Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
ce surpriza, sa gasesc retete culinare pe blogul dumneavoastra ! 🙂
credeam ca sunt singura pe blogul careia apar si retete si lucruri care hranesc sufletul…
voi incerca reteta cu siguranta !
mai sînt, căutaţi BORŞUL spre exemplu
Faceti sushi acasa si doar fotografiile sunt luate de gata? Sau asta e solutia pentru a nu pofti la cel mai bun sushi din cartier. O sa planga pestele ala viu din el, va spun!
ah, am şi fotografii cu sushi-ul nostru, dar … timpul.
Noi îl facem cu somon afumat.
Nici eu nu fac sushi cu peste crud, cred ca din cauza prejudecatilor. Dar nu-l pot compara cu al vostru, asa ca … cel mai bun sushi … Aaaa, poate fi al meu cel mai bun din cartier pentru ca stam in cartiere diferite:)).
asta este sigur… dar te invităm cîndva la un sushi la noi. Gătim noi, băieţii, voi faceţi sosul de soia.
puteti sa imi dati reteta dvs pt sushi (cea cu somon afumat)? as dori sa incerc sa fac acasa! cine stie, poate o sa imi placa?!
este o prima data pentru orice!
da, simplu,
se iau foile alea verzi din alge prăjite
Se întind,
se pune deasupra pe o linie somon afumat (13 lei 150 g)
scump, dom le, scump!
apoi un castravete pe lung, tăiat în patru, se foloseşte numai a patra parte
orez pe toată suprafaţa
se pujen deasupra sos de soia
ghimbir murat neapărat, are o culoare roz, plăcută,
apoi puţin sos de wasabi, apoi surimi, se rulează şi se taie aşa cum se vede.
sosul de soia se amestecă din nou separta cu ceva wasabi,
se înmoaie acolo bucăţile şi se mănîncă cu poftă.
Done!
Unde gasesc aceste ingrediente? Ma refer, daca imi dati un supermarket unde le gasesc ar fi super.
Multumesc!
Kaufland, Selgros, Carefură
Se găsesc foi de alge în supermarketurile enumerate mai sus?
da, se cheamă sushi nori
Pingback: 2 – boabe mari de cacao, semințe de susan, ghimbir, lut, lămîie și măsline. | Marius Cruceru
m-ai spart, Marius. acum, la ceasul nalucirilor? pai, se poate? mor dupa sushi…
Ce să spun! Asta este! 🙂
Și eu m-am spart. Mîncînd! 🙂
Pingback: 1 – ultima zi: “Mamă, cu bătaie de călcîie și onor raportez: pierdut și declar nule 16 kg! Definitiv!” și încheierea cu Sushi de casă | Marius Cruceru
Pingback: Sushi … și? | Marius Cruceru