Tatăl meu… e decedat

Iată cum ni s-a cultivat simțirea pentru poezie de proastă calitate.

sursa 273 de locuri pe care trebuie le vezi înainte de a pleca din Romania

Să îmi spună mie decrețel în față că nu-l apucă nostalgiile cînd privește poza asta. Ei, eu am urît din toată inima poezia de față. Pentru mine nu avea niciun sens, dimpotrivă îmi sgîrma toate rănile și bombăneam printre dinți din banca a doua, peste husa albastră de bancă… Tatăl meu … e mort!

Mi se spusese de la șase ani că a fost ucis de Securitate. La școală am mers la șapte ani să învăț prostioarele astea, handicapante pentru orice potențială simțire poetică.

Versuri fără idee, dar ideologizante, fără putința de  a crea imagini (de asta este nevoie de poze), dar cu rimă în coadă, cu un ritm care stîlcește pronunțarea, dar mai presus de toate era rupere de inimă pentru copiii care aveau părinții prin pușcării, omorîți pe la Casa Poporului, la Metrou sau pe Transfăgărășan. O poezie moartă, care ne răscolea florile de pe mormintele morților tați.

Curat meșteșug de tîmpire și … totuși, trebuie să recunosc… vreau să pun mîna din nou  pe un manual din acela, să îl răsfoiesc, să îl miros… Gustul unei copilării amare cu cheie de gît!

 

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Tatăl meu… e decedat

  1. benjib zice:

    Alb halat imbraca tata
    In spital cand vine
    Da-i numa cinci mii de lei
    El te face bine.

    – adaptare proprie in 1988 in cls I.

  2. Dyo zice:

    Nu stiu de ce am mi-am trait copilaria cu gandul ca orice tata, indiferent cat de corect va fi fost reprezentat prin acest rol in viata familiei sale, este mai bun decat cel pe care nu l-am cunoscut niciodata …

  3. HDaniel zice:

    Nu m-am gandit niciodata ca o asemenea poezie acunde in spate ideologia comunista, dar nici nu mi-a trecut prin cap ca unii copii la citirea acestei poezii pot fi afectati, e drept ca eu aveam un tata care lucra in uzine si nu mi se parea un lucru rusinos. Cel putin nu era ca astazi cand copiilor le e rusine sa spuna cu ce se ocupa parintii lor, daca se ocupa cu ceva. Intradevar parca prin aceasta poezie erau discriminati copii fara parinti, un alt mod de discriminare in comunism!

  4. Desi sunt din generatia mai noua, „pe vremea mea” erau aceleasi mentalitati si „prostioare” (cum le numeam) care nu faceau decat sa rascoleasca in tine si sa caute si cel mai ascuns dor de tata din sufletul tau. Da, nici eu nu am tata de la varsta de 9 luni. Nu l-am vazut, nu l-am simtit, dar mi-e dor de el, asa „umbra si fum si ganduri ascunse” cum mi-l inchipui eu pe tata. Iar la acea varsta frageda, lipsa de tata te lasa cu un handicap. Interactiunea dintre tine si societate se schimba, iar orice vorba despre tata macina si doare. Cel putin asa a fost in cazul meu.

  5. Timotei zice:

    Ohoo, ce vremuri!

  6. stp zice:

    “El ne-nvaţă socotitul,
    El, şi alfabetul”
    Adică alfabetul ne învaţă să socotim? E cam nefericită exprimarea şi aici şi în alte locuri, nu prea îşi are rostul ca material didactic.

    Eu mai am o idee pentru o strofă:
    Tatăl meu culege mere
    Vara în livadă
    Şi din cele mai strivite
    Face marmeladă.

  7. dorin zice:

    incerc sa va inteleg supararea; totusi asa de proasta calitate poetica cum era, poezia te ducea cu gandul la munca, la harnicie, la un rost in viata. Acum eu am copii inca la elementare si daca le deschizi cartile te ingrozesti: magi, streghe, stregoni, fate si alte lucruri diavolesti. Pentru a-i invata sa faca diferenta dintre mit si realitate, le-au introdus in manuale niste istorioare foarte asemanatoare cu ceea ce scrie in biblie despre facerea lumii; difera doar personajele si mici amanunte. Cand le-am citit am zis: asta-i mai rau decat ideologia comunista, asta-i diavoleasca pe fata.
    In felul in care sunt educati acum, singurul ideal ce le ramane copiilor, este sa faca rost de bagheta magica sau…sa castige la loterie

  8. Am urit poezia asta si eu! Ugh!

    • Mircea Ionel zice:

      din pacate nu a fost singura…asa-i ? (no need to remember all…dar „Daciada” si apoi „Cenaclul Flacara” si-au urmat rolul lor)
      Ca sa vezi situatie: o buna bucata de vreme noi nu am putut sa cantam nici macar versurile unei cantari (nu poezie comunista), dupa ce tatal nostru a murit. Era „ce bine e ca sa stii / ca ai in cer Tata”. Si asta chiar daca stiam/constientizam diferenta dintre „tata” si „TATA”…

  9. Nu ştiu dacă sînt nostalgic după acel ABECEDAR, dar mi-e un pic dor de el.
    În primul rînd, fiindcă în clasa întîi am avut cele mai mari „performanţe şcolare” întemeiate pe Abecedar, aşa încît l-aş apăra 🙂
    În ultima vreme, mărturisesc că m-am gîndit la el şi voiam să fac rost de acel manual. Mi-a marcat viaţa. Îl vreau în bibliotecă !

    Înlănţuirea mai multor figuri în spaţiul relativ restrîns al unei poezii este un procedeu folosit pentru generarea forţată de metrică în versificaţie, în scopul obţinerii reflexelor necesare în recunoaşterea şi fixarea în minte a unui fel de „acuzativ etic” obţinut prin utilizarea corectă a cratimei : „coboară-n mină”, „străjuie-n uzine”, „deschide-n şcoală”…
    În acele vremuri gustam primele mari frămîntări interioare muzicale, aşa încît metrica, ritmul, sonoritatea lui „în” dar pronunţat „-n” mă atrăgeau, aceste tehnici acoperind cumva ideologia proastă din spatele cuvintelor.

  10. Eu mi-am adus Abecedar din Romania sa-mi invat copilasii cat de cat o limba romana corecta. Acum ca stiu ce sentimente v-a incercau la pagina respectiva, sa stii ca mai ca-mi vine s-o sar 🙂

    Oricum, tare trista experienta… 😦

  11. szromulus zice:

    Erau intr-adevar odioase acele poezii 🙂 , in schimb nivelul de educatie era mult mai ridicat decat in prezent. Procentul de insuccese la admitere la bacalaureat a atins cote absolut ingrijoratoare in prezent, in timp ce in acea perioada exigentele si rezultatele erau mult mai bune. Deci un cumul intre bune si rele cam pe unde ar cantari mai bine?

  12. RuBen zice:

    ….in mintea de copil incercam sa incadrez meseria tatalui meu cu una din celeprezentate,…se pare ca tatal meu dadea tarii paine si o face si astazi, … la momentul respectiv cand eram manipulati…nu mi-am dat seama de suferinta prin care au trecut uni din colegi nostri ai acelor vremuri…..imi pare nespus de rau pentru cei care au avut de suferit si s-au putut bucura de aceasta poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.