A murit, a încetat din viaţă, a trecut în nefiinţă

Am inventat de-a lungul istoriei în toate limbile parafraze, ocolişuri, eufemisme pentru ceea ce ne sperie, moartea.

fostul mormînt al tatălui meu din cimitirul Bolovani - Ploieşti

Creştinii, cu Înviatul în suflete au dezvoltat un dicţionar paralel, un dicţionar al speranţei. Engleza cunoaşte expresia „he passed away”, spre exemplu.

Din păcate am auzit creştini spunînd … „a murit, săracu”. A murit? Mîntuit fiind? Nu! A adormit în Domnul (întru Domnul, dacă doriţi).

„A încetat din viaţă?” Ba bine că nu! Abia acum a trecut la adevărata viaţă! Către Viaţă! S-a întîlnit cu Viaţa, cu Înviatul Însuşi!

A trecut în nefiinţă? Asta este cea mai periculoasă şi chiar am auzit-o în gură de păstor. Nu putem spune asta, ca unii care credem în viaţă după viaţă, nu putem spune asta nici în dreptul necredincioşilor (dacă nu cumva cineva face parte din gruparea Martorii lui Iehova), ba mai dihai în dreptul credincioşilor.

Nu, noi nu murim, ci adormim o vreme. Nu încetăm din viaţă, ci ne începem adevărata viaţă. Nu trecem în nefiinţă, ci abia ne căpătăm trupuri de slavă pentru a fiinţa pentru eternitate împreună cu Domnul.

Ceilaţi? Sînt deja morţi demult, deşi vor fi trăit! Precum spune apostolul, în „păcatele şi greşeli” (efeseni 2). Au încetat din viaţă odată cu întîlnirea dintre sămînţă şi oul femeiesc, „căci în păcat m-a zămislit mama mea” spune psalmistul. Au trecut în nefiinţă odată cu prima înfăşare în scutec.

Pe mormîntul unora s-ar putea scrie:

„Mort la 7 ani, îngropat la 77”.

Pe mormîntul altora s-ar putea scrie,

„născut din pîntec la … născut din nou… la data de… născut încă o dată la dată pentru viaţă … „

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, Meditaţii, Oameni, Perplexităţi, pseudotratat de semantică. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la A murit, a încetat din viaţă, a trecut în nefiinţă

  1. 2nan zice:

    Ieri am primit un anunţ din partea bisericii:

    „Fraţi şi surori în Hristos,
    Vă aduc trista veste că fr. X (vârsta), presbiter evanghelist în biserica Y,
    ne-a părăsit ieri (infarct), întorcându-se la Domnul”

    Iar emailul se termină aşa:

    „Printr-un rob slujitor al Său, Bunul Dumnezeu ne spune tuturor, încă o dată,
    ‘…Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău…!'”
    (sublinierile îmi aparţin)

    Acum, dacă omul – nu contează cine, omul în general – se întoarce la Domnul, să înţelegem că mai fusese la El, că venise de la El? Adică, parafrazând La steaua lui Eminescu: era, pe când nu se vedea / azi îl vedem şi nu e. Aşa să fi fie? Aşa să fi fost? Stăm acolo sus, ca într-un rezervor platonician de suflete, în lumea ideilor, şi venim aici jos, îmbrăcându-ne cu materia, pentru ca în cele din urmă să ne reîntoarcem acolo de unde am şi plecat?
    Ar fi oare mai potrivit să corectăm doctrinar traducerea Scripturii zicând: „Pregăteşte-te să-l REîntâlneşti pe Dumnezeul tău”?
    Bune teme de reflecţie, nu-i aşa?

    • Lidia M. zice:

      Teme de reflecție pornind de la un anunț/eveniment atât de recent… Cam prematur, având în vedere că tema vizează o idee spusă în mijlocul suferinței… Alergarea noastră se poate încheia oricând. ,,Cum alergăm?” nu e o temă suficient de complexă, ca să avem la ce medita?

      • Marius David zice:

        Lidia M., cu eveniment sau fără, tema rămîne şi chiar în mijlocul înmormîntărilor clr dragi am spus-o fără oboseală.
        Să nu spunem… „Dumnezeu să-l ierte”, să nu plîngem ,să nu ne bocim ca unii fără speranţă, să nu privim în graopă … şi altele.

        Grijulii la vorbire trebuie să fim şi în suferinţă. Oare nu aceast ne învaţă cartea Iov? Şi aceasta!

    • Marius David zice:

      Nu, nu s-a întoprs la Domnul.
      S-a dus către Domnul.

      Am văzut şi la binecuvîjntări de copii: „Dumnezeu ne-a trimis acest copil şi i-a dat trupuşor, l-a luat de lîngă El şi l-a îmbrăcat în carne… „. Prostii.
      Numai Cristos este prexistent.
      Noi ne începem existenţa în faţa unui spate. Cu fundul la inima unei femei. Răsturnaţi, cu capul spre pămînt. Acolo ne este începutul.
      Sfîrşitul? Niciodată!

  2. Dyo zice:

    Ce ciudat! Atunci cand stai in fata sicrielor celor dragi, cuprinzand in suflet tot mai limpede dimensiunea despartirii ce s-a intamplat, astfel de expresii capata cu totul alte valente. „Corectitudinea” lor este filtrata prin durere, prin cunoasterea de Dumnezeu dobandita pana atunci si prin absolut necesara speranta. Si la ce ispite poate sa supuna cugetul omenesc aceasta din urma sita, speranta!
    Baiatul meu mai mic isi spune (si ne spune) ca bunicii sai sunt plecati undeva departe si ne asteapta. Celalalt ii vede alergand, eliberati de poverile batranetelor. Noi, barbatii, incercam sa ne (re) asezam cugetele pe ceea ce nu demult am invatat la studiu biblic din 1 Tes 4 si sa le mangaiem astfel si pe fete. Mi se pare insa, daca e sa ma gandesc mai bine, ca jelirea este una dintre putinele stari prin care trece omul in care corectitudinea dogmatica despre taina adormirii este lasata de Domnul Insusi in plan secundar fata de necesitatea ca, in acele circumstante, El sa fie recunoscut pe mai departe ca Domn si Mantuitor al vietilor noastre.
    Abunda predicile, pietrele de mormant si necroloagele de greseli dogmatice si exprimari ce pot fi taxate pentru inacurateatea lor (chiar si in aceasta postare ar fi unele de discutat). Sunt de acord, ele ar trebui corectate, insa nu in fata mormantului, ci in salile de clasa ale seminariilor teologice si in cadrul orelor biblice din adunari. Inca intalnesc (prea) multi crestini de-i nostri care considera ca omul este un suflet (sau, ma rog, duh/suflet daca e trihotimist) in timp ce trupul este lasat de izbeliste. Ne lipseste o perspectiva bine articulata despre ce este invierea mortilor si, mai ales, rostul ei esential in implinirea mantuirii pe care Dumnezeu ne-o ofera.

    • naomi zice:

      ce tot vorbiti? Trupul acesta firesc se descompune, cum spuneti ca nu il parasim, ca nul lasam de izbeliste. Cei care vor fi imbracati peste trupul cel firesc cu cel duovmicesc sunt cei care vor fi rapiti. Eu nu pot pricepe defel cum e asta.

      • Mihai-Sorin zice:

        @ „Eu nu pot pricepe defel cum e asta.”
        intrucat aceasta se va intampla cat dureaza o clipire din ochi nici nu se poate pricepe Naomi, pentru a putea pricepe ceva ne trebuie deobicei timp si ratiune ..intr-o clipeala nici nu avem timp nici nu putem rationa nici macar spiritual

      • Dyo zice:

        Mi se confirmă încă odată ceea ce spuneam despre această confuzie între unii evanghelici.
        Omul nu este făptură întreagă după cum a creat-o Dumnezeu în absenţa unui trup. De aceea Învierea morţilor este un fapt extrem de important al nădejdii noastre. Părăsim acest trup supus stricăciunii în nădejdea unui alt trup, unul de slavă, fără de care nu am putea să ne bucurăm cu adevărat de ceea ce Dumnezeu ne-a pregătit în veşnicie …

        • Marius David zice:

          Da. am semnalat şi săptămîna trecută acest aspect, faptul că multţi dintre evangthelici se visează îngeri sau spirite destrupate într-o mişcare browniană vagabondardă.
          Greşit. Omul este construit trup şi suflet pentru etenitate din cîte se pare.
          Crezurile ne vorbesc despre asta, clarfificîndu-ne scripturile.

        • vali zice:

          Ai mare dreptate Dyo, de acea practica bisericilor protestante in fata gropi deschise este sa spuna urmatoate rugaciune sau benedictie: Tarana din tarana, cenusa din cenusa si praf din praf, incredintam trupul pamantului si sufletul Atotputernicului Dumnezeu in nadejdea invieri prin Domnul nostru Isus Cristos. Pentru ca nadejdea este ca cei adormiti in Domnul se vor scula si Cristos va inbraca putrezirea lor in neputrezire si moartea lor in nemurire. Da sufletul se odihneste pana la inviere in cer la Domnul, dar gloria cea fara de sfarsit va veni la inviere in ziua de apoi. Astai nadejdea noastra, in asta adormim si ne ingropam adormiti.

      • Marius David zice:

        Naomi, Dyo are dreptate. Nimic nu se pioerde, totul se transformă, s-ar putea ca în ceaşca de cafea să ai un atom din Sf. Apostol Pavel.

    • Marius David zice:

      Draga Dyo,
      ştiu că durerea vă este încă vie…
      copiii tăi au dreptate în felul în care îşi văd, imaginează, visează bunicii. Ferice de cei care vor avea intuiia teologică a copiilor, să ne facem ca ei.

      Jelirea, pe de altă parte, este necesară, katarhică.
      Cred că noi evanghelicii, precum ne încetăm rugăciunile înainte de a începe, cum spune Ioan Scărarul, tot aşa ne bucurăm înainte de a plînge. Bucuria morţilor începe numai după ce ne-am golit ochii de lacrimi. De acee plînsul este parte obligatorie din bucurie.

      Aşa cum spui, teologia morţii, antropologia generală şi escatologia generală şi particulară, toate trebuie corectate în sălile de clasă. Asta nu contenesc să fac de aproape 20 de ani, dar e greu. Folcloristica ne depăşeşte. De aceea este necesar să o facem şi pe bloguri. M-am bucurat să văd postăriletale pline de nădejde în mijlocul încercărilor prin care aţi trecut. Este cea mai bună bocire de care se învrednicesc socrii tăi.
      Socrul tău însuşi ar fi corectat vorbirea „incoretă” despre moarte.
      Făcea parte dintr-o generaţie care făcea asta, dar o făceau cu blîndeţe, înţelegere şi discreţie.

  3. Mihai-Sorin zice:

    ferice de Ilie si de Enoh..ei au trecut din viata la viata

  4. ioan17 zice:

    Mie imi place mai mult asa cum am auzit de la unii frati americani, pentru cei credinciosi acest anunt-A fost promovat sau promovata in Glorie.
    Sau alta expresie folosita tot pentru crestini : In prezenta Domnului,dar absent din trup ,care suna mai mai bine in Engleza,:Absent from the body.:present with the Lord.

  5. mihaela zice:

    ” Inainte a fi ceea ce suntem
    Am fost aceea ce vom fi
    Caci moartea nu-i o nimicire
    Ci-i noaptea inspre-o noua zi.” Costache Ioanid

    • Marius David zice:

      Scuze, o fi sunînd frumos, dar e greşit!
      Nu am fost niciodată ce vom fi.
      Sună frumos la rime, dar tocmai de acdceea nu facem dogmatică pe poeme, ci dogmaticianul a scris poeme. Vezi la capadocieni. Şi au făcut-o bine.
      Luaţi cu prudenţă.

  6. Teonymus zice:

    Frate Cruceru, am o intrebare legat de acest subiect. In biblie se spune ca dupa moarte urmeaza Marea Judecata, in urma careia fiecare isi va lua rasplata in functie de ce a facut in trup. Dar aceasta judecata nu va avea loc decat dupa apocalips, pentru ca tot din biblie reiese ca toti oamenii vor fi judecati odata, nu pe rand in functie de cand au murit fiecare, ci chiar si cei care si-au incheiat viata pe pamant de foarte multa vreme asteapta inca „intregirea numarului”. Nu mai aduc aici versete biblice ca nu e cazul si nici nu mai insist pe chestiuni de detaliu pentru ca cred ca ati inteles ce vreau sa spun. Intrebarea mea este urmatoarea: „Pana la Marea Judecata ce se intampla cu acei oameni care si-au incheiat viata pe pamant? Traiesc in continuare? Sunt constienti? Unde sunt? etc.” Biserica adventista este de parere ca ei sunt „morti” trup, duh si suflet si asa vor fi pana la inviere, Biserica catolica crede in purgatoriu, nu mai vorbesc aici despre traditiile Bisericii ortodoxe. Eu citind din biblie am constatat ca in rai sau iad nu se intra „pe rand” cum cred unii, ci acolo vor intra toti oamenii odata, impreuna cu Hristos. Dumneavoastra cum vedeti aceasta disputa teologica? Va multumesc!

    • Marius David zice:

      Hmmm, Teonymus, această întrebare presupune cîteva zeci de pagini de răspuns.
      Aduci pe masa de discuţii o problemă extrem de spinoasă.
      Evanghelicii înte ei au mari deosebiri asupra acestui aspect,
      ce să mai spun că între baptişti poţi număra cîteva grupări distincte numai în funcţie de acest aspect.
      Nu găsesc timpul să prezint doar diferitele variante, ce să mai vorbim de transşarea problemei.
      Poate ne ajută cineva cu mai mult timp măcar la o inventariere a poziţiilr posibile.

    • Mihai-Sorin zice:

      @ „Pana la Marea Judecata ce se intampla cu acei oameni care si-au incheiat viata pe pamant?”

      evenimentul schimbarii la fata dar si cel referitor la pilda saracului Lazar sugereaza deja un raspuns cei morti in Domnul ajung in prezenta Lui fara ca asta sa insemne ca au primit deja toate rasplatirile credintei lor si locul specific i Imparatia Lui Dumnezeu

      „Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El..” Matei 17:1-3

      Era un om bogat care se imbraca in porfira si in subtire; si in fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire.
      La usa lui, zacea un sarac, numit Lazar… Cu vremea, saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul, si l-au ingropat.
      Pe cand era el in Locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui …”

    • Mihai-Sorin zice:

      citatele postate adevaeresc faptul ca cei care si-au incheiat viata sunt constienti iar cei care au fost credinciosi sunt deja in prezenta Lui Dumnezeu Ex:
      Moise, Ilie, Lazar sau suita de martiri de sub tronul Lui Dumnezeu care cer dreptate (Apocalipsa 6:19-11)
      Cand a rupt Mielul pecetea a cincea, am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera injunghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturisirii pe care o tinusera.
      Ei strigau cu glas tare si ziceau: „Pana cand, Stapane, Tu, care esti sfant si adevarat, zabovesti sa judeci si sa razbuni sangele nostru asupra locuitorilor pamantului?”
      . Fiecaruia din ei i s-a dat o haina alba si li s-a spus sa se mai odihneasca putina vreme, pana se va implini numarul tovarasilor lor de slujba si al fratilor lor, care aveau sa fie omorati ca si ei.

      din toate citatele reiese ca cei trecuti dincolo sunt constienti si cei credinciosi si cei necredinciosi (ex bogatul nemilostiv)

  7. Teonymus zice:

    Erata: Evident oamenii vor intra impreuna cu Hristos doar in rai…

  8. sorin13 zice:

    ” Ce se petrece insa dincolo de mormant? Materialistii, ateii, estropiatii spiritului spun ca dincolo de groapa nu mai e nimic, ca totul se cufunda in neant. Mai sunt si astazi ziaristi, care pastrand tarele comunismului, si anuntand decesul cuiva, spun ca “a trecut in nefiinta”, ceea ce, fie vorba intre noi, e o prostie! Ar fi groaznic sa fie asa! Viata si-ar pierde sensul, totul ar cadea sub incidenta absurdului. Daca dupa moarte nu mai e nimic, ce rost are sa mai traiesti, sa te zbati, sa iubesti, sa urasti, sa lupti, sa speri?

    Ei bine, noi crestinii, noi stim ca omul este alcatuit nu numai din trup, ci si din suflet, si ca aceste doua componente, trupul si sufletul traiesc impreuna din momentul zamislirii in pantecele mamei, si pana la ultima suflare. Ele nu se despart decat de moartea fizica. Trupul merge si se descompune in pamantul din care a fost alcatuit, in timp ce sufletul, nemuritor, isi ia zborul catre ceea ce numim lumea de dincolo, unde, laolalta cu cei ce inca traiesc, vii, pe pamant, asteapta ceea ce asteptam cu totii, marturisind in crez: invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie”…IPS Bartolomeu Anania

    • Marius David zice:

      da, mulţumim de citat

    • Mihai-Sorin zice:

      @”omul este alcatuit nu numai din trup, ci si din suflet”

      Din Scripturi reiese clar faptul ca omul este alcatuit din duh, suflet si trup conform cuvintelor::
      ” Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin; si: duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru, sa fie pazite intregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Cristos” (1 Tes. 5:23)”

  9. Sufletzel mic zice:

    Daca moartea pentru crestini nu „ar trebui” sa inseamne moarte, ci viata, sa inteleg ca prin analogie, ar trebui sa ne bucuram si sa nu ne intristam / respectiv sa nu suferim, ba chiar sa ne veselim ? Daca cineva „adoarme” pentru o vreme, si nu „te paraseste”, nu „se duce”, „moare” etc…, precum spui, de ce te intristezi atunci cand iti mor parintii, copii, familia ? De ce nu te bucuri ? Nu cumva ne ascundem cu totii, noi crestinii ca niste fatarnici dupa deget, aratand doar cu degetul spre directia ce trebuie urmata ? Dar e o vorba romaneasca, teorie cunoastem, practica ne omoara. Nu-i asa ca iti trebuie Credinta, ca sa si crezi ca ceea ce speri sa fie sa se si intample ? Esti convins ca „sora”, „fratele”,”copilul”,”sotia”,”tatal” , „pastorul” etc s-au dus toti la Domnul, sau se vor duce toti la El ? Ce usor ne este noua sa judecam oamenii dupa aparente, dupa fata de duminica, si dupa faptele sarace si fatarnice, si sa-i trimitem in Imparatia lui Dumnezeu sau Iad pe semenii nostrii dupa cum credem noi de cuviinta….fara sa cunoastem inimile lor. Doar Domnul cerceteaza si cunoaste inimile oamenilor. Nu fi prea convins ca toti fratii si toate surorile de la Biserica vor manca din Pomul Vietii, pentru ca daca vei fi atat de convins, inseamna ca intre tine si preotii ortodocsi care mantuieste tot neamul, nu-i nici o diferenta. Stii ca acolo vei avea 3 mari suprize, si anume ca te vei intalni cu oameni pe care nu i-ai fi crezut mantuiti, ca vei avea dezamagirea ca unii oameni pe care i-ai fi crezut mantuiti sa nu fi fost de fapt, si a treia mare uimire va fi ca vei fi chiar tu acolo…. Eheh… haideti sa nu mai judecam dupa aparente, si sa fim atat de siguri ca „fratele” si „sora” care s-au dus dincolo (passed away), s-au dus unde trebuie, ca poate nu e chiar asa…

    • Marius David zice:

      Draga Sufleţel,
      nu mă bucur pentru că este lungă călătoria şi mult timpul pînă ne revedem,
      am stat lîngă destule sicrie ca să pot spune asta,
      tatăl meu, 46 de ani,
      fratele meu, 47 de ani,
      fiica lui şi neppoata mea, 21 de ani,
      i pot continua …
      plîngem, dar nu plîngem ca unii care nu au nădejde.
      ne despărţim, dar pentru o vreme.
      ce spui nu desfiineţază ce am încercat să spun: că trebuie să ne corectăm limbajul pentru că limba ne construieşte lumea lăuntrică. Şi asta nu se ştie doar de la Heidegger încoace….
      Deci … grijă cum vorbim.
      dacă vorbirea este coruptă, spunea Quintillian şi Seneca a reluat…., atunci şi gîndirea este posibil să fie coruptă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.