Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Acum nu trebuie sa fim atat de inculti in cea ce priveste Sfanta Scriptura si sa scoatem textele din contextul lor. Cerul este descris literal ca fiind plin de bogati, dar cum: aurul care aici are asa mare pret si e purtat ca podoabe pentru fala si trufie, dincolo este materialul de pavat drumuri, pietre scumpe care aici impodobesc coroanele regilor si colierele celor avuti in cer sunt doar materiale de pus pe porti, care aici se fac din lemn si in ultimul secol din fier. Dar legat de faptul ca trebuie sa fim ca porumbei, e alta poveste, pentru ca acolo cuvintele Domnului Isus iti spune cum sa interpretezi.
DA, muzica e o binecuvantare. Chiar acum ascult Marea Simfonie in Do de Schubert. Pur si simplu divin.
Cat despre ce va fi in cer, daca pamantul e atat de frumos, mai ales in locurile neatinse de prea multi oameni, cerul va fi minunat. Pentru ca acolo oamenii nu vor mai strica atunci cand vor atinge. Presupun ca Dumnezeu nu va une garduri, ci oamenii vor respecta ce gasesc si pe Creator. Evident cred ca in cer va fi si cainele meu, nu doar fluturi si pasari si flori. Teologilor, scutiti-ma de interpretari, am auzit deja o gramada despre absenta animalelor din cer. Ar fi culmea ca Dumnezeu sa isi renege cea mai frumoasa si amuzanta si relaxanta parte din creatie.
Oricum finalul cu depusul oualor a fost apoteotic:)). ma asteptasem la zburat si gugulit, nu la depus oua:)).
Daniela, la sfarsitul Apocalipsei lui Ioan scrie ca „afara vor fi cainii…” si tare m-as bucura sa fie asa si in mod literal, ca sa nu mai spurce trotuarele, parsivii de caini si neglijentii lor de stapani
na, scuze, nu pot sa ma abtin dar daca e sa luam literar partea asta de verset atunci eu ma cam ingrijorez ca o sa ma intalnesc din nou cu tantarii, capusele, gandacii de apartament si cu multe alte lighioane care nu sunt excluse in mod explicit 😦
de ce, nu înţeleg?
aberant!
Practic nu ma intereseaza de loc cum va fi raiul. Eu cred ca singurul lucru care conteaza este faptul ca vom fi in prezenta lui Dumnezeu care este infinit si care va aduce ceva nou in fiecare clipa a eternitatii. Este cumva, daca vreti, ca si cum ai fii placut surprins cu fiecare clipa care trece.
I’m just going to leave this here…
prima dată m-am îngrijorat văzînd comentariul tău… trebuie să recunosc că este tare de tot!!!! 🙂
Îngrijorat? De ce?
întotdeauna poţi avea suprize cu videoclipurile….
Purgatoriu din Siberia 🙂
tare.(m-)am ras foarte mult
Raiul este acolo unde-i prezenta lui Dumnezeu. Si acolo unde-i Dumnezeu este pace, bucurie, fericire, armonie, dragoste. Acolo nu este suferinta, nu sunt lacrimi, nu este intuneric niciodata si mai este ceva: acolo voi canta cu cea mai frumoasa voce care poate exista si voi sti canta chiar si la harfa. Ce pot sa-mi doresc mai mult de atat?
Daca as avea tot ce-mi doreste inima aici pe pamant cu siguranta nu mi-as dori Cerul, dar tot ce-mi lipseste aici, in Rai voi avea pe deplin.Am sa ma lupt sa ajung acolo negresit. 🙂
De ce trebuie sa nesocotim frumusetea Raiului cu ideile noastre simpliste si ridicole?
Cum am putea noi „praful de pe cumpana” sa redam in cuvinte frumusetea Cerului? (sau cum spun iahovisti „Pamantul cel nou?” Oriune si oricum va fi stiu ca ne va desavarsi si nici un simtamant negativ nu ne va mai atinge.Uff!