Premiile „Quo Vadis” comentate pe scurt şi la prima vedere

Disclaimer: Dacă sînt orgolii artistice neostoite, „imagini” de apărat, sensibilită la critică „subiectivă”, atunci rog ocolirea acestor rînduri.

Iată s-au dat şi premiile Quo Vadis (inspirată expresie… într-adevăr… Unde te duci, muzică evanghelică?).

După ploi de rugăminţi pe twitter şi pe facebook… (ajunsesem să cred că unii artişti sau fani sînt de-a dreptul disperaţi … ), numirile au ieşit, nu se mai poate face nimic. Ba da, se mai poate cîrcoti pe margine … ca la noi (n-a fost drept, meritam mai mult etc.), dar sperăm că nu prea mult.

Deci, iată şi premiile:

  1. Cel mai bun album: Viorel Dejeu – Tatăl meu.
    Aici cred că Viorel merită din plin locul pentru cel mai bun album. Cu posibilităţi tehnice limitate, dar cu multe idei, cu versuri de bun simţ, cu linii melodice bune (unele călcînd prea mult în locuri comune), dar şi cu inovaţii, cu instrumentişti destul de buni, fără solo-uri exagerate şi dat în stambe, cum se mai întîmplă la unele trupe la care fiecare se simte dator să ne presare cîte un solo ca să vedem cît de bun e… Viorel Dejeu, de profesie medic, reuşeşte, precum bunicuţele de la Eurovision, să umilească „profesioniştii”, lăutarii pururi plimbăreţi, dar care şi-au epuizat demult ideile artistice. Iată că se poate ca amatorii serioşi să îi surclaseze pe „artiştii” creştini din care avem deja inflaţiune. Bravos!
  2. Cea mai buna artistă: Miky Stancu.
    Nu comentez.
  3. Cel mai bun artist: Cristian Cazacu.
    Da, cred că şi Cristian Cazacu îşi merită locul. Este un artist matur, cu idee şi la melos şi la cuvînt. Are prezenţă pe scenă, forţă în voce, are ceva de spus, din cîte se pare şi ca artist şi ca persoană. Nu l-am cunoscut personal, dar aşa pare.
  4. Cel mai bun proiect de Lauda și Închinare: Cristocentric.
    Voci bune, sacrificate din cînd în cînd pe altarul populismului în diferite proiecte de „deservire” gen Străjerii şi alte nunţi şi evenimente. Muzică decentă, de creat „atmosferă”, dar cred că cei de la Cristocentric ar putea evolua, dacă nu s-ar coborî la slujirea unor categorii de public care dictează o muzică aproape de manea creştină. Ei pot mai mult.
  5. Cel mai bun debut: Tonea Band.
    Înrudiţi la propriu cu Decenii, Tonea Band trebuie să îşi caute identitatea şi să scape de umbra lui Decean. Băieţi care au studiat muzică s-ar putea să îşi găsească drumul, dacă vor contiua să studieze, dacă îşi vor căuta propri amprentă vocală şi dacă vor căuta şi un poet să le facă versuri adevărate. A propos, mai uşor cu volumul. Se poate cînta bine şi mai încet.
  6. Cea mai buna trupă: Decean.
    Ştim. Tot acolo unde erau înainte de anul 2000. Sper ca Tonea Band să nu urmeze calea Decean Band: aceleaşi solouri previzibile, aceeaşi prezenţă scenică puţin uzată, obosită, cam aceleaşi mişcări de scenă şi prea mult zgomot pentru cineva care vine dispre generaţia decreţeilor. Pentru că prin urechi le-a trecut multă muzică bună şi foarte bună, Decean pot face şi muzică de mult mai înaltă calitate decît atît şi sigur pot cînta mai finuţ şi mai creativ. Dar … back to the blackboard… adică înapoi la studiu. În rest… se vede că au cîntat mult împreună, comunică din priviri şi gesturi, se ştiu… au sunet unitar, se acordează bine între ei, ceea ce pe ansamblu dă foarte bine la sunetul total. Şi la mai mare, dacă se poate… dacă nu… ştafeta la Tonea Band 🙂
  7. Cea mai buna piesă: Adi Hentea – Aleluia.
    Da, Adi Hentea merită din plin locul acest, cu tot izul puţin trecut al piesei. Piesa este cu adevărat bine lucrată. Adi este un compozitor bun, are idei muzicale, poate că uneori  vizitează cam acelaşi stil şi eu cred că îşi poate diversifica paleta stilistică şi îşi poate crea o amprentă foarte puternică. Bravo, Adi!
  8. Cel mai popular artist/trupa: Adi Gliga.
    Cu totul de acord „cel mai popular”. Adi Gliga este cunoscut, din ce în ce mai cunoscut. Bun! Numai că, aşa cum i-am spus în urmă cu ceva timp, dacă nu se apucă serios de studiu, va trebui să muşte din amarul scăderii popularităţii. Are videoclipuri bine lucrate, dar deja se repetă şi devine extrem de previzibil. Emoţia nu ţine loc de calitate. Vocea bună şi carisma nu ţin loc de performanţă. Sper să îşi vină în Duhul (Doamne fereşte să îşi vină „în fire”, că din asta avem destulă toţi) şi să vedem un Adi Gliga proaspăt, nou şi utilizînd la maxim darurile pe care le-a pus Dumnezeu în el cu un pic mai multă smerenie şi dăruire de sine (prietenii şi apropiaţii ştiu de ce). Deocamdată 3 talanţi are şi tot 3 aduce. per să Îi aducă cel puţin 30, dacă nu .. 60.
  9. Cel mai bun videoclip: 4Motion – Dorinta mea.
  10. Premiu de excelență pentru întreaga activitate: Chris. De ce pentru întreaga activitate, se pensionează? Cam devreme, după părerea mea. Nici Chris nu cred că a spus tot ce are de spus sau tot ce poate să spună. 
  11. Cel mai bun website: Hope Band
  12. Cea mai bună prestație LIVE: The Marker. Probabil. N-am fost acolo!
  13. Instrumentistul anului: Adrian Șchiopu.
  14. Cel mai bun proiect de muzică tradițională: Cătălin & Ramona Lup. Ce înseamnă „Muzică tradiţională”, muzică de cîntat la „evanghelizări”?
    În rest cîntă bine împreună, cu mult bun simţ, fără aere de vedete, au voci îngrijite, totul cu măsură, cu adevărat „tradiţional”.

În rest… ce să spun? Se pare că aici este muzica evanghelică românească. Mai bine decît în ediţiile trecute. Progres, ceea ce este extrem de încurajator, dar „mai avem ceva de mers”, ca să parafrazez titlul unei cîntări „tradiţionale”, pînă vom putea spune cu toată gura… „Slăvit să fie Domnul pentru asta!” El a dat mult mai mult şi merită să îi întoarcem înapoi încă şi mai mult, pentru că El locuieşte în mijlocul laudelor Sale.

FElicitări organizatorilor şi tuturor celor care au participat. Să le ţinem pumnii strînşi în rugăciune tuturor. Talentul şi pocăinţa se întîlnesc rar, dar şi cînd ocupă împreună acelaşi trup-templu…

 

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Muzica, Pătrăţoşenii, Scoala de muzica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

78 de răspunsuri la Premiile „Quo Vadis” comentate pe scurt şi la prima vedere

  1. Ar fi oare chiar atat de exotic sau inacceptabil sa avem o psaltire simpla in biserica?
    Adica in timpul slujbei?
    Adica sa se adune congregatia pentru marturie pe baza Scripturii, atat in cantare, cat si in predicare?
    Adica sa pastram coruri, trupe, etc. pentru alt tip de manifestari extrabisericesti?
    Adica evenimente in care profesionalismul sa fie cat se poate de insemnat, fara a umbri scopul principal: inaltarea lui Cristos?
    Adica sa evitam ocaziile de cartire din biserica rezumand inchinarea la o simpla si clara cantare in comun a tuturor credinciosilor intr-un singur glas, cu un singur mesaj clar: marturia gloriei lui Dumnezeu?
    Adica sa ii cantam lui Dumnezeu din Cuvantul lui?

    Adica…se poate si asa?

    • Marius David zice:

      Chiar vreau să detaliem chestiunea cu psalmii despre care ai prezentat.
      Cîntarea psalmilor mă obsedează de 25 de ani.
      Se poate şiaşa… n-aş exclude muzica de acest gen care se poate cînta în tabere, în autobuz, în maşină, în întîlniri de tineri etc.
      muzica liturgică… cu totul altceva!
      să nu încurcăm locurile, speciile, stilurile, destinatarii, spaţiul.

      • Asa zic si eu. Si celelalte stiluri se pot canta. Dar ar fi sanatos ca intr-o ora si jumatate de slujba sa putem fi toti o marturie…toti intr-un cuvant din Scriptura.

        Celelalte forme pot fi imbunatatite substantial daca nu ar avea constrangerea de o ora (despre care cred ca este deja mult prea mult). Sa se organizeze seri de tineret, seri de concerte caritabile cu coruri ale bisericilor etc. Inteleg ca orchestrele s-au format in vremuri de tulburari, le inteleg rostul, dar suntem conditionati de contexte istorice. In unele biserici vindecarea de fandoseli s-ar putea face lesne cu psaltirea.

        • supervarza zice:

          Tu nu zici rau. Dar sunt ingrijorator de multi dornici de afirmare.Si pt mine asta este un obstacol.Sunt satul sa vad biserici transformate in sali de spectacol.Totusi sa nu cadem nici in latura cealalta.

          • Nu, categoric sa nu cadem nici intr-o parte nici intr-alta. Este o chestiune de context. Unor biserici le-a prinde bine sa renunte la orice fel de inchinare din fatza, pe cand altora le merge foarte bine asa cum sunt.

            Repet, este o chestiune de context.

            Oricum, cred ca viata bisericii trebuie sa fie mult mai ampla decat doar programul de duminica. Dar, asta este parerea mea.

        • Marius David zice:

          Draga Ciprian,.
          există muzică liturgică, de cîntat în Biserică, există muzică de cîntat în grupuri de casă, există muzică de cîntat în grupuri de tineri creştini la focul de tabără şi există muzică cu versuri creştine, tematici creştine de cîntat cînd conduci maşina sau la schi sau în timpul înnnnnnotatului _:)
          ţin la această delimitare şi la separarea stilurilor, speciilor şi subspeciilor în conformitate cu destinaţia, calitatea etc.

          • Nicu Oros zice:

            de acord

          • Nicu Oros zice:

            sunt de acord cu ceea ce scrie fr Marius la acest subiect.

          • da, dar pe mine ma intere’ cea din biserica. in afara ei apare o prea mare varietate. eu mi le-am selectat pe ale mele, caz inchis.

            insa, ma iau cu o spranceana ridicata dezbaterile care hiper-mega-spiritualizeaza „muzici”, ridicandu-le la rang de necesitate absoluta, dar care nu isi merita locul.

            daca exista stiluri de cantat in diverse locuri, nu inseamna ca daca pot fi cantate acolo, pot sau trebuie cantate si in biserica.

            biserica e alcatuita din toate varstele. rostul cantarii bisericesti s-a pierdut. nu ma mir ca se chinuie unii sa bage in biserica lucruri care nu tin de ea. e un anumit context, o anumita necesitate, si nu ar trebui sa amestecam borcanele.

  2. Concurs de predicatori nu se face? Dar de rugaciune? Sau de post? Sau de slujire sociala si evanghelizare?

  3. eLioR. zice:

    no Doamne! dar au si pocaitii oscarurile si gremiile lor?

  4. ciprians zice:

    draga Marius, multumesc! o data pt recenzia pertinenta asupra acestor premii (eu am aflat numai ieri de ele si mi se par oportune, provocatoare si promovatoare). Si apoi, multumesc pt remarca de a-i fi spus direct lui Adi Gliga (pe care eu – fara o cultura muzicala evanghelica foarte elevata – il apreciez f mult) consideratiile tale asupra muzicii lui. Cei care te citim de mult (poate de prea mult 😀 ) stim parerea ta, dar acum ca i-ai spus-o direct, parca isi capata legitimitatea meritata.

  5. Asa cum am spus o si in alte locuri, iti multumesc si pentru ceea nu ai scris. 🙂

  6. Ramona zice:

    Imi pare bine ca ati incercat sa „fiti cat se poate de incurajator si pozitiv”. Dar imi pare nespus da rau ca ati depus efort sa va „abtineti”.
    Eu, subiectiva fiind ca sotie si mama a unor persoane care isi petrec un mare timp in compania instrumentelor lor, cred ca acest „festival” e binevenit si chiar necesar!Ofera un cadru in care cei din breasla se intalnesc, se cunosc , se pun bazele unor noi proiecte si colaborari.
    De ce premii? Poate un specialist in educatie ar putea sa explice efectul si necesitatea unei „intariri pozitive” ca instrument in dezvoltarea cognitiva, si da, muzica face parte din acest spectru. Ma refer la cei care sunt „debutanti „( si poate nu numai )in jungla!Pe langa multele critici poate, au nevoie si de unele aprecieri.
    Singurul meu sfat e acesta „cine e instare sa faca mai mult si mai bine n-are dacat sa puna osul !Fie ca artist , fie ca organizator, fie ca public…….” Pana atunci sa-i lasam pe cei care au pus osul si au facut ceva, asa cum au stiut ei mai bine,sa se bucure de munca lor!!!!!!

    • Marius David zice:

      draga RAmona,
      da, înţeleg ce spui. De ce m-am abţinut? Poate că un articol mai amplu va urma. Deja am scris destul.
      Din fericire ştiu oameni care pot şi trebuie să facă mult mai mult.
      Voi face tot posibilul să îi încurajez, aşa cum am creat distincţia dintre baterişti şi toboşari (prietenii ştiu de ce 🙂 ), aşa voi lupta mai departe pentru calitate în muzica creată de evanghelici.

  7. As mai vrea sa mentionez un aspect unde noi crestinii evanghelici am avea mult de lucrat la mentalitate.

    Eu si sotia mea ne-am hotarit in ultimul moment sa mergem la festival si nu aveam bilete. Ne-am uitat pe site sa vedem cit costa biletele si ne-am mai luat si bani de parcare. Mi-a trecut in gind pe la ureche sa apelez la relatii sa intram fara bilete, pt ca situatia financiara in acest moment nu e roza, iar cu 20 de lei cumparam piine pe o saptamina, dar mi-am zis ca oricum R.S. a avut o groaza de cheltuieli, numai chiria salii a fost o suma importanta, si macar cu putinul meu il mia ajut la acoperirea cheltuielilor.

    Am ajuns in holul salii, am cumparat biletele in urmatoarea secunda apare L.D., vechi prieten, si ma intreaba, ti-ai luat bilet, si i le arat. Omul dorea sa ma ajute si sa ma bage in sala pe la intrarea artistilor.

    Apoi in timpul concertului am auzit de doua ori oameni care se intrebau a meritat sa-si ia bilete, alternativa nu era ca ei sa nu fi venit la festival ci sa fi apelat la pile si relatii. Si iarasi gindul acela, oare nu era mai bine sa fi apelat la relatii? Aveam cel putin 10 oameni care ma aranjau. 🙂

    Daca stau bine sa ma gindesc cred ca toata sala ar fi putut intra fara bilet la cit de bine ne cunoastem intre noi cel putin pe plan local, iti trebuie un om maxim doi ca si veriga sa ajungi la cineva care sa te bage pe usa din dos.

    Cred ca ar fi cazul sa ne uitam la astfel de evenimente si prin ochii celui/celor care le organizeaza. Numai efortul uman daca este luat in considerare si este ceva fabulos, ceva la care putini ne-am inhama. Apoi nu mai vorbim de partea materiala, mincarea pentru artisti si alte cheltuieli cu ei pentru a se simti bine, chiria salii, plata celor de la sunet, cheltuieli cu materialele de prezentare, tiparirea biletelor, confectionarea premiilor, etc. etc. Si din experienta, presupun ca biletele au acoperit o mica mica parte din toate aceste cheltuieli. Toate acestea costa dragii mei si e timpul sa intelegem ca a plati un bilet este un mic semn de apreciere pentru munca fratilor nostri.

    • Ramona zice:

      Subscriu, Caline!!!!!!!
      Un mic detaliu din culise.Sarmalele au fost impaturate noaptea ,pt. ca, ziua era destinata organizarii evenimentului si pt. ca resursele financiare erau minime.Si aici ma refer la un „artist” ( masculin) care ziua era organizator, noaptea bucatar, iar in seara cu pricina artist, poate chiar judecat ca nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor „criticilor avizati”!!!!!!
      Am tinut sa impartasesc acest neinsemnat detaliu pt. a intelege care este efortul in spatele unui eveniment, fie el si criticat si de ce „a plati un bilet este un mic semn de apreciere pentru munca fratilor nostri” dupa cum spune Calin!

    • david zice:

      noi pocaitii avem o problema…vrem totul degeaba…

    • Marius David zice:

      Dragă Călin,

      Chestia pe care o relatezi este foarte îngrijorătoare. Mai vorbim de muzică de „laudă şi închinare” în contextul în care se face rabat de la etică?

      Ce bine ar fi să înţelegem, aşa cum spui, că sîntem fraţi, dar organizările sînt pe bani.
      Am deja oroare de expresia „ca la pocăiţi”.

  8. Cosmin Cret zice:

    Calin, foarte bine spus… si ce ati facut voi cu John Schlitt a fost un alt sacrificiu pe care putini l-au apreciat. Vreau sa duc lucrurile mai departe amintind niste vorbe de-ale lui Marius Cruceru de la Cristia, referitoare la acei Mecena care lipsesc si care ar trebui sa sprijine aceste activitati artistice. Iar cat tine de noi, asa cum spuneai, sa ne luam acel bilet care oricum e la un pret rezonabil…

    Cat despre partea cu votarea, am auzit ca a fost bataie mare 🙂 Aplicatii care votau automat, grupuri de fani „angajati” sa voteze cat pot ei de mult etc. Ca sa ce? Sa devii pe blat cel mai cel sau cea mai cea? Tare mi-as dori sa fie doar niste zvonuri proaste.

    Din pacate eu n-am reusit sa ajung, dar am sapat pe net dupa artistii nominalizati si muzica lor. Marius a fost foarte bland si diplomat in comentarii, dar daca asta e muzica crestina romaneasca… mai e loc de foarte mult. E intr-adevar un progres si il felicit pe Radu pentru organizare si stiu ca se zbate sa faca ceva pentru artisti, dar muzical, nu am vazut deloc un pas inainte. Aceleasi premii puteau fi acordate in 2010 si in 2009 si tot asa…

    • gorilutza zice:

      pai stai asa…e vina unor trupe care sunt active ca altii se trag pe coate…..va suparati ca aceleasi trupe merita aceleasi premii si chiar va razbunati verbal pe ei, cand de fapt ar trebuii sa va redirectionati priviriile si spre cei care apar ca ciupercile dupa ploaie cand e vorba de un festival cu premii. imi pare rau ca ii criticati pe cei care dau tot de ciuda ca artistii vostrii preferati freaca menta.

      • Marius David zice:

        Gorilutza, locul tău nu este pe aici cu expresii de genul „freacă menta”. Aici este un blog elitist şi aşa va rămîne. Golănelile, manelizarea şi piţipongeala prin alte părţi.
        Deci?
        Revii sau pleci?

    • Marius David zice:

      da, mă mir că s-a reţinut ideea cu mecenatul, odată cu Bursa Niculiţă Moldoveanu am şi văzut-o funcţionînd.
      Prin Şcoala de Muzică Logos se şi oficializează.

      Dar…
      mă intristează la fel de mult chestia cu votarea automată, fanii stimulaţi pe facebook pentru a vota la grămăzime (acilea am cel puţin un nume şi eu în minte)
      Păcat…. degeaba muzichie fără etichie.

      „Marius” şi „blînd” în aceeaşi frază. Hmmm. De reţinut! 🙂

  9. naomi zice:

    In sfarsit un clasament muzical crestin pe blogul dvs.
    Imi place Adi Gliga si cred ca merita mai mult 🙂

  10. anca zice:

    In legatura cu piesa „Aleluia”, interpretata de Adi Hentea, sa nu uitam ca autorul ei este Raimond Vancu, bunul prieten al lui Adi :).

  11. cristividican zice:

    Mi se pare mie sau aceste premii au fost doar pentru cei care colaboreaza cu Studio Mesaj si CredoTV? Pentru ca nu vad nimic (poate ma insel) din tabara Speranta.

  12. gorilutza zice:

    nu vreau sa fiu rea deloc….intrebarea mea Marius pt tine e : cine te-a indeletnicit pe tine sau te-a niumit critic muzical? cum poti fi tu capabil sa critici trupele crestine cand tu esti un simplu om care merge din biserica in biserica si canta ba la chitara, ba la mandolina sau la ce mai canti. esti destul de limitat din punctu asta de vedere plus ca ai o varsta depasita….muzica pe care o asculti tu e de domeniul trecutului si asa te poti si exprima…in trecut unde iti este locul. tu ar trebuii sa vorbesti despre fratii groza nu despre altii. haide spune-ne si noua care este defapt marea ta frustrare, oare ca nu ai reusit niciodata sa te afirmi din punct de vedere muzical si nici aspectul tau nu te-a ajutat prea mult. da asta ar fi o scuza destul de buna pt a baga bete in roate celor care te baga in ceata. e timpul sa iti depasesti frustrarile ca esti destul de mare si nu mai fi asa de invidios. auzi la el…cum sa spui de adi gliga ca mai are nevoie de smerenie….da ce esti tu masurator de smerenie sa sti cat are si cat mai are nevoie? si sa nu mai spun de cristocentric….asta e romanul….sta pe mergini si comenteaza…ma!!! ai dreptul sa critici atunci cand tu esti mai bun si faci ceva…pana atunci treci inapoi in banca. e rau sa fi criticat asai domnu mariusica. totusi oamenii astai de mai sus…au facut o treaba buna care poate devenii si mai buna prin munca, si nu au nevoie ca un manelist sa le corecteze potentialul. cius

    • gorilutza zice:

      si binenteles am observat ca pastrezi doar commentarile care iti convin….deci nu e exclus sa dispara si ale mele :))))

      • Marius David zice:

        uite că n-au dispărut, dar pariez că nu ai curajul să-ţi dai numele real acum după ce ai reuşit să te faci de rîs, nu-i aşa?

      • Liviu POP zice:

        Gorilutzo, as propune sa lucrezi din greu la a-ti consolida cunostintele gramaticale si de exprimare in limba romana, inainte sa o pocesti postand pe net lucruri la nivelul speciei dupa care ti-ai pus nick-ul.

    • Nicu Oros zice:

      cred ca intreci masura, gorilutza !!!

    • Marius David zice:

      Gorilutza,

      1. Nu vrei să fii rea, dar reuşeşti 🙂 . Te-am întrebat dacă vrei să evoluezi de la „gorilutza”- În locul lui Cristocentric mi-ar fi ruşine cu aşa fani.
      2. acum văd că eşti domnişoară-doamnă, de aceea nu voi fi rău cu tine, te voi menaja.
      3. pînă revii la un limbaj mai elevat decît „freacă menta” pentru tine sînt „domnule Marius”, nu „Marius”.
      4. Despre calificările mele muzicale şi capacităţile de exprimare în dreptul muzicii am vorbit cu alte ocazii şia u vorbit alţii. Nu asta este discuţia aici. Este blogul meu şis criu ce voieşte inima mea pe el. Dacă cuiva nu-i convine, pleacă. Dacă nu-i place, nu mănîncă! Simplu. Eu scriu pe blog, care este un jurnal PERSONAL-PUBLIC. Aşa că mă pot exprima despre maşini (am făcut-o, deşi nu sînt inginer auto), despre vreme, biciclete, muzică şi proastă creştere. Se pare că pentru unii contează ce scriu aici şi de asta îngheaţă. Asta se numeşte „putere de influenţă” adicătelea.
      5. Despre vîrstă depăşită, mandoline şi alte instrumente… mi-ai stîrnit zîmbete. Aşa este! Sînt bătrîn, trecut prin viaţă şi „mîndru” de asta. Despre aspect? 🙂
      5. Marea mea frustrare? Că nu m-am afirmat muzical? Dar, draga mea, am fost diagnosticat afon, cum să am asemenea ambiţii 🙂 Eu am ales între timp altă carieră şi nu este cazul să vorbesc aici despre „realizărili” mele.
      6. Cînd mai vii data viitoare încearcă să te exprimezi corect şi româneşte. Acest site nu este pentru analfabeţi „aşa-i” şi „domnu marusică” este vocativ, deci se pune între virgule. Poate „deveni” cu un singur i.
      7. Gorilutza, evoluează, te rog!

      numai bine,
      Kriticon Manelovici Afonov

  13. Nicu Oros zice:

    premiile lu’ peste „peste …prajit „! avem si noi „vedete”.

  14. Nicu Oros zice:

    care scop?

  15. Nicu Oros zice:

    scopul organizarii al festivalului sau cel al scrierii pe blog?

  16. Nicu Oros zice:

    scopul organizarii festivalului sau al scrierii pe blog?

  17. Beni zice:

    Marius David,
    sunt binevenite evaluarile, comentariile, aprecierile tale in domeniul muzical. Ca si in alte domenii dealtfel. Gasesti adeseori aici o oaza de aer curat, o perspectiva pe care numai muntele ti-o poate oferi. Inspiri mai usor.
    E de apreciat curajul cu care te expui si pe care – cred – putini il realizeaza. „Ca la pocaiti”.
    Si eu regret ca trebuie sa te abtii, chiar subiectiv fiind…

  18. Aura zice:

    Frate MArius iti lipseste dragostea cu desavarsire….deci fara dragoste nu vei vedea pe Dumnezeu…Condoleante vesnice

  19. Pingback: NU ESTE ADEVĂRAT, Cristian Ionescu, nu am făcut parte din juriul Quo Vadis! | Marius Cruceru

  20. Ovi zice:

    Marius, fiindca nu am competente in domeniu, nu voi comenta asupra subiectului principal de aici – Muzica. Dar sa stii ca de fiecare data cand intru pe blog imi mai sterg din incruntare. E un loc frumos… iar cand dau de oameni ca si Gorilutza si Aura… e chiar funny rau de tot 🙂 Oamenii astia se plictisesc atat de tare sau pur si simplu, asa sunt ei? Poor souls…
    Pana una alta, cred ca voi aprofunda mai tare subiectul mai sus discutat, sa nu raman outsider.
    Nb!

  21. Liviu POP zice:

    Ca la orice festin, apar mereu ciori pe margine (nu fac nicidecum referiri etnice) care caraie si se alimenteaza cu resturile, fara a le interesa cine si cat a investit ca totul sa aiba loc. La fel si cu acest festival, Quo Vadis. Se gasesc sa-l critice tot cei care nu au competente in domeniu si care nu pot face distinctie intre un festival si o slujba bisericeasca. Nu incape vorba, criticile sunt bune daca sunt facute in scop constructiv, insa ceea cele pe care le intalnesc pe net au cu totul alta directie, fiecare autor facandu-se pe sine etalonul la care raporteaza un astfel de eveniment. Domnule Cruceru, intrucat ati fost „nominalizat” printre cei criticati, si probabil ca nu vi s-a prezentat direct „premiul” legat de acest eveniment cultural crestin, va dau link-ul unde poate doriti sa aveti ceva de adaugat si cred ca aveti: http://popaspentrusuflet.wordpress.com/2012/10/30/quo-vadis-si-nerusinarea-unei-pangariri/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.