Le-am cunoscut pe Ileana și pe Monika în urmă cu ceva ani. Așteptau pe holul Universității din Oradea timide să intre la interviu. Eram în comisie. După ce le-am intervievat separat, le-am întrebat pe amîndouă, pentru că se așteptau una pe cealaltă:
– Vreau să vă întreb ceva personal și oarecum ciudat… pentru că am văzut destule în acești ani și modul în care au început unele studente facultatea și apoi felul în care au finalizat studiile… vreau să vă întreb dacă modul în care purtați baticul derivă din convingerile voastre personale sau este o impunere din partea bisericii, a familiei…
– Este convingerea noastră, așa considerăm că dăm respect părinților și fraților și ne păstrăm frumusețea pentru soț…
– Dar veți rezista?
– Da!
– Vreau să văd dacă așa veți termina studiile … Vă voi urmări!
Au trecut anii. Au trecut amîndouă prin multe batjocuri. Li s-a strigat „pocăitele, călugărițele, baticoasele”. Au fost umilite de-a lungul anilor de studii de unii profesori, de colegi, dar … cel mai trist, chiar de unele dintre colegele de confesiune evanghelică, chiar de coreligioare și chiar de alte studente din mediul penticostal. Bîrfite, invidiate, au învățat în așa fel încît la finalul anilor de studii li s-a recunoscut fără putință de tăgadă superioritatea intelectuală și hărnicia.
Au merg mai departe la master și au rămas în cadrul Universității Emanuel (universitate baptistă) două fete din mediul penticostal, Monika în administrație, Ileana, asistentă.
Astăzi Ileana și-a susținut teza de doctorat, o teză excelentă, cu titlul Neomedievismul postmodern, coordonată de prof. dr. Stefan Borbely, în cadrul Universității Babes-Bolyai din Cluj.
A fost una dintre cele mai fascinante susțineri de teză doctorală la care am participat pînă acum. Sigură pe ea, limpede, fără tremur în voce, rod al experienței didactice acumulate, Ileana s-a comportat ca o adevărată profesionistă a conferințelor științifice. Ne-a purtat prin lumea jocurilor video, filmelor, prin Umberto Eco, Dan Brown, Robin Hood…
Prezentarea în Prezi realizată cu ajutorul lui Miriam Achim a fost, și spun asta fără ezitare, a fost probabil cea mai frumoasă prezentare de acest tip pe care am văzut-o pînă acum. M-am bucurat să îi văd tatăl fericit și surorile și frații, toți cu emoții mai mari decît doctoranda.
Teza a primit calificativul Foarte Bine. Felicitări și … la mai mare. Astăzi a fost una dintre acele zile în care m-am bucurat că Dumnezeu m-a obligat să devin profesor. Sînt atît de mîndru că Dumnezeu le-a dat trecere înaintea Lui și înaintea oamenilor acestor fete! Iată că nu există nicio legătură între modul în care ne legăm baticul și capacitatea intelectuală. M-am bucurat pentru modestia, ferminatea, consecvența și modul în care Ileana a ales să își respecte ethos-ul de proveniență.
Sper să organizăm o prezentare și la Oradea cît de curînd să vă puteți convinge de calitatea tezei și de frumusețea prezentării. Pe cînd Ileana își va reveni sper să putem organiza iar una dintre coffe-ring-țe avînd-o pe dînsa ca invitată.
PS. Uneori mă întreb …. care sînt totuși valorile pe care le îndosariază în mintea lor băieții din generațiile care ne urmează?
Precizare: ce se află între ghilimele în titlu este una dintre poreclele (trist lucru) care sînt aruncate după colțuri de mințile înguste și de gurile largi.
Marius Cruceru 
Mereu le-am admirat pe fetele astea!
Da da, eu agreiezi! Bunul Dumnezeu sa le binecuvinteze
Am inceput sa citesc articolul cu gandul ca am am sa aflu ceva inedit despre aparitia unei noi miscari intre penticostali: miscarea monahala ( 🙂 ) . Am inceput sa citesc articolul si pentru coincidenta legata de numele de familie dintre mine si Dr. Vesa Ileana. Totusi, articolul m-a impresionat nu doar prin frumusetea celor auzite, ci si pentru faptul ca emanciparea nu tine de scurtarea fustei sau renuntarea la un port traditional pentru cultura din care ea face parte! Cat de simplist putem privi pe cel din jurul nostru- si de cate ori nu gresim prin felul acesta material de a vedea lucrurile!
Toata stima!
Am o intrebare: cand v-ati indragostit de sotia d-voastra la ce v-ati uitat prima data?
Touche!
da, touche la talpă. acolo se potriveşte sandaua
la cureaua de la sandale, una dintre ele era cusută din nou, cu grijă, cu gust, dar cusută din nou. Erau sandalele pe care le purtase sora ei, apoi sora ei, apoi sora ei, apoi sora ei, apoi sora ei. A fost primul lucru care m-a impresionat… tensiunea dintre sărăcie, simplitate, lipsă şi frumuseţe. Veneam dintr-un Iaşi extrem de complicat, coleg cu fiii aristocraţiei ieşene şi m-am îndrăgostit de simplitate.
Felicitari !
Generatia noastra se uita ciudat la asemenea fenomene , pe care altii le-au pierdut de mult, dar ceea ce fac ele nu este scris in Scripturi si sa nu uitam ca in trecut femeile cam asa se imbracau! Foarte frumos, toata stima si respectul!
CUM SPUNETI CA LUCRURILE PE CARE LE FAC ELE NU ESTE SCRIS IN SCRIPTURI?
NU SCRIE OARE CA FEMEIA SA NU POARTE HAINE BARBATESTI ?NU SCRIE CA DIN PRICINA INGERILOR FEMEIA SA AIBA UNN SEMN AL STAPANIRII PE CAP?NU SCRIE SA NU FIE IMPODOBITE CU SCULE DE AUR SI CU HAINE SCUMPE SI MAI DEGRABA SAFIE CUVIINCIOASE,SMERITE ?
Aceasta domnisoara ma face sa ma simt mandru ca sunt penticostal. Felicitari!
Cu certitudine acolo este ceva mult mai mult decat ethos-ul de provenienta.
Asta inseamna sa ramai inradacinat si constant in ceea ce crezi….
Poate intr-o zi vor fi o marturie pentru multi studenti care si-au lasat la poarta facultatii „haina pocaineti”. Asta nu inseamna ca pocaitele fara baic nu sunt placute Domnului ci doar ca cele cu batic sunt si mai placute Domnului.
PS Pentru mine a fost o imbarbatare aceasta postare pentru ca si eu am fost (zic am fost pentru ca nu mai lucrez din cauza de boala, nu ca am renuntat) una din aia cu batic o „imbrobodita” – cum mi se spunea din partea unor colegi de servici. Multumesc domnule profesor- frate Marius Cruceru
As putea considera aceasta marturie a sorei Ileana legata de versetul:
Luca 9:26 „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.”…
Desigur, o legatura acceptata de putini din ziua de azi, pentru ca traim o vreme cand vrem ca umblarea cu Isus sa ne coste cat mai putin. Dar multumim Domnului ca totusi mai sunt oameni care inteleg ca pocainta nu e doar duminica intre 9 si 12 dimineata ci toata saptamana (de la interior vorbind pana spre exterior).
convingerile pe care le ai pt viata ta sunt mai importante decat parerile celor din jur… ma bucur pentru Ileana si vreau sa o felicit pentru rezultatele obtinute si pentru toata munca pe care a depus-o…
Pingback: Dr. Ileana Vesa – “calugarita penticostala” | Revista ARMONIA
Apropo de batic….La un moment dat am auzit ca cineva argumenta importanta celor 3 noduri (in fata – sub barbie) la batic: In Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant! (O asemenea ineptie (ca sa nu-i pun altfel) nu pot intelege)
Dumnezeu sa o binecuvinteze (in continuare) pe Ileana Vesa!
eu pot înțelege prin prisma actelor și gesturilor simbolice. Dar este o altă discuție.
biblice?
toate simbolismele sînt biblice????
Categoric, NU!
Pingback: “Călugărița penticostală” « ARMONIA MAGAZINE – USA
Pingback: Modestia, fermitatea, consecvența – modul în care Ileana a ales să își respecte ethos-ul de proveniență « ARMONIA MAGAZINE – USA
n-am inteles cum le-au umilit profesorii???
nici eu. asa sunt profesorii de la UEO, umilitori?
Ileana și Monika au avut ore și în alte instituții decît Universitatea Emanuel din Oradea, fiind la dublă specializare. Aceasta este explicația.
Danut, am răspuns pe privat.
In Romania portul este inca un element care trebuie neaparat sincronizat cu moda zilei, altfel apar repercusiuni. In fond moda zilei este o viziune comerciala creata si sustinuta de comerciantii de moda. Cu toate acestea majoritatea prefera uniformizarea, dar o uniformizare diferita de cea dinainte de 90. In acea perioada uniforma scolara era un standard de raportare, in prezent trendul este uniforma zilei.
In lumea occidentala imbracamintea tine de preferintele personale, poti purta de la hijabul islamic(ceea ce vad destul de des pe strazi), la orice tip de imbracaminte fara a risca o stigmatizare.
Rezultatele intelectuale sunt cu siguranta de netagaduit, lucru pentru care merita tot respectul, cat si pentru dorinta de a-si respecta parintii, fratii, etc.
Felicitari Illi! Bravissimo!
Mi-o imaginez pe domnisoara Dr. stand pe banca in biserica ei si ascultand ineptiile debitate de semi-analfabeti cu idei putine da’ fixe (daca e din Oradea, cred ca stiu si biserica). Dupa care o sa se marite si o sa faca undeva intre 5 si 15 copiii (adica cati da Domnul). Oricum, consecventa, performanta si caracterul sunt de admirat (in general).
remarcile dvs., domnule Dan H. sînt răutăcioase și acre. Vorba cuiva, unii creștini parcă ar fi fost botezați în oțet.
Nu, nu este din ORadea, își ascultă tatăl, tată a 10 copii, inginer, un om foarte citit și deschis la minte. Mirați-vă!
Remarca cu botezul in oțet este foarte tare, este pentru prima data cand o aud. Nu stiam ca exista si botezul in oțet (cu sau fara cateheza?) 😀
Da, ma mir. Stii bine ca ai prezentat un caz care iese la modul absolut din orice tipar iar fata asta NU este reprezentativa pentru ethos-ul caruia-i apartine. Iti sugerez o vizita la o anumita biserica din Oradea (cred ca stii la care din ele ma refer), adepta a stilului vestimentar din pozele de mai sus si poate o sa intelegi un pic reactia mea. Insa atentie: fara cravata.
da, înţeleg, danH, şi? Ce vrei să demonstrezi? tocmai asta am încercat să fac aici, să arăt că etichetările, generalizările, înghesuirile de tipul acesta pot fi periculoase… toţi pocăiţii sînt habotnici, toţi orădenii sînt mîndri, toate baptistele sînt fiţoase şi pot să mai adaug.
da, fără cravată, cunosc foarte bine mediul de acest tip, citeşte postarea mea despre fără cravată şi discutăm apoi
și încă ceva, domnule Harabula, sînt născut de o femeie născută de o femeie care a născut de 12 ori, sînt căsătorit cu o femeie, care a fost născută de o femeie care a născut de 10 ori.
Sînt fericit că sînt fiul mamei mele și soțul soției mele și îmi binecuvîntez zilnic soacra și bunica, amîndouă în slavă acum.
Prostia se manifestă și ca ironie ratată. Tocmai ne-ați dat o demonstrație asupra acestui lucru.
Domnul H. nu este la prima ieșire de genul acesta, ironia îi călăuzește pașii.
Sigur ca da, uneori prostia se manifesta (si) ca ironie ratata. Dar exersam. Tinta este (parca) ironia socratica, nu? Si pentru ca tot veni vorba, draga Marius, era pe vremuri un film care se numea: „Uite cine vorbeste?”…. Asta vis a vis de ironie.
Comentariul meu ironic facea referire la o anumita realitate si la un anumit mediu eclesial pe care se intampla sa le cunosc, foarte probabil, mai bine decat tine si care nu se remarca nici prin inteligenta si (mai ales), nici prin toleranta sau cultura dialogului.
In legatura cu Ileana Vesa, este vorba de o persoana pe care nu o cunosc si pe a care-i familie, de asemeni, nu o cunosc asa ca imi asum generalizarea si (foarte posibil), eroarea care decurge din ea asa ca….scuzele mele, domnisoara Ileana Vesa.
nu numai, în două săptămîni îmi va fi publicat un articol despre ironie, sper să poţi face rost de el.
Ce ai făcut tu… va face 10-15 copii sau cîţi dă Domnul este că ai intrat într-o zonă extrem de sensibilă, judecînd cu bocancii, ai intrat în zona familie, intimităţii, convingerilor care se discută între soţi şi soţii
da, scuzele sînt acceptate, din cîte se pare. Asta amendam şi mă bucur că ţi-ai dat seama de acest lucru, generalizarea nepermisă şi aruncarea în acelaşi borcan a tuturor.
despre frustrările care vin dintr-un mediu sau altul nu vreau să discut.
nu aici şi nu acum
„în două săptămîni îmi va fi publicat un articol despre ironie” sound well…where it will be published?
„Prostia se manifestă și ca ironie ratată. Tocmai ne-ați dat o demonstrație asupra acestui lucru.”
Ouch! Biblia ne avertizeaza cu privire la faptul de a adresa catalogari de acest fel fratilor nostri. Mt 5:22
Corect, tot biblia ne spune… veniți de luați înțelepciune… PROȘTILOR!
OUCH!! 🙂
Dan Harabula,
raspunsul fratelui Cruceru fata de comentariul tau lipsit de ” sare „, a fost unul foarte corect. Iar vizavi de cuvintele tale lipsite de intelepciune fata de numarul de copii care se naste intr-o familie, am sa-ti dau doua exemple:
1- Imparatul David a avut 7 frati de la o singura mama. Deci familie compusa din 10 persoane.
2- Maria, mama Domnului Isus, pe linga nasterea Mantuitorului, a mai nascut cel putin doi baieti si doua fete. Deci, familie compusa din 7 persoane. ( iar vizavi de scuzele materiale-financiare care sunt invocate mereu in ce priveste nasterea de copii, da-mi voie sa-ti spun ca, atunci cand parintii s-au dus cu, Pruncul la Templu sa fie taiat imprejur in a opta zi, erau asa de saraci ca, n-au putut aduce ca jerfa decat o pereche de turturele sau doi pui de porumbei )
Iar la incheiere vreau sa-ti aduc aminte ca, rata corecta de inlocuire a populatiei in ce priveste situatia demografica a unei natiuni sau a unei comunitati, este de 3 copii per femeie.
„Mi-o imaginez pe domnisoara…” remarc faptul ca nu aveti imaginatie prea bogata, ci una de tip stereotipar (stiu: imaginatie stereotipar – oximoron)
Hm…lipsa de imaginatie… Marturisesc ca nu mi-a reprosat nimeni asa ceva pana acum.
Daca tot ati inceput cu marturisiri, fac si eu una: Nu sunteti primul care scrie pe langa „dialog”…
„…lipsa de imaginatie… Marturisesc ca nu mi-a reprosat nimeni asa ceva pana acum.” Nici eu nu v-am reprosat si nici nu o voi face (asta ar insemna sa denigrez pe Creatorul personalitatii dvs.)! :)) Si ma intreb cine v-ar putea reprosa asa ceva?
Imaginatia (definita in DEX ca fiind capacitata omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior) este un atribut transmisbil (al lui Dumnezeu) – i.e. am fost inzestrati cu el…in concluzie: Nu putem vorbi de o fiinta umana fara imaginatie!
Sunteti prea subtil pentru mine.
Avem o constiinta! Tot zic de constiinta, noi am vrea sa avem scris totul clar, dar altii nu aveau posibilitatea de a citi cuvantul, deci vor fi judecati dupa constiinta! Ma gandesc la legea din vechime cand Onan evea obligatia de a ridica urmasi fratelui sau dar el nu a vrut, a folosit niste jmecherii si Dzeu s-a suparat pe el omorandu-l! Acuma, daca el ca cumnat avea datoria de a-i face urmasi fratelui sau, eu care am sotie nu am si eu aceeasi datorie de a avea urmasi! Cina imi da voie sa astept timpul potrivit pt. a-i avea si cine imi da voie sa am cati vreau eu! Daca ati observat,(mai mult in trecut) un fenomen la cei care se intorc la Dnul din lume, unii, nu mai opresc nasterea de copii! Au o alta constiinta, si se poate spune ca cei din lume iubesc pocainta si pocaitii iubesc lumea! Mare grija tre’ sa avem!
Draga Marius,
apreciez si eu TOT cee ce este de apreciat!
M-as bucura sa pot sa fac odata o emisune cu aceasta sora!
Cine poarta sa nu judece… Cine nu poarta sa nu dispretuiasca…
Doar sa le faca si unele si altele cu bucurie, cu distinctie si cu gratie!
Cu aleasa pretuire!
Cristi Tepes
Frumos implinit Prov 4:26 : ” cararea pe care mergi sa fie neteda si TOATE CAILE TALE SA FIE HOTARATE”
Nazarinencele poarta batic tot timpul,
excluzind tinuta impersonala sau barbateasca, pantalonul;
in orasul nostru au biserica, nu stiu in alte orase.
O perspectiva din statul Washington…
http://seattletimes.com/html/picturethis/2018987606_womensheadcoverings.html
http://seattletimes.com/html/pacificnw/2018971334_pacificpheadcover02.html
http://seattletimes.com/flatpages/video/mediacenterbc3.html?bctid=1817581462001
Pingback: Fata cu Batic si Doctorat | mirosdecafea
Chestiunea cu baticul-cel-simplu nu e deloc una simplă, ci una complicată/complicabilă ! Mai degrabă aduce exces de limbaj în manifestarea purtătorului de ţesătură, limbaj care generează pîclă comunitară decît simplificare şi ajutor spre clarviziune asupra realităţii spre care se doreşte a se indica prin acel port vestimentar.
Reblogged this on La Razvi'.
Eu am gandesc ca aceste fete au fost convinse in adancul inimii lor ca asa trebuie sa faca, iar aceasta convingere le-a dat abilitatea de a rezista batjocurilor „pocaitilor moderni” care se duc dupa cum bate vantu’. Stiti unde cred eu ca se exagereaza in problema – desi nu cred ca este o problema, ci o „situatie intalnita” – baticului? Atunci cand ne apucam sa purtam sau sa nu purtam si nu suntem convinsi in adancul inimii noastre de ceea ce facem. De fapt si Cuvantul Domnului spune ca orice nu vine din incredintare este pacat (ROMANI 14: 23)
Felicitari unor astfel de fete pentru ca stiu in cine cred si nu le este rusine de credinta lor!
Astfel de cazuri le poti intalni si in alte medii religioase. Daca nu ma insel Wurmbrandt descrie un astfel de caz… calugarite catolice care nu au vrut sa renunte la hainele lor monahale in puscarie, deoarece ele considerau zeghea de puscarias ca fiind hainele Anticirstului. Ele erau convinse ca pastrarea hainelor lor erau un semn de credinciosie fata de Hristos. Intr-o zi de iarna au fost scoase la dus si li s-au luat hainele. Au refuzat sa imbrace hainele ce li s-au dat si au fost tinute dezbracate cateva ore in ger. Cand li s-a permis sa intre in dormitoare, in timp ce treceau pe langa „gardianca sefa” o binecuvantau… colegele de dormitor le-au facut haine din cearsafuri. Nici una nu s-a imbolnavit. Iata un caz superb de credinciosie fata de convingerile proprii. Intrebarea de nota 10 este „ce anume invatam de aici?”. Unii vor invata ce trebuie, in timp ce altii doar cred ca au invatat ce trebuie… Unii isi vor slefui caracterul in timp ce altii doar vor ramane la ceea ce izbeste ochiul. Unii vor INVATA din exemplu, in timp ce altii vor IMITA doar…
ma face sa ma gandesc la amish, la menoniti…
ii respect pe oamenii de genul asta, chiar daca nu am aceeasi parere cu ei.
1 Cor 1:15 (cheia pasajului despre invelitoare/batic) „o femeie are părul lung aceasta este gloria ei? Pentru că PăRUL i-a fost dat ca îNVELITOARE.
@RomGabe
in primul rand pasajul cu pricina era in 1 corinteni 11 cu 15, iar in al doilea rand nu se scot versete din context.Pai daca parul este invelitoarea capului(intr-un fel este) atunci cum ramane cu versetul 6: Daca o femeie nu se invaleste,sa se si tunda!Iar daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa sau rasa, sa se invaleasca. Ce sa tunda? Baticul( invelitoarea)?Nu vezi ca nu face sens? Apoi intreaba evreii sa vezi ca si acum ei se invelesc.(si nu ma contrazice ca am vecini evrei)
minunat
Pingback: Coffe-ring-ța de la ora 17.00, luni, 5 noiembrie: “Neomedievismul postmodern” cu dr. leana Vesa | Marius Cruceru
eu le admir pe surorile mele ce poarta in semn de respect baticul , asa au fost nvatate ,asa au crescut , dar ma gandesc ce ar fi facut daca se nasteau intr-o familie unde acoperirea capului e doar la rugaciune?. Eu de exemplu am fost respinsa de o mandrie aparte ,de catre unele surori cu baticul legat tot timpul , cu o superioritate specifica si cu o privire ce statea sa spuna”nepocaito” … NU critic ,dar tot ce vreau sa spun este ca mandria se mai poate manifesta si altfel , sub forma unei evlavii ce le dam in cap la ceilalti mai putin evlaviosi . Cunosc fete ce poarta baticul si nu composteaza biletul la tranvai ,si uite cum suntem pentru cei din lume exemplu , si ma doare . Fii binecuvantata sora Ileana .
Credinciosia cuiva nu sta nici in batic nici in forme, daca asta voiati sa demonstrati.
Nu critic convingerea domnisoarei Ileana legata de broboada, dar nici nu as flutura-o ca pe adevar absolut si fara de care nu se poate, ar trada o obtuzitate in gandire.
Din cate stiu, acoperirea capului e tratata DE Pavel, privind tinuta IN adunari. nu am regasit recomandarea aceasta in Evanghelii lansata de Domnul.
Sa ridici o regula de ordina interioara la rang de decalog miroase bine a fariseim.
Ma cucereste in schimb seriozitatea ei de a studia, setea de cunoastere si comportamentul modest.
Am invatat ca Dumnezeu nu sta in forme, ci in gesturile mici si mari de dragoste pe care le facem.
Si in atitudinea fata de altii.
Iar atitudinea de a insulta pe altii si de a-i dispretui doar pentru ca sunt de alta parere nu e deloc crestineasca, dimpotriva e mult mai urata jignirea din comentarii decat catalogarea de calugarita penticostala (catalogare care ar semana mai degraba a compliment).
nu, nu asta am vrut să demonstrez.
nici n-am fluturat vreun adevăr absolut.
am vrut să arăt cum, și dacă fata se îmbracă așa cum se îmbracă, asta nu înseamnă că e proastă grămadă, cum au fost ispititți atîția să o taxeze, inclusiv în momentul în care și=a susținut doctoratul.
dar..
dvs. faceți o greșeală mare, pe care o face și dl Iosif Țon, erezie curată, faceți distincție între calitatea sau adevărul Evangheliilor și corpul paulin? Păi nu toate înt Scriptură sau aveam cumva vreo scriptură second hand, cum încearcă să sugereze mai sus numitul?
Fatală eroare.
Ba, uite că Dumnezeu stă și se uită și se bucură și în forme, de asta le face izmene preoților, uite că se bucură de cort, altar, una alta…
nu știu cine v-a învățat, dar prost v-a învățat că Dumnezeu ar urî cumva formele.
nu înțeleg ultimul paragraf,
la ce se referă, la cine se referă, la mine?
am jignit eu pe cineva?
Doamne ferește!
Eu numai ironizez din cînd în cînd.
Să ne ferească Dumnezeu de jignire.
Atunci ar fi grav.
nu confundați boldul cu katana.
🙂 Dupa cum vad, si dumneavoastra m-ati inteles gresit.
Distinctia nu o fac eu, o face Scriptura. Ca de asta e hermeneutica si analizele in context.
Ce spuneti atunci de recomandarea lui Pavel facuta fetelor fecioare sa nu se mai marite ca vor avea necazuri?
Pe acelasi principiu de egalitate intre reguli/porunci/indemnuri, nu credeti ca ar trebui batuta moneda si pe celibat in adunari? Macar tot atat cat de insista pe batic?
Da, v-am citit comentariile si pe alocuri sunt mult mai dure decat e cazul, nu sunt prima care va atrage atentia, nu mi-o luati in nume de rau, stiu ca a sunat a critica.
Ironia de cele mai multe ori subantelege si simpatie, tocmai de-asta e superioara jignirii directe.
Nu eu m-am simtit jignita, dar altii da.
Unui om al Lui Dumnezeu, cum banuiesc ca sunteti, ii sade bine si blandetea.
11 Corinteni 1-16, este ca o fabula a carei morala (concluzie) o gasim la sfarsitul ei.
Sau, îl putem asemui unei melodii al carei refren este scris la urma, si se aplica fiecarei strofe.
Pavel si Petru (mai mult Pavel), explica singuri misterul acoperirii capului femeii.
NU AM FOLOSIT NICI UN CUVÂNT DE LA MINE!
1 CORINTENI 11
Vers. 4
Orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit, îsi necinsteste capul sau.
Vers.14 – ‘Nu va învata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung?
Vers.5
Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau prooroceste cu capul desvalit,
(1 Petru. 3-3 … “care sta în împletitura parului, în purtarea de scule de aur”) îsi necinsteste capul ei, pentru-ca este ca una care ar fi rasa.
Vers.6
Daca o femeie nu se înveleste, (Vers. 15 – pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung) sa se si tunda! Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa ori rasa, sa se înveleasca.
Vers.15 – Pentru-ca parul i-a fost dat ca învelitoare a capului.
Vers.7
Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, (Vers.14 – Nu va învata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung?) pentru-ca el este chipul si slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava barbatului.
Vers.10
De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie sa aiba pe cap un semn al stapânirii ei.
Vers.13 –Judecati voi singuri: este cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu desvalita?
(1 Petru. 3-3 … care sta în împletitura parului, în purtarea de scule de aur)
Vers.15 – pe cand pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung?
Pentruca parul i-a fost dat ca învelitoare a capului.
În mesajul meu anterior, n-a fost nevoie de aportul meu la explicarea lui, deoarece Cuvantul lui Dumnezeu s-a explicat singur pe sine, ca puzzle unde fiecare piesa vine la locul ei.
În versiunea de mai jos si cea mai raspândita, va fi necesara presupunerea si interpretarea omului asupra textului, deoarece Pavel se pare ca a uitat, sau n-a vrut… sa specifice numele obiectelor artificiale care ar fi necesare pentru acoperirea capului.
Deci, vom introduce obiecte ca: palarie, caciula, batic, fular, etc…
1 CORINTENI 11
Vers. 4
Orice barbat,care se roaga sau proroceste cu capul acoperit, îsi necinsteste capul sau.
Concluzia:
Barbatul, nu va avea voie sa poarte pe cap: palarie, caciula, etc. în mod permament – zi si noapte, vara si iarna, etc. din cauza faptului ca îsi necinsteste capul, si din cauza rugaciunii si-a prorociei care poate avea loc oricand si oriunde!
Vers.5
Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau proroceste cu capul desvalit, îsi necinsteste capul ei, pentru-ca este ca una care ar fi rasa.
Concluzia:
Deci, orice femeie care se roaga sau proroceste fara – palarie, batic, caciula, etc. îsi necinsteste capul ei, pentru-ca este ca una care ar fi rasa. …”ca una care ar fi rasa”?
Sunt oare toate acestea ca: palaria, caciula, baticul, etc. înlocuitoare de par?
În aceste coditii, nu mai conteaza daca parul femeii este ras, tuns, etc. pentru-ca este înlocuit de aceste obiecte care preiau, si-i schimba parului rolul natural de acoperitoare a capului!
Si-atunci, la fel ca si barbatul dar in sens opus, obiectele nu pot fi luate de pe cap niciodata (fie ziua, noapte,vara, iarna etc.) din cauza rugaciunii si-a prorociei care poate avea loc oricand si oriunde.
Vers.6
Daca o femeie nu se înveleste, sa se si tunda!
Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa ori rasa, sa se înveleasca.
Concluzia:
Daca nu se înveleste cu: – palarie, caciula, batic, sa se si tunda! O porunca?
Si daca ea (rusine sau nu) se tunde?
Daca a fi tuns are aceeasi valoare cu a fi învelit, cu palarie, caciula, batic, etc. atunci pentru ce si-ar mai pune femeia toate aceste artificii pe cap în permanenta?
Nu trebuie sa uitam si aspectul legat de sanatatea pielii capului si-a parului!
Sa nu mai vorbim atunci de femeile cu parul netaiat, care trebuie sa poarte palarie, caciula, batic, non stop! Nu se simt ele discriminate?
Vers.7
Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, (cu palarie, caciula etc.) pentru-ca el este chipul si slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava barbatului.
Vers.10
De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie sa aiba pe cap un semn al stapânirii ei.
Vers.13 –Judecati voi singuri: este cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu desvalita?
Concluzia
De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie (suna obligatoriu) sa aiba pe cap un semn al stapânirii ei. Vers.13 –Judecati voi singuri: este cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu desvalita?
(adica fara palarie, caciula, batic, fular, etc.)
Vers.15
Nu va învata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung,
pe cand pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung?
Pentruca parul i-a fost dat ca învelitoare a capului.
Concluzia
Ce importanta mai are pentru femeie parul lung pe cap ca învelitoare, sau scurt (rusine sau nu), când este oricum acoperit de palarie, caciula, batic, fular, obiecte care sunt în acelasi timp si semn pentru îngeri?
Sau ce importanta ar avea si pentru barbat parul lung sau scurt, când din pricina îngerilor nu are voie în mod permanent sa-si acopere capul/parul cu palarie, caciula, etc.?
(Tinand cont de conditiile climaterice,poate mai degraba l-ar prefera lung în timpul iernii!)
Vedeti dar, obiectele acestea incluse de noi în mod artificial in contextul biblic, apar mai importante decat parul de pe capul femeii si-a barbatului, si în contrast cu mesajul meu antecendent,unde atat de frumos Cuvântul lui Dumnezeu s-a complectat pe sine însusi!
Nu credeti ca este mai important sa ascultam mai mult de Dumnezeu decât de oameni?
Daca va intelege bine logica (nu cred ca o inteleg, sunteti destul de confuza pe alocuri), femeia nu trebuie sa poarte batic sau altceva pentru ca, de fapt, Pavel se refera la par ca fiindu-i invelitoare?
@Georgeta Du-te si cerceteaza toata traditia evreilor si vei fi surprinsa sa afli ca acoperirea capului la femei era ceva natural. E clar ca bunaziua ca Pavel a fost „socat” de brambureala femeilor din biserica corintenilor.Ca o explicatie pentru tine, femeile care se purtau tunse erau lezbiencele(dealtfel la moda homosexualitatea in vremea aceea) si din scrieri vechi se arata ca de asemenea nevestele care erau prinse in preacurvie erau tunse ca sa fie facute de rusine. Pavel s-a folosit de acest aspect ca sa faca un contrast din ce este normal si natural de ce este anormal.
@ „Vers.15
Nu va învata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung,
pe cand pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung?
Pentruca parul i-a fost dat ca învelitoare a capului.
Concluzia
Ce importanta mai are pentru femeie parul lung pe cap ca învelitoare, sau scurt (rusine sau nu), când este oricum acoperit de palarie, caciula, batic, fular, obiecte care sunt în acelasi timp si semn pentru îngeri?
Sau ce importanta ar avea si pentru barbat parul lung sau scurt, când din pricina îngerilor nu are voie în mod permanent sa-si acopere capul/parul cu palarie, caciula, etc.?
(Tinand cont de conditiile climaterice,poate mai degraba l-ar prefera lung în timpul iernii!)”
Tocmai aici este contrastul. Natural vs anormal. Acum intrebare: Ingerii stiu sa deosebeasca intre parte barbateasca si parte femeiasca?
Si daca parul este invelitoarea capului ,atunci din ce cauza Pavel , ca sa le faca de rusine pe femei care nu se acopereau(nu aveau parul lung?) le-a spus sa se tunda? Tocmai aici e problema. Femeile tunse sau rase erau vazute ca lezbience sau prostituate. Pavel a pus in contrast acestea ca se le oblige pe femei sa se inveleasca.
Când am studiat pentru ‘Diploma în Social Science’ la unul din subiecte am avut o profesoara evreica.
Fiind foarte curioasa sa aflu mai multe despre femeia evreica si obiceiurile evreilor, i-am cerut sa-mi acorde un timp pentru a discuta (în special despre acoperirea capului femeii).
Ea n-a fost surprinsa deloc, a zâmbit si mi-a spus: “asta este o problema în comunitatea ta… nu-i asa?
’’ În ‘Vechiul Testament’ pentru voi si care este Biblia noastra, nu este porunca de la Dumnezeu pentru femeie cum sa-i fie parul, sau sa se îmbrace…
Noi am avut cultura si traditia noastra, dar în cea mai mare parte acestea au fost influentate de traditiile popoarelor din jurul nostru!
Noi am avut parul lung, deoarece asa erau si femeile din celelalte culturi care ne înconjurau.
Din secolul 16 încoace, la noi a fost obiceiul ca fata (pâna când ajungea la vârsta casatoriei), sa lase parul sa-i creasca foarte lung,si înaintea evenimentului sa- l taie,si sa faca din el o paruca.
Paruca era purtata numai când mergea laTemplu.
În zilele noastre noi nu mai purtam nimic pe cap, deoarece nu vedem sensul parucii!
Dumnezeu nu ne-a cerut-o! Paruca a fost tot o inventie a noastra…
Si în vechime si acum, când femeile evreice îsi acopereau/acopera capul cu obiecte, o faceau/fac datorita conditiilor climaterice, înfrumusetare, sau vor sa continue traditia popoarelor pe unde au trait.
Rabinii nostri nu cer acoperirea capului cu altceva în afara de par, deoarece nu au o baza Biblica pentru care sa impuna femeilor acest lucru! N-o spun eu, o spun chiar ei.”
Si-acum, într-o alta ordine de idei,o alta sursa de la care m-am documentat , este o revista evreiasca la care sunt abonata, si la care din când în când, mai postez si eu câte ceva.
Eu cred cu fermitate si fara nici un dubiu ca Pavel ca si Petru aveau o problema cu ‘împletiturile de par’ de pe capul femeilor!
Am sa postez si un alt mesaj despre împletituri si felul cum au fost acestea vazute si interpretate de ei.
referitor la cum ar trebui sa arate capul femeii, sunt trei locuri mentionate în Noul Testament:
1 Corinteni 11 1-16; 1 Timotei 2 9-15; si 1 Petru 3 1-6;
Si Pavel si Petru aveau o problema cu împletiturile de par si podoabele.
Femeile timpului lor aveau parul lung, deoarece era rusine sa-l taie sau sa-l tunda.
Si-atunci ele îl împleteau în una sau mai multe codite, pe care le puneau deasupra capului, sau pe cap în spate, în forma de spirala. Aceste împletituri erau prinse cu agrafe foarte elegante, si aveau intercalate prin ele fire de matase sau de aur, margele, frunze si flori de aur sau argint etc…
Împletiturile de par obtinute astfel, aratau ca niste coronite artificiale pe cap.
Iar parul ramas neîmpletit (de la radacina pâna la împletitura) lipit, scurt, putin, era pentru Pavel si Petru, sinonim cu parul scurt, sau poate si ras…
În aceste conditii, parul nu mai servea ca învelitoare a capului ‘lung si lasat liber’, asa cum ei vedeau ca este frumos si natural pentru o femeie sa-l aibe.
Pe de alta parte, ei vedeau barbatii cu parul lung si lasat liber… situatii opuse unei alteia.
În viziunea lor, trebuia sa existe o diferenta naturala de aspect între capul barbatului si cel al femeii si care sa serveasca si ca semn de distingere pentru îngeri.
daca vei analiza acum versetele de la 1 Corinteni 11 1-16 tinând cont de aspectele descrise în comentariul meu precedent, vei întelege foarte usor de ce si cu ce i se cere femeii sa se înveleasca, si de ce i se cere barbatului sa-si taie parul de pe cap (deasupra) scurt.
Daca te uiti la busturile (statuile) vechi cu femei romane, vei observa si împletiturile lor de par ridicate pe cap, uneori si cu artificii împletite prin ele.
Pavel si Petru au umblat mult pe la multe popoare, inclusiv în Roma antica si probabil ca asta era moda acolo, si la altii deasemenea!
Am uitat sa mentionez, ca deasupra împletiturilor de par, se mai punea în diferite ocazii speciale si Mahrama, care era din material subtire, fin, si tesut cu fire de aur, argint, matase si mai era împodobita si cu margele sau cusaturi de flori, stele etc… Mahrama era tot o podoaba!
Pavel si Petru nu voiau lucruri artificiale pe capul femeii crestine!
Pentru ei parul lung, despletit, lasat liber era învelitoarea si podoaba femeii crestine, si-atât!
Daca totusi vrem sa-l taiem scurt si pentru vremile noastre nu este o rusine, putem!
Barbatii însa nu au nici o scuza sa-si taie barbile si mustatile.
Ei nu au voie sa fie frumosi ca femeile!
Nu este cuvânt din partea Domnului nicaieri în Biblie care sa le dea voie sa se rada pe fata!
„Daca totusi vrem sa-l taiem scurt si pentru vremile noastre nu este o rusine, putem!”
Numai fustele sa nu vi le taiati ca oricum nimic nu mai este rusinos. Doar se vor gasi destui masculi care vor aprecia, poate si de acelasi sex.
Este pentru prima data cand aud ” Ei nu au voie sa fie frumosi ca femeile! ” De ce nu au voie Georgeta ?
o intamplare reala:
a fost invitat cineva la o nunta de amish, daca stiti cine sunt.
Unul din ei i-a spus celui invitat:
– Daca Dumnezeu ar fi vrut sa ne taiem barbile nu le-ar mai fi lasat sa creasca
Invitatul nu a dorit sa starneasca o polemica, si a deviat discutia spre lucruri mai ziditoare insa in gandul lui a spus:
-Daca Dumnezeu ar fi vrut sa ne taiem unghiile la maini si picioare nu le-ar mai fi lasat sa creasca.
Am avut câteva întrebari din partea altei persoane pe un alt site, care se adresau printre altele si la câteva lucruri care probabil ar interesa si pe altii aici pe site.
Postez acum raspunsul meu la întrebarile lor si pe site-ul vostru.
1.Pavel cand se refera la fire/natural, spune ca parul lung, este o podoaba.
Dar cand spune învelitoare, referinta este la rolul lui de a înveli!
Vers. 15; “Pentru-ca parul i-a fost dat ca învelitoare a capului’, apare ca o ideie separata de restul frazei ,si chiar si de celelalte versete anterioare daca nu le analizezi împreuna!
1 Corinteni 11, – Versetele – 5; 6; 13; 15; vorbesc direct despre tinuta capului femeii.
Fiecare din ele contin cel putin unul din cuvintele: desvalit/desvalita, ras/rasa, tuns/tunsa, par/parul, învelitoare.
Daca parul nu ar fi fost important la învelit si ar fi fost considerat numai o podoaba naturala, atunci ni s-ar fi spus mai mult despre ce trebuie sa fie, si cum sa arate acel ‘altceva’ care-l acopera!
Exemplu: Vers. 6; ‘Daca o femeie nu se înveleste sa se si tunda!
Daca nu se înveleste …Cu ce anume? ….sa se si tunda!…Ce sa tunda?
Si de ce sa se tunda? Este parul scurt tot un semn pentru îngeri la fel cu acel ‘altceva’?
Daca acel “ALTCEVA” reprezinta semnul din pricina îngerilor pe capul femeii si nu parul, atunci ce importanta mai are lungimea parului fie el scurt sau lung?
Si de ce l-ar include Pavel peste tot?
Femeia trebuie sa fie învelita tot timpul, datorita rugaciunii în special, care poate avea loc în orice împrejurare. Si chiar si Cuvântul lui Dumnezeu ne spune sa ne rugam neîncetat!
Femeile necrestine poarta parul lung din multe motive: unele sunt fortate de religia lor (musulmanele), altele de traditie (indienele), iar altora le place stilul pentru-ca li se potriveste fizionomiei lor.
Datoria noastra este sa le spunem si lor despre Dumnezeul nostru, si sa ne rugam pentru ele.
…..”multe femei au parul scurt (nu lung) si nu-l învelesc….”
Depinde cât de lung îl au sotii lor parul!
De la lungimea de la care se termina parul barbatului, trebuie sa continuie parul femeii, cu atât cât sa fie o diferenta între cei doi! Sa se vada ca unul este barbat, si-altul femeie!
Tinând cont ca barbatii în zilele noastre se tund aproximativ scurt (în Vechiul Testament la Ezechiel: Cap. 44 – Vers. 20; Cuvântul lui Dumnezeu le spune cum ar trebui sa-l taie,) femeile ar trebui sa aibe parul lung cel putin pana la terminarea urechii.
2. Crestinismul a avut multe faze dealungul istoriei umane, la fel ca însasi umanitatea.
Crestinismul a luat fiinta în Orientul Mijlociu (Israel), însa s-a stabilit mai mult în Europa.
Europa dupa cum stim, a fost bântuita de razboaie, si instabilitate pentru mult timp în istoria ei. Aproape doua mii de ani în urma, crestinatatea era la începuturi, si era si ea expusa valurilor de razboaie si necazuri care bântuiau lumea si continentul.
Nivelul economic – social al Europei era aproape primitiv.
Scolile ca mijloace de educare a oamenilor, au aparut foarte târziu în istoria Europei.
Nu erau tipare de tiparit carti! Cartile erau f. putine. Pentru multa vreme nici cartile care urmau sa fie incluse în Biblie nu au fost decise. Crestinii nu stiau carte în masa, erau iliterati.
Era rar când unul dintre ei stia putin sa citeasca! Acela a avut mai târziu rolul de popa.
Chiar si dupa ce s-au stabilit cele doua mari componente crestine: Catolicismul si Ortodoxia,
scrierile si felul de exprimare a acelor vremuri erau extrem de greoaie, dealtfel la fel ca si nivelul de viata si comunicare a oamenilor.
Masele mari de crestini primeau singura invatatura religioasa de la popa, care avea singur acces la Biblie, si care-I învata dupa nivelul lui de întelegere (care de multe ori nu era cu mult mai ridicat decât cel al maselor).
Chiar si dupa ce Europa s-a mai ridicat economic, nivelul de educatie a oamenilor a fost înca foarte scazut, si nu erau lasati sa aibe Biblii în casele lor.
Biblia acelor vremuri era tradusa foarte rudimentar datorita limbajului greoi din ea, cât si datorita limbilor nedezvoltate si sarace în cuvinte si exprimare a popoarelor Europei.
În aceste conditii a fost tradus si interpretat si 1 Corinteni 11.
Femeile, datorita climei temperate în general mai rece, purtau baticul ca parte a vestimentatiei lor de zi cu zi. Asa ca nu le-a fost greu popilor sa interpreteze textul ca si cand s-ar referi la batic.
În felul acesta au întarit si mai mult importanta baticului, transformandu-l în final într-un fanatism religios.
Marea masa de crestini neavand Biblii si nici acces la ele, nu aveau cum sa-i contrazica pe popi (asta pe multe planuri) si s-au conformat spuselor lor.
Sunt multe motivele pentru care oamenii n-au avut acces la Biblii!
Schimbarea a aparut doar când protestantii (mult mai târziu în istorie,) au luptat si au obtinut (cu mare greutate – unii au platit cu viata) dreptul ca orice om sa aibe o Biblie.
Abea de la ei încoace cunostinta care vine din izvorul învataturilor Biblice s-a raspândit mult peste tot în lume.
Pâna si in prezent ortodocsii si catolicii în cea mai mare parte (poate si în procent de 90%) nu au biblii în casele lor, înafara doar de niste carti de rugaciune. Si cei care au, sunt Biblii cu traduceri vechi!
Eu am avut ocazia sa citesc o Biblie veche de mai bine de 200 de ani.
A fost teribil! Aproape ca nu am înteles nimic!
Ma întreb acum, ce asteptam noi de la ei? Sa înteleaga ei 1 Corinteni 11?
Ah, am uitat sa va spun ca proprietarul acestui site tocmai cu litere se ocupa, banuiesc ca dumnealui a citit si scrieri mai vechi de 200 ani.
sunteti de-a dreptul uimitoare.Ati sfidat orice logica. Nimic din ce ati spus nu are sens.
Depinde cât de lung îl au sotii lor parul!De la lungimea de la care se termina parul barbatului, trebuie sa continuie parul femeii, cu atât cât sa fie o diferenta între cei doi! Sa se vada ca unul este barbat, si-altul femeie!Tinând cont ca barbatii în zilele noastre se tund aproximativ scurt (în Vechiul Testament la Ezechiel: Cap. 44 – Vers. 20; Cuvântul lui Dumnezeu le spune cum ar trebui sa-l taie,) femeile ar trebui sa aibe parul lung cel putin pana la terminarea urechii.
asta le-a intrecut pe toate.si daca eu ma port chel, femeia sotia poate sa aiba parul de 2 cm?
Postez din nou un comentariu pe care l-am facut pe un alt site.
Acesta este o continuare a comentariului meu anterior, dar si raspuns dat unei alte persoane care a avut întrebari.
Îmi plac remarcile aduse, pentru-ca îmi dau mie posibilitatea de a clarifica mai departe niste lucruri care sunt deasemenea importante de stiut.
Spune-mi unde se termina capul, si unde aproximativ începe gâtul tau?
Pune-ti palma întinsa sub barba, si plimb-o în jurul capului tau la acelasi nivel, facând o delimitare.
Nu-i asa ca trece (aproximativ) pe sub ureche? De ce aproximativ?
Pentru-ca fiecare om e diferit, avand o constructie diferita a fetei (de exemplu, unii oameni au barba mai ridicata, altii o au mai lasata în jos, etc).
Acum vezi de ce trebuie sa fie parul lung cel putin pâna la terminarea urechii femeii?
Mai trebuie tinut cont si de faptul ca noi suntem diferiti unii de altii (nu doar la idei), dar si ca aspect fizic!
Iar aspectului fizic (pe lânga altele), este determinat si de podoabele naturale care acompaniaza fizicul!
Parul femeii, s-ar putea grupa astfel: foarte bogat, bun/bunicel, subtire sau slab/rar/foarte rar.
Dupa cum se vede, nu toate capurile au par bogat si frumos si care sa poata fi crescut pâna la umeri sau mai jos!
De aceea lungimea minima de cel putin pâna la terminarea urechii, da posibilitate sa se conformeze si femeile cu parul subtire/slab sau rar/foarte rar; (cuvântul lui Dumnezeu ne mai spune sa fim si “îngaduitori unii cu altii”…)
În felul acesta nu vom asista la capuri tunse cu frizuri de arici si nici cu par scurt de 1-2cm pe toata circumferinta capului, cu exceptia câtorva fire mai lungi pe crestet (moda lesbienelor)!
Într-o alta ordine de idei, trecem acum la podoabele artificiale de pe cap!
Îmbracamintea, incluzând ceea ce punem pe cap, are doua scopuri: unul de a proteja, si altul de a înfrumuseta!
A pune batic, esarfa/sal, este ca si când ti-ai pune mahrame pe cap, pentru-ca ele sunt o versiune moderna a mahramei!
Mahrama nu este un obiect de cinste, ea este o podoaba pe care Dumnezeu n-o iubeste!
Citeste: – (Genesa Cap.24. Vers. 53; 65) – (Genesa: Cap.38. Vers.14-19) – (Ezechiel: Cap.13. Vers. 18-21) – (Isaia: Cap.3. Vers.16-26) – (Isaia: Cap.47. Vers.2)
Cordelutele, bentitele (fie ele si baticuri rulate), sunt asemeni coronitelor sau împletiturilor de par simple, sau cu artificii incluse prin ele. – Toate sunt podoabe!
Palariile, bascutele, sunt copii ale vestimentatiei barbatului înfrumusetate, si adaptate la femeie.
Tot podoabe!
Cred ca a pune podoabe pe cap îl supara mai mult pe Dumnezeu, decât a avea parul lung atât cât sa acopere capul, sau si mai lung, în functie de darul pe care l-a primit fiecare.
Fetele tinere poarta oricum parul lung, fiind chiar la moda acum.
În prima mea varianta/analiza, era prezentat în totalitate doar Cuvântul lui Dumnezeu referitor la cum, si ce trebuie sa fie pe capul femeii si-a barbatului în general!
A doua varianta/analiza, cuprindea si obiecte artificiale de pus pe cap privitor la acoperirea capului femeii si-a barbatului în general.
În ambele variante femeia poate sa-si taie parul daca vrea!
Pavel, a fost un vizionar! El stia ca-n viitor femeia se va emancipa, si ca îsi v-a taia parul fara sa-i mai fie rusine!
Concluzia:
În prima varianta, i se cere femeii sa-si acopere capul cu parul ei, incluzândui-se astfel si-o limita minima de acoperire a capului! Parul reprezinta ‘învelitoarea’!
În a doua varianta, “Obiectul” preia rolul de acoperitoare a capului si în acest fel, femeia nu mai este conditionata de o anumita lungime a parului (poate sa-l aiba lung de 1cm sau ras), pentru-ca parul nu mai este învelitoare, este doar o podoaba naturala si-atât!
Acum, daca femeile au purtat atât de constiincioase podoabe artificiale crezând ca asta este voia Lui Dumnezeu pentru atât de lung timp din nestiinta, nu credeti ca odata ce înteleg ca parul lor este învelitoarea capului lor, îsi vor schimba atitudinea si vor privi cu mult mai multa seriozitate felul în care îsi tin parul pe capurile lor?
Sintr-o alta ordine de idei, nu este doar femeia cea care face diferentierea dintre ea si barbat!
Barbatului I s-a spus sa-si taie parul scurt de deasupra capului sau, (‘sa nu-l rada, dar nici sa-l lase sa creasca în voie’, ceea ce înseamna foarte scurt, probabil 2cm peste tot deasupra capului), pentru a fi în contrast cu parul de pe capul femeii si-n felul acesta, sa se faca o diferentiere naturala între cei doi, din pricina îngerilor!
Nu i s-a spus ca poate sa-si rada barba si mustata, în afara doar de situatiile de jale si umilinta extrema (sac si cenusa) înaintea lui Dumnezeu.
Pavel este avocatul naturalului! El vrea o diferenta naturala între barbat si femeie, si sa fim (si daca nu întru totul) cât de aproape de modul în care am fost creati de Dumnezeu!
Georgeta draga esti asa de complicata iar Domnul Dumnezeu e asa de simplu…Nu te mai complica singura sau le copiezi de undeva ( copy-paste ) ? Dumnezeu da har celor simpli si smeriti…Cred ca Ioan 14:6 este de ajuns…fii binecuvantata
TINUTA BARBATILOR SI A FEMEILOR IN BISERICA
Raspuns la întrebarea: “de ce nu trebuie sa fie barbatii frumosi ca femeile?”
Apostolul Pavel a vazut ca este necesar sa vina cu sfaturi (în Noul Testament) ca cele referitoare la tinuta femeii, datorita faptului ca nu erau porunci sau reguli mentionate în Vechiul Testament, care sa impuna femeii o anumita tinuta legata de estetica vestimentatiei si-a capului ei!
În ‘Vechiul Testament’, sunt redate doar câteva cazuri izolate unde femeia a fost rasa pe cap.
Raderea parului capului, erau acte de înjosire pentru femeie deoarece o faceau neatractiva (o situatie contrara menirii ei), partii opuse adica barbatului, si asta era considerata o rusine pentru ea!
Parul lung (adesea împodobit si cu artificii din afara), era socotit ca fiind frumusetea, femininitatea si atractivitatea naturala a femeii pentru barbat!
Ea a fost facuta de Dumnezeu sa atraga si sa-l încânte pe barbat, adica sa trezeasca interesul barbatului în ea!
Din acest motiv, ea trebuie sa aiba parul lung (care este una din atractiile ei naturale), si sa fie frumoasa, îngrijita, atât prin portul ei cât si prin comportament.
Cât despre îmbracaminte, femeia crestina trebuie sa fie acoperita cu masura, dar si descoperita tot cu masura adica, sa nu faca abuz de nici una din astea doua.
Acum, daca veti cauta în Vechiul Testament, pentru barbati sunt destul de bine prezentate si precizate (din partea lui Dumnezeu), reguli de întretinere si expunere a capetelor lor în societate!
Pavel nu a mai considerat necesara repetitia versetelor (cu detalii referitoare la tinuta barbatului) din ‘Vechiul Testament’, limitându-se în ‘1 Corinteni 11’ doar la o comparatie dintre aspectul capului femeiii si cel al barbatului.
În aceasta comparatie, el vorbeste despre diferente de aspect între barbat si femeie si despre importanta acestor diferente din punct de vedere al aspectului fizic si spiritual deasemenea!
Daca pentru femeie ‘1 Corinteni 11’din ‘Noul Testament’ este important pentru tinuta ei, tot la fel de importante sunt si pentru barbat versetele din ‘Vechiul Testament’:
2 Samuel Cap.10.Vers.4;5; – 1 Cronici cap.19 Vers.4;5 – Leviticul Cap.19 Vers.27; – Leviticul Cap.21 Vers.5; – Deuteronom Cap.14 Vers.1; – Iov Cap.1 Vers.20; – Ezra Cap.9 Vers.3; – Isaia Cap.15 Vers.2; – – Isaia Cap.22 Vers.12; – Ieremia Cap.16 Vers.6; – Ieremia Cap.25 Vers.23;24; – Ieremia Cap.48 Vers.37; – Ieremia Cap.49 Vers.32; – Ezechiel Cap.5 Vers.1; – Ezechiel Cap.7 Vers.18; – Ezechiel Cap 24 Vers.17; – Ezechiel Cap.27 Vers.21; – Ezechiel cap.44 Vers.20; – Mica Cap.3 Vers.7; … care descriu foarte clar modul în care trebuie sa-si poarte barbatul capul lui!
Din majoritatea versetelor din ‘Vechiul Testament’ (enumerate mai sus), reiese clar ca barbatului i-a fost îngaduit de Dumnezeu sa-si rada barba si mustata, numai si numai în situatii extrem de grele de mare necaz, si când a trebuit sa se umileasca înaintea Lui!
Datoria de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu si a se conforma Lui, este mai mare pentru barbat, deoarece el a fost facut primul în cadrul speciei umane, el fiind socotit si ‘Capul!
Dupa cum vedeti în aceste versete, taierea barbii si mustatii barbatului este un act urât si dispretuit de Dumnezeu, iar parul de deasupra capului, are si el niste reguli impuse privitoare la felul în care trebuie taiat!
Acum, dupa o analiza amanuntita a ‘Noului Testament’ pentru femeie si-a ‘Vechiului Testament’ pentru barbat, concluzia care se desprinde este urmatoarea:
Pavel în ‘1 Corinteni 11’ s-a ocupat de frumusetea naturala a femeii si de rolul ei de-a atrage.
În ‘Vechiul Testament’ barbatul este îndrumat si învatat cum sa-si taie barba si mustata si parul de pe cap, în ideea de a fi pe general, mai putin atragator (opusul femeii)!
Barbatul fiind vizual, el reactioneaza si este atras de ceea ce vede la o femeie!
Ex: când barbatul vede picioarele unei femei cu pantaloni scurti, el se simte atras/tentat, si reactioneaza… spunând ca e sexy (adica-l stimuleaza).
Dar, când în schimb femeia-l vede pe barbat în pantaloni scurti, ea nu simte tentatie si nici nu este impresionata de picioarele lui, eventual râde de el…
Barbatul având trasaturile fizice si de comportament diferite de femeie, el NU este facut sa atraga!
El poate sa impuna respect, fie ca e vorba de relatia cu femeia/familia, fie ca e vorba de relatia de la barbat la barbat.
Diferenta e ca în relatia lui cu femeia/familia, pe lânga respect, trebuie sa arate si afectiune/ dragoste (“el trebuie s-o iubeasca, ca pe sine însusi”…)
Barbatul nu trebuie sa fie frumos ca femeia si sa atraga!
În momentul în care barbatul devine atragator, apar multiple probleme.
Nu numai ca sunt mai multe femei decât una (care-n mod ideal ar fi sotia lui) interesate în el, dar cel mai rau, deschide interesul si altor persoane de acelasi sex cu el!
S-au întrebat oare oamenii cum si decând a aparut fenomenul homosexualitatii (în afara de Sodoma si Gomora din Biblie) în zilele noastre?
Câteva generatii (2-3) în urma acest fenomen aproape ca nu exista!
Si chiar daca exista, erau cazuri foarte izolate!
Unul din factorii contribuitori importanti la nivelul scazut de homosexualitate (pe lânga cel spiritual), era si faptul ca barbatii aveau mustata si barba mare (adica putin taiat din ea)!
În cadrul homosexsualitatii de azi, numarul barbatilor activi în grupare este coplesitor de mare, depasindu-l cu mult pe cel al femeilor!
În ziua de azi, barbatii au parul destul de lung taiat (pâna la urechi sau mai jos), unii au si cercei în urechi, se parfumeaza (cel putin dupa barberit o fac sigur) urmând acum sa se si fardeze/machieze, si sa se îmbrace si ca femeile (unii deja le fac si pe-astea).
Barbatii de azi contrar menirii lor, au devenit atractivi si foarte asemanatori femeilor în aspectul lor fizic!
Barbatul care este ‘visual’, este tot mai ‘modern’, mai atragator (acum fenomenul s-a extins în toate culturile), devenind la un moment dat o atractie irezistibila pentru ceilalti de acelasi gen cu el!!
Homosexualii au devenit foarte vocali, îsi cer drepturi si recunoastere la guverne aproape peste tot în lume!
Azi îi gasim pretutindeni, incluzând si bisericile crestine!!!
Tot crestinii pe de alta parte, lupta sa-i combata pe homosexuali, cerând guvernelor sa nu-i recunoasca, si sa nu le dea drepturi!
Credeti ca este normal sa ceara crestinii guvernelor popoarelor sa-i ignore (pe ‘homo’ privitor la drepturi), atâta timp cât crestinii nesocotesc ‘Cuvântul lui Dumnezeu’ prin neconformare si ascultare de El?
Si într-un fel, fiind chiar ei însasi cei care indirect (si poate si din nestiinta), sprijina acest fenomen?
Urmarile neascultarii se vad pretutindeni!
Asi putea vorbi de o inversare a rolurilor si valorilor.
Femeii începând de la Crestini, i s-a impus/ impune cu mare zel sa fie cât de acoperita (chiar si toata în întregime când vorbim de alte culturi necrestine)!
Barbatul în schimb, devine tot mai femininizat, mai modern, mai atragator din toate punctele de vedere!
Este timpul sa ne trezim si sa respectam Biblia!
Dupa ce femeia a atras un barbat (ca sa folosesc expresia ta) mai este nevoie sa se poarte lafel in public? Sau crezi ca este problema barbatului ca este atras de femeie?Poate reusim sa ajungem la concluzia care reiese din scriptura.
In privinta barbatului s-ar putea sa aveti dreptate. Dar totusi ce anume le fac pe femei sa fie atrase de acelasi sex? Faptul ca se tund? Ca se imbraca ca un barbat? Traiesc in zona Seattle si pot spune ca vad o gramada de lezbience. Dezgustator.
Cat despre faptul ca nu existau aproape deloc homosexuali acu 2-3 generatii eu cred ca te inseli.Chiar biblia vorbeste despre ei.
Georgeta, încearcă, te rog, pentru binele tuturor, dar în primul rînd pentru binele tău, să scurtezi comentariile.
Dar totusi ce anume le fac pe femei sa fie atrase de acelasi sex?
Motivele pentru care unele femei au deviat de la normalitate, ar putea fi explicate în primul rand analizând natura si specificul femeii, si-apoi lucrurile/mijloacele prin care ea este directionata gresit.
Unul din atributele femeii este emotionalitatea ei!
Femeia este mai emotionala (sensibila) în general decât barbatul, având rolul de support emotional-sufletesc în familie si-n societate.
Pentru ea relatia cu barbatul este mult mai adânca emotional, deoarece femeia se ataseaza de el!
Femeia NU este vizuala ca barbatul!
Barbatul reprezinta pentru femeie autoritate, logica diferita, atentie, support material si lucrul cel mai important din toate pentru ea, este ca el s-o gaseasca atractiva si s-o iubeasca!
Femeia este încântata de aspectul fizic al barbatului, însa ea nu este atrasa de el în acelasi mod în care el este atras de ea!
Si ea este impresionata de frumos, are si ea preferinte/atractii, însa de alta natura.
Femeiii îi plac haine frumoase, încaltaminte, posete si alte artificii de înfrumusetare, deoarece toate acestea o fac mai atractiva!
Dar, înainte de a ajunge matura, ea este un copil.
Familia în care creste si mediul social în care traieste, îi vor determina în mare parte evolutia spre maturitate a fetei, si directia pe care o ia în viata.
În familia cu valori, (în care tata impune respect, dar este si respectos si iubitor fata de sotie si copii), fetele cresc având o viziune/imagine pozitiva despre familie si despre barbati în general.
Tata, va fi mai târziu modelul sotului imaginat/perceput de ele!
În familia unde fata este abuzata fizic si psihologic/emotional de un tata rau si violent, sau de frati rai, ea nu mai poate fi suport emotional pentru cei din jur, ajungând sa aiba nevoie ea însasi de acest support! Imaginea ei despre barbat, se rezuma doar la experienta rea din familie.
În multe situatii nici mamele nu asigura support emotional fetelor, deoarece sunt si ele în aceeasi situatie de abuzz ca ele.
Sau un alt factor ar fi faptul ca, între mame si fete nu sau dezvoltat relatii apropiate de prietenie!
La vârsta adolescentei se întâmpla multe lucruri care determina evolutia vietii fetelor si baietilor în viata.
O fata care sufera abuzuri in familie si unde nu are nici support emotional de nicaieri, cauta întelegere si support la o prietena, colega… care o întelege, o sustine emotional, si o îmbratiseaza ca gest de mangâiere în momentele ei dificile.
Acest gest daca se repeta împreuna cu suportul emotional, devine obisnuinta si se transforma în afectiune.
Prietena/colega devine pentru ea centrul vietii ei!
Ea nu mai vede necesitatea (dimpotriva are frica, respingere) unei eventuale prietenii cu baiat.
Si înainte ca ea sa realizeze ce se întampla, începe sa dezvolte sentimente pentru prietena/colega, în prezenta careia ea se simte înteleasa si iubita si fara stres si frica.
Pentru adolescent, aceste situatii sunt foarte periculoase, deoarece este la vârsta unde copilaria înca nu s-a sfârsit în totalitate, si evolutia spre maturitate trece printr-o perioada confuza unde nu exista experienta de viata acumulata.
Pentru fetele acestea relatia lor intima devine obisnuinta si se transforma în ceva normal.
Ele vor mai cauta sa ‘ajute’ si alte fete care trec prin situatii asemanatoare cu ale lor!
Mai exista si alte explicatii, însa fenomenele mentionate mai sus, sunt cele mai comune.
Acum, în legatura cu moda lor, ele fac orice ca sa se deosebeasca de cei ce traiesc normal!
Dupa ce femeia a atras un barbat (ca sa folosesc expresia ta) mai este nevoie sa se poarte lafel in public? Sau crezi ca este problema barbatului ca este atras de femeie?
Noi nu putem schimba felul în care suntem creati de Dumnezeu!
Femeia v-a cauta întotdeauna sa încânte si sa atraga, iar barbatul se va simti întotdeauna atras de femeie.
Ca sa obtinem un echilibru sanatos în viata de familie, ca indivizi în societate, si sa fim împliniti si spiritual, trebuie sa respectam fiecare din noi (barbat sau femeie), Cuvântul lui Dumnezeu asa cum este scris.
Sau cel putin sa încercam sa-l respectam…
Cat despre faptul ca nu existau aproape deloc homosexuali acu 2-3 generatii eu cred ca te inseli.Chiar biblia vorbeste despre ei.
Întotdeauna au existat homosexuali dealungul istoriei umane.
Dar Sodoma si Gomora au fost mentionate în Biblie datorita amploarei la care au ajuns ele – fara precedent pentru acele timpuri în istorie.
Dar asi spune ca si noi azi traim vremuri fara precedent în istoria umana!
2-3 generatii în urma, oamenii erau mai naturali,(aveau sentimente de dragoste mai curate, mai puternice si mai stabile) mai tematori de Dumnezeu, si mai simpli.
Barbatii aveau barbi si mustati, pot fi vazute în pozele ramase de atunci!
Chiar daca au existat homosexuali, au fost într-un numar foarte nesemnificativ, deoarece marea masa de oameni nu concepeau lucrurile astea.
Majoritatea nici nu si le puteau imagina!
pozele rămase de atunci?
și ce aparate de fotografiat foloseau?
M-am gîndit mult dacă să editez sau să șterg complet comentariul.
corect este. .. majoritatea nu și le PUTEA imagina.
Marius dragutule,
îmi cer scuze si recunosc ca am comentariile cam lungi, însa unele subiecte prin complexitatea lor (si ca sa fie întelese), atrag mai multe explicatii si cuvinte.
Voi încerca în viitor pe cât posibil, sa am comentariile mai scurte si mai compacte.
Cât despre pozele mentionate, e-adevarat ca nu erau pe timpurile acelea, dar totusi ceva exista!
Începând de la bunicul si familia lui (el doar partial), au trait sub imperiul Austro-Ungar!
Tatal meu avea o poza, (care are acum o vechime de 145 de ani), cu bunicul lui (strabunicul meu).
Si din partea mamei am poze care au acum, o vechime de 109 ani cu bunica si bunicul.
În ambele poze bunicul si strabunicul, aveau barbi si mustati!
Iar mustatile, erau… rasucite!
Cu siguarnta ca nu-si puteau imagina societatea lor, coplesita de anormalitatile societatii in care traim noi astazi!
În general de acord cu ce spuneți, stimată Georgeta,
nu sînt „dragutule”. Nici macar pentru nevasta-mea.
MARIUS,
Din nou trebuie sa ma scuz, dar faptul ca m-am adresat tie cu dragutule, am facut-o din pura obisnuinta, si fara sa-mi dau seama (face parte din felul meu de-a fi)!
Cum am mentionat intr-un comentariu mai sus, eu iubesc oamenii în general, si sunt o fire prietenoasa.
Am multe prietene carora ma adresez în mod frecvent cu: ‘hei draguto ce mai faci?’…. sau ‘cum te mai descurci draguto?’ multe de felul acesta…
La prietenii de familie unori, le mai îmbunatatesc si prenumele… însa n-o fac din rautate.
Diferenta este ca ei ma cunosc, si ma iau ca atare… pe când altii si tu (aici pe site) nu ma cunoasteti, si era absolut normal sa te simti deranjat de felul în care m-am adresat tie.
Pe viitor am sa fiu mai atenta.
Multumesc, apreciez!
@Georgeta,
Urmăresc de ceva timp comentariile tale pe această temă. Chiar dacă sunt de acord cu unele din concluziile tale, cred că argumentele pe care le foloseşti şi felul în care îţi construieşti demonstraţia sunt greşite. Pe mine nu mă deranjează mesajele lungi, ale mele sunt cam tot aşa, sper să-mi poţi urmări argumentaţia până la capăt.
În toată această discuţie despre învelitoarea capului de obicei se aduc patru categorii de argumente. Eu nu am să insist asupra lor, sunt texte bine scrise în acest sens, ci doar pe scurt, pe cât posibil, voi puncta lucrurile care mie mi se par esenţiale. Şi aş vrea să încep prin a spune că este important să înţelegem că presiunea tradiţiei este foarte puternică şi de multe ori nu poţi să scapi de ea pentru că, treptat, constrângerile externe s-au internalizat şi au devenit personale. Prin urmare să nu judecăm pe cei care fac lucrurile altfel decât noi (valabil pentru ambele tabere). Tradiţia, însă, nu este argument pro sau contra. Deci: faptul că evreii fac sau nu fac anumite lucruri – sau bunicile noastre sau surorile noastre – nu sunt argumente mai puternice decât ceea ce spune Cuvântul.
Învelirea/învelitoarea capului este un subiect sensibil cu care m-am frământat din momentul în care L-am găsit pe Domnul, când a trebuit să-mi reevaluez felul meu de a fi şi de a mă purta pentru a nu ştirbi mărturia şi slujba mea în lume. Constatarea mea a fost că lucrurile cele mai pregnante, cele pe care se insistă cel mai mult în bisericile neoprotestante în ceea ce priveşte femeile, sunt: podoabele, învelitoarea capului şi supunerea faţă de bărbat. Ceea ce urmează să scriu despre acestea nu reprezintă desluşirile mele, ci suma concluziilor la care am ajuns după ascultarea sau citirea mai multor comentarii/predici pe aceste teme.
Am încercat să urmăresc cu atenţie logica comentariilor tale. Prima problemă pe care o ridică interpretarea ta este că ideea textului din 1Corinteni 11 începe din v.1 – ! – şi nu din patru; mai mult de atât, textul se află integrat într-o bucată mai mare, într-o scrisoare – 1Corinteni – şi într-o Carte care conţine în total 66 de cărţi. Este imposibil, dacă credem în coerenţa şi sinceritatea Autorului, ca un text să ne înveţe un lucru, iar altul ceva contrar, în cadrul aceleiaşi cărţi – Biblia.
1Corinteni este o scrisoare a apostolului Pavel ca răspuns la o sumă de probleme ale comunităţii creştine din Corint. Care au fost acele probleme putem deduce parţial din răspunsul care a rămas scris; cu exactitate nu vom şti niciodată – de aici şi multitudinea speculaţiilor. În fiecare din scrisorile sale, Pavel, cunoscându-şi foarte bine auditoriul şi problema/problemele cu care se confruntă, pune accentul mai pregnant pe anumite lucruri pentru a-şi construi argumentaţia. Necunoscând în totalitate problema ridicată riscăm să interpretăm greşit; mai mult, un indiciu al unei interpretări greşite ar fi faptul că apare o singură dată în Scriptură şi suntem nevoiţi să forţăm alte texte ca să meargă pe aceeaşi linie. În consecinţă, nu cred că ne este permis să extrapolăm nepermis şi să facem o lege, o poruncă dintr-un astfel de text.
Pentru desluşirea înţelesului unui text este foarte utilă o transcriere structurală din care vor reieşi ideile principale, parantezele/lămuririle din text, precum şi punţile sau trimiterile către alte texte biblice. Alăturarea mecanică de versete din locuri diferite, doar pentru că par că se potrivesc, nu este benefică unei interpretări corecte, dimpotrivă.
Deci, ideea din capitolul 11 începe în versetul 1, care în esenţă ne spune să călcăm pe urmele lui Hristos. Apoi, în v.3 ni se spune: „Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.” Iar apoi urmează ca o paranteză-lămurire toată discuţia cu învelitul şi dezvelitul capului. Dacă nu înţelegem ce este „capul” şi învelitul/dezvelitul toată lămurirea cade în nelămurire şi putem purta discuţii nesfârşite despre cine şi cu ce să umble pe cap.
Dacă femeia trebuie să umble (sau doar să se roage) cu capul învelit, iar părul i-a fost dat ca învelitoare naturală a capului, atunci faptul că bărbatul trebuie să o facă cu capul dezvelit ar însemna, logic, că nu trebuie să aibă păr pe cap! Dacă învelitoarea se referă la un obiect fizic – batic, pălărie etc. – acest lucru vine în contradicţie cu ţinuta preotului din Vechiul Testament (bărbat), care purta (obligatoriu) ceva pe cap, iar el ştim că se ruga pentru păcatele lui şi ale poporului când îşi făcea slujba în Templu. Având în vedere că noi ne rugăm în cele mai diverse momente şi ipostaze, această ţinută – învelită sau dezvelită – ar trebui să devină permanentă şi nu doar o ţinută pentru adunări. Nu cred că ne este permis să trăim schismatic: într-un fel la adunare, în alt fel în afara ei, într-un fel dumineca – sau sâmbăta sau… – şi în alt fel în celelalte zile. Dacă dorim să fim ai lui Dumnezeu şi să ne facem slujba, aceasta este permanentă.
Revenind, la o primă lectură versetul 3 aduce în faţa noastră o ordine de autoritate, o ierarhie. Şi pentru că de la început suntem îndemnaţi să călcăm pe urmele lui Hristos, putem observa că El, de aceeaşi fiinţă cu Tatăl, a ales să se supună şi să intre în planul lui Dumnezeu. După acelaşi model urmează bărbatul şi femeia.
Dar dacă asta nu pare să lămurească ce e cu învelitul şi dezvelitul din v.4-7, trebuie să mergem mai departe. Aşa că ajungem în v.8-9: „În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.”
Aceste versete sunt în oglindă cu v.3, arătând din nou o ordine, o ierarhie în autoritate; de asemenea, ne trimit în Genesa cap.2, de unde ştim că omul a primit mandatul de a lucra şi păzi grădina, iar femeia a fost creată ca ajutor potrivit al bărbatului (pentru împlinirea acelui mandat). Despre lucratul şi păzitul grădinii putem vorbi pe două planuri: fizic şi spiritual (şi cel fizic, ştim cu toţii din păcate, ne cam acaparează tot timpul şi resursele…). Dar pentru că textul din Genesa ne trimite la începuturi, ne forţează să ne focalizăm mai mult pe planul spiritual; ce era de lucrat în grădină, un loc perfect am putea spune, şi de cine ar fi trebuit să o păzească? De la bun început a fost vorba despre o luptă pe plan spiritual, prin urmare şi paza precum şi ajutorul potrivit se pliază pe această nevoie – bărbatul are nevoie de un ajutor potrivit în lupta spirituală. Iar femeia, pentru a-şi îndeplini menirea, trebuie să respecte condiţiile.
Acum cred că putem citi mai clar prima concluzie, din v.10: „De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei. ” Aici mă văd obligată să fac o precizare pe care nu ştiu cum să o formulez altfel decât că: în greacă nu există cuvântul „semn”, ci doar „exusia” care înseamnă stăpânire/autoritate. Deci acest verset ar trebui tradus mai degrabă: „De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap stăpînire”, aşa cum se poate citi şi în alte traduceri ale Bibliei (KJV, de ex.).
Prin urmare, îngerii nu au nevoie de ceva fizic/material pe capul nostru ca să facă o distincţie între bărbaţi şi femei, ci totul se întâmplă pe plan spiritual şi acoperirea, învelirea, dezvelirea se translatează în lucruri spirituale, în general ascunse ochiului, ca: cerere de iertare, ascultare, supunere. Noi, oamenii, suntem tentaţi să le traducem în lucruri/semne fizice, care nu sunt greşite în sine, doar că în timp ajungem să ne ţinem cu dinţii de formă, lăsând cu totul uitării miezul, semnificaţia…
Dumnezeu este interesat de forme atunci când acestea îndeplinesc o anumită funcţie, arată spre ceva. Când funcţia se pierde, forma rămâne ca o cochilie goală.
Şi acum, întorcându-ne la învelire şi dezvelire putem citi altfel textul. Bărbatul poate avea capul acoperit, aşa încât să-şi necinstească Capul – Hristos – atunci când e cu păcatul pe el (nu cu pălărie!); pentru că ştim că păcatul ridică un zid de despărţire între om şi Dumnezeu, ne acoperă, ne înveleşte, rugăciunile ne sunt împiedicate, prorocia este imposibilă sau falsă. Deci bărbatul trebuie să fie cu capul dezvelit de păcat atunci când se roagă şi proroceşte. O altă posibilă instanţă a acoperirii Capului ar fi atunci când bărbatul acoperă cu autoritatea sa autoritatea lui Hristos, iese din ordinea de autoritate şi o inversează. Ca exemplu putem să ne gândim la Matei 16:21-23, când Petru, crezând că Îl protejează pe Isus, schimbă ordinea de autoritate şi începe să-L mustre. Isus îi răspunde foarte dur: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gîndurile tale nu sînt gîndurile lui Dumnezeu, ci gînduri de ale oamenilor.”
În acelaşi fel, despre femeie ar trebui să citim: dacă o femeie nu se înveleşte în/cu autoritate, adică dacă se roagă sau proroceşte dezvelită de autoritate îşi necinsteşte Capul ei. (Cu siguranţă că trebuie şi ea să fie dezvelită de păcat).
Am putea presupune că în biserica din Corint oamenii (femeile?) încercau să iasă din ordinea corectă de autoritate, înlocuind-o cu alte găselniţe omeneşti. Cât de ironic ar părea, dar de atâta vreme s-au propagat doar găselniţele, pentru că noi suntem mai interesaţi de semne exterioare decât de trăirea adevărată şi corectă a vieţii de credinţă.
Altfel, da, părul este dat ca învelitoare naturală a capului. Dar asta nu înseamnă că o femeie, care din cauze genetice sau de boală este cheală, nu poate sta în rugăciune înaintea lui Dumnezeu sau că Dumnezeu ar avea nevoie de păr sau de un batic ca să primească rugăciunea unei femei. Dumnezeu are nevoie de ascultare.
În toată discuţia despre cât de lung să fie părul femeii şi al bărbatului, dacă au voie să se radă sau nu, faci un amalgam de texte care vorbesc despre lucruri diferite în contexte diferite. De exemplu, din toate textele citate de tine despre măhramă nu rezultă că Dumnezeu are ceva cu măhrama, ci doar că era folosită de femei ca să se acopere atunci când considerau necesar.
Despre ţinuta bărbatului ai adus ca argumente texte în care se face referire la obiceiul popoarelor din jurul israeliţilor de a-şi tăia colţurile bărbii, a-şi face crestături în piele (sau alte semne) în situaţii de doliu sau ca semn de închinare la diferiţi idoli. Poporul lui Dumnezeu trebuia să se deosebească clar în această privinţă de popoarele din jur.
Singura excepţie este textul citat de tine din Ezechiel în care este vorba despre ţinuta preotului. Acum noi ce să înţelegem, având în vedere că în Noul Testament suntem numiţi cu toţii preoţi, că ar avea voie să fie preoţi doar bărbaţii? pentru că în Ezechiel e clar vorba despre bărbaţi preoţi. Nu cred. Iar dacă luăm ca prescriptiv textul despre păr şi barbă nu avem voie să neglijăm nici celelalte componente ale ţinutei, ca izmenele, scufia etc.. Toate vin obligatoriu împreună, nu putem lua doar ce ne place. Dacă Dumnezeu îi doreşte pe bărbaţi bărboşi, mustăcioşi şi cu o anumită lungime de păr, cu siguranţă că ar fi făcut aceste standarde foarte clare. La fel, dacă doreşte sau nu doreşte baticuri/pălării pe capul femeilor sau un păr de o anumită lungime, o spunea foarte clar.
Tot Pavel este cel care lămureşte aceste lucruri când spune că toate lucrurile ne sunt îngăduite, dar nu toate de folos şi nu toate zidesc, dar mai mult, deşi suntem liberi să mâncăm, să ne îmbrăcăm etc., vom renunţa la libertatea noastră de dragul mărturiei noastre. Ca exemplu concret, pentru ei atunci, deşi aveau voie să mănânce orice fel de carne, era bine să se ferească să mănânce carne care ştiau că fusese jertfită idolilor, nu pentru că le-ar fi făcut lor rău, ci pentru că le strica mărturia faţă de ceilalţi.
De aici putem şi noi să deducem conduite adecvate pentru noi: nu vom adopta conduite care definesc clar grupări cu credinţe false, păcătoase (pot fi semne distinctive ca – rasul capului, tatuaje, inele etc. – sau diverse obiceiuri). Altfel, trebuie să fim integraţi în cultura în care trăim pentru că, dacă pierdem contactul cu ceilalţi, nimeni nu stă să asculte nişte ciudaţi rupţi de realitate. Dacă ne deosebim, prin portul nostru, foarte mult de ceilalţi devenim o subcultură care cade în izolare, nu influenţează. Îţi trebuie înţelepciune de sus pentru a găsi echilibrul, pentru a şti ce să iei şi ce să nu iei…
Faptul că ai văzut sau mai ai poze cu străbunicii tăi, bărboşi şi mustăcioşi, nu este argument pentru o astfel de ţinută în ziua de astăzi. Singură ai spus că mustăţile lor erau răsucite în sus – asta nu era o modă? Aşa le doreşte Dumnezeu? Sau gândeşte-te doar strict practic: cât de uşor îi era unui bărbat din vechime să se radă sau tundă? Cred că idealizezi prea mult societăţile din vechime. Aşa cum spune şi Eclesiastul: Nimic nou sub soare… nici măcar anvergura fenomenelor.
Pentru că ai pomenit şi tu de podoabe, şi implicit textul vorbeşte şi despre supunere, am să ating pe scurt şi aceste subiecte. Combinând ceea ce spun apostolii Petru şi Pavel, putem concluziona: După cum Hristos, tot astfel şi noi: bărbaţi şi femei. Hristos este standardul, modelul nostru. Prin urmare criteriile supunerii femeii nu le stabileşte bărbatul şi nu se referă la spălatul şosetelor sau la cât de caldă să-i fie mâncarea, ci se referă la încadrarea în aceeaşi ordine de autoritate pentru împlinirea planului lui Dumnezeu. Femeia, ca ajutor potrivit, se va ruga pentru bărbatul ei, ca acesta să rămână sub autoritatea lui Hristos, în planul Lui, ca ea şi eventualii lor copii să-l poată urma; va face tot ce va putea pentru împlinirea planului lui Dumnezeu în casa lor şi în jurul lor. Iar dacă bărbatul nu va putea fi câştigat cu vorbe, să fie câştigat fără vorbe; dacă nu cu Cuvântul, atunci cu fapta.
Şi de aici ajungem şi la podoabe. Pentru că atunci când ni se spune de către Petru: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,” (1Petru 3:3) prin aceasta el nu le interzice, ci doar ni se dă o ordine de prioritate, în care omul ascuns al inimii este mult mai de preţ. Iar ca exemplu de ascultare ni se dă Sara. Despre Sara ştim că la vârste foarte înaintate era poftită de mai marii locurilor prin care poposea împreună cu Avraam. Cu siguranţă că era foarte frumoasă, dar şi mai sigur este că nu purta burqa! (burqa = îmbrăcăminte care acoperă complet o femeie). Cel mai probabil era o femeie îngrijită, curată, parfumată, îmbrăcată drăguţ şi care stătea în supunere faţă de bărbatul ei. Când acesta lua decizii greşite, nu-i mai rămânea decât să strige la Dumnezeu să o scape.
Tot despre podoabe, în Ezechiel 16:10-13 ni se descrie cum a împodobit-o Dumnezeu pe Israel: „Ţi-am dat haine cusute cu fir, şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in supţire, şi te-am îmbrăcat în mătasă. Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mînă, şi o salbă la gît; ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi, şi o cunună minunată pe cap. Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint, şi ai fost îmbrăcată cu in supţire, cu mătasă şi cusături cu fir.”
Dumnezeu nu are nimic împotriva podoabelor dacă nu-ţi vei dedica lor timpul şi energia pe care ar trebui să le investeşti în lărgirea Împărăţiei. Întotdeauna omul ascuns al inimii primează, pentru că numai comorile sufleteşti vor supravieţui acestei existenţe şi doar acestea câştigă cu adevărat oameni pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Doamna Claudia explicatia dumneavoastra e cam trasa de par rau. Poate vreti sa dati o privire aici daca e cu acceptul proprietarului blogului.
http://rodiagnusdei.wordpress.com/2013/02/27/nelu-brie-acoperirea-capului/
Domnul Gabriel,
Explicaţiile pe care le-am dat nu sunt ale mele, aşa cum am afirmat şi în mesajul pe care l-am scris. Dar sunt explicaţiile care pe mine m-au convins cel mai mult că sunt conforme cu Cuvântul. Mai mult, sunt explicaţiile mai multor bărbaţi care şi-au dedicat viaţa să studieze Biblia şi să-L slujească pe Dumnezeu.
Despre link-ul pe care mi l-aţi trimis, am citit mesajul cu multă atenţie. Nu este locul aici să postez observaţii legate de mesajul acela, deşi aş avea destule, argumentate biblic şi absolut evidente, nu e nevoie de interpretări.
Dar dumneavoastră nu cred că aţi citit cu atenţie mesajul meu – care are multe argumente comune cu cel pe care mi l-aţi trimis. Doar că în mesajul celălalt se sare „cu eleganţă” peste multe aspecte şi se bate monedă pe batic… Şi dumneavoastră v-aţi împiedicat în acelaşi batic!
Dacă aveţi observaţii punctuale, vă rog să le scrieţi. Evaluările generale nu folosesc nimănui.
Ce firma de parfum purta Sara, si la ce biserica se inchina? Daca doar de ierarhie fara simbol vorbea Pavel, atunci reiese ca femeile aveau voie sa-si rada barbatii. Ati spiritualizat tot textul din corinteni dar ati cam vorbit la propriu despre pasajul din ezechiel. Hai sa fim mai atenti cum spiritualizam textele ca s-ar putea sa ne intoatcem la imbracamintea adamica. Sunt de acord ca simbolul e nimic fara esenta. Dar si acel simbol (includeti ce vreti aici) face parte din ascultare. De altfel chia Domnul Isus spunea ” nici pe acelea nu le lasati nefacute”
Am fost foarte tentată să nu vă răspund, dar nu aş vrea să rămâneţi cu impresia că m-aţi “încuiat”. Dialogul cu dumneavoastră este destul de dificil pentru că nu prea aveţi logică în ceea ce spuneţi şi nu încercaţi nici să înţelegeţi logica celuilalt, vă blocaţi în emoţii.
Deci, să mai încercăm o dată. Ca să vă răspund punctual, nu cred că discuţia ar trebui să se învârtă în jurul parfumurilor de firmă. Încercaţi să fiţi ironic, dar nu vă iese. Dar putem să presupunem că Sara se parfuma cu ce se găsea la vremea respectivă; nu cred că era nici nespălată, nici zdrenţăroasă, nici îmbrăcată în burqa, cum am mai spus. Şi dacă tot suntem la capitolul acesta, trebuie să vă reamintesc, că dumneavoastră sigur nu aţi remarcat, faptul că eu am îndemnat la echilibru şi la bun simţ, nu la dezmăţ, ba am chiar spus că lucrurile ascunse ale inimii sunt mai de preţ. Dar acestea nu constituie interdicţie pentru celelalte. Sigur că pasajul din Ezechiel este o alegorie, dar ne arată că Dumnezeu nu se sfieşte să vorbească despre podoabe, nu se teme de ele şi nu le consideră în sine păcătoase.
Despre închinarea la biserică a Sarei nu am înţeles, aşa cum nu am înţeles nici ce vreţi să spuneţi şi de unde reiese că “femeile aveau voie sa-si rada barbatii”. Neştiind la ce vă referiţi, chiar mă întreb: de ce nu ar avea voie să-i radă?
Despre textul din 1Corinteni nu ştiu de unde scoateţi că l-am spiritualizat. Am redat ad litteram versetele 1, 3, 8, 9 şi 10. De asemenea, am arătat şi cum aceste versete, prin ele însele sau prin textele la care ne trimit, aruncă o lumină spre versetele de la 4 la 7 a căror interpretare directă este mai dificilă, pentru că nu reiese foarte clar ce înseamnă acoperit, învelit, dezvelit, precum şi distincţia care se face între cap şi Cap. Am încercat să redau şi o interpretare directă a versetelor respective, tocmai pentru a arăta cât de ilogică este.
Ajungând aici mă văd obligată să fac referire măcar la o parte din textul la care m-aţi trimis; aş fi sperat ca măcar pe acela să-l fi citit şi dumneavoastră cu atenţie, dar am îndoieli. Chiar şi în acel text se spune că din versetul 10 lipseşte cuvântul „semn”. După care domnul respectiv alege o traducere şi mai îmbârligată, pentru că era musai să bage semnul, respectiv baticul, undeva în textul biblic.
Cea mai spectaculoasă afirmaţie din tot textul respectiv (şi are multe!) mi se pare cea în care bagă baticul între marile semne biblice. Deci, atenţie, avem: semnul lui Cain, curcubeul, tăierea împrejur, Botezul, Cina Domnului şi, nici mai mult, nici mai puţin decât – baticul! Nu mai spun că afirmaţiile respective stau sub titlul „Când Dumnezeu instituie o stare, stabileşte un legământ”, pe care mai apoi îl dezvoltă şi spune că fiecare legământ cu semnul lui. În privinţa femeii ni se spune că este vorba despre un decret, care, cumva, tot un fel de legământ o fi.
Redau un citat din respectivul text: „Unde este argumentul lui Pavel atunci? Argumentul este urmatorul: Dumnezeu a decretat ca femeia sa stea sub autoritatea sotului. Si ca simbol care sa vorbeasca peste veacuri prin acest statut, Dumnezeu a asezat ca femeia crestina sa aibe capul acoperit, cand se roaga, cand prooroceste. Prin urmare, femeia crestina va recunoaste statutul pe care il ocupa inaintea lui Dumnezeu si in relatia cu barbatul, extinzand principiu- in relatia din comunitate- femei, barbati- va recunoaste statutul pe care il are si va fi protejata in contextul, in cadrul acestui statut, acoperaindu-si capul. Lucrul acesta este evident.”
Cu toţii ştim că încă din Genesa s-a stabilit acea ordine de autoritate. Oare de ce o fi aşteptat Dumnezeu atâtea veacuri ca să instituie acest simbol al autorităţii, această protecţie pe capul femeii reprezentată de batic? Oare de ce nu o fi scos-o pe Eva din Eden cu baticul pe cap ca să facă lucrurile clare de la bun început? Logica acestor lucruri, recunosc, mie îmi scapă cu desăvârşire.
Mă opresc aici că încep să devin foarte rea şi chiar nu doresc să fac o recenzie a textului respectiv.
Studiaţi Biblia, domnul Gabriel, nu luaţi versete pe sărite. Multă pace!
Initial am vrut sa va raspund dar m-am razgandit. Las pe altii care cunosc greaca si au autoritate intre crestini. Orice as incerca sa va explic stiu ca veti gasi contra argumente dupa cum ati facut si la alte subiecte. Daca v-am fi chinuit putin sa intelegeti care este diferenta intre femeia vechiului testament si cea din noul nu era nevoie ca sa mai deveniti rea.
Înainte de a începe să vorbesc despre diferenţa dintre femeia Vechiului Testament şi femeia Noului Testament, aş vrea să vă adresez şi eu două întrebări la care să vă gândiţi, în oglindă cu întrebările pe care mi le-aţi adresat dumneavoastră: la ce biserică se închina Avraam? Şi ce semn/simbol al ierarhiei bărbat-femeie stabileşte Dumnezeu în Genesa? Pentru că acolo se stabileşte „decretul” ca să folosesc termenul pastorului pe care mi l-aţi recomandat. Şi dacă fiecare decret este cu semnul/simbolul lui, unde este semnul?
Femeia Vechiului Testament avea, în general, tot două mâini, două picioare, doi ochi, o gură etc., ca să folosesc cuvintele domnului Cruceru. Trebuia să stea sub autoritate, pentru că aşa i-a spus Dumnezeu încă de la început. Se ruga. Categoric. Vă dau un exemplu din 1Samuel 1– Ana care se roagă Domnului pentru un copil şi, ascultată fiind, îl primeşte pe Samuel. Unde se ruga ea? La Templu. Prin urmare avea şi ea acces acolo. Ştim că şi în sinagogă aveau acces femeile, separate de bărbaţi, dar aveau. Femeile proroceau. Biblia ne vorbeşte despre prorociţe (Isaia 8:3, Ana din Luca 2:36 – încă nu se instituise Noul Legământ). Dacă doriţi o listă completă vă dau un link spre un articol în limba engleză: http://stronginfaith.org/article.php?page=90
Prin urmare, faptul că femeia în Noul Testament se roagă şi proroceşte nu este o noutate.
Da, sunt schimbări aduse de Noul Legământ. Referindu-ne strict la discuţia noastră putem să vorbim despre preoţia universală, despre faptul că singurul intermediar între noi şi Dumnezeu este Hristos, despre faptul că femeia, alături de bărbaţi, a fost inclusă în această preoţie împărătească (1Petru 2:9), preoţie care a fost exclusiv a leviţilor în Vechiul Testament, femeia stă în adunare alături de bărbaţi, în faptul că în Hristos suntem egali, chiar dacă ordinea, ierarhia în autoritate rămâne valabilă. Singura schimbare în această ierarhie este Hristos. Vă rog să-mi spuneţi, pentru care din aceste lucruri era nevoie de un semn? Şi dacă toate sunt noi, de ce să nu fie un semn pentru fiecare?
Eu nu neg, textul din 1Corinteni 11 este foarte dificil, pentru că nu avem toate elementele la îndemână. Dar singura soluţie de interpretare se află în textul respectiv şi în textele biblice la care face trimiteri, iar cheia este dată de versetele care încadrează discuţia despre acoperire, învelire, dezvelire. Dar un lucru foarte important este să înţelegem că în versetul 10 nu există cuvântul „semn”. Prin urmare, toată discuţia despre semne este inutilă.
acum am prins discuția, totuși care este diferența dintre femeia VT și cea a NT?
mie mi se pare că bărbații în ambele testamente aveau două mîini (în general), două picioare, două urechi și în general organele interne așezate cam în același loc.
False împărțiri, metodologie greșită.
Nu despre diferentele anatomice vorbeam. Ci despre faptul ca femeia evraica era privita inferioara. In noul Testament nu mai este parte barbateasca sau parte femeiasca in sens spiritual. Totusi Pavel tine traditia vechi testamentara cu privire la acoperirea capului femeii. Se pare ca in traditia evreiasca cu adevarat acoperirea femeii cu voal era ceva normal.
http://www.voxdeibaptist.org/Acoperirea_capului_vedere_Mesianica.htm
GABRIEL,
am citit mesajul acela cu trimitere la Vox dei Baptist.
Desi respect parerea fiecarui om, acest articol n-a facut o impresie pe mine.
Teologul/teologii care au scris articolul, ar fi trebuit sa tina cont si sa-si bazeze comentariile/interpretarile, în primul rând pe faptul ca în – VECHIUL TESTAMENT – NU EXISTA PORUNCA DE LA DUMNEZEU PRIVITOARE LA TINUTA VESTIMENTARA SAU A CAPULUI FEMEIII !
Fara o porunca clara din partea lui Dumnezeu, este greu de analizat în mod corect si realist cele câteva texte din Vechiul Testament care descriu câteva femei si portul lor.
Toate interpretarile sunt aproximative,deoarece fiecare scolar (teolog) cauta sa demonstreze în primul rând teoria legata de traditie.
Sau eventual, una care este mai apropiata de convingerile (interesele) lui personale.
Multe texte biblice (incluzând alte surse), nu sunt relevante subiectului abordat acestui articol!
Podoabele mentionate în Vechiul si Noul Testament care includ si mahrama, (Pavel la astea se referea), aveau scopul înfrumusetarii femeii, si nu scop spiritual unde ea ar fi purtat mahrama pe cap ca semn pentru îngeri, sau pentru a demonstra o pozitie inferioara barbatului!
Mahrama, obiect din in subtire cu fire de aur sau din matase, etc., si împreuna cu alte obiecte din aur, argint, nestemate, constituiau artificii de lux mai ales pentru femeile bogate ale vremii – Ezechiel Cap.16. Vers.13; – Cântrea Cântarilor Cap.7 Vers.1; etc.
Femeile de rand, nu-si permiteau sa poarte podoabe! Si ceea ce aveau, purtau doar la sarbatori.
Mahrama acoperea de obicei tot capul, incluzând si fata persoanei care o purta. Ex: Geneza – Cap.38 Vers.14; Exodul – Cap.34 Vers.34;35; Cântarea Cântarilor – Cap.4 vers 1;3; Cap.5 Vers.7; etc.
Apostolul Pavel o da exemplu femeilor crestine în Noul Testament, pe Sara din Vechiul Testament.
Purta oare Sara ceva pe cap sa-si ascunda fata?
Avraam ajungând în Egipt cu Sara, se temea de egipteni care vazusera imediat ca ea era foarte frumoasa! – Genesa – Cap.12 Vers. 11-19;
Daca Sara avea capul acoperit în întregime, egiptenii si Faraon, nu i-ar fi vazut frumusetea!
Când Isac ajunge la Filisteni cu Rebeca, le ascunde faptul ca-i era sotie de frica sa nu fie omorât din cauza frumusetii ei! – Genesa – Cap.26. Vers.7-11;
Ar fi vazut Filistenii fata/frumusetea ei daca avea mahrama pe tot capul?
În ‘Cântarea Cântarilor’, iubita care era “fata de domn” Cap.7 Vers.1; si care era si “mireasa”- Cap.4 Vers.8; 9; 12; îsi cauta iubitul în mod romantic, misterios…
Ea are mahrama pe cap – fiind mireasa, si împreuna cu mahrama are si lantisoare de aur la gât, fiind fata de domn si împarateasa.
Daca observati în Vechiul Testament, mahramele si toate celelalte podoabe sunt de obicei asociate cu împaratesele, cu femeile de clasa înalta, sau cu femeile stricate în unele instante, care le foloseau pentru ascunderea identitatii si atragerea barbatilor – Genesa Cap.38 Vers.14; 15; 19; – Ezechiel – Cap.13 Vers.18; 20; 21;
Când gasim texte care vorbesc despre capul femeii ca fiind descoperit sau dezgolit în semn de umilinta/rusine, acestea sunt întotdeauna associate capului ras sau tuns în batjocura – nu au de-a face cu mahrama.
Asa cum am mai amintit în alte comentarii avute pe acest site, pentru barbat exista porunca de la Dumnezeu cu privire la capul lui, (Leviticul Cap.19 Vers. 27;) pe când pentru femeie nu exista!
Acesta a fost motivul pentru care Pavel a venit cu reguli pentru femeie în Noul Testament!
Domnul Gabriel, care este argumentul ultimului articol? Că femeia Vechiului Testament se acoperea? Că femeia din diferite timpuri istorice şi societăţi se acoperea? Că prin tradiţie sau prin cultura anumitor locuri era aşa?
Parcă până acuma argumentul era că s-a întâmplat ceva cu femeia în Noul Testament şi de aceea trebuie să se acopere; că aceasta este o noutate introdusă de apostolul Pavel. Din ultimul articol şi din ceea ce spuneţi dumneavoastră în ultimul comentariu aflăm că de fapt se pledează pentru continuarea unei tradiţii. Spuneţi-mi, cum rezolvă aceasta restaurarea poziţiei femeii în Noul Testament? Adică egali, egali, dar unii sunt mai egali decât alţii, nu? Sau egali, egali, dar să nu uităm de unde am plecat?
Apoi, atenţie la argumentele pe care le folosim, că râde lumea de noi. Şi nu mă deranjează să râdă pentru că-l urmez pe Hristos, dar mă deranjează să-mi stric mărturia pentru stupizenii. Cum să aduci ca argument pentru acoperirea capului efectul erotic al părului? (asta e din articolul pe care ni l-aţi recomandat) De ce să nu vorbim şi despre efectul erotic al degetelor de la picioare? Sau efectul erotic al unei fluturări din gene? chiar dacă femeia respectivă doar clipeşte, în mod natural, fiziologic. Se poate întâmpla şi asta, dacă doar părţile respective ale corpului sunt descoperite. (V-aş trimite la un text al lui Max Weber care argumentează ceva similar, pe o altă temă, dar mă tem că iar mă veţi acuza că pledez pentru ţinuta adamică…)
O spun şi o cred: există o ierarhie în autoritate, chiar dacă în Hristos suntem egali. Şi această ierarhie nu dezonorează, dimpotrivă, dacă este înţeleasă corect. Eu citesc 1Corinteni 11:7 astfel (asta, recunosc, nu am citit-o de la nimeni şi nici nu pot verifica dacă textul în original ar permite, pentru că nu sunt specialistă în greacă, dar este în spiritul interpretărilor pe care le-am citit): Bărbatul nu este dator să-şi acopere Capul (Hristos), pentru că El (Hristos) este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului (femeia a fost creată ca ajutor potrivit al bărbatului). Gândesc aceste afirmaţii în paradigma ierarhiei în autoritate, realitatea pământească, bărbatul şi femeia, fiind o oglindire a unei realităţi cereşti, Dumnezeu şi Hristos, Hristos alegând de bună voie să intre în planul Tatălui.
Altfel, textul respectiv „Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului” poate da naştere la interpretări aberante, femeia fiind văzută ca o anexă, un apendice al bărbatului, mergând până la extrema de a considera că femeia nu are nici măcar suflet.
Or, din Genesa 1:27 aflăm că: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” Amândoi sunt chipul lui Dumnezeu. Chiar şi Pavel spune în v.11-12: „Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sînt dela Dumnezeu.”
Domnul Gabriel, cum am mai spus, noi trebuie să găsim argumente pentru un lucru sau altul în textul biblic, nu în altă parte. În mod artificial bucata respectivă din 1Corinteni 11 se află sub titlul: „Ţinuta femeii în adunări”. În original nu există aşa ceva (adică titluri; nu există cuvintele respective). Şi este singurul loc din Biblie în care pare (şi subliniez pare) că se argumentează aşa ceva.
În Vechiul Testament, Dumnezeu a impus o anumită ţinută preotului, pentru că prin tot ce era şi făcea preotul arăta înspre ceva. Preoţia vechi-testamentală a fost împlinită în Hristos, Marele Preot după rânduiala lui Melhisedec. Noi suntem numiţi preoţi, dar e un alt fel de preoţie şi nu vine cu uniformă. În Vechiul Testament preotul trebuia să aibă obligatoriu capul acoperit. De ce atunci bărbatul din Noul Testament ar trebui să aibă obligatoriu capul descoperit? ca să nu mai vorbim tot despre femei. Cum poate o bucată de material, prezentă sau absentă, să influenţeze relaţia dintre noi şi Dumnezeu? De ce pentru interpretarea unui text biblic mergem la tradiţii, la obiceiuri culturale, la relatări istorice, în loc să avem bunul simţ să ne limităm la textul respectiv şi la ce ne trimite el în cadrul Bibliei?
Cu siguranţă că în textul din 1Corinteni 11 se face apel şi la obiceiurile vremii respective, v.5-6: „Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit (de autoritate, adaug eu), îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească (în autoritate, adaug eu).” Putem presupune că era o mare ruşine pe vremea aceea ca o femeie să fie rasă; arăta înspre ceva. Cele care o făceau benevol declarau prin asta că le sunt lor însăşi autoritate, celelalte erau umilite prin acest act al raderii părului.
Aceste lucruri nu mai au aceeaşi conotaţie astăzi. Nu este o modă la care ar recurge multe femei, dar nici nu ar fi arătate cu degetul. În schimb, purtarea baticului este privită destul de ciudat astăzi. Şi are un efect psihologic puternic. Pentru că cineva, care nu este interesat de religie, credinţă, te va judeca prin prisma baticului în tot ceea ce faci şi spui. Iar cuvintele tale nici nu vor ajunge la acea persoană, pentru că, chiar dacă pare că zâmbeşte şi e atentă când te ascultă, în realitate probabil că a făcut shut down intelectual din momentul în care ai început să vorbeşti. Ce te aştepţi să-ţi spună o baticoasă (iertaţi-mi expresia, dar am auzit-o), decât ceea ce a fost învăţată să zică? Iar asta nu are nimic de a face cu tine, care ai convingerile proprii.
Dimpotrivă, dacă oamenii din jurul tău observă modul tău de a fi, de a relaţiona, şi sunt impresionaţi pozitiv de asta, în momentul în care le vei vorbi te vor asculta altfel, pentru că le-ai câştigat respectul. Iar când vor afla cui slujeşti, poate vor dori să intre şi ei în această slujire, pentru că vor dori şi ei să aibă ce ai tu: o viaţă curată şi o purtare bună; o nădejde.
În rugăciune, în prorocie, în orice moment al vieţii trebuie să stai cu evlavie în faţa lui Dumnezeu. Dacă punându-mi o măhramă (batic) pe cap, evlavia m-ar învălui instantaneu (sau m-ar proteja de cel rău), vă rog să mă credeţi că nu aş da-o jos nici la duş! Dar din păcate nu este aşa. Dumnezeu (şi îngerii) se uită la omul ascuns al inimii care se vede dincolo de orice învelitori materiale…
Ne-am înrolat într-o luptă spirituală. Purtarea noastră bună, mărturia noastră în lume, o face lucrarea Duhului Sfânt în vieţile noastre; nu prin puterile noastre. Doar sângele lui Hristos ne înveleşte slăbiciunile şi ne face desăvârşiţi în faţa Tatălui ceresc.
Stiti? Chiar nu am timp sa stau sa citesc toate mesajele tuturor „nebaticoaselor”. Am alte lucruri mai importante de atat. Lasam asta in ziua judecatii, inaintea lui Dumnezeu. Nu sunt pastor, episcop sau vreun exeget. Doar ca mai sunt si alte interpretari in afara de a voastra, si credeti-ma ca explicatiile voastre sunt ca un arc intins la maxim care plezneste. Pentru mine ajunge. Aproape ca imi pare rau ca am intrat in ” jocul” acesta. Sanatate!
Gabriele,
îmi pare foarte rau, daca masajele/comentariile mele pa acest site au contribuit la întinderea rabdarii tale la maxim…
As fi dorit sa nu fie asa, însa pe de alta parte te înteleg.
Te-au coplesit prea multe informatii deodata!
Eu si Claudia suntem doua drumuri care duc la Roma, însa ‘paralele’…
Din ceea ce am înteles eu, Claudia prezinta raportul relational (privitor la cap si acoperire) dintre barbat si femeie, bazat pe pricipiul spiritual al autoritatii si stapânirii (unul asupra altuia), însa fara efecte negative, sau elemente discriminatorii între cei doi.
Ideea în sine nu este rea, însa tinând cont ca cititorii care vin pe site au si ei nivelele lor de cunoastere si întelegere foarte diferite, acest model de interpretare ‘ar putea fi ‘ pentru unii prea complex si filozofic (dar asta nu înseamna însa, ca ceea ce spune Claudia este gresit).
Motivul pentru care eu am preferat sa apelez la varianta literara a Cuvântului, si cu aplicatii practice pe cât posibil, este de a da posibilitate fiecarui om sa verifice si sa înteleaga ceea ce spun! Comentariile mele au ca element de baza si analiza, aspectul fizic al barbatului si femeii (tinuta lor) în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu asa cum este el prezentat în Biblie.
Dar nu m-am asteptat (si nici nu ma astept) nici eu la o aprobare de suta la suta din partea cititorilor, deoarece fiecare om este o lume în el însasi, fiecare având un nivel al lui propriu de cunastere, gâdire si interpretare a lucrurilor!
Încodata Gabriele, îmi pare rau…
Stimata Claudia,
puteti face cum doriti, sau mai bine zis, cum doreste sotul. Scriptura uneori pare atit de stupida, dar interpretata corect contine principii care ne ajuta sa ne indreptam viata.
Sa nu fierbi iedul in laptele mamei lui. Poftim!
Carei gospodine i-a trecut prin cap sa faca asa ceva?
Va rog nu-mi raspundeti lung! 🙂
Sau mai bine nu 🙂
Nu cred că e corect să spun în dreptul meu că pot face cum doresc. Pentru că încerc să fac ceea ce mi se pare corect din punct de vedere al Scripturii, fără să forţez convingerea mea pe capul nimănui, ci doar încercând să explic cum am ajuns la ea.
Cât despre ceea ce doreşte soţul, cam acelaşi lucru. Asupra lucrurilor pe care le-am scris, au fost lecturi, discuţii, concluzii comune. Unele mesaje nici nu le-am trimis până nu le-a citit şi el. Am apreciat întotdeauna iniţiativa dumneavoastră cu „Fabrica de bărbaţi”. Pentru că e uşor, mult mai uşor să fii şef sau să faci pe şeful, decât să înveţi să fii cap, corect încolonat după Cap.
Mie nu mi s-a părut niciodată stupidă Scriptura! Că cere uneori un efort mai mare să extragi principiile corecte, este adevărat; dar pentru acele principii corecte militam şi eu, nu pentru interpretări simpliste şi literale. Unele lucruri le-am lansat strict ca ipoteze de lucru. Nu cred că este cineva care să poată spune că ştie toate lucrurile, a înţeles toată Scriptura şi nu mai are nevoie de învăţătură.
Uneori am considerat stupide comentarii şi interpretări care nu au nimic a face cu textul biblic. Referitor la ce consideram stupid în ultimul meu mesaj, eu nu am găsit nicăieri în Scriptură expresia aceea nefericită şi ciudată; chiar dacă respect evreii şi tradiţia lor, care uneori ne pot ajuta în interpretare, nu consider Talmudul echivalent cu Scriptura (dacă de acolo s-a inspirat autorul articolului recomandat de domnul Gabriel).
Recunosc, mă deranjează concluzii de genul: nu porţi batic = nu eşti supusă, vrei să fii deasupra bărbatului, de fapt nici măcar nu eşti pocăită cu adevărat. În egală măsură mă supără: porţi batic = eşti intelectual inferioară, nu ai nimic important să spui, eşti o îndoctrinată etc.. Respect convingerile personale atâta vreme cât se încadrează în anumite limite. Nu am intenţionat să jignesc pe nimeni. Că am supărat pe unii, se prea poate; m-aş bucura dacă prin asta i-am forţat să-şi gândească sau regândească argumentele.
Despre sărmanul ied şi laptele mamei lui, aveţi suficientă experienţă ca să fiţi de acord că atât gospodinelor cât şi gospodarilor pot să le treacă prin cap tot felul de ghiduşenii. Acum mai rămâne să extragem principiul.
„Sau mai bine nu” era: „mai bine nu-mi răspundeţi” sau puteam să vă răspund mai lung?
Consider o victorie personală de câte ori îmi iese ceva mai pe scurt. Iar dacă nu doriţi comentariile mele, aveţi toată libertatea să le blocaţi; e blogul dumneavoastră şi am respect pentru orice decizie aţi lua în această privinţă.
Gabriel,
inca ceva, femeile evreice nu vorbeau atit de mult. 🙂
Nu, ca nici in noul nu avea voie sa vorbeasca atat de mult.Dar un lucru e clar, femeia intotdeauna a dorit sa fie mai presus decat barbat.
Motivul pentru care postez aici din nou acest comentariu, este pentru-ca aduce lumina în multe privinte, si gasesc ca este important.
Dumnezeu nu se schimba! – Maleahi Cap.3 Vers. 6 – ”Caci Eu sunt Domnul, Eu nu ma schimb”
În Vechiul Testament cât si în Noul Testament, Dumnezeu mentine aceeasi pozitie împotriva podoabelor, dar mai ales împotriva maramei a carei dimensiuni reduse, este baticul de astazi!
Cum putea Pavel sa-l ignore pe Dumnezeu si Cuvântul Lui, când stia foarte bine ca Dumnezeu era împotriva sculelor de aur si-a maramelor purtate de (unele) femei în Vechiul Testament?
Cum ar fi putut Pavel sa ceara femeilor sa poarte marame/baticuri pe cap când stia ca Dumnezeu le uraste?
Pavel în – (Epistola Întâi A Lui Catre Timotei -Cap.2. Vers.9;) precum si Petru -(1Petru -Cap.3 Vers.3;) au reactualizat si întarit Cuvântul Domnului din Vechiul Testament care se afla la:
Ezechiel – Cap. 13 Vers.18;21; – Isaia Cap.47 Vers.2;5; – Isaia Cap.3 Vers.18-24;
Observati cum împletiturile de par, mentionate în Noul Testament corespund cu ”legaturile de pe cap’’ si ”parul încretit” din (Isaia Cap.3 Vers.20; 24;)?
Si daca urmariti si-n alte texte în Vechiul Testament, Dumnezeu este împotriva maramei.
Domnul manifesta atât de mult dispret si ura împotriva maramelor, încât ameninta ca le va rupe!
Ezechiel -Cap.13. Vers.21;
Pavel prin Timotei si împreuna cu Petru, când au vorbit despre purtarea sculelor (obiectelor) de aur, au inclus acolo si marama, care era un batic mai marisor din borangic (in subtire), împodobit cu matase, margaritare, si cu cusaturi cu fir de aur sau mici aplicatii (lunisoare, sorisori) din aur!
O podoaba pe care Dumnezeu o ura! – Isaia Cap.3 Vers.18-19; Isaia Cap.47. Vers.2-3; -Ezechiel Cap. 13.Vers.20-21;
Pavel a dat-o de exemplu femeilor pe Sara din Vechiul Testament, deoarece nu purta nimic pe cap! Daca ar fi purtat marama, Faraon/egiptenii si Abimelec nu i-ar fi putut vedea frumusetea!
-Genesa -Cap. 12 Vers.11-16; Genesa -Cap. 20. Vers.2-3;
Biblia este practica, si este una! Adica O Unitate!
Vedeti cum versetele din Vechiul si Noul Testament se leaga în context si sens?
Cum ar fi putut Pavel sa vina cu învataturi potrivnice lui Dumnezeu?
Cum ar fi putut Pavel sa lupte împotriva lui Dumnezeu si-a Cuvâtului Lui?
Cum ar fi putut Pavel sa se contrazica pe el însusi la 1 Corinteni 11?
Petru si Pavel prin Timotei, interzic sculele de aur si podoaba de afara (împletiturile de par si marama), si-apoi tot el Pavel sa vina si sa impuna marama pe capul femeilor în – 1 Corinteni 11?
Daca Dumnezeu n- a iubit podoabele si maramele în perioada Vechiului Testament, NU LE IUBESTE NICI ASTAZI, pentru-ca El nu se schimba!
Ce simplu e! 🙂 Clar: uraste baticul.
Ufffff!
Daca ar fi sa gandim in logica ei, atunci ap Petru ar fi urat pana si hainele, ca de… si ele sunt tot un fel de podoabe. Chiar asa, omul in gradina din geneza parca nu avea nici o podoaba pe el.
“Daca ar fi sa gandim in logica ei, atunci ap Petru ar fi urat pana si hainele, ca de… si ele sunt tot un fel de podoabe. Chiar asa, omul in gradina din geneza parca nu avea nici o podoaba pe el”.
RepusSUPER,
Comentariul tau e asemanator unui alt comentariu pe alt site, deci se cuvenea raspuns…
Da, Pavel, Timotei si Petru erau suparati si pe hainele scumpe din acea vreme!
În biserica primara, cei care s-au crestinizat (adica l-au acceptat pa Domnul Isus), au fost oameni diferiti, proveniti din mai multe culturi si paturi sociale!
Unii oameni erau bogati, altii la limita saraciei, iar altii foarte saraci!
Din remarcile facute de Pavel prin Timotei si Petru în Noul Testament referitor la femei si îmbracamintea lor, se pot vedea multe similaritati cu femeile bogate ale Vechiului Testament.
Femeile bogate, probabail ca veneau la adunarile lui Pavel si Petru îmbracate în acelasi mod cu cele descrise în Vechiul Testament: cu haine din in subtire lucrat cu fir de aur la gherghef; cu haine acoperite în întregime de margaritare; ori haine facute din matasuri tesute tot cu fir… si încaltaminte din piele de vitel, etc. – Ezechiel -Cap. 16 Vers.10;11;12;13;16;17;18; -Ieremia -Cap.4 Vers.30;
Maramele lor, erau din materiale frumoase si fine, împodobite cu margele, tesute si cusute cu matase sau fir de aur, si asortate cu hainele! -Isaia-Cap.47- Vers.2; 5; 7; Isaia-Cap 3. Vers.19; 23-24;
Podoabele femeilor bogate din Vechiul Testament, cuprindeau: marame luxoase pe cap, salbe/lantisoare la gât, verigi si lantisoare la picioare, bratari pe mâini, inele pe degete, cercei în urechi, inele si verigi în nas! -Isaia-Cap 3 -Vers. 16;18;19;20;21;22;23;24; -Isaia- Cap.47 Vers.2; 5;
Toate aceste lucruri erau foarte scumpe, si le purtau cu precadere bogatii!
Prin contrast, femeile de rand si sarace, veneau îmbracate în haine rudimentare si saracacioase! Hainele acestora, erau opusul hainelor femeilor bogate din toate punctele de vedere… atât al materialului din care erau confectionate, cât si a lipsei artificiilor de împodobire de pe ele!
Multe femei de rand sau sarace, abea aveau mâncare ori nu aveau deloc! Isaia-Cap.3 -Vers.14; 15;etc
În nici-un caz nu-si imaginau aceste lucruri de lux pentru ele!
-Cuvântul lui Dumnezeu în Vechiul Testament, ne descrie patru tipuri de femei care purtau marame, haine scumpe si scule de aur (bijuterii)!
Acestea erau: – prorocitele, femeile stricate, miresele, femeile bogate si împaratesele!
1.’Prorocitele’: confectionau chiar ele pernutele pentru subtiori si maramele pe care le vindeau apoi altor femei, împreuna cu prorociile lor! -Ezechiel -Cap.13 Vers.19;
Purtarea pernutelor si-a maramelor au avut probabil rol semnificativ în prorociile lor, ajungând idoli pentru cele care le purtau! Asta l-a suparat mult pe Dumnezeu! Ezechiel – Cap.13 Vers. 21;
2. ‘Femeile stricate’ purtau bijuterii, haine scumpe si marame, care le ascundea fata fiind în acest mod mai greu de identificat. –Genesa- Cap.38. Vers.14; 15; 19; -Ezechiel -Cap.16 -Vers.10-18; 32; 39; 41; -Ieremia- Cap 4.Vers.30; Ezechiel Cap.23 Vers.26;29;40;
3.Miresele împodobite: Cântarea Cântarilor -Cap.4 Vers.4;9; Cap.7 Vers.1; -Genesa Cap24 vers.53;65;
4.’Femeile bogate’, dar mai ales ‘împaratesele’ purtau podoabe si haine scumpe tot timpul!
Prin acestea (pe lânga pozitie), se etalau si distingeau ele fata de oamenii de rand si saraci!
Podoabele si hainele scumpe/luxoase, le dadeau sentimentul de comfort si superioritate fata de ceilalti oameni! -Isaia Cap 47 Vers.2;5; -Isaia Cap.3 Vers.16-24; -Ezechiel Cap.16 Vers.10-13;
În biserica primara a lui Pavel si Petru, s-a repetat aceiasi situatie! Unele femei bogate, veneau împodobite cu bijuterii, cu împletituri de par si cu marame, haine si încaltaminte luxoase!
Altele însa, fiind mai sarace, veneau cu haine si încaltaminte din materiale slabe/dure, si saracacioase! Acest lucru i-a suparat pe apostoli, care au considerat necesara prelucrarea femeilor la spirit de ascultare si modestie, încercând în acest fel încheierea acestei situatii care nu se putea tolera (cel putin atunci), într-o biserica crestina! -1Timotei Cap.2 vers.9; -1Petru Cap.3 Vers.3;
-1Corinteni 11 Vers.15; Si-acum, întelesul acestor versete în lumina celor prezentate mai sus:
“Parul i-a fost dat ca podoaba” = parul simplu fara împletituri cu margele, flori, lanturi de aur, etc
“Parul i-a fost dat ca învelitoare” = parul lasat simplu si neînvelit cu marama sau orice altceva.
“Nu cu scule de aur si cu haine scumpe”= nu cu haine extravagante si bijuterii în exces!
Daca ne uitam la cei din Vechiul Testament, si în Noul Testament, acestea erau purtate în exces.
“Parul i-a fost dat ca podoaba” = parul simplu fara împletituri cu margele, flori, lanturi de aur, etc”
Dumnezeu uraste podoabele, asa ca cel mai bine femeile sa se rada.Si te rog nu-mi mai raspunde ca nu mai citesc ce scrii.
Crezi ca citeste cineva?. 🙂
Ma sperie cand vad citate biblice combinate asa ca sa scoti din ele ce concluzie-ti convine. Mai era mai sus ceva ce n-am inteles, cu femeia care trebuie sa se invaleasca cu autoritatea sau sa se tunda de par; nu stiu daca Pavel ar fi scris fraza aia jum’ate la propriu, jum’ate la figurat, nu stiu cum ar trebui barbatul sa stea „neacoperit” (de autoritate? sau de tichie, adica la propriu?), mi se pare o mostra interesanta de interpretare de text (si spun asta fara ironie; m-a facut sa regret ca n-am studiat nici logica, nici retorica).
Eu inca n-am intalnit o discutie pe tema asta care sa fie sincera.
Cat despre subiectul postarii, asemanarea cu Sara (mult-discutata mai sus) nu se datoreaza baticului, ci faptului ca (in privinta baticului, cel putin) a facut ceea ce a considerat ca este bine fara sa se teama de ceva. Dumnezeu s-o ajute in toate.
@Octavian,
Am înţeles din rândurile dumneavoastră câteva nelămuriri care vizau interpretarea expusă de mine vizavi de acest subiect al învelirii/învelitorii. Aş vrea să vă întreb în primul rând: Cum ar trebui să arate o discuţie pe această temă ca să vă pară sinceră? Ce înţelegeţi prin discuţie sinceră?
Probabil că aveţi impresia (pe bună dreptate uneori) că fiecare încearcă să combine versete pentru a ajunge la interpretarea convenabilă sieşi. Recunosc, am citit mai multe interpretări ale textului respectiv şi, având în vedere interpretarea la care m-am oprit, s-ar putea spune că mi-am ales-o pe cea care mi-a convenit. Nu am să fiu ipocrită să spun că nu îmi convine. Nu vin dintr-o tradiţie puternică în ce priveşte învelirea capului; pentru mine ar fi fost un gest ciudat, dacă ar fi trebuit să mi-l însuşesc. Dar, mai expun încă o dată succint (fără a relua toată argumentaţia pe care o puteţi reciti în comentariile anterioare) ceea ce mie mi se pare important de ştiut înainte de a porni o discuţie pe această temă:
1. Este interpretarea care m-a convins ca fiind cea mai apropiată textului biblic
2. Nu este interpretarea mea, ci a unor bărbaţi, care nu aveau niciun interes personal în ce priveşte baticul; unde am pus de la mine, am specificat (deşi chiar azi am citit două texte care argumentează ceva foarte asemănător).
3. Bucata respectivă de text nu stă în original sub titlul: „Ţinuta femeii în adunări”; acesta este un titlu adăugat de traducători. Mă întreb, fără răutate, de ce nu a fost numită respectiva porţiune: „Ţinuta bărbatului în adunări”? pentru că în primul rând este pomenit bărbatul. Sau „Ţinuta bărbatului şi a femeii în adunări”? doar sunt pomeniţi amândoi.
4. Din versetul 10 lipseşte cuvântul „semn”, prin urmare nu este vorba despre niciun semn al stăpânirii, ci doar despre stăpânire/autoritate.
5. Textul respectiv stă încadrat de toată discuţia despre Cina Domnului. Apostolul Pavel nu lipeşte lucruri la întâmplare! Pare schizofrenie totală să treci de la Cina Domnul la învelirea capului şi apoi iar la Cina Domnului. Sau să încadrezi toată discuţia despre acoperire/învelire/dezvelire cu ierarhii de autoritate. Evident că nu este schizofrenie, lucrurile sunt legate între ele. Nu este aici spaţiul pentru a expune toate argumentele şi, cum am mai spus, sunt cărţi bine scrise pe această temă, care merită citite. Eu am redat şi mai sus doar pe scurt argumentele care mie mi s-au părut mai semnificative, deşi discuţia este mult mai amplă.
6. În această porţiune de text sensul cuvântului „cap” este dat de versetul 3.
7. Interpretarea nu ţine neapărat de logică sau retorică, ci de studierea temeinică a Scripturii, care merge dincolo de traducerea şi sensul imediat al cuvintelor în limba română…
Mă opresc aici, deşi ar mai fi multe de spus, dar nu vreau să încing iar spiritele (păcat că nu putem discuta fără patimă aceste lucruri). Spun doar că, din cât mi-am dat eu seama, probabil că ceea ce stă la baza neînţelegerii multor texte legate de femeie este o înţelegere defectuoasă a locului şi rolului femeii în planul lui Dumnezeu.
Doamna Claudia, spuneti-ne si noua care sunt barbatii aceia care au scris acestea, spuneti-ne si noua ce anume organizatie frecventati. Si altceva, atata timp cat nu sunteti in stare sa cititi cursiv greaca in original si sa o intelegeti asa cum intelegeti romaneste, abtineti-va de la a da directive si clarificari de parca ati vorbit direct cu Dumnezeu. Traditia in sine nu este de aruncat la gunoi, avem nevoie de ea pentru ca prin ea s-au tinut o gramada de invataturi date prin viu grai de catre intemeietorii crestinismului, apostolii. Desigur ca s-a adunat si multa sgura impreuna cu ea, dar de aceea sunt elitele asa cum spunea Marius in alta postare, care si numai in urma sinceritatii pentru Hristos, sunt in stare sa desluseasca ceea ce noi oamenii de rand nu suntem in stare. Deci , daca traditia a tinut ca acoperirea femeii in timpul adunarii este aceea la propriu, anume sa-si acopere capul cu o panza sau ceva asemanator, inseamna ca este o samanta de adevar aici. Nu vreau sa intru intr-o polemica cu dumneavoastra, zic si eu ca Pavel:
Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n’avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.
Nu mă simt datoare să vă fac o listă bibliografică. Facem parte dintr-o cultură de aruncători cu roşii, ouă şi mai ales multe mizerii, şi chiar nu aş dori să asociez numele unor oameni pe care îi respect enorm, cu mine, care am enervat probabil pe mulţi, de multe ori şi în multe situaţii; şi măcar pentru simplul fapt că am vorbit/scris…
Las pe fiecare să caute şi, dacă este sincer, va găsi. Deci, deşi sunt mai multe nume, inclusiv româneşti – bărbaţi care au toată sinceritatea pentru Hristos (ca să folosesc cuvintele dumneavoastră) – mă opresc doar la unul mai îndepărtat de noi: Gordon Fee. Dumnealui a scris o carte de vreo nouă sute de pagini asupra primei epistole a lui Pavel către Corinteni.
Am citit un comentariu al unui pastor penticostal referitor la învelirea femeii, care îl pomenea şi pe Gordon Fee (care provine tot dintre penticostali) şi spunea ceva de genul: Iată cum unii scriu opt sute şi ceva de pagini (degeaba), când lucrurile sunt atât de clare şi pot fi lămurite în 3-4 pagini. Acum, este alegerea dumneavoastră să citiţi cele 3-4 pagini sau să vă extindeţi la toate cele nouă sute…
Clarificări aduc (sau mai degrabă clarific punctul meu de vedere), dar indicaţii nu am dat nimănui! recitiţi vă rog cu atenţie ce am scris. Am intervenit în această discuţie pentru că am crezut că pot aduce o contribuţie pozitivă. Greşelile mi le asum, dar lucrurile bune, cum am mai spus, nu sunt de la mine, le-am citit şi eu de la alţii. Nu am contribuit nici la traducerea KJV sau NIV a Bibliei, dar mă folosesc de ele. Dacă toţi acei oameni sunt eretici, aveţi toată libertatea să decideţi în dreptul dumneavoastră. Mi se pare însă util să fie expuse mai multe puncte de vedere, chiar dacă nu ne sunt tuturor pe plac.
Cu Dumnezeu vorbesc în fiecare zi; mă gândesc că şi dumneavoastră faceţi la fel, dacă sunteţi cu adevărat credincios.
Despre tradiţie este o întreagă discuţie, care nici într-un caz nu se poate lămuri în câteva rânduri. Aş vrea doar să vă amintesc că, prin tradiţie, bărbaţii din cultura din care provenea apostolul Pavel îşi acopereau capul (la propriu). Dacă din asta cineva va concluziona că de aceea a scris Pavel bărbaţilor să se descopere, iar femeilor să se acopere… asta e. Cu viul grai, însă, vă aflaţi pe nisipuri mişcătoare. Avem impresia, falsă, că cei aflaţi în relativă proximitate temporală au beneficiat de informaţii suplimentare, pe care noi nu le-am avea. Dimpotrivă, noi, în zilele noastre avem un mai mare acces la informaţii, din toate domeniile. Dar nu aceasta este esenţial. Ne-a fost lăsat Cuvântul lui Dumnezeu, care ar trebui să ne fie de ajuns.
Este simplu să spuneţi că nu iubiţi cearta de vorbe după ce aţi implicat şi aţi exprimat anumite lucruri despre mine. Nu sunt supărată pe dumneavoastră şi mă bucur că aţi scris ceea ce aţi gândit; eu m-am simţit datoare să clarific, de aceea v-am răspuns. Doar câteva rânduri mai sus îmi exprimam părerea de rău că nu putem aborda astfel de subiecte fără patimă, aplecându-ne cu seriozitate asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Sper că va veni şi acea zi.
@Claudia: Eu m-am oprit mai demult; mi-e greu sa decid daca prefer sa vad sau sa nu vad batice prin biserica sau sa ascult discutii de genul asta. Cred ca sunt in majoritatea lor nesincere pentru ca n-am vazut pe nimeni sa-si schimbe vreo opinie in urma lor; nimeni nu-i dispus sa asculte, toti stiu si vor sa isi impuna convingerile (nu stiu daca conteaza ce convingeri vor sa impuna); am observat apoi si oameni care-si exprimau cu tarie interpretarile despre batic, dar nu le pasa prea tare de implicatiile lor in alte domenii sau situatii (si asta mi s-a parut o dovada de nesinceritate). Cam asta-i impresia mea, si de-asta nu vreau sa particip la discutii pe tema asta.
Va multumesc pentru cele cateva explicatii de mai sus asupra frazei in cauza, punctul 6 mi s-a parut singurul care sa aiba legatura cu nelamuririle mele. Tot mi se pare o constructie un pic ciudata interpretarea respectiva. Va trebui sa recitesc textul la un moment dat, dar pentru mine nu are nici o miza, cred c-o sa mai astepte putin. Logica si retorica eu le privesc ca instrumente cu ajutorul carora autorul se exprima, iar cititorul poate interpreta ce spune el (sau/si autorul 🙂 ); cred ca-s importante pentru studierea temeinica (mai ales la Pavel am simtit asta), chiar daca raman undeva in fundal.
@Octavian, mulţumesc pentru clarificări (şi scuze pentru redundanţa informaţiilor oferite de mine). Din păcate aveţi dreptate, realitatea cam aşa arată în bisericile noastre.
Bisericile arata asa, pentru femeile au ajuns mari delusitoare de adevar;
trairea este tot ce conteaza, ascultarea , supunerea, si lepadarea de sine;
cearta de vorbe este neroditoare si zadarnica.
De ce vor oare unele femei sa arate ca stiu totul ?
timp pierdut, pt o cauza interpretata lumeste;
de parca Dumnezeu de asta ne da porunci.
Ascultarea conteaza mai mult decit jertfele.
Restul este mindrie desarta, de care ar trebui sa ne pocaim.
MARIUS,
Aici e raspunsul dat de mine câtorva întrebari pe alt site!
Acceptal daca-l gasesti destul de informativ si de folos si altora!
Eu cred ca m-am exprimat destul de clar în comentariile mele anterioare, când am mentionat despre lungimea parului la femei ca: “cel putin pâna unde se termina barba”!
Si cred c-am spus si despre situatiile unde unele femei au probleme (fizice, naturale) cu scalpelul si parul capului!
Nu putem fi atât de rigizi… noi asteptam de la Dumnezeu întelegere în relatiile noastre cu El!
Esenta gestului Mariei Magdalena, nu a contat în par sau lungimea lui, cât în smerenia ei!
Domnul Isus a fost adânc impresionat de nivelul ei de umilire si dragoste manifestate fata de El, si nu de parul ei! Nu stim despre viata ei dinainte, deoarece Biblia nu ne prezinta multe detalii!
Dar în cazul în care parul de pe capul ei ar fi fost mai scurt/slab, rar ori cheala, ar fi fost ea respinsa de Domnul Isus oare? Eu nu cred!
Maria Magdalena avea parul lung…. nu era mare lucru pentru acele vremuri, si nici pentru acum!
Parul lung la femei, a fost comun la toate popoarele în toate timpurile!
Parul bogat sau foarte bogat si gros (lung pâna la, sau sub barba) de pe capul unei femei, poate fi folosit la confectionarea uneia sau a mai multor perii foarte bune daca-i e cuiva neaparat necesar!
Dar dintr-un par foarte putin si rar, oricât de lung ar fi nu s-ar obtine nici pentru jumatate de perie!
Mamei mele de exemplu, din cauza purtarii neîntrerupte/excesive a baticului, i-a cazut tot parul de pe cap, ramânându-i doar 10-12 fire în fata, singurele care se vedeau dupa punerea baticului.
Situatia aceasta era foarte raspândita la aproape toate femeile din localitate, care purtau si ele baticul pe cap în permanenta!
Fiindu-le rusine, toate taceau si-ncercau ascunderea acestui lucru care le umilea!
Ma gândesc cu-nfiorare… la umilinta si rusinea experimentata de ele când trebuiau sa-nlature baticurile de pe cap în fata sotilor lor…si-atunci si la reactia sotilor!
Pe lânga faptul ca au fost defemininizate, au mai avut si probleme de sanatate cu pielea capului!
Si-acum, daca aceste femei ar fi trebuit sa-i urmeze exemplul Mariei Magdalena, experimentul ar fi esuat cu siguranta!
Deoarece din lipsa de par, ‘nu ar fi avut cum sa-i stearga picioarele Domnului Isus’!
Acum, când înteleg mult mai bine Biblia, si ce reprezinta pentru Dumnezeu ‘marama’, realizez ca noi oamenii (cu buna stiinta sau nestiinta), punem pe noi poveri care sunt necerute, si nedorite de Dumnezeu! Si-aceste poveri, impuse de unii si dorite de altii asupra altora, au consecinte rele/nefaste, si de lunga durata pentru viata si sanatatea acelora pe care ele sunt puse!
Nu e niciodata prea târziu s-acceptam ‘adevarul’, si nu avem decât de câstigat daca-l acceptam!
„O CRESTINA” si cum impaci tu recomandarile lui Pavel privind ținută femeii, date in contextul istoric de atunci, cu porunca: ”
Rugati-va neîncetat!” când ești sub dus sau faci baie?
Excelent Georgeta! Respectele mele! Admir femeile care gândesc si aduc argumente logice.
…..?????…..conteaza f. mult relatia care o ai cu Domnul Isus si…..relatia care o are EL cu tine…..