasiune si un pahar dat in numele Domnul”?

  7. Strong Independent Woman zice:

    (Nu mai pot continua sa raspund in coloana ingusta, asa ca raspund aici 🙂 )
    1. Cand duci pleosca unui bolnav de leucemie, e dramatic, e trist, e infiorator de dureros. Dar stii ca se va termina. In cazul ei, nu stie cand / daca / mai ales CUM se va termina.
    2. Cazul in care un om se accidenteaza si asta ii lasa urmari fizice de genul picat par, arsuri, uratire, etc., e una. Chiar si inainte de casatorie, cred ca astea nu altereaza capacitatea omului de a lua decizii, de a fi implicat in comunitate, de a-si asuma rolul si functia de sot, de partener in a lua hotarari, de a fi parte din intreg. Dar cand omul nu doar ca nu poate contribui la acestea, dar este si o grija suplimentara, este nedrept pana si fata de el sa il pui in situatia in care mereu si mereu sa isi aminteasca de incapacitatile sale. Pentru ca el deja apartine de un alt cerc de oameni, de un alt grup. El are alte nevoi si alte surse de frustrare.
    Permiteti-mi sa imping exemplul asta la maxim. Intra in casa acestor soti un hot. Ii gaseste asa cum sunt ei: ea tanara si el bolnav. O violeaza sub ochii lui. Ii ia copiii si i-i omoara. Tot sub ochii lui. Fura din casa banii castigati de sotia lui. Nu e asta mult, mult, mult mai zdrobitor decat sa ai o prietena buna, de incredere, pe care sa o stii in siguranta si cu care sa te vezi din cand in cand? – Am impins exemplul la maxim pentru ca sa scot in evidenta faptul ca el nu mai poate sa fie sot in contextul in care un sot trebuie sa ofere un minim minimorul de siguranta pentru familia sa compusa atat din sotia sa cat si din copiii sai cat si din parintii acelei fete si parintii lui. Aici nu discutam despre a fi frumos sau urat, cu cicatrici sau fara. Ci daca poti sa iti aperi sotia pe strada sau nu.
    Nu spun ca nu e dureros si nu vorbesc fara a fi constienta ca e un traumatism sever un eveniment de genul acesta intr-o relatie.
    Dar daca accidentul are loc dupa casatorie, rugaciunea lui poate suna asa: „Doamne, nu mai pot sa o apar, apar-o Tu pentru mine.”, daca acum s-ar intampla o nenorocire de genul celei pe care am descris-o sus, cum ar suna rugaciunea lui? Eu nu stiu, nu imi pot inchipui. Adica el o expune cu buna-stiinta pe ea nu doar la neajunsuri, ci chiar la pericole mari, instabilitate si lipsa de securitate din toate punctele de vedere.
    Mai este un lucru. Rolul unui barbat ESTE acela de a proteja, de a apara, de a oferi un cadru de siguranta, deci daca un barbat ia de sotie o femeie cu dificultati fizice, pot sa inteleg mai bine mecanismul – cum este cazul lui Joni Eareckson Tada (desi, daca este sa luam la bani marunti, si in acel caz, ea are o mare independenta de el, chiar fiind in carucior; inclusiv financiar isi purta singura de grija inainte de a se casatori). Rolul femeii nu este acesta. Ea are un alt rol. Femeia din acest videoclip si-a asumat rolul unui barbat. Atata doar ca ramane femeie, si nu va avea cum sa isi indeplineasca bine rolul.
    Nu ii condamn, atata doar ca dincolo de slujirea ei (a carei conditie necesara NU implica o casnicie) nu gasesc nimic de admirat mai mult decat la un caz oarecare, in care un om sanatos ingrijeste de un bolnav. Nu mi se pare un gest curajos, mi se pare usor inconstient – dar fiecare raspunde pentru inconstienta sa.

    Cat despre faptul ca ati lua decizia de a cununa doua persoane in acest context numai cu un feedback din partea altor pastori… tot respectul.

    • Mircea10fyn zice:

      „Nu mi se pare un gest curajos, mi se pare usor inconstient – dar fiecare raspunde pentru inconstienta sa.”
      Domnul s-o ajute pe ea si pe noi.

      SIW din pacate putini pot sa inteleaga ce zici tu, pentru ca nu au cum. Cu toata straduinta lor nu au cum sa inteleaga ce zici tu daca ei insisi nu au „umblat in papucii tai” si a altora cum e mama mea cel putin 3/4 luni de zile si nopti neincetat. Probabil si eu inteleg doar in mare masura dar nu deplin.

      Cred si eu ca decizia ei pentru casatorie e fondata gresit din ce-am inteles in video:
      – pe conceptele dintr-o carte despre cerinte primare (spirituale) si secundare (altele) ale casatoriei. Nu sunt insurat si nu cunosc cartea asa ca daca aici gresesc va cer iertare in umilinta, dar oare a gresit Pavel in 1 Cor. 7?

      – cat a trait ea in casa familiei lui a vazut ce poavara este de dus (ca si eu pe langa mama). Dar nu e acelasi lucru sa ajuti pe cineva cu acea povara fara sa ai responsabilitatea totala (fizica, financiara, psihica). Si chiar daca ar hotari sa ia aceasta povara nu e necesara casatoria pentru a o indeplini.

      – „speranta moare ultima” – suna zicala, si mai ales la tineretea lor vazand un mic progres al lui poate spera si intr-o recuperare mai mare in viitor.

      Domnul sa ne ierte daca o judecam gresit.
      Poate e vina noastra din prea multa noastra dorinta de a-i vedea pe altii lipsiti de asa suferinte pe care inca nu le inteleg…

      • Strong Independent Woman zice:

        „Poate e vina noastra din prea multa noastra dorinta de a-i vedea pe altii lipsiti de asa suferinte pe care inca nu le inteleg…”…. da, in fond… ai dreptate…

        @Dan B., dezaprobam gestul si dezaprobam admirarea unui gest a carui origine nu o cunoastem. 🙂 In acel sens „era intelept sau nu”.
        Da, e cam „fumat” subiectul… let’s move on.

    • Marius David zice:

      Draga S.I.W,

      să le luăm pe rînd.

      1. Da, cine ştie cum se va termina. Nimeni. Vorba lui SErban Ionescu, Moartea este un accident pe care îl aşteptăm din a doua zi de viaţă.
      2. insist pe faptul că sîntem construiţi diferit şi nu putem extrapola propriile experienţe asupra celorlalţi. Putem imagina ce trăieşte celălalt, dar uneori mă gîndesc cît de adevărat este „să nu îţi dea Dumnezeu cît poţi purta”. O poveste de dragoste are ciudăţeniile ei. Vorba unui prieten „Love?Acting stupid together”, dar … o poveste de dragoste între creştini are şi mai multe ciudăţenii.
      3. Da, înţeleg, te gîndeşti la toate lucrurile şi la toate practicalităţile, la perspectivă, la complicaţii. Se pare că aceşti aomeni au ales în „prostia şi inconştienţa lor” să ia „one day at a time” sau „ajunge zilei necazul ei”. Poate că este mai puţin cumpănit, dar poate fi fascinant.
      4. chestia cu hoţul şi violatorul şi altele.. ni se poate întîmpla tuturor. Să nu cumva să crezi că o centură albastră la arte marţiale după ce primeşte un cuţit la carotidă îşi mai poate apăra iubita. VEde prin ultimele clipe deznodămîntul. Chiar crezi că ne putem apăra unii pe ceilalţi?da, el are şanse mai puţine, dar este altcine care se ocupă de hoţii, accidente, întîmplăîri neprevăzute.
      5. Despre asumarea rolului matern în cazul acesta şi depsre asumarea rolului de „bărbat”, da, despre asta este de discutat, vezi o postarea care va fi on line în seara asta.

      În rest… este un deliciu să discutăm cu tine. 🙂

  8. tabyta22 zice:

    Dar despre Nick ce spuneti?
    Linkul aici:

    • Mircea10fyn zice:

      O frumoasa marturie (viata lui nu video asta) dar nu e nici pe aproape asemanatoare cu situatia din video-ul acestui blog.

  9. tabyta22 zice:

    Despre Nick ce spuneti?

  10. naomi zice:

    O marturie cutremuraoare, o familie „anormala” … In ochii lui Dumnezeu toti suntem la fel

    • naomi zice:

      In putine cuvinte voi povesti, pentru cei care nu au timp sa asculte, dar merita timpul pierdut, va spun eu.
      Este marturia unei surori care a orbit cand era copil. Ea spune ca s-a nascut in Judetul Bistrita, la poalele muntilor Rodnei, intr-o familie de crestini, tatal a fost pastor in localitate si ea a fost primul copil nascut in familia lor. A fost o credincioasa devotata de mic copil slujind Domnului cu toaata inima. S-a bucurat de-o copilarie foarte frumoasa si era o eleva buna in ciuda distantei mari pe care trebuia sa o parcurga . La 14 ani fara nicio explicatie a orbit. Credinta in Dumnezeu i-a dat putere sa mearga mai departe. Dupa sapte ani a facut o scoala sanitara dupa mult sacrificiu si ambitie luamd premiul intai. A primit un post de masor in statiunea Sangeorz-Bai, a primit un apartament si se gandea la un posibil sot in ciuda handicapului pe care il avea. La scurta vreme doua fete din Turnul Severin ii duc pozaei, viitorului sot, impreuna cu adresa ei. Fratele in urma unui accident de tren a ramas fara picioare. Dumnezeu il instinteaza (ca pe Iosif) ca sora va fi sotia lui. In 1984 s-au casatorit. In urma rugaciunilor Dumnezeu le daruieste doua fetite. Fericirea nu lipsea din familia lor si Dumnezeu le purta de grija. Cand fetilele aveau numai 8 si respectiv 6 ani Domnul l-a instintat pe fratele Emil ca il va duce acasa. Dupa ce si-au luat ramas bun fratele a murit iar sora a ramas in grija Domnului si a celor doua fetite.
      Credinta, dragostea si prezenta lui Dumnezeu a insotit aceasta deosebita familie pe tot parcursul drumului.

  11. vioricaO zice:

    Am citit toate comentariile si-mi dau si eu cu parerea:)
    -sunt de acord cu S.I.W. ca una e purtarea de grija inainte de casatorie, alta dupa casatorie; tanara nu avea nici o obligatie morala sa se casatoreasca cu prietenul ei, chiar daca discutau serios despre asta inainte de accident. Puteau ramane in continuare prieteni, ea vizitandu-l si aratandu-i ca-i pasa de el, dar sa se casatoreasca?? poate schimba cu el doua vorbe macar?
    – pe mine m-a uimit altceva: atitudinea parintilor lui (rudeniilor lui)! In mod normal,
    parintii trebuiau sa-si asume rolul de-a se ingriji de copilul lor, sa-si angajeze una-doua asistente medicale sa-l ingrijeasca. Dar probabil le-a convenit situatia ca le-a fost luata „problema” si nu au nici o responsabilitate…

    • Strong Independent Woman zice:

      Si eu m-am gandit la asta. Nu stiu daca a sesizat cineva, dar fata si spune la un moment dat ca ea si tatal baiatului au decis ca „we can make this happen”, si ca daca puteau sa il faca pe tanar sa comunice, puteau sa se casatoreasca. Spune „We then begun to pursue engagement.” Care „we”? Ca baiatul sigur nu.
      Cat de greu e sa convingi o tanara devastata si zdrobita ca e bine sa faca asa ceva, chiar imputandu-i o vinovatie falsa? :-S

      • Marius David zice:

        nu, cred că sensul consultării a fost tocmai în direcţia în care, din cîte am înţeles eu, tatăl se opusese căsătoriei. Pînă la urmă a decedat din pricina unui cancer şi dorea o consultare pentru a lăsa lucrurile clare.

        • Strong Independent Woman zice:

          Mie nu mi s-a parut ca ar reiesi asta din ceea ce spune fata.
          In fine, nu voi mai trece inca o data prin filmuletul acela, nu imi da o senzatie de bine sa ma uit la imaginile alea.

          • Mircea zice:

            Consider ca tatal baiatului e nevinovat. 🙂 Ceva intradevar a discutat cu ei, caci el dorea ca sa vada o directia a vietii, sa nu ramana in contextul asta de dupa accident, iar moartea lui a „accelerat” raspunsul lor catre un „we can make it happen” pe care ea crede ca l-a inteles din discutie.

            Ea spune „we” de fiecare data in contextul „noi ca si cuplu”. E clar ca ii pune cuvinte in gura sotului, dar asa se exprima. De cate ori si noi nu zicem ca „noi am hotarat” si discutia a fost de fapt doar in capul nostru si am presupus ca celalalt/cealalta/ceilalti sunt in total accord cu noi.

          • Marius David zice:

            nici mie nu-mi dă senzaţie bună, dar tu ştii mai bine, draga SIW, asta este viaţă. Crudă!

  12. mihaimariana zice:

    La examenul de Bacalaureat 2012 fiecare va culege roadele a ceea ce a plantat.

    Copii care au mancat cartea pe paine
    sunt nerabdatori sa afle rezultatele pentru a-si impacheta apoi bagajele catre cele mai celebre universitati ale lumii, iar cei
    ceicare au mers la bac bazandu-se pe noroc vor trece prin multe emotii pana la afisarea rezultatelor.

    Eu stiu ca abia astept sa verific rezultate bacalaureat 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.