AICI se află o Sesizare din partea Cultului Crestin Baptist din Romania în atenţia mai multor instituţii din partea Preşedintelui UBCBR şi adresată în mod special domnului Alexandru Iacobescu.
AICI se află o Sesizare din partea Cultului Crestin Baptist din Romania în atenţia mai multor instituţii din partea Preşedintelui UBCBR şi adresată în mod special domnului Alexandru Iacobescu.

sursa succes magazine https://www.facebook.com/SUCCESSmagazine?sk=photos
Nu am fost întotdeauna de acord cu spusele lui Zig Ziglar, dar este un lucru pe care puţini îl ştiu despre această mare personalitate a managementului şi anume că a fost un om bisericos şi nu numai atît. Marele Zig Ziglar nu cerea cuvînt în biserică, nici nu cerea să fie pus la amvon sau în comitete şi comiţii. Ce mi-a povestit cineva care l-a cunoscut personal este faptul că prefera să meargă şi să stea cu copiii în anexă pentru ca părinţii acestora să poată asculta Evanghelia în linişte. Baby-sitting.
Cum ne-am comporta noi dacă am avea în biserici asemenea personalităţi, oameni care au jucat golf cu preşedinţii Statelor Unite? Ne-am firitisi pe lîngă ei şi ne-am zaharisi în laude şi linguşeli?
Nu ştiu mai multe despre Zig Ziglar, dar, dacă este aşa, un exemplu de smerenie în plus nu ne strică pentru lumea în care tot ceea ce contează este reuşita profesională şi aceasta, cînd nu este uitată la vreme, deformează caracterele.
People who truly understand God’s purpose for their lives know that we are called to be intimately involved with one another.
Better than Good: Creating a Life You Can’t Wait to Live (2007)
Am auzit de mai multe ori gîndirea lozincardă de genul … pe cînd poeţii Angliei, literaţii Germaniei făceau carte, noi ne luptam cu turcii. Noi nu am avut timp să ne construim o cultură solidă, să scriem texte mari.
Da şi nu! Este adevărat, limba română este o limbă cu puţine posibilităţi pentru că avem puţin text scris în româneşte, puţine pagini şi totuşi să nu uităm de un Dosoftei şi ai săi psalmi în versuri, de Micu Klein şi a sa traducere în proză ritmată şi rimată a Imitaţiei lui Cristos, text puţin cunoscut.
De asemenea, am avut muzică şi complexele culturale nu ar trebui să ne blocheze, ci să ne motiveze, pentru că avem pe ce construi.
Iată despre ce vorbesc
via Stefan Colceriu
Am văzut mulţi oameni care doresc să ajute lucrarea lui Dumnezeu într-un fel sau altul. Am văzut mulţi oameni de afaceri, unii îngîmfaţi, alţii trufaşi, ceilalţi … lăudăroşi, dar şi unii discreţi şi fără dorinţă de pomelnice şi lăudături.
Nelu Petroi s-a strecurat discret între noi. A ajutat ici şi colo fără ceară compensări sau schimburi de favoruri. A înţeles deopotrivă necesitatea învăţămîntului teologic cum a înţeles să se suie în maşină şi să se facă şofer pentru cei care doreau să facă misiune în Oltenia profundă. Venea la recepţii cu aceeaşi seninătate pe care o avea cînd intra în casele joase şi mizere ale săracilor de pe lîngă vîlcelele satelor prăfuite din sudul României.
Era cu zîmbetul pe buze oricînd şi întîlnirile cu el începeau cu o îmbrăţişare şi se încheiau tot aşa. Nelu a ştiut să fie un prieten generos şi discret.
Se grăbea în tinereţe. Parcă voia cu orice preţ să ajungă cît mai repede pe canapelele raiului. Acum a ajuns!
Nelu a murit! Dar, precum ştim, doarme. Azi, miercuri, începînd cu orele 13, la Biserica Dragostea din Arad, prietenii şi fraţii îi vor pregăti culcuşul vremelnic. Înmormîntarea va fi transmisă prin internet de la această adresă http://www.bisericadragostea.ro/
PS.
Mă chinuie un gînd. Dumnezeu cercetează Aradul, Timişoara şi Oradea (Bible Belt-ul României?) în ultima vreme. A venit la cules de oameni. Azi am aflat că o tînără de 25 de ani, nu de 30 de ani, cum greşit au anunţat companiile de ştiri (mulţumesc, Dani Popa, pentru corectură) a plecat împreună cu al ei copilaş de 1 an într-un cumplit accident de maşină.
Să ne gîndim şi să ne rugăm …
Doru Ilioi mi-a adus aminte de această piesă. Tocmai azi, la o zi după vizita la profesorul Babii, o vizită extrem de încărcată de emoţie şi pentru mine şi pentru profesorul meu.
L-am găsit scrîşnind din dinţi de durere, dar neînfrînt. Deşi chinurile şoldului afectat de cea de a doua luptă cu un cancer agresiv nu l-ar fi lăsat nici măcar să mişte în pat, s-a dat jos şi merge prin casă neoprit.
Am vorbit despre viitor, am făcut planuri, i-am cîntat la chitară ultimul meu aranjament la O, ce valuri de îndurare, mi-a dat notă de trecere şi mi-a arătat două aranjamente pe care le-a făcut dînsu pentru orchestră la alte două bucăţi bisericeşti… Acum vrea să reorchestreze piese evreieşti… tot pentru orchestră. La plecare mi-a dăruit vechiul Carcassi, cel portocaliu, publicat în 1980,
Iată un material interesant. Sper să îl vadă și Dan Șova. Eu l-aș trimite vreo doi ani să urmeze aceste instrucțiuni și să predea lecții la liceu, la toate clasele IX-XII, ca să nu mai existeze ignoranți ca dînsul.
Predarea Holocaustului și a Drepturilor Omului
Au existat dezbateri dacă predarea evenimentelor istorice cu privire la Holocaust este potrivită pentru introducerea conceptului de Drepturi ale Omului sau dacă este mai bine ca Holocaustul și Drepturile Omului să fie păstrate ca subiecte separate. Se pare că există o mișcare clară în vederea îmbinării celor două subiecte în cadrul educației europene, iar Tikvah, prin misiunea sa, dorește să creeze legături clare între aceste subiecte.
Unul dintre cele mai mari coșmaruri. Sînt cîteva lucruri la care mă gîndesc atunci cînd planific acest proiect. A propos, voi reveni cu noutăți importante în ceva vreme, noutăți legate de posibilitatea de realizare a acestui proiect în această formă sau în altă formă.
Iată ce se poate întîmpla: pană, pană pe față și spate, ruperea lanțului, dar cea mai cumplită este fracturarea jenții. Dacă avem cameră de rezervă, dacă putem face pana pe loc, cine poartă în spate jantă de rezervă, dar… care jantă? Față, spate? Cine știe să respițeze în drum? Iată la ce mă îngrijorez.
Pînă atunci iată o idee, de fapt două idei interesante de la cei de la Freerider.ro

sursa http://www.freerider.ro
Iată cum ni s-a cultivat simțirea pentru poezie de proastă calitate.

sursa 273 de locuri pe care trebuie le vezi înainte de a pleca din Romania
Să îmi spună mie decrețel în față că nu-l apucă nostalgiile cînd privește poza asta. Ei, eu am urît din toată inima poezia de față. Pentru mine nu avea niciun sens, dimpotrivă îmi sgîrma toate rănile și bombăneam printre dinți din banca a doua, peste husa albastră de bancă… Tatăl meu … e mort!
De o vreme mă spăl numai cu săpun de casă. Am observat că orice alt săpun sau detergent îmi provoacă tot felul de iritații. Cu săpunul de casă părul nu se îngrașă așa de repede, se duce imediat de pe piele, miroase mai frumos, după gusturile mele, îl pot tăia cu și cît vreau…
Tata a făcut săpun. Tatăl Nataliei. A făcut săpun și îi spune Palmolive, pentru că este verde. I-a pus urzici din belșug. Miroase și arată de îți vine să-l mănînci. Este untos, gras, cu grăsimea din porcul abia decedat. Ne-a adus la toți și l-am împărțit aproape frățește. Eu am luat mai mult. Iată procesele. Am solicitat ajutorul unei prietene, care ne-a dăruit luni în urmă un săpun extraordinar. L-am folosit numai duminicile de bun și de soi ce era.
Silvian Guranda, un recordman la supraviețuirea cu Lyme, îmi trimite încă o istorie încurajatoare.
Să nu uităm să ne rugăm și pentru Dana … și, de asemenea, să nu uităm că această boală este o boală extrem de scumpă.
niţialele mele sunt S.C. (29 ani / 2011) si sunt, din nefericire unul din tot mai multele cazuri de Lyme.
Povestea mea a inceput in septembrie 2009. Eram intr-o seara la o petrecere organizata de colegii mei de munca. Bausem cam o bere si jumatate si stateam cu ei afara langa foc si povesteam. Am simtit dintr-o data o senzatie de cadere in gol in dosul capului, o strangere puternica si o senzatie ca si cand eram pe cale sa-mi pierd cunostinta. Nestiind ce se intampla cu mine, m-am speriat foarte tare, dar m-am gandit sa nu stric cheful nimanui asa ca m-am scuzat frumos si am plecat pe jos spre casa. Pe drum lucrurile au inceput sa se amplifice, m-am panicat extrem de tare, am inceput sa tremur, sa transpir,sa am spasme musculare foarte puternice, intepaturi in maine si in picioare, pulsul extrem de accelerat, cum nu mai simtisem niciodata, iar cel mai rau a fost faptul ca mi-am pierdut luciditatea, nefiind capabila sa inteleg ca mi-e rau si ar trebui sa cer ajutorul cuiva, asa ca am inceput sa alerg in disperare spre casa, desi simteam ca o sa cad jos. Printr-o minune am ajuns acasa, eu locuind singura la vremea respectiva. Ajunsa acasa nu ma puteam linisti nicicum, am incercat sa ma intind, dar nu puteam sta in pat, asa ca timp de 2-3 ore m-am plimbat panicata prin casa. La un moment dat am realizat in sfarsit ca mi-e rau, am pus mana pe telefon si am chemat salvarea.
Au venit cam dupa o ora si destul de deranjati mi-au zis ca am facut o cadere de calciu probabil. Asa ca mi-au facut o injectie cu Ca si un diazepam.
Am dormit pana a doua zi la 6 dupa masa.
Saptamana urmatoare nimic deosebit, iar eu am sperat ca a fost doar caderea de calciu, drept urmare luam pliculete de Ca efervescent, asta pana vinerea urmatoare cand iesind din scara sa plec la munca, am suferit o aceeasi criza. Am si intepenit de spaima, dar de data asta am avut inspiratia macar sa merg direct la doctorita de familie, care alarmata si ea a crezut ca am facut atac cerebral pt ca aveam gura putin stramba, trimitandu-ma la neurologie la spitalul militar din Cluj.
Vreau sa va spun ca nu ma puteam tine pe picioare, mergeam pe strada tinandu-ma de stalpi, indoita la propriu in doua. Ajunsa acolo la dna X, doctor neurolog care de altfel am inteles ulterior ca trateaza boala Lyme, nu am reusit sa rezolv mare lucru pt ca dansa a spus acelasi lucru si anume: spasmofilie.
Un mesaj înțelept după alegerile din Statele Unite. O voce lucidă! Iată cum ar trebui să se implice și pastorii noștri în politică.
via pastor Emanuel Tundrea, Comunitatea de Timișoara
După experiența cu Iphone, cu nostalgie m-am întors la vechiul meu Nokia din 2002. Are exact 10 ani. Și acum bateria ține 3 zile întregi, după o folosire intensă și muulte muulte convorbiri și sms-uri.
Acesta este un telefon echivalent cu Mercedesul Cobra. Cred că este una dintre cauzele pentru care Nokia este în dificultate financiară acum, a făcut telefoane care nu se mai stricau. Prețul? Nici acum nu scapi fără 300 ron pentru o vechitură din asta.

sursa foto http://www.extragsm.com
Sînt foarte curios ce se va întîmpla acum. Am urît să umblu cu două telefoane la mine, dar nu mă pot lăsa fără back-up la Iphone-ul care adoarme imediat ce dă de greu.
Iphonească-se unii, nokiască-se ceilalți! Cele bune să se-adune, cele rele să se spele!
Încîntat de Mac, cu totul dezamăgit de IPhone.
De cîteva zile sînt utilizator Iphone. Am privit cu speranță, știindu-mi aventurile plăcute cu Mac-ul, pe care îl folosesc de patru ani.
Dezamăgitor!

sursa foto http://www.blogcdn.com/www.engadget.com
Iată primele observații:
Aceeași dezbatere ca în cazul lăutei, dar poate că luteniștii au mai multe scuze, la fel claveciniștii sau cei care studiază muzica antică…
Oare cum se cînta de fapt? Ce greșim cînd interpretăm Bach? FAcem vibrato sau nu? Cîntăm repede, alert sau rar? Avem atît de multe abordări pentru bucățile celebre și totuși se poate imagina o apropiere de modul în care s-ar fi interpretat pe vremea compozitorilor?
interesant de ascultat …
FĂRĂ PLEOAPE LA URECHI …
Miercuri 21 noiembrie 2012,
orele 18.00 – 20.00
Biserica Creștină Baptistă 1 „BunaVestire” IAȘI
Str. Sărăriei 32
„FĂRĂ PLEOAPE LA URECHI”
Invitat : DORIN FRANDEȘ
Dirijorul Orchestrei Simfonice Arad
INTRARE LIBERĂ
Vino sa asculți un MAESTRU al MUZICII vorbind pe înțelesul tău.
E în interesul tău să înțelegi cum trebuie să te raportezi la spațiul sonor din jurul tău. Ascultă sfatul unui SPECIALIST !
Există categoria chitariști buni, categoria chitariști foarte buni și categoria Biréli Lagrène. Acest soi formează o categorie pe care o umplu singuri.
via Alexandru Marian
Einstein a avut dreptate. Nu știm sigur despre Univers, dar prostia este infinită.
Un tip mediocru ca talent încearcă o chestie. Cică are și un fel de albumaș pe care vrea să-și cocoațe prostioara, alături de altele la fel probabil.
Esteticește vorbind, melodia este previzibilă. Un fel de pop-contry. Nu mă obosesc să discut calitatea acestui soi de înregistrări de care este plin internetul. O mediocritate absolută. Versurile? O calchiere a unor tipare atît de fumate deja în toate colțurile toaletelor școlii pentru băieții cool din biserici.

sursa foto stillsearching.wordpress.com
Doua astfel de tipare de gîndire putem identifica aici și pe care ar fi bine să le discutăm pe îndelete:
1.W.W.J.D
2. „Ce mai preten și ce frate…”
În cadrul conferințelor publice lunare, dedicate Părinților Bisericii,
Centrul Sfinții Petru și Andrei din București vă invită la o întâlnire cu :
Profesorul
Claudio Moreschini,
Patrolog de renume internațional
autor al volumului

sursa foto http://www.anticariat-academic.ro
va susține conferința
« Capadocienii:
între teologie și mistică »
Reiau această postare pentru că azi noapte, întorcîndu-mă de la Zaragoza, am ascultat pe îndelete încă o dată versiunea audio a acestei mărturii. M-a demolat și reconstruit pe dinăuntru. Acum o ascult cu alte urechi și privesc altfel decît în urmă cu patru ani, în 12 iulie 2009, cînd am ascultat-o prima oară. S-au întîmplat multe lucruri de atunci în viața noastră și înțeleg altfel tot ce spune Rachel despre copii, timpul pe care îl avem împreună, relația soț-soție. Mărturisesc, am plîns ca o lăuză aproape toată ora aceea …
Japonia m-a fascinat încă din adolescență. Ceaiul, origami, cultura războiului disciplinat, spiritul măsurii.
Dave Brubeck, o legendă a jazz-ului, face o călătorie muzicală în Japonia. Reușește ca nimeni altul să mixeze spiritul european, nord american și oriental. Iată un exemplu, Koto Song, absolut strălucitor.
O frumusețe! Iertare îmi fie că am păcătuit poftind la lucru omului!
PLEASE NOTE THAT I OWN THE EXCLUSIVE COPYRIGHT FOR ALL THE PHOTOGRAPHS BELOW. THEY ARE EXPRESSLY NOT TO BE REPRODUCED WITHOUT MY PERMISSION.
Finally my Rover is finished! Certainly one of the most significant bicycles in history, The Rover Safety Bicycle designed by John Kemp Starley ‘set the fashion to the world’ in 1885, being the first practical rear drive safety bicycle. This example, frame number 1370, is from 1887. It is a very imposing machine with a 36 inch front wheel/30 inch rear, and 27 inch handlebars!
It spent the past 50 years or so in a museum in Ireland in a sadly neglected state. Whilst I did much of the work to the machine, I was unable to tackle some of the engineering challenges to get it back on the road, so it went to acknowledged Rover expert Tony Huntington. He made a number of missing parts to…
Vezi articolul original 399 de cuvinte mai mult
UNIVERSITATEA EMANUEL DIN ORADEA
organizează un concert de muzică barocă.
Concertul va avea loc în Str. Nufărului nr. 87, în Sala principală de la CAPELA MARE, începînd cu orele 18.00, Vineri, 9 noiembrie.
CONCERTUL DE MUZICĂ BAROCĂ va fi susţinut de Ansamblul de muzică veche Il Pastor Fido

sursa foto digitalproducer.digitalmedianet.com
într-o piesă de Dave Brubeck 🙂
Reîncepem seria coffe-ring-țelor de la ora 5.
Luni, 5 noiembrie, începînd cu orele 17.00, va avea loc conferința cu titlul „Neomedievismul postmodern”, prezentată de dr. Ileana Vesa.
Locația: sala cu mochetă de la subsolul capelei mari a Universității Emanuel.
Intrarea este liberă.
Agustin Barrios – La Cathédrale în interpretarea lui Gabriel Bianco, probabil una dintre cele mai frumoase interpretări pe care le-am ascutat pînă acum.
Pastorala în Do Minor, dar în interpretarea lui Jacques Loussier
Cîntă Maxim Belgiuc pe o chitară Alex Marian
De citit
Știu că sunt mult hulite și bălăcărite, de unii, adulate și elogiate, de alții. Voi încerca să nu mă situez în niciuna dintre tabere. Fiindcă, problema pe care vreau s-o ridic are rădăcini destul de ramificate, dispersând astfel responsabilitățile în mai multe părți.
Recent am avut prilejul să remarc – de fapt, era doar o reconfirmare a unor observații mai vechi – că, în contexte care permit acest lucru, „trupele de laudă și închinare” se delectează adesea cu piese laice. Repertoriul cel mai vizitat este cel romantic.
E de așteptat și de înțeles să fie așa. De așteptat, pentru că dragostea n-are frontiere confesionale. De înțeles, pentru că e singura zonă cât de cât sigură ce poate fi exploatată fără teama unor derapaje grave în decor.
Faptul că se apelează la acest repertoriu, că se comit mici gesturi de rebeliune trădează, în opinia mea, nevoia de a exprima mai mult…
Vezi articolul original 859 de cuvinte mai mult
Iată o poveste interesantă despre modul în care o firmă micuță, de familie, a rezistat în plină criză. S-a bazat, sigur, și pe acea pasiune a britanicilor pentru lucrurile făcute în propria țară, pentru tradiție, pentru acele lucruri atinse de mîna omului.
Pashley Cycles from Interiors & Lifestyle Futures on Vimeo.
Mai jos un proiect foarte interesant de restaurare și creație.
sursa AICI
Un concert de Vivaldi in La minor în interepretarea Il Giardino Armonico are cu un minut și jumătate mai puțin decît în alte interpretări. Vedeți ritmul! Absolut fascinant!
Sînt clasicist. Am dat examenul de admitere la Limba Latină în 1989 în vară. La examen subiectele ne-au fost date de profesorul Dan Slușanschi.
Am făcut armata apoi am revenit la școală, așa cum se proceda atunci. Am făcut gramatica grecească cu profesorul care nu putea să stea jos decît atunci cînd traduceam Iliada și Odyseia.
Din cînd în cînd îl întrebam cîte ceva. Ne explica cum sînt îmbrăcați soldații și care este funcția aoristului în scenele de luptă. Există oameni în dreptul cărora expresia „tobă de carte” devine o expresie vulgară. Dan Slușanschi a fost unul dintre aceștia.
Am fost unul dintre privilegiații care i-au călcat pragul casei, îmi trebuia un „Cicero” mai special și alte cîteva texte rare. Am discutat îndelung despre o posibilă ediție științifică a Liturghiei lui Ioan Gură de Aur și despre multe altele…
Octavian Gordon mi-a făcut o bucurie arătîndu-ne acest afiș. Profesorul a plecat prea devreme. Avea atît de multe planuri.
Nu ratați, mai sînt aproximativ două ore, Bucureșteni chitarizați.

sursa Kitarodia.ro
Everything you can imagine is real. – Pablo Picasso
Oare? Probabil că trebuie să facem distincția între imaginare și închipuire.
Putem face deosebirea între ele?
Sigur!
Aseară am rîs puternic cu soția. NE-am adus aminte de vremurile în care MAI merita să mai avem televizor.
Lingvistică, politică, umor de bună calitate, risipă de inteligență …
Astăzi este ultima zi pentru depunerea candidaturilor. Nimic nu se potrivește mai bine.