Probabil că unii dintre voi v-ați întrebat ce este cu mine de cîteva luni încoace. N-am mai scris, n-am mai răspuns la comentarii, m-am retras din anumite activități, am refuzat anumite bătălii (unele chiar utile sau necesare), am intrat în tăcere. Același lucru s-au întrebat colegii mei, partenerii profesionali. În ultimul timp nu am mai dat randamentul așteptat.
Prietenii și chiar unii dintre dușmani au aflat. O frămîntare intensă, care a început în urmă cu doi ani și jumătate, a ajuns la coacere în aceste zile. Este legată de slujirea mea pastorală. N-a fost lipsă de timp sau neglijență față de voi, dragi prieteni. Tăcerea mea a reprezentat și un fel de post de gură ca să aud vocea Domnului într-o problemă care implică o comunitate atît de dragă mie, o slujire la care țin atît de mult, o lucrare în care am investit aproape 18 ani, dar și cele care mi-au fost priorități supreme toată viața, relația cu Domnul și familia.
Niciodată n-am crezut că există ceva ce am putea numi în Trupul lui Cristos „membru simplu”, dar astăzi voi folosi această noțiune în opoziție cu noțiunea de slujitor în autoritate episcopală-presbiterială-pastorală.
Astăzi, chiar Duminică, se împlinesc exact 17 ani de cînd am fost hirotonit. 18 ani de cînd am făcut din Aleșd biserica noastră mamă.
30 iunie 1996
Au fost ani atît de binecuvîntați, într-o biserică care ne-a îmbrățișat cu o dragoste atît de mare, în mijlocul unui comitet care a slujit impecabil. Sfîrșesc această perioadă de slujire zîmbind printre lacrimi, cu drag, cu nostalgii (în sensul etimologic al cuvîntului) care îmi frîng inima deopotrivă, dar care îmi umplu sufletul de bucurii nespuse în același timp.
Am trăit cea mai frumoasă parte slujirii prin Cuvînt la Aleșd, slujire pe care am început-o în anul 1986 prin predicare în Biserica în care am fost botezat, la Scînteia, lîngă Iași, apoi la Potcoava, de unde este soția mea, Natalia, apoi în alte locuri pînă cînd am ajuns aici.
De ce am luat această decizie?
Nu, biserica din Aleșd nu m-a dat afară, de fapt am fost reales pentru încă o perioadă de 4 ani în urmă cu doar cîteva luni. Și eu și colegul meu ne supunem la vot la fiecare 4 ani. Așa ajunseseră zvonurile înaintea mea la Ploiești, la botezul fratelui meu Aurel, că aleșdanii mă dau afară.
Nu, nu este vorba de o cădere în păcate descalificante pentru slujirea pastorală, deși rămîn un păcătos mîntuit și răscumpărat doar prin Sîngele Sfînt, iar cel ce crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.
Biserica din Aleșd nu are nicio vină, dimpotrivă, poate că este cea mai îndurerată victimă în tot acest proces.
Am luat această decizie pentru că nu mai pot privi liniștit la 1 Timotei, capitolul 3 și la Tit, capitolul 1, și să stau în oficiul episcopal, supraveghind, dînd direcții, administrînd, cîrmuind.
Fac o deosebire între slujba predicării și învățătura din Cuvînt și slujba deosebită a episcopiei, slujbă de cîrmuire în Comunitatea Duhului, în conformitate cu aceste texte. Consider că nu am fost un bun cîrmuitor ca tată și preot în propria mea casă pentru a mai putea sluji în cîrmuirea Bisericii.
Nu acuz pe nimeni de această situație. Dacă este vreo vină sau vreo responsabilitate care trebuie asumată, atunci este numai pe umerii mei de tată. Nu-L învinovățesc și nici nu-L pot șantaja pe Dumnezeu cu această decizie. Sîntem robii Lui netrebnici și dacă vom fi făcut totul. Mă așez în bănci pentru că am considerat că El merită mai mult ascultarea decît jertfa și mai mult supunerea față de El decît lucrarea penru El. Cinstirea Lui presupune și respectul față de Cuvîntul Său în orice situație, oricît de greu ar fi pentru noi. Dacă El ne va dori în continuare în lucrarea Sa, atunci El și numai El poate schimba circumstanțele. Este Suveran și face tot ce vrea, dar nu cred că Își negociază termenii slujirii Sale. El cinstește pe cei care Îl cinstesc și parte din cinstirea Lui este și supunerea atunci cînd nimic nu are logică.
Dumnezeu ne știe inima, dorințele, gîndurile și faptul că nu am fugit în mod laș de povara slujbei pastorale. De fapt am luat această decizie (spre deosebire de alte momente cînd nu am făcut astfel) sub atenta supraveghere a prietenilor, sub autoritatea unor sfătuitori înțelepți, în acord și sub autoritatea Comitetului Bisericii, sub autoritatea Comitetului Comunității. Comitetul Bisericii a fost informat cu mult înainte de ziua de azi și am intrat sub supravegherea dînșilor. Adunarea Generală a intrat în post și rugăciune, după ce a fost informată în data de 12 mai asupra unei posibile retrageri. La ultima ședință de comitet al comunității, frații din conducerea comunității au fost informați asupra unei posibile retrageri și m-am sfătuit împreuă cu dînșii asupra aspectelor procedurale legate de procesul de autosuspendare.
Din punct de vedere tehnic, în urma adunării generale extraordinare de astăzi, adunare generală cu un singur punct pe ordinea de zi, informarea asupra situației mele, mă autosuspend din exercitarea oricăror atribuții care decurg din statutul de pastor hirotonit. Hirotonia rămîne validă, nefiind retrasă din motive disciplinare legate de ortodoxie sau ortopraxie. Dacă, în urma acestei decizii unilaterale din partea mea, forurile competente vor hotărî retragerea completă a hirotoniei mele, mă pun la dispoziția celor care sînt în autoritate să facă acest lucru cu toată supunerea.
Mandatul de patru ani îngheață în acest moment, cu posibilitatea revenirii, dacă și în momentul în care Dumnezeu se va îndura de întreaga noastră familie.
Voi continua să răspund solicitărilor bisericii din Aleșd, dacă va fi nevoie de slujire cu darul meu, dar îmi voi înceta cu totul orice implicare pastorală sau la nivel de conducere a bisericii. Din acest moment nu mai fac parte din Comitetul Bisericii. Mă retrag, de asemenea, din Comitetul Comunității și mă pun la dispoziția Universității Emanuel pentru a decide delegarea mea în Consiliul Uniunii. De astăzi orice implicare în conducerea spirituală de orice fel a oricărui organism eclesial încetează. De asemenea, nu voi mai administra acte de cult și orice demnitate, cinste, drept, care decurg din calitatea de pastor hirotonit sînt depuse. Calitatea mea față de biserica din Aleșd este de membru cu drepturi depline, fără alte sarcini în lucrare, altele decît cele de care se bucură orice membru obișnuit într-o biserică locală care aparține cultului baptist.
Iau această decizie nu neapărat din prea multă smerenie, care nu mi-a fost vecină niciodată, ci în primul rînd din pricini de consecvență și dorința de ascultare de Scripturi. Am fost altădată aspru cu alții aflați în situația mea, trebuie să fiu aspru cu mine acum. Cînd tăiem Cuvîntul trebuie să îl tăiem la fel de drept și în dreptul nostru, precum l-am tăiat în dreptul altora.
Am fost întrebat dacă vreau cumva să dau lecții cuiva, unor pastori aflați în situații asemănătoare. Fiecare face ce dorește în dreptul conștiinței sale și în conformitate cu modul în care fiecare înțelege și predică Scripturile. Eu așa am înțeles Cuvîntul. Nu vreau să dau lecții nimănui, nu vreau să smintesc pe nimeni, nu vreau să mai produc răni suplimentare, vreau doar să mă pogor în cele de jos, acolo unde cred că îmi este locul pentru o perioadă. Mi-a fost dragă evanghelizarea personală, voi continua să vestesc Evanghelia oriunde voi fi chemat, fie pe peron de gară, de pe ghidonul bicicletei sau în diverse conferințe sau slujbe atît timp cît viața mea personală nu se prăbușește cu totul și credința dreaptă nu se smintește.
Am decis să rămînem sub autoritatea bisericii din Aleșd și să slujim în mod limitat cu darurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit în măsura în care biserica și frățietatea întreagă are nevoie de noi. Așa cum am venit în urmă cu 18 ani la Aleșd și am slujit, la fel voi continua pînă Dumnezeu se va îndura de noi.
Dacă Dumnezeu, în harul Său nemărginit, se va îndura de întreaga noastră familie, atunci voi reveni în slujirea pastorală cu altă inimă, cu alt drag, cu altă maturitate. Pînă atunci stăm în așteptare, rugăciuni și post. Ne vom ruga pentru noi, pentru familia noastră, pentru Biserica Domnului și ne vom bucura cu cei ce se bucură, sperînd că și alții vor plînge cu noi și se vor ruga împreună cu noi.
Îmi voi continua activitatea academică în direcții foarte precise și care nu implică în mod direct formarea spirituală sau coordonarea uceniciei viitorilor lucrători. Dacă experiența mea le este de folos studenților mei, sînt la dispoziția lor. Am încetat de mai multă vreme activitatea de ucenicie informală Fabrica de bărbați pentru o perioadă încă și de acum încolo. Voi continua să predau obiecte strict tehnice, legate de formarea mea academică și conforme cu pregătirea mea. Mă voi achita de sarcinile administrative care vin prin slujba de Decan în măsura în care Universitatea Emanuel solicită acest lucru.
***
Doresc acum să mulțumesc Bisericii pentru sprijinul și răbdarea pe care mi-a acordat-o în acești ani. Este cea mai bună biserică în care am fost și de aceea doresc să rămînem eu, Natalia și Neriah, în continuare enoriașii acestei parohii.
Mulțumesc colegului meu, Florin Negruț, care m-a ajutat la începutul lucrării și tot timpul a fost lîngă mine cu un sfat bun.
Mulțumesc colegului meu, Florin Opriș, care va conduce biserica de aici înainte, pentru toată înțelegerea din acest timp greu. Deși mi-a fost student, ne vom supune de aici încolo autorității pastorale a dînsului. Mă voi ruga pentru dînsul și îl voi susține în aceste momente delicate, în care trebuie să își asume o responsabilitate atît de mare.
Mulțumesc comitetului pentru felul în care m-a ajutat să cresc, tînăr fiind, cu multele greșeli pe care le-am făcut, mai ales în anii de început.
Doresc să îi mulțumesc Nataliei pentru modul în care a înțeles să fie ajutorul potrivit ca soție de pastor. A fost ireproșabilă. Parcă a fost născută pentru acest rol și cred că ea și-a făcut slujba cu mult, cu mult mai mult și mai bine decît mine. Are toată admirația și respectul meu pentru felul în care a trecut prin acești ani și prin această criză din ultimii doi ani. Este o creștină atît de dedicată, o soție perfectă și perfecționistă, o mamă desăvîrșită, un exemplu de slujire în smerenie, cu o umblare atît de autentică pe Calea Domnului. Și astăzi s-a comportat impecabil. Îi mulțumesc pentru faptul că mi-a fost alături în aceste momente epuizante emoțional și s-a comportat ca o stîncă.
Îi mulțumesc Neriei pentru modul în care ne-a ajutat, prin sensibilitate și curaj, să trecem ca părinți prin toată această încercare. Îi mulțumesc pentru sacrificiul imens pe care l-a făcut în această perioadă extrem de dificilă pentru noi.
Și mai ales doresc să Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Naum Lucas pentru că este cel mai binecuvîntat și potrivit fiu pentru mine. Dumnezeu a lucrat mult la caracterul meu în acești ani și Îl laud pe El în smerenie pentru darul desăvîrșit pe care ni l-a făcut prin el. Este un copil deosebit și Dumnezeu va face mari lucrări în el, prin el și cu cu el. Avem credință, nădejde și dragoste în ce îl privește. Îi mulțumesc lui Naum pentru onestitatea și transparența sa și pentru refuzul de a deveni un fățarnic, fiind aspru cu sine și credința sa. Am apreciat întotdeauna faptul că nu a putut fi altfel decît drept și nu a putut trăi în minciună. Aceasta este cea mai mare promisiune că Adevărul va lucra în viața lui.
Avem toată încrederea în Dumnezeu, în harul Său nemăsurat, nu ne pierdem Credința, Nădejdea, dar mai ales dorim să ne păstrăm Dragostea.
Credem că sînt perioade în care trebuie să coborîm treptele pe care altădată le-am urcat, că trebuie să ne smerim sub Mîna Tare a lui Dumnezeu, pentru că celor smeriți El le dă har.
***
Acest text a fost scris Vineri, 28 iunie, 2013, exact în timpul în care cu Biserica din Aleșd am fost în întregime în post și rugăciune, între orele 19.00 și 20.00, cînd tocmai se desfășura rugăciunea de seară.
Ieri, cînd mă pregăteam să scriu acest text, un frate absolut necunoscut s-a prezentat, mi-a strîns mîna și m-a întrebat: „Sînteți fratele Marius Cruceru de la Aleșd?”, i-am confirmat, apoi mi-a spus doar atît: „Să știți că eu mă rog pentru dumneavoastră. Eu sînt aici dintr-o biserică din Oradea.”. Și a plecat. A fost ca un înger al Domnului trimis să îmi spună vorba bună.
Ieri am citit Psalmul 126,
1 (O cîntare a treptelor.) Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam. 2 Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cîntări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: ,,Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!„ 3 Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi deaceea sîntem plini de bucurie. 4 Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte rîuri în partea de miază zi! 5 Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie. 6 Cel ce umblă plîngînd, cînd aruncă sămînţa, se întoarce cu veselie, cînd îşi strînge snopii.
Apoi în momentul în care scriam actele pentru Adunarea Generală din senin, de la unul dintre tinerii care au crescut în orele de tineret în Biserica în anii de început ai pastoralei mele, și care, la rîndul lui, a trecut printr-o perioadă grea de încercare a credinței, acum soț și tată, mi-a venit un mesaj neașteptat pe telefon din Iosua 1:9 și Psalmul 32:8.
9 Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ,Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimînta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.`
8 ,,Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s’o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.„
Apoi au venit două mesaje SMS și un email sfîșietor de dulce din partea unor copii care au crescut în această perioadă sub ochii mei.
Astăzi, Duminică, ne-au venit alte SMS-uri din partea unor oameni dragi nouă, tineri pe care i-am botezat, adulți care au crescut în tinerețe alături de noi, chiar din partea unor copii pe care i-am ținut în brațe cîndva.
Dumnezeu ne dă semne, curcubee și raze de soare în toată această perioadă și ne rugăm pentru pricinile noastre chiar și în nădejdea că El va asculta fie și cînd nu vom mai fi pe pămînt.
Vă mulțumesc tuturor pentru toată această perioadă de îngăduință, încurajare și răbdare.
Doresc să îmi cer iertare pentru toate greșelile de început, de mijloc și de final. Dacă voi fi rănit pe cineva în timpul activității mele pastorale, dacă voi fi jignit prin sfaturi sau îndemnuri, dacă voi fi dat soluții greșite, vă rog să mă iertați. Dumnezeu poate repara ceea ce noi nu mai putem.
La finalul slujbei de astăzi am cîntat împreună cu biserica cîntarea pe care am cîntat-o la final de slujbă de hirotonire în urmă cu 17 ani, Numai harul. Una dintre strofe spune astfel:
În lucrarea Ta preasfântă
Unde m-ai chemat pe mine –
Cât e de puţină roadă!
Numai harul Tău mă ţine.
Să rămînem și să ne încredem în Cel care este dătător de Har.
Al dumneavoastră frate în Domnul,
(pastor) Marius David Cruceru
Biroul pastoral gol
Marius Cruceru 
Draga Marius, cred ca am inteles doar pe jumatate ce ai scris dar sunt alaturi de tine. Cu drag, Alin
multumesc, draga Alin,
unele sint chestiuni tehnice legate de cultul din care fac parte. Sînt bucuros ca ai simtit de la inima la inima ce am scris. E mare lucru pentru mine. Adevărații prieteni acum se cunosc.
Frate Marius, va admir ca ati rezistat atat. Sunteti un erou, mai ales ca ati facut si atatea alte activitati in paralel. Va simt din plin framantarile, poate in curand or sa se coaca si la mine si o sa am curajul si responsabilitatea de a face si eu pasul acesta. Da, stiu, sunt tanar, dar simt ca am ars….Pentru prima data in viata vad un exemplu palpabil pe care pot sa-l cercetez, sa-l intorc pe toate partile si sa-l urmez. Bineinteles ca nu e vorba de pacate sau alte cele ce vor unii sa auda, dar pur si simplu cred ca unii ard mai repede ca si altii si responsabilitatile difera mult de la unii la altii. Am crezut ca voi fi primul care o sa faca asa ceva, dar uite ca n-or sa se mai uite lumea la mine ca la…..puneti fiecare ce cuvant vreti. O sa pot zice: ‘si Marius Cruceru a facut la fel’, deci mai sunt oameni calauziti in felul asta, nu e un moft sau o slabiciune….
Dumnezeu sa va binecuvinteze cum n-a mai facut-o pana acum! 🙂
Multumesc pentru cuvintele bune, draga Doru,
nu, nu cred ca sint un exemplu in aceasta directie.
Dumnezeu sa se indure de noi, de familiile noastre.
Atacurile celui rau sint foarte mari, atunci cind esti in prima linie. Uneori trebuie sa platesti un preț foarte mare.
Frate Marius, dincolo de consideraţia deosebită (şi nu sunt cuvinte mari, ci prea mici!) nu pot, pur şi simplu, să mă abţin să pun singura întrebare care mă frământă şi care, paradoxal, nu vi se adresează (am găsit toate răspunsurile la posibilele întrebări personale în, sau printre rândurile scrise în acest comunicat). Întrebarea e, ştiu, complicată, deşi foarte simplă: DE CE? M-aş bucura să o puteţi transmite mai bine decât aş putea-o face eu…
Vom face însă ceea ce putem mai bine: vom continua să ne rugăm.
draga Marinel,
te stiu om cu buna simtire hermeneutica.
textul este scris ca sa citesti printre rinduri si ca sa nu ranesc persoanele implicate.
daca nici asa nu iti dai seama, atunci iti scriu pe privat.
Nu, frate Marius, am înţeles foarte bine şi am specificat că am găsit răspunsurile în, sau printre rânduri. Accentul nu era pe acea întrebare, ci pe „m-aş bucura să O PUTEŢI transmite…” Oricum, ca unul care n-am încetat să mă rog, am să vă scriu pe privat, fiindcă aş vrea să vă rămân alături! Sunt multe motive…
Multumesc de intelegere, draga Marinel.
am vazut si mesajul de pe privat.
Ma alatur cu familia mea in rugaciune. Dumnezeu sa va binecuvinteze!
multumim
Va simt durerea si sunt curios ce este cu adevarat in inima fiecaruia din jurul dvs. Si mai ales in inima lui Naum. Ma rog ca inima lui sa fie inmuiata de dragostea Domnului si dragostea tatalui care renunta la o slujba draga pentru a-si castiga fiul
Domnul sa se indure de toti liderii evanghelici! Daca asa ar proceda toti pastorii cred ca altfel ar arata si bisericile.
Fiti binecuvantat si sa primiti rasplatirea suferintelor!
Va iubesc!
multumim, Domnul sa se indure de noi toti.
El poate intoarce inapoi pe prinsii de razboi.
Dragă „frate în Christos Isus”, Marius-David, am tăcut până acum fiindcă nu am voit să intervin prea repede în această decizie, pe care o respect, o admir, deși nu o înțeleg. Cred că sunt mulți cei care doresc să mai audă „cuvinte de har” ieșite din gura și din inima unui „păstor” după inima Bunului Păstor. Cred ca mulți sunt cei care mai tânjesc să primească o povață înțeleaptă de la un om trecut prin expreiențe ce conduc la adevărata Înțelepciune. Cred ca sunt mulți cei care, chiar dacă te susțin și-ți sunt alături în aceste momente, și-ar dori totuși atât de mult să-ți destăinuie sufletul, să-ți mai ceară acele sfaturi spirituale ce-l cârmuiește pe omul drept spre Domnul. Doresc doar să-ți spun că de la întâlnirea noastră din aprilie anul acesta, după multe lucruri ce le-am împărtășit, nu am încetat să te însoțesc prin rugăciune, încredințând Domnului tot ceea ce El ne dă să trăim pe acest pământ. Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt și eu pe lista prietenilor tăi și rămâi pentru mine „model” de dăruire, de exigență profesională, de onestitate și autenticitate creștină. Domnul Isus Christos să-ți ghideze pașii, frate Marius, El să copleșească așa cum știe mai bine cu toate harurile de care „biserica ta familială” are nevoie în aceste momente. Toată viața mea îl voi lăuda pe Domnul, voi cânta Domnului cât voi trăi (Psalmul 145,2).
Draga Lucian,cuvintele tale îmi sfîșie și îmi mîngîie inima în același timp. Atît pot să spun acum! Voi reveni! Mulțumesc pentru grație și căldură!
Domnul sa va binecuvinteze si sa va inmulteasca harul!
Amin, acelasi lucru in dreptul dvs.
Imi pare rau, frate Cruceru… chiar imi pare rau. Ma voi ruga pentru dvs. si familia dvs. Domnul sa lucreze cu putere in problemele si framantarile dvs., amin!
Asa sa fie! Cui ii pare bine?
Nu cred ca trebuie sa ne para rau sau bine….Este o alegere personala pe care trebuie doar sa o respectam nu sa o comentam 🙂
De ce frati pastori, care se califica mai mult decat marea majoritatea (nu pun la indoiala judecata dumneavoastra frate Marius) ies din lucrare, in timp ce altii care au o viata strigatoare la cer, raman in lucrare fara sfiala. Ma rog lui Dumnezeu ca aceasta situatie sa se incheie rapid, in timp ce lucreaza in inimilie slujitorilor care uita sa se puna in lumina textelor aminitite…
Nu stiu sa raspund la aceste intrebari. Cel mai bine ar fi ca fiecare sa se cerceteze in lumina Scripturilor. Fiecare cu lumina lui. Eu nu pretind ca a mea este mai stralucitoare decit a lor.
Eu inteleg ,caci astfel nu se putea! Am trecut pri o asemenea durere! Dar vreau sa va incurajez; samanta, daca a fost pusa,va incolti! Eu vad deja „coltul ierbii”.
amin, fie-va gura aurita!
Frate Marius, ca un fost student de al dumneavoastra care nu a terminat lupta inceputa la Emanuel, dar care totusi s-a bucurat de predarea dumenavoastra si exemplul dumneavoastra tin sa va multumesc pentru orele de greaca din timpul scolii, pentru intalnirile de la „Fabrica de barbati” si pentru sfaturile personale pe care mi le-ati oferit in momente de rascruce din viata mea! Imi pare rau, citind cuvintele acestei postari! Sunteti inca o unealta ascutita si puternica in mana Domnului si cu siguranta El care v-a indemnat launtric sa luati aceasta decizie va va binecuvanta si pe mai departe! Eu va multumesc pentru exemplul care mi-ati fost! Ati fost profesorul meu preferat, o spun deschis! Va doresc multa binecuvantare dumneavoastra si familiei, si nadajduiesc ca Dumnezeu pe care l-ati slujit cu scumpatate pana acum va onora ascultarea de El! Soli Deo Gloria!
draga Marius, multumesc pentru aceste cuvinte de incurajare,
avem nevoie de ele.
Asa sa fie precum spui.
Este o buna bucata de vreme ,de cand v-am cerut daca ma pot altura in rugaciune alaturi de d-voastra,mi-ati raspuns pozitiv printr-un comentariu ,azi cand citesc scrisoare pe care a-ti scris ce as putea sa spun mai mult decat:Domnul stie de ce e asa… Eu pot sa spun ca Dumnezeul care stie toate lucrurile a stiut si despre decizia aceasta,El va cunoaste osteneala in lucrul Lui si niciodata nu se va lasa sa fie dator.. El stie sa va rasplateasca. Voi continua sa va port in rugaciunile mele si Dumnezeul indurarilor sa se indure de intreaga familie cu mantuirea Sa.
Fiti binecuvantat de Domnul Cu dragoste frateasca (dutu)
Multumim, apreciem orice rugaciune.
asa cum spunea pastorul Gigi Cosman: nu ne-am temut niciodata de a ne face vulnerabili in public.
daca din 10 care afla 7 ne judeca, dar 3 se roaga impreuna cu noi, am cistigat deja foarte mult, 3 parteneri de rugaciune, ceea ce este enorm.
Cei care judeca oricum nu au gretatea in balanta.
Sincer…n-am inteles nimic din ceea ce ati publicat ! Ati fost dat afara de la conducerea parohiei ,ati fost suspendat { tocmai vi s-a reconfirmat mandatul pentru inca 4 ani…sau cel putin asa am citit eu } din misiunea d e pastor al bisericii respective , v-ati autosuspendat …care-i pana la urma adevarul ? Sa-nteleg ca la dumneavoastra facea referire fratele Petru Lascau in postarile sale da acum cateva zile ? Observ si parere de rau….probabil unde ati depus mult suflet la constructia acelei comunitati dar….oare n-ar fi mai normal sa fiti vesel deoarece tocmai ati scapat de o povara ?Daca este vorba despre o suspendare dintr-o functie de catre enoriasi , de catre consiliul bisericesc , este una { o putem socotii drept o „incercare ” din partea Domnului , drept un test } insa daca spunem , autosuspendare …deja vorbim despre altceva . Eu unul mi-asi permite sa-i spun : INCUMETARE ! Deci …care-i adevarul frate ? Chiar ma intereseaza …deoarece doresc sa le vorbesc despre cazul dumneavoastra si fratilor din comunitatea Bisericii „Emanuel ” din Bucuresti
Marian, rindurile acestea sint scrise in asa fel incit sa nu ranesc tocmai pe cei mai apropiati, expunindu-i.
Cred ca, daca reiei rindurile si urmaresti link-urile, daca citesti textele din scritptura indicate, te prinzi usor.
am incredere in inteligenta si simtul atentiei pe care de atitea ori l-au dovedit cititorii mei.
Nu stiu la cine face referire Petru Lasca ca nu il citesc.
Nici el pe mine, probabil si ma indoiesc ca ar putea cunoaste vreun strop dn framintarile mele.
Adevarul este ca m-am AUTOSUSPENDAT. Asa cum am precizat deja, nu m-a dat nimeni afara.
Domnul sa ne dea un simt hermenutic ascutit tuturor.
Frate Marius dumneata ai luat o hotarare si , sunt absolut sigur ca ai facut asta , NUMAI DUPA CE TI-AI CONSULTAT CONSTIINTA SI IN SPECIAL MANGAIETORUL !!! Respect si …multa , cat mai multa putere ! Domnul sa vegheze asupra dumitale !
Da, numai dupa.
Mare ipocrizie!
Ce mare simt hermeneutic trebuie sa ai ca sa iti dai seama ca fiul pastorului nu e mantuit si ca atare, fiindca nu isi carmuieste bine casa nu poate carmui biserica.
Stimate domnule Teo, doriți să mă loviți și pe bună dreptate. Nu am cum să mă apăr.
De aceea am și considerat să iau decizia de mai sus. De aceea am renunțat la cîrmuirea bisericii. Cei care o fac acum o fac atît de bine! Slavă Domnului pentru ei. Domnul să îl binecuvînteze pe fratele Florin Opriș ca pastor!
Am văzut și celălalt comentariu al dvs.
Nu l-am lăsat public nu pentru ca nu fi eu rănit, ci ca să nu fie și alții răniți. Nu se cădea să îl las în dreptul postării despre Cristi, care a fost un om cu adevărat bun și de la care avem de învățat cu toții bunătatea și gingășia.
Spuneți-mi dacă vă pot fi de folos cu ceva. Sînt gata să vă slujesc cum pot mai bine.
Dragă Marius
Nu știu cum se scrie ,,tăcere“ scriind … Ești ultimul om care are nevoie de cuvinte acum. Sau poate că ai. Dar cine le va găsi pe cele potrivite ?
Fratele Chiu Pavel a mai făcut ce faci tu acum și a fost …. bine. Rezultatele de azi dau verdictul acesta. Pietenul tatălui tău, adică tatăl meu, n-a procedat așa. A fost călăuzirea lui personală. Te las pe mâini bune și tac împreună cu tine pentru o vreme. Așteptăm împreună să vorbească Dumnezeu și să se audă acolo unde trebuie. Sunt sigur că o va fece. Dana o îmbrățișează pe Natalia.
Exact la exemplul fratelui Chiu Pavel ma gandeam si eu. Frate Marius, nu stiu daca credeti in marturiile persoanelor care au avut moarte clinică, uneia din ele i s-a arătat cam ce plan are satan in ceea ce priveste lumea, iar unul din cele mai importante planuri era atacul asupra familiilor pastorilor. Cu alte cuvinte, mult inainte de orice, satan isi propune sa atace familiile pastorilor ( casa lor, adica sotie si copii), pentru ca marturia pastorala sa fie anihilată. Dumnezeu ingaduie uneori asemenea experiente ( ca si in cazul lui Iov), dar speram ca finalul sa fie maret, glorios, si de aici sa rezulte niste lucratori ai lui Dumnezeu extrem de puternici. Pluralul nu l-am pus la intamplare. E nevoie de multă rugăciune în această problemă, sfaturile şi inteligenţa omenească nu prea ajută într-o asemenea situaţie.
frate DAniel,
Da, cred ca am nevoie de cuvinte, rostite, scrise,. Poate tocmai de aceea am si scris.
Da, stiu, de asemenea, ca nici tatal dvs. nici tatal meu nu au procedat asa.
Nu condamn pe nimeni si, Doamne fereste, nu cred ca sint acela care sa spuna… tata ar fi facut mai bine asa…
Asa cum am spus, fiecare dupa lumina sa.
Multumim de intelegere si cuprindere.
cu drag,
mc
Domnul sa va intareasca si sa va dea pacea de care aveti nevoie in momente ca acestea. Va purtam in rugaciune.
Draga Marius,
Doresc doar sa te incurajez spuninduti ca ne rugam pentru voi, si suntem pe deplin incredintati ca Domnul o sa lucreze intr-un chip minunat, poate chiar mai mult decat ne asteptam sau dorim noi.
Sint sigur ca si mai mult decit ne imaginam noi.
Si o intrebare daca se poate : Am vazut ca ati luptat mult pentru ideea de homeschooling, credeti ca daca ati fi putut aplica asa ceva in viata familiei dumneavostra s-ar fi evitat situatia de astazi? Intreb asta ca un parinte de doi copii ce urmeaza sa inceapa scoala foarte curand………
DA, este foarte posibil ca rezultatele sa fi fost altele. Noi ne-am trezit prea tirziu.
Desi, pe de alta parte, stiu ca Dumnezeu stia din vesnicie de toata aceasta perioada si de lucrarea pe care dorea sa o faca in caracterul nostru al tuturor.
Frate Marius, intotdeauna lucrurile si lumina de la capatul de iesire din tunel sunt mai stralucitoare. Vorbesc (si) din experienta personala. Domnul sa va calauzeasca si sa va dea har deplin!
Da, nu stim cit de lung este tunelul si cit de adinca este Valea Umbrei, dar nu ne pierdem nadejdea.
Domnule Profesor,
Nu inteleg care sunt motivele pentru care v-ati autosuspendat din pastoratie, dar cred ca inteleg ce durere simtiti. Nu sunt in stare sa va imbarbatez, vai de capul meu! Dar va ascult mai abitir predicile pe net. Va urez din toata inima fix ceea ce eu nu am deloc, rabdare (nu tutun, din astra mai aveam intr-o vreme). Abia astept sa reveniti, si nu ma indoiesc ca o sa fie repede.
Cu drag, mereu,
Discipulus parvulus .
Draga Stefan,
rindurile tale au reprezentat una dintre cele mai frumoase suprize din aceasta dimineata.
Iti multumesc pentru incurajare si mai mare incurajare si responsabilizare este faptul ca asculti umilele mele cuvinte pe net. Am inghetat cind mi-ai spus asta.
Da, rabdare nu prea mai am nici eu. N-am avut niciodata.
Poate tocmai de aceea trebuie sa stau in aceasta asteptare, ca Dumnezeu sa lucreze, cum spune IAcov, rabdare, iar rabdarea trebuie sa isi faca desavirsit lucrarea, ca sa fim intregi, desavirsiti si sa nu ducem lipsa de nimic.
Cu prietenie statornica si mare uimire,
mc
Eu am credinta in TATA ca lucrurile nu vor ramane asa. Iar d-voastra il cunoasteti destul de bine pe TATA. Ati vazut mana lui binecuvintata in atatea si atatea situatii imposibile. Acelas
lucru se va intampla si in familia d-voastra, iar Gloria va fi a Lui. Un adevarat caracter de slujitor. Nimic nu este pierdut, TATA este in control, iar aceasta situatie a d-voastra este in Mana marelui Mester. Dumnezeu sa va binecuvinteze si El sa va aduca multa bucurie.
Iată o cîntare interesantă primită de la cineva apropiat.
o cântare scrisă în celulă. Fratele Nicolae era în suferinţă, şi Domnul i-a dat o cântare. Aşa de mult i-a plăcut fratelui Visky, că a tradus-o în limba maghiară. Când s-a eliberat fratele Visky, s-a dus să-şi caute familia. A aflat că a fost deportată în Bărăgan, astfel că noaptea a ajuns la cabana unde locuia familia lui şi a cântat la geam cântarea aceasta. Cântarea face parte din Cântările Bibliei, Isaia 54.
Chiar daca nu intelegem (sau subintelegem) de ce, intelegem ca ceea ce faceti este in maturitate, suferinta si dorinta sfanta. Dumnezeu binecuvanteaza o astfel de suferinta. EL sa va dea putere si sanatate.
Cu frateasca consideratie,
Octavian Ivanica
Alexandria
frate Marius,
mi-ati fost profesor si m-am mandrit cu un asemenea profesor.
Tot ce am invatat de la dvs imi este extrem de util vietii; ati fost la serviciul de cununie, ati fost la hirotonisirea mea impreuna cu intreaga familie si vreau sa va spun ca ati fost la inaltime in toate aceste evenimente importante ale vietii mele.
Copiii dvs, carora le-am fost profesor pana acum, au fost crescuti asa cum se cuvine. Neriah a fost mereu modelul meu printre toti elevii de la diverse scoli si eu personal am invatat din daruirea si pasiunea ei pentru Scripturi.
Responsabilitatea o simt si eu alaturi de dvs ca parinte in dreptul lui Lucas la formarea caruia am incercat sa pun caramizi bune. Cu el inca am o relatie deosebita, bucurandu-ma de respect, de deschidere din partea lui. Ceea ce faceti e un act de curaj deosebit si nu va judec deloc ci doresc sa-L rog pe Dumnezeu sa ma fereasca sa ajung intr-un asemenea punct si sa va dea multa putere in aceste momente si de asemenea puterea invierii lui Cristos sa se manifeste deplin in viata familiei dvs. si doresc ca bunul Dumnezeu sa va aduca din nou in slujire cat mai repede!
Cu multa pretuire,
Nelu Tamas
draga NElu,
multumesc pentru amintirile stirnite,
sa faca Dumnezeu cum spui tu.
Multumim si pentru ce ati facut si tu si altii pentru copiii nostri.
Frate Cruceru,
nu ne cunoastem dar de mult timp va ‘urmaresc’ sunt abonata/citesc ceia ce scrieti. Inima mea de mama in timp ce citeam randurile de mai sus nu a putut fi nepasatoare, dupa fiecare fraza involuntar imi curgeu lacrimile si nu am putut decat sa ma rog pt. dv. ai dv., ai mei…
Ca si copil,adolescenta, tanara, am fost rebela la maxim, aspra si scarbita de tot ce vedeam in jurul meu…lucrurile au continuat intr-o nebunie totala, alcool,tutun… pana cand Domnul Isus a vazut nu stiu ce in mine, mi-a spus cum a murit pt. mine dar si de ce…: Da Domnul va face lucruri mari prin ce-i a caror inima e sincera, oricat de razvratita ar fi… Domnul cunoaste inimile si asta mie imi da pace. Sunt mama a 5 copii, de fapt Tata mi-a incredintat 5 copii, nu stiu de ce… cate sunt de spus. Nu stiu cum sa va incurajez, raman la ce ati spus dv.
‘Avem toată încrederea în Dumnezeu, în harul Său nemăsurat, nu ne pierdem Credința, Nădejdea, dar mai ales dorim să ne păstrăm Dragostea.
Iata un gind care ne incurajeaza.
daca s-a putut in cazul altora, sigur se poate si in cazul nostru.
multumiri
Iata un gind care ne incurajeaza.
daca s-a putut in cazul altora, sigur se poate si in cazul nostru.
va multumim pentru deschiderea marturisirii
Frate Marius, va purtam in rugaciune si noi de la Moldova Noua in aceasta vreme grea prin care treceti. Ca unul care v-am fost student prin invatatura pe care am primit-o si prin putina apropiere in grupul de ucenicie in care si eu am fost implicat va cunosc principiile si de-aceea hotararea dumneavoastra nu ma surpinde. Mi-ati demonstrat inca o data ca ramaneti consecvent cu ceea ce predicati, si cred ca in vremurile acestea, asta este o mare valoare, pot spune chiar si virtute pentru cei care sunt chemati sa imparta drept Cuvantul Adevarului. Ramaneti pentru mine un model in slujire si ii sunt multumitor lui Dumnezeu pentru invatatura pe care am primit-o prin dumneavoastra. Sunt multumitor Domnului ca ramaneti un om care croieste cararile drepte chiar daca sunt mai inguste si uneori si cu spini. Va suntem aproape in Duhul si ne rugam ca Domnul care l-a asigurat pe David de prezenta lui in Valea Umbrei mortii sa va fie alaturi si sa lucreze potrivit cu puterea si intelepciunea Sa pentru binecuvantarea intregii familii. Si de-acum inainte sa stiti ca pe lista noastra de rugaciune vor fi noi motive si persoane pentru care ne vom ruga si vom mijloci inaintea Domnului. Nu e mult, dar asta putem face si noi.
„Fiindca ma iubeste, zice Domnul, de-aceea il voi izbavi; il voi ocroti caci cunoaste Numele Meu. Cand ma va chema ii voi raspunde voi fi cu el in stramtorare si-l voi izbavi” – Psalmul 91:14, 15.
Cu apreciere si dragoste in Domnul langa voi in rugaciune Sabin&Emma Varan
Multumim, Sabin si Emma.
Dumnezeu sa va daruiasca binecuvintare si har in lucrarea la care v-a chemat.
frate Marius, pace!!! am si eu 2 intrebari daca binevoiti sa raspundeti…
a) Pavel a fost casatorit?? pentru ca daca:
1. Da, (conform ideii ca nu avea voie sa intre in Sinedriu etc.) atunci de ce mai predica!? nu era descalificat prin divort sau cel putin sa spunem parasire de nevasta (ptr. ca scrie ca e singur)??
2. Nu, atunci am inteles.
b) Despre fiii lui Samuel Cuvantul lui Dumnezeu erau rai… unde gasim in Biblie ca Dumnezeu l-ar fi descalificat din slujba de profet si judecator?
Sunt intrebari nu ca sa va prind in cursa dar pur si simplu mi le pun si eu gandindu-ma la ce-ati postat….
cu multa recunostinta,
studentul dvs. iosif
1. Pavel n-a fost casatorit. Scrie despre asta.
2. Nu compara slujba de profet din VT cu cea de pastor din NT. chemarile sint diferite, raportarea la Duhul diferita, relatia cu si in Poporul Domnului este diferita, acolo este poportul definit etnic, este pre-monarhie, aici sintem intr-o altfel de comunitate, o alftel de slujire si pentru care standardele sint diferite.
Comparatia este absolut haotica si inutila intre cele doua tipuri de slujbe, intre personaj si textul foarte clar din epistole.
Metodologic este patologic.
pentru mine decizia dumnevoastra e ca un baros intre sticloase!!!! si sincer va spun ca vreau sa visez si sa ma trezesc si sa va sun si sa va spun ce am visat…!!! sa nu va suparati de intrebarile mele… stiti ca nu m-as purta cu viclenie fata de dvs. Multa binecuvantare din Romani 8:1
tot studentul dvs, iosif
draga Iosif,
asta este realitatea. Welcome in the real life!
Frate Marius,
te rog sa imi ierti indrazneala de a ma adresa fara a ne cunoaste! Din toata inima familia noastra se roaga pentru ajutor si interventie divina in incercarea dvs!
frate Florin Ianovici,
va multumesc ca v-ati facut timp sa scrieti aceste rinduri.
Amin, Dumnezeu sa va asculte.
Domnule Cruceru,
Nefiind nici părinte, nici pastor, esența sentimentelor evocate de dumneavoastră imi este complet străină. Totuși, asta mi-a părut una din cele mai triste postări ale dumneavoastră. N-am vrut să scriu doar ca să mă aflu în treabă, dar m-am gândit că poate vă încurajează în vreun fel. Știu eu?
Ați fost mereu unul din pastorii mei preferați, pentru simplul motiv că de fiecare dată când v-am ascultat, mi-ați vorbit într-un fel sau altul și, de bine – de rău, am avut mereu ceva de învățat. Sper ca Dumnezeu să vă răsplătească slujirea cu o familie întregită în Împărăția Lui așa cum, cu ajutorul dumneavoastră, sunt convins că s-au întregit alte familii.
Cum spune Kierkegaard, singura boală întru moarte e disperarea. Așa că nu disperați.
Paul
draga Paul,
multumesc pentru cuvintele alese cu grija.
Ma tem ca rezultatele slujirii mele sint prea timide si la dreapta judecata imi va fi frica sa dau ochii cu Dreptul Judecator, dar ma bazez pe Harul lui, nu pe meritele noastre.
Nu, sintem departe de disperare.
Pentru mine ramai pastor. Esti votat si confirmat in inima si cugetul meu. Noli foras ire, in te ipsum reddi…
da, atunci trebuie sa implinim Scriptura aceea… unde sint doi sau trei…
Nu am fost prea soft în general în comentariile mele pe blogul tău așa că îmi cer scuze dacă sunt inoportun de data asta și voi înțelege perfect dacă nu-l publici pe acesta.
Aștept cu (ne)răbdare rezultatele efortului tău suplimentar în sfera academică, unde este vocația ta după părerea mea de consumator amator. Munca cu sudoare și pasiune a fost dată omului spre vindecarea rănilor spirituale. Celelalte ți se vor da pe deasupra.
I can feel your pain
no problema,
rezist si la comentarii mai putin soft, dupa cum ai vazut,
da, s-ar putea sa ai dreptate,
exista o schimbare fundamentala in aceste zile.
Multumesc de indemn in directia buna.
Frate Marius, am citit comunicatul dumneavoastra plangand in sinea mea (evident lacrimile le stapaneam pentru ca citeam cu voce tare… ). Dar paradoxal, imensa tristete era invaluita in admiratia fata de gestul facut. Nici nu va imaginati cate lectii ati reusit sa imi predati prin acest gest. Impreuna cu sotia si cei trei copilasi ne rugam Domnului pentru dumneavostra si intreaga familie.
Asteptam marea biruinta din spatele acestei batalii!
Nicu L.
Domnul sa va binecuivinteze cu cei trei copilasi ai vostri.
dati-le timp, semanati-le Cuvintul, ca la vremea potrivita sa incolteasca.
Frate Marius,
Va suntem alaturi si noi.
Cu dragoste frateasca,
Narcis si Dana.
Dumnezeu sa fie cu voi acolo unde sinteti.
Nu am nici o indoiala !Domnul va lucra la situatia dv ,frate Cruceru. Ati fost o incurajare pt multi ,sunteti un exemplu! Cu mult respect ,o fosta studenta a dv !
Vă mulțumesc pentru încurajare. Domnul să vă binecuvînteze1
Frate Marius
Asa cum a-ti fost un frate mai matur pt.studenti,ati fost si un coleg respectuos pentru colegi,ne-ati impartasit din Cuvantul Domnului intr-un fel aparte,asa cum numai dv.stiati sa o faceti.Suntem in mana Domnului si cred cu toata taria ca Domnul va va da biruinta in aceasta lupta.Domnul sa va poarte de grija dv.si familiei dv.Toata stima familiei mele si rugaciunile noastre sa va insoteasca!
Rodica Hapca
Multumesc, Sora Rodica,
Rugaciunile ne insotesc oriunde prin Duhul.
Frate Marius,
Mă tot întreb ce gust ar mai avea bucuriile dacă durerea nu ar mai exista?…Ați fost făcut un vas de cinste și veți rămâne unul, ființa dumneavoastră este în mâna Celui ce v-a câștigat, nu mai suntem ai noștri! Inima-mi îmi este alinată când știu că sunt în mâna Tâmplarului în orice moment, chiar dacă îmi este greu să accept că dalta Sa preferată este suferința.
Harul să fie cu dumneavoastră și vă susțin în rugăciunile mele,
Al dumneavoastră frate în Cristos.
Ieremia 15:19,20
Multumim, Catalin,
Domnul lucreaza cind intr-un fel cind in altul, uneori ne mingiie lutul, ca sa ii dea forma, alteori ciopleste in piatra.
Realitatea este ca pastorul ,doctorul si profesorul ,da ce are mai bun in el,enoriasului,pacientului sau elevului.Copii lor ,mai mereu,nu beneficiaza de ce au cel mai bun parintii lor.Dar mantuirea copiilor lor ,nu este prin exemplul parintilor,ci prin HARUL lui Dumnezeu.Nu sunteti singur.Cu toata dragostea.
da, desi noi am incercat sa dam si timpul copiilor nostri, am calatorit cu ei, am petrecut timp impreuna, avem amintiri frumoase. Domnul ne-a binecuvintat cu niste copii minunati.
Frate Marius si eu sunt tata si pentru prima data ma incearca o lacrima in fata computerului. Nu-i simplu sa fii tata dar mi-am adus aminte de un verset si m-am inviorat. „…Dumnezeu(insusi Tatal) era in Hristos impacand lumea cu Sine…”
Fie ca pacea lui Hristos, care intrece orice pricepere, sa va (ne) umple inimile!
Pot sa scriu ce gandesc??? Nu stiu daca am inteles bine „problema” care sta la baza acestei decizii atat de radicale insa in sfarsit o alternativa la fratii care isi trimit odorii in usa sau cine stie unde „rezolvand” in felul acesta(din punctul lor de vedere) orice chestiune care poate atenta la autoritatea personala. Eu zic Domnul sa va binecuvanteze frate si chiar daca nu va cunosc sunt convins ca atunci cand Stapanul va hotarii veti revenii pt ca ati dat dovada ca sunteti copilul Lui! Mult succes
Dumnezeu sa fie slavit, Stapinul sa fie onorat.
cam asta-i.
Frate Marius, Dumnezeu să vă binecuvinteze cu înțelepciunea Sa (cum eu după mica mea pricepere văd că o face) și de aici încolo să răscumpărați vremea. Aceasta doresc să fac și eu, să petrec mai mult timp cu copii mei.
Fie Domnul slăvit că El ne învață, să luăm fiecare sema. Mă bucur pentru sinceritatea pe care o arătați și mă motivează acțiunea dumneavoastră în direcția bună. Parcă suntem atât de ispitiți să rezolvăm toate problemele biserici sau ale lumii încât uităm să începem de unde e mai important. Domnul să ne ajute să fim înțelepți și să începem cu cei mai aproape dintre apropiați noștrii. 🙂
da, este o idee buna,
aplicati-o, petreceti timp cu pruncii,
chiar daca veti ajunge in situatia in care ei se vor indeparta de dvs., regretele vor fi mai putine,
cel putin ati facut tot ce se putea face.
Grea decizie si situatie. Domnul sa va dea Har!
EXACT asta cintam, numai harul, numai harul.
Refuz să accept şi-mi displac „Like-urile” care s-au dat la această postare, chiar dacă au fost oferite din bună-credinţă, fiindcă REPOZIŢIONAREA aceasta de tip duhovnicesc, oricît ar fi de justificată sau normală, nu poate fi, în sine, după inima omenească şi, în speţă, nu poate fi nici după inima mea.
[„Am uitat” totuşi 🙂 să vă spun ceva : că începînd cu cîţiva ani în urmă am intrat într-o experienţă frumoasă, şi rară, a unei difuziuni sufleteşti alese (în limbaj popular, mi-aţi intrat la inimă), deşi, cumva, nu am ştiut să dezvolt puterile reale, de reflecţie în plan concret, ale unei asemenea trăiri. M-am rezumat la a transmite doar că sînt şi eu pe-acolo, pe undeva, în apropiere, adică în categoria prietnicilor care fac şi ei ce pot în socotirea ataşamentului lor, dar nemărturisit în mod explicit.]
Încercînd să trec de nivelul translucid al acestei mărturisiri, cred că tipul formal al acestei posturi actuale pe care aţi îmbrăţişat-o nu reprezintă o restabilire a principiilor prime cu care aţi început slujirea şi, în prezent, nu este un „furt ce se face genului uman”, cum spunea într-o împrejurare J.J.Rousseau şi, spunem noi acum, nu este niciun furt ce se face genului spiritual al omului Marius Cruceru, ci reprezintă o întindere peste vremi a aceluiaşi tip de slujire/supunere cu care cred că aţi vestegăluit biserica lui Cristos pînă în prezent şi pe care o veţi servi încontinuare în diversele forme ale slujirii. → Asta e bine să înţeleagă toată lumea fiindcă, contrar înţelegerilor personale diverse, realitatea vă înfăţişează drept o locomotivă de putere, care nu va conteni să tragă cu aceeaşi ardoare garnitura bisericii.
Îmi spunea nepotul meu, Beniamin, după ce s-a întors de la Reşiţa unde aţi susţinut cu ceva timp în urmă o prelegere pentru tineri : „Uico, să vezi ce bine a vorbit fr. Marius Cruceru ! să tot stai să-l asculţi ! Ce tare e!” Nu mai putea de încîntare, parcă aşa cum rar l-am văzut. Aşa că Beni, copil modest de 19 ani, a venit acasă întremat şi cu învăţătura la minte şi la suflet. Iar el face parte din această „generaţie specială”(chiar dacă, dintr-un anume punct de vedere, este şi o generaţie modestă), pe care, atenţie! totuşi, nu o mulţumeşte repede oricine şi orice apariţie.
Deci, ce slujire mai bună ca aceasta ar putea exista?
Este vast domeniul slujirii preoţeşti şi largi sînt modalităţile de manifestare ale slujbei duhovniceşti, dar nu e toată lumea dotată pentru astfel de modalităţi în care d-voastră performaţi.
Aş spune multe lucruri, dar mă voi opri aici încredinţîndu-vă de mulţumirea mea, de preţuirea purtată şi de faptul că mă voi ruga pentru nevoile mărturisite printre rînduri.
Cu prietenie, G.B.
[să nu cumva să închideţi blogul, indiferent dacă comentariile vor înceta (precum limbile şi prorociile care se vor sfîrşi), fiindcă nu acesta trebuie să fie scopul său final ! Asta era următoarea mea temere!
Blogul trebuie să reprezinte/să mijlocească o participare la o atmosferă frumoasă şi ademenitoare, faţă de care vizitatorii nu trebuie, în mod neapărat, să fie chemaţi la a depune o anumită sforţare tehnică de înţelegere şi nici de participare explicită prin faptul comentării]
da, deocamdata nu inchid blogul, stati linistit,
ma bucur pentru acele amintiri si ca a slujit cuiva ce am spus eu vreodata.
O parte din mine intelege decizia dumneavoastra. Cealalta parte nu. Lucifer a fost creatia lui Dumnezeu deci, intr-un fel, copilul lui Dumnezeu. Cand s-a razvratit impotriva ordinii lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a ingaduit alegerea. A fost Dumnezeu un tata rau, nepotrivit, care nu si-a stiut invata copiii? Nu.
Copiii sunt in grija parintilor pana la varsta cand sunt maturi sa decida singuri daca vor sa-l urmeze pe Dumnezeu. Noi nu putem sa ii fortatm, nici Dumnezeu nu-i forteaza. Deci, daca ei decid sa nu il urmeze pe Dumnezeu, de e e vina parintelui? Asta presupune ca el – copilul, nu are drept de a alege cum toti am avut.
Alegerea gresita a copilului nu il descalifica pe parinte de a sta in fruntea poporului, asa cum nici pe Dumnezeu nu l-a descalificat alegerea lui Lucifer. Un alt exemplu este Samuel si copiii lui. Dumnezeu nu l-a inlaturat pe Samuel din slujba de judecator/profet din cauza alegerilor copiilor lui. Dumnezeu recunoaste ca fiecare persoana are dreptul sa aleaga ce vrea sa faca cu viata lui.
Inteleg durerea de parinte care isi vrea cu orice pret copilul mantuit. Dar aici vad doar castigul celui rau…nu numai ca a lovit o data in familie, dar a castigat si inlaturarea din lucrare a unui slujbas devotat lui Cristos. Zicand toate acestea, ma rog ca Dumnezeu sa continue sa va foloseasca in lucrarea Sa mai mult ca inainte.
Draga Cineva,
Da, inteleg paralela. Mi-a mai fost invocata. Dumnezeu este un tata imperfect, daca ne uitam la citi copii a pierdut… si totusi.
Dumnezeu este dumnezeu tocmai pentru ca alege sa ne dea noua poruncile sub incidenta carora El nu intra.
Standardlee sint pentru noi puse, nu pentru Dumnezeu si sint, ce ciudă îmi este… , prea si foarte clare.
Nu, copiii nu pot fi fortati sa creada. Dumnezeu, prin suveranitatea si harul Sau, poate sa ii atraga sau nu.
Si totusi… tocmai de aceea probabil, ne cere sa ne supunem acestei chestii ilogice, o logica vicioasa ne paste aici,
trebuie sa ne purtam ca si cum am fi cutotul responsabili, paradoxal, nefiind resposabili deloc pentru mintuirea copiiilor nostri,
ne cere Domnul sa avem casele in credinta, dar El este totusi Singurul care poate genera credinta,
ne cere imposibilul, dar El face totul posibil.
Am mai spus, paralela cu Samuel este desfiintabila metodologic. Cred ca acele criterii din ! Timotei nu se aplica judecatorului, asa cum viata lui Samuel nu poate genera principii general valabile acolo unde precizarile sint clare. Hermenutic modelul nu functioneaza.
Eu nu ma ingrijorez prea tare ca diavolul a cistigat doua razboaie.
Este problema lui Dumnezeu cum le va recistiga pe amindoua.
Ma incred in El.
Daca ma vrea inapoi in slujirea Sa, stie bine ce are de facut.
Dar daca nu ma vrea…
Cine stie de ce ispite si de ce caderi m-a ferit Domnul prin aceasta excelenta si prea inteleapta lucrare a Sa.
Eu stiu ca va veni vremea mintuirii, dar acum o amina pentru o vreme, ca sa privim ca o mare bucurie cind trecem prin felurite incercari, ca unii care stim ca incercarea credintei noatre lucreaza rabdare, dar rabdarea terbuie sa isi faca desavristi lucrarea, ca sa fim … desavirsiti, intregi si sa nu ducem lipsa de nimic.
Căile Domnului sunt perfecte și planurile Lui se împlinesc până în cele mai mici detalii. Este o mare binecuvântare să poți merge prin credință și în liniște pe aceste căi, ocolite de mulți oameni. Marius, ne rugăm ca Fața Domnului să strălucească cu tărie peste familia voastră întreagă, ca Diavolul să nu aibă nici un câștig de la voi și înțelepciunea de sus să se odihnească în casa voastră. Suntem aproape de voi și credem că Domnul se va proslăvi prin aceste încercări.
Cu prieteni și dragoste în Hristos,
LA
Amin, așa să fie, Cel rău să piardă. Domnul să cîștige.
Stimate domnule pastor, cum ar trebui sa inteleg faptul ca din cei 12 apostoli pregatiti de catre Domnul Isus, unul s-a pierdut, altul a tradat, iar ceilalti au fugit, in timp ce Invatatorul lor, prietenul si parintele lor a fost prins si deferit justitiei, apoi omorit? Este acesta un motiv descalificant pentru misiunea lui Hristos?
O sa-mi raspundeti ca nu sinteti Hristos si ca treaba cu apostolii era una deosebita, desfasurata intr-un cu totul alt context…
Dar de ce trebuie sa renuntati la slujirea dvs doar pentru ca cineva din familie alege, a ales sa fie de o alta parere? Daca respectivul ar fi facut pasul hotaritor, al botezului, fara sa creada de fapt, sau daca ar fi crezut fara sa accepte toate prescriptiile noastre spirituale? Sau daca peste vreun an-doi o sa va spuna ca totusi vrea sa-si predea inima Domnului, dar fara sa accepte doctrina justificarii asa cum o intelegem noi, sau avind niste credinte in plus – purgatoriu, predestinare, transubstantiere, reincarnare etc. – sau pur si simplu sa-si predea inima lui Dumnezeu, sa-L caute pe El, insa dintr-o alta perspectiva confesionala? … ar fi fost/ar fi acest lucru un motiv ca dvs sa reveniti asupra deciziei, total sau partial?
Gestul dvs este plin de frumusete, dar perfect gratuit. Pe deasupra sint mirata de faptul ca alegeti sa va comunicati decizia dvs prin intermediul unui blog…
Stimata Anastasia,
1. asa cum ati intuit deja, situatia este cu totul diferita. Paralelele sint inutile.
2. Nu am ales sa renunt la slujirea pastorala pentru ca cineva din familie alege sa creada diferit. Desi destul de criptic, am explicat totusi incetosat, dar destul de clar epntru orice minte curioasa motivele. Responsabilitatea este cu totul a mea.
3. Voi reveni asupra deciziei tot in contextul pe care l-am descris deja in postarea mea.
4. tocmai din motivele 2 si 3 era necesar sa comunic aceste lucruri public.
dar si din altele,
1. sint persoana publica si expusa. Deja zvonuri despre mine, familie, biserica au izvorit in stinga, dreapta. Am comunicat astfel ca sa ma apar pe mine, sotia, familia, biserica, dar mai ales pe copii.
2. Gestul nu este deloc gratuit, credeti-ma, costa mai mult decit va imaginati.
3. Am fost implicat in formarea de ucenici. I-am invatat ce trebuie sa faca, in comentarii veti vedea ca unii dintre acestia au reactionat deja. Asteptau cu totii sa vada daca, vorba americanului, imi este gura acolo unde imi sta portofelul sau invers.
tocmai din pricina acestui fapt, ca viata mea a fost expusa atitor generatii de studenti, atitor tineri, trebuia sa le comunic directia in care am ales sa imi croiesc cararile. Poate pentru unii inca mai foloseste, didactic vorbind, acest act.
Daca sintem invatatori, atunci trebuie a fim invatatori pina la capat.
Dumnezeul nadejdii sa te umple de toata bucuria si pacea pe care o da credinta, pentru ca prin puterea Duhului Sfant sa fii tare in nadejde. Moderat
Frate Cruceru, va apreciez pt ca sunteti:
Consecvent in raport cu Cuvantul lui Dumnezeu
Alert in privinta modelului pe care-l oferiti altora
Receptiv la nevoia stringenta de exemple palpabile
Ascutit in relatia cu propriul eu
Croit dupa statura plinatatii lui Christos
Tacut atunci cand trebuie
Evanghelic – la modul real – in practica
Rasturnat din turnuletul de clestar …
Momentul zdrobirii nutreste clipa trezirii, iar adevarata trezire poarta cu ea
mari ispravi! Daniel 11:32 Cunoasterea lui Dumnezeu nu se
conferentiaza ci se dovedeste practic. Incepusem sa am dubii in ceea ce va priveste
dar decizia aceasta imi confirma ca il cunoasteti cu adevarat pe Domnul!
draga Marius Luncan,
multumim si pentru cuvintele de incurajare si pentru forma.
Am vazut modul in care ai aranjat cuvintele.
Nu cred ca merit cele spuse spuse asa, dar ma bucur de voi si de slujirea voastra acum.
Intr-un fel ma bucur ca slujirea mea pastorala se prelungeste prin slujira zecilor, sutelor de studenti pe care i-am pregatit in acesti ani.
IOV 37:21
Frate Marius imi pare rau pentru astfel de siuatii, mai ales in cazul slujitorilor unde lovitura e mai grea. Multumim si pentru postarea cu sfaturile dvs pentru altii care nu sunt poate departe de o situatie asemanatoare. Ce credeti ca ar trebui sa faca biserica (tot preventiv) ?
Nu stiu altceva ce ar trebui sa faca biserica in afara de post si rugaciune.
Multumim.
Nu te cunosc personal, dar am auzit de tine; am citit „printre randuri..”oricum doresc sa te incurajez cu o scurta marturie:am studiat Filosofia la universitate in SUA (unde locuiesc ) si am trecut printr-o perioada de confuzie sau poate o perioada de investigare. Tatal meu a suferit mult, ca tata si ca slujitor/diacon ; de fapt la timpul respectiv, la 26 de ani devenisem si eu un slujitor in biserica. Totusi am parasit biserica/pe D-zeu si am ajuns pana acolo incat am participat la un proiect(o carte) scrisa de un coleg Rus care a criticat credinta. Nu a trecut 1.5. si jumate si D-zeu m-a pus in niste circumstante care treptat m-au facut sa ingenunchez. M-am reintors la credinta si sunt cu mult mai fericit deoarece de data asta nu parintii au ales credinta mea ci eu am facut-o constient-e mai autentica. D-zeu permite uneori omului sa guste cum arata existenta fara El. Uneori lasa lucrul acesta in viata copiilor-Cioran spunea odata „ce este tacut in tata, v-at striga in fiu”..Continua sa te rogi, dar nu dispera; gaseste pace in faptul ca D-zeu la momentul potrivit, creeaza situatii la care tu nici nu te-ai gandit. Cunoaste personalitatea fiecarui individ, si stie exact cum va reactiona. Un filosof spunea odata „exista mai multa neliniste in necredinta decat in credinta”-eventual logica/ratiunea care ne ingamfa, este coplesita nu neaparat de argumente logice, ci de viata-situatiile pe care le-a pregatit D-zeu cred ca sunt cele care deschid pe urma si ochii ratiunii-dar inainte ca acestia sa fie deschisi, suspect ca D-zeu inmoaie partea emotive. Fii pe pace si nu te tulbura.
draga Marius,
multumesc pentru marturia ta si pentru cuvintele de incurajare.
Sint tot felul de lucruri care ne dau speranta, semne din partea lui Dumnezeu, marturii, versete din Scripturi.
Voi incerca sa stau in har si pace.
apropo „1.5 ani de necredinta”..
Cugetul luminat de Duhul Sfant este mai puternic decat intreaga opinie publica, fie ea si cea crestina.
Inteleg si mai bine; slujba de pastor, invatator, este mult mai inalta decat ne imaginam cei mai multi dintre noi, si asta cred ca ar trebui sa ne fie descoperita mai clar, noua celor care nu suntem, dar si celor care sant pastori.
Nu ar trebui sa fie diferenta sa de mare intre calauzirea data de Duhul sfant si parerile noastre,chiar si biblice.
Aceleasi argumente au traversat 33 de ani de la cazul fr. Chiu Pavel, pastorul meu pentru o vreme.
frate Marius; aceasta este o problema intre dumneavoastra si Marele nostru Dumnezeu.
El sa aiba mila de noi toti; Sfinteasca-se Numele Lui in veci!
Frate Marius,
Este dureros de admirabil decizia dumneavoavoastra. Admir lipsa curbei din coloana dumneavoastra vertebrala.
Insa sa stiti ca Dumnezeu va aduce izbanda. Izbanda va aduce bucurie, bucuria va aduce pasiune iar pasiunea va obliga la hotarari noi.
Ma alatur lantului de de rugaciune format in jurul dumneavoastra si al familiei dumneavoastra.
Sa nu va dati batut niciodata.
frate Costica,
n-am incercat sa imit pe nimeni, nu stiu toate detaliile in cazul fratelui Chiu Pavel.
Am auzit istoria chiar din gura fiului dinsului.
Nu cred ca toata lumea trebuie sa faca precum dinsul sau precum am facut eu, fiecare insa vom da socoteala de felul in care am ales sa slujim.
Domnnul sa ne lumineze.
Draga Marius,
Ne gindim la voi si ne rugam pentru voi. Cu drag familia Morar.
cu multumiri,
apreciem mult faptul ca va luati timp pentru noi
Frate Marius,
despre astfel de decizii și astfel de păstori am citit în cărți și am auzit vorbindu-se la conferințe. Nu scriu ca să vă laud, ci ca să vă încurajez spunându-vă că noi, păstorii tineri, ne uităm după modele. Dumnezeul cel Atotputernic să vină în ajutorul dumneavoastră.
Frate Marius,
Nu va cunosc personal. Nu va stiu familia, problemele, bucuriile si framantarile decat ceva franturi din ce mai apuc sa citesc pe blogul dvs. Ma aflu in celalalt capat al tarii, insa am avut privilegiul sa gasesc pe internet inregistrari ale mesajelor dvs. Va marturisesc sincer ca ele au marcat viata si capacitatea mea de a intelege unele lucruri. Nu ascund faptul ca simt acelasi deget al lui Dumnezeu indreptat si spre mine si copiii mei. Sunt tanar. Uneori sunt atat de constient ca Dumnezeu ma asteapta si pe mine pe masa de operatie pentru ca imi doreste binele, ca nu stiu ce sa fac mai intai, sa ma bucur sau sa ma tem. In putinii ani traiti in viata aceasta am vazut totusi ceva: una e sa te ridice oamenii, cu totul altceva sa te ridice mana Domnului. Cand simti mana Lui pe umarul tau parca nu-ti mai pasa cat de jos esti…
Sunt convins ca Dumnezeu Isi tine promisiunea si da har celor smeriti. El sa va dea binecuvantarea Sa si sa va aduca din nou bucuria si in familie si in lucrare!
Domnul sa te binecuvinteze, draga Ciprian,
El sa iti dea har si binecuvintarea in familie.
Frate Marius, acum ca acest capitol s-a incheiat, va doresc sa adaugati si alte sensuri cuvintelor „liniste”, „pace”, „odihna”, „slujire”, pentru a va imbogati in aceeasi umblare in care ati staruit de la inceput. Cu toata prietenia, Ciprian
Mulțumesc, Ciprian,
Voi incerca, deși nu este ușor.
Nu stiu ce simtit cu adevarat, dar sunt alaturi de dvs si familia dvs. Sinceritatea dvs intotdeauna m-a uimit si mi-a starnit gelozia straduindu-ma sa va intrec in acest aspect. N-am reusit si nu cred ca voi reusi vreo data. Va multumesc pentru dragostea ce ati sadit-o in inima mea pentru muzica clasica si pentru multele altele pe care le-a invatat de aici de pe blogul dvs. Pentru mine sunteti un om bun, un crestin devotat care merita tot respectul. Eu stiu ca in lucrarea Domnului nu este regres ci doar inaintare, asa ca eu cred ca Dumnezeu a pregatit ceva pentru dvs mult mai bun si la un rang mai inalt. Repet, admir sinceritaea si smerenia de care dati dovada.
Dumnezeu sa va intareasca.
Cu respect si dargoste in Isus
Naomi.
draga Naomi, cred ca tu reprezinti una dintre cele mai de succes istorii in ce priveste convertirile la muzica clasica.
Si macar pentru atit daca va fi fost prezent acest blog in blogosfera, si tot se merita.
Putem renunta oricand la functiile noastre, dar niciodata la chemarea de a fi soti si tati.
Cu ochii scaldati in lacrimi,
Alexandru, un ucenic al dvs. in predicarea Cuvantului,
sotul Adrianei, tatal lui Elisei-Alexandru si al Esterei-Petra.
Alex Radu,
da, nu mi-am dat demisia nici dintr-o parte nici din alta.
Autosuspendare este altceva.
Dar din rolurile de tati si soti chiar nu putem iesi precum spui.
Frate Marius,
Triste si durere este in sufletul meu, dar stiu ca Domnul ca va raspunde robului Sau.
Si ne va aduce din nou bucurie, ca unul din colegii nostrii predica Cuvantul.
Apreciez curajul acestei decizii.
Nu ne cunoastem personal, domnule Cruceru…Am avut o mica disputa cu dvs. anul trecut privindu-l pe actualul premier. Dar am fost impresionat ca la un moment dat am vazut ca mi-ati urmarit un blog al meu…L-am sters la scurt timp pentru ca era citit de foarte putini si aveam un altul…In fine inca ma simt onorat de prezenta dvs. acolo…
V-as putea scrie multe despre ce cred eu ca ati patimit…Dar in loc sa fac asta va scriu despre altceva: nu despre ceva despre care pot doar specula, ci despre un lucru minunat! Exista ceva superb in tot necazul dvs.: nu sunteti singur in lupta dumneavoastra! Nu sunteti uitat chiar in acele momente in care suferinta va determina sa optati pentru o pauza in anumite lucrari spirituale…UItati-va la oamenii minunati care v-au scris si va vor scrie! Uitati-va la iubirea lor! Si apoi inmultiti aceasta iubire cu INFINITUL si poate cumva veti intelege un licar din iubirea lui Christos care cred eu va este alaturi!
…Am fost si eu infrant de un om ce se pretindea a fi a lui Dumnezeu, acum mai multi ani! M-am intunecat la minte si la suflet…Credeti ca cineva mi-a batut la usa sa imi spuna ca se roaga pentru mine, ca-i pasa? Credeti ca am primit vreun telefon in acei ani in care cineva sa planga cu mine, sa ma mustre, sa ma certe, dar sa ma iubeasca?…Ani de zile nimeni nu mi-a trecut pragul…Nu! Nimeni! Am auzit insa atat de clar vocea Diavolului ucigand in fiecare zi cate un pic din mine, dar nu am auzit vocea nici unui crestin…Si culmea! predicasem in biserica penticostala unde ma nascusem din nou! Eram un tanar care promitea, pana cand promisiunea s-a facut cenusa!…Dat afara pentru ca nu am platit o cotizatie timp de trei luni, neavand banii si ajungand greu la biserica din cauza serviciului…Asta mi-a fost pacatul atat de grav in ochii unui pastor ce mi-a confirmat ca e interesat de bani mei! Iar eu m-am suparat ca un prost pe Dumnezeu, caci cum de El isi pusese un om acolo in varful bisericii, care zdrobea cu atat usurinta suflete? De ce El parea sa fie de partea acelui om si nu a mea?…
Nu stiu ce durere aveti! Dar fiti fericit ca sunteti iubit, ca dincolo de norul suferintei, arde Soarele iubirii lui Dumnezeu! Si a acelor crestini care lacrimeaza pentru dumneavoastra…Crede-ti-ma ca inima dvs. poate fi macar un pic mangaiata de acesti oameni care nu subt indiferenti la suferinta pe care o traiti. Habar nu aveti cum arata o suferinta in care nimanui sa nu-i pese!… Nimeni sa nu se roage cand suferiti amarnic! Nimeni sa nu va spuna o vorba buna sau poate o dojana…„Bucurati-va totdeauna în Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!” Filipeni 4:4. Cat de absurda poate fi Sfanta Scriptura pentru aceasta carne, pentru aceasta lume…Bucurati-va intotdeauna? Macar nu avem dreptul la cate-o pauza?…Si totusi cred ca bucuria e a sperantei, si speranta e a bucuriei. Ce va framanta stie Christos! E in mainile cele mai bune! Bucurati-va!
Vedeti cat de multi va iubesc? Eu imi permit un indemn; Ridicati-va, recunoasteti ca sunteti robul credinciosilor pentru Hristos si intariti fratii prin lucrarea pastorala. Bine ar fi, astazi! Raportat la aceasta situatie, spuneti ca Pavel „pot totul in Hristos care ma intareste”
Reblogged this on and commented:
Un om care merita apreciat pentru curajul de a face ceea ce a predicat altora! Tot respectul meu!
Frate Marius,
Este dureros de admirabil decizia dumneavoavoastra. Admir lipsa curbei din coloana dumneavoastra vertebrala.
Insa sa stiti ca Dumnezeu va aduce izbanda. Izbanda va aduce bucurie, bucuria va aduce pasiune iar pasiunea va obliga la hotarari noi.
Ma alatur lantului de de rugaciune format in jurul dumneavoastra si al familiei dumneavoastra.
Sa nu va dati batut niciodata.
draga Florin N.
Nu mă dau bătut, dar sînt bătut, zîmbesc numai dintr-o parte.
Multumesc pentru gindul bun.
Frate Marius ,
Nu scriu ca nu ati postat ceea ce am scris. Mie teama ca nu m-ati inteles. Postul meu era de o foarte mare apreciere. Va apreciez foarte mult frate Marius.
Florin Naidin
Am postat, frate Florin, trebuie sa fie o greseala, ori s-a pierdut pe undeva comentariul.
Stiu care va sint simtamintele si am inteles perfect.
Multumesc de incurajare.
chiar sint curios ce s-o fi intimplat cu mesajul.
Suntem cu gandul si inima la voi. Ne vom ruga pentru voi.
“Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da…”
Dragă Pety, îţi dai seama/ne dăm noi seama cît de năucitor este acel „ORICE” pe care, parcă, Dumnezeul Întrupat l-a dat „sub cuvînt de onoare” tocmai pentru a ne dezarma de orice filozofie teologică ce urma să apară peste veacuri în legătură cu cererile noastre ?! Sună atît de simplu şi „atît de adevărat” de parcă înaintea sau după această afirmaţie Mîntuitorul ar fi rostit şi cuvintele: „pe cuvîntul Meu de onoare că aşa este”!
Este de-a dreptul nă-u-ci-tor !
acel „orice” a fost abuzat de cand a fost rostit.
Da, însă alţii „mai antici şi mai laici decît noi” au descoperit că „Abusus non tollit usum”, adică abuzul nu înlătură uzul. Uzanţa pură rămîne.
Cu cat evoluam in cunoasterea lui Hristos (nu in cea pur teoretica), intelegem tot mai bine ce vroia Isus sa zica. La nivel de om firesc acel „orice” inseamna materie, proprietati, la nivel de om duhovnicesc acel „orice” isi schimba semantica. A primi „orice” inseamna responsabilitate foarte mare, cu cat omul launtric se maturizeaza(nu discut despre evolutie pur teoretica), cu atat acel „orice” isi largeste sensul si primeste credit. Maturitatea spirituala conteaza in ecuatia acelui „orice”, dar nu este proportionala cu volumul de cunostiinte teoretice.
Dragă Romulus, nu prea are nimic de a face „orice-ul” la care făceam eu referire cu „volumul de cunoştinţe teoretice” la care făceai tu referire.
Stiu ceea ce spui si sunt de acord. Exista un context larg care devine din ce in ce mai popular in lume, care incearca sa puna un semn de egalitate intre maturitate si volumul de cunostiinte teoretice. La acesta ma refeream.
Eu cred din toata inima, ca un copilas naiv si prostut. E in joc onoarea Sa, ca doar nu noi am facut aceasta promisiune : “Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da…”
Frate este extreme de adevarat. Dar conditia este aceasta. Daca ramanem in El si daca avem cuvintele Lui in noi.E o diferenta, nu? Toti vrem sa fim ascultati in toate rugaciunile noastre.Dar nu toti vor sa plateasca pretul cerut pentru a fi ascultat. Cuvintele Domnului Isus au fost perfect adevarate. Si ca o interpretare a lor, as adauga aceasta. Cel ce ramane in Mine (Hristos), si are cuvintele Mele(Hristos) nu cere decat ceea ce este dupa voia Mea(Hristos). De cere lucruri de „doi bani”, asta e dovada ca inca nu este intr-u totul in El cu adevarat. Stiu ca pare putin cam aspru ceea ce spun, dar numai asa se va putea implinii versetul acela.
Probabil ca la aceasta a facut referire Ciprian.
CIne a spus sa scoatem conditia? Ati presupus cumva ca sugeram sa scoatem conditia?
Cuvintele Domnului era pentru Marius Cruceru, in mod special pentru imbarbatare, incurajare. Sunt convins ca el respecta conditia, motiv pentru care s-a si autosuspendat. In suveranitatea Sa, Dumnezeu „va da” la timpul cuvenit.
Marius David sotul Nataliei,tatal lui Neriah,Tatal lui Naum-Lucas si al………….,de ce aceste puncte?Se poate ca aici sa fie durerea?Nu fiti trist.Viata inseamna bucurie.Cind va citi Lucas ,tot ce ginditi despre el,cu siguranta o sa se topeasca.O sa recunoasca si dragostea tatalui sau ,dar si dragostea neconditionata a lui Dumnezeu.Poate trebuie sa aratati mai multa acceptanta,bineinteles fara compromis.Dumnezeu nu intirzie in implinirea promisiunilor Lui,cum cred unii,ci are o indelunga rabdare …….El,este la lucru.Slava Lui!
draga Becky,
Nu sint trist. Cu Tristetea la fel precum cu Smerenia nu ne tutuim, sintem la „dumneavoastra”. Adica nu ne cunoastem foarte bine.
Nu sint trist.
Bucurati-va intotdeauna, așa spune Cuvîntul, deși acum am primit din nou lovituri noi din partea celuillalt.
Inca un gind .Daca eu am inteles bine motivul pentru care v-ati suspendat,as dori sa va spun ca e o mare greseala.Ar fi trebuit sa mai asteptati vreo 2 ani.Daca insa aveti alte motive ascunse noua publicului,atunci numai dv.si Domnul puteti rezolva.Oricum,la un introvertit,e mai greu sa-i patrunzi pina-n maduva osului.Daca tot a-ti facut-o,poate va fi o bataie de cap si pentru altii,care de mult ar fi trebuit s-o faca.
Se poate, toți facem greșeli. Uneori sîntem siguri că este foarte corect și principial chiar cînd facem greșeli. Timpul va dovedi pînă la urmă.Cert este că nu ne-am grăbit deloc și n-am făcut-o de capu nostru. Aceasta îmi dă un pic mai multă liniște.
eu nu sînt un introvertit. Chiar deloc.
Frate Marius Cruceru, sunteți in rugăciunile mele si a întregului grup de misiune din Maluku Indonezia!
Sunt un om care cred in puterea rugăciunii pentru ca datorita unor părinți care au strigat către Domnul sunt din nou pe calea Domnului. Isus a spus: daca doi se vor uni sa ceara un lucru le va fi dat” .. sunt mai mulți care se roagă si eu cred ca Dumnezeu va lucra la vremea hotărâtă de El. La mine au fost 8 ani si jumătate, la alții mai mulți sau mai puțin , dar va veni o zi cand bucuria va inunda din nou familia dumneavoastră! sunteți un om pare care am tot respectul! Multă binecuvântare va doresc si Dumnezeu sa va mângâie inima si sa va întărească in acesta perioada de încercare! Iov 33: 24 !
Frate Titel,
multumesc pentru gindul bun de la alt colt al lumii.
Mare lucru!
Să credem! Da, acesta este gîndul care ne rămîne în minte acum.
Trebuie sa credem, si eu cred din toată inima ca Dumnezeu răspunde rugăciunilor! si eu am fost crescut in Familie foarte buna si cu niște părinți model dar la 25 de ani am părăsit familia si am ales sa trăiesc fără Dumnezeu, mai mult ca atât i-am negat si existenta si am călcat in picioare toată educația care am primit-o pentru ca sa pot sa îmi împlinesc un vis: sa ajung filozof! Dar Dumnezeu mi-a ieșit înainte dupa 8 ani si jumătate si atunci am înțeles ca exista cu adevărat! Chiar dacă familia nu mai credea in întoarcerea mea la Domnul , Dumnezeu a ascultat rugăciunile care au fost înălțate ! am scris aceste scurte rânduri ca sa va încurajez sa credeți ! Nu pot scrie aici prea multe dar dacă vreți putem vorbi oricand pe privat: titelmaghiar@gmail.com si acolo va pot explica mai multe chiar de situația de aici din Indonezia si cum Dumnezeu răspunde rugăciunilor copiilor Lui ! Mult har, pace si Dumnezeu sa va mângâie inima si sa va îmbărbăteze! Plângerile lui Ieremia 3: 22, 23 , 26, 31 si 32!
Slava Domnului pentru asemenea minuni. Mă bucur să văd că puterea Lui este mare.
Frate Marius, as vrea sa stam putin de vorba, eu sint in Florida si vreau eu sa va sun.Da-ti-mi va rog un telefon la care va pot gasi si intre ce ore. Va multumesc .GOD BLESS YOU AND YOUR FAMILY.
nu vă cheltuiți banii pe telefon,
scriți-mi pe privat marius punct cruceru arond gmail punct com
si va dau atunci si telefonul.
Frate Marius,
Numai ce am citit.
Regret enorm că ați ajuns la această decizie.
Nu pentru că nu vă înțeleg. Nu oricine poate să rupă slujirea de experiența personală de familie. Dumneavoastră le-ați vrut în armonie pe cele două și pentru că nu s-a putut ați ales sfâșierea inimii (a dumneavoastră și a bisericii). Îmi cunoașteți adevăratele simțăminte… ce să spun, vă admir! Ați fost mai exigent cu dumneavoastră decât ar fi fost, poate, cei din jur. Nădăjduiesc și continuăm să ne rugăm pentru ca harul Domnului să fie revărsat peste întreaga familie și o grabnică revenire în slujire!
Cu drag,
Cristian Ionescu
frate Cristian Ionescu,
și eu regret, doar știți lupta lăuntrică legată de aceste lucruri.
Cred că și biserica noastră este la fel de exigentă sau ar fi fost la fel de exigentă ca și mine acum, dacă nu aș fi făcut acest pas, pentru că asta am învățat timp de 18 ani.
Mulțumim pentru rugăciune.
Apreciem fapta.
Sunt trist de mesajul din post. Ma rog ca Dumnezeu sa va foloseasca la rezolvarea situatiei spre un bine perfect.
Totusi eu cred ca este biblic sa credem in ‘generational blessing.’ Eu cred ca Dumnezeu binecuvanteaza copii, nepoti si stranepoti din cauza parintilor si bunicilor care sunt sfinti, si aceste binecuvantari se manifesta in viata vesnica de multe ori. Timotei cred este un exemplu. Sunt si altele.
Sper ca va incurajeaza acest gand. God bless you.
da, se poate să existe o astfel de binecuvîntare metagenerațională… dar nu este vorba de mîntuire.
Mîntuirea este chiar personală.
Frate Marius,
Ne rugam ca Psalmul 126 sa se implineasca pentru dumneavoastra si familia dumneavoastra cat mai repede. Dumnezeu sa va schimbe intristarea de acum intr-o mare bucurie la fel ca tatalui din Luca 15 cu fiul cel mic. Domnul sa va binecuvinteze cu multa putere si harul Sau sa va insoteasca zilnic.
Am citit toată această avalanşă de mesaje frumoase. Superbe, minunate, impecabile. Desăvârşite. Din inimă toate. Şi precis cu îngăduinţa zâmbitoare a „comitetelor şi comiţiilor”, bucuroase, de fapt, că au mai scăpat de unul. Şi încă de unul bun.
Marius Cruceru, revino-ţi! Şi fă-ţi treaba până la capăt (dacă va fi existând vreunul). Tu ai o menire, un rost. L-ai uitat? Vrei să ţi-l aduc eu aminte? Eu, cel mai păcătos dintre păcătoşi?
Exerciţiul tăcerii e bun, dar cu limite. Hai, la treabă! Nu e timp de pierdut. Nu mai e.
Oana, mulțumesc pentru cuvintele îm-bărbătoase. Seamănă a comandă militară! 🙂
mi-aș fi dorit să fie atît de simplu.
As fii dorit sa trec cu vederea acesta postare…..insa am simtit din inima sa va las incurajarea care am primit-o din partea Domnului pentru anul 2013 pentru familia noastra care asa a ingaduit bunul Dumnezeu sa avem si noi parte de dat unele teste…. ! prin care suntem legati mai mult de cer ! de atotputernicului nostru Tata Dumnezeu ! Binecuvantat si Inaltat sa-I fie Numele ! Ieremia 29:11. Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.
12. Voi Ma veti chema si veti pleca; Ma veti ruga, si va voi asculta.
13. Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.
14. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul, si voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi; va voi strange din toate neamurile si din toate locurile in care v-am izgonit, zice Domnul, si va voi aduce inapoi in locul de unde v-am dus in robie. Amin !
Ma alatur cu voi in rugaciune! Fiti Binecuvantati ! Doina VV
Mulțumim că nu ați trecut cu vederea.
Oana nu vreau sa jignesc, dar imi dau seama ca tu nu prea ai inteles prea multe, daca citeai la inceput pasajele din scriptura care le-a dat fratele Marius poate cat de cat ai fi inteles ceva.
Frate Marius,
Daca lucrurile sunt asa dupa cum se citeste printre randuri, atunci autosuspendarea e cea mai buna decizie.. iar tintele principale ale rugaciunilor nu trebuie sa fie Marius si Natalia, ci Neriah si Naum..
Cand se va indura Domnul in acest sens ..atunci va reveni in slujire ordinata si pastorul Marius Cruceru. Asa -i?
E o perioada grea pentru ca are in sine incertitudinea duratei…
In acesta situatie.. tot ce pot face cei ce va iubesc este sa se roage astfel incat Domnul sa va puna sub puterea Cuvantului
” Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor.” Isaia 60:22
E nevoie de o vreme a mantuirii casei … si de o grabire a acestei vremi..nu e usor deloc sa astepti fara sa stii cat mai ai de asteptat..
Ceea ce cred ,este ca ceea ce se intampla, poate fi inceputul unei treziri..daca toti pastorii in situatia respectiva ar incepe sa faca la fel..tara asta ar zambi de binecuvantarea pe care ar da-o Domnul ..oare nu scrie Cuvantul ca judecata incepe de la Casa Domnului .oare nu este asta o aplicare a Cuvantului „daca ne-am judeca singuri n-am fi judecati.”.?
Ca atare, decizia luata aduce mare bucurie cerului..
de fapt poate face omul ceva mai maret decat sa-l faca pe Dumnezeu sa zambeasca de bucurie..? e vreun lucru mai mare care poate fi facut de om decat acesta in univers..?
Evident nu..
deci evident da, Dumnezeu se bucura de acesta decizie..este acolo in familie in necaz si va fi si in bucuria intoarcerii fiilor „…..”
Rugaciunea mea, in acest moment este ca Domnul sa inmulteasca peste masura de mult (peste masura suferintei) pe cei ce se roaga pentru casa dvs.
Cu consideratie si iubire,
Mihai Sorin..
Decizia dumneavoastra m-a dus la constientizarea responsabilitaii imense de tata ce imi revine! Ma tot gandesc daca nu ar trebui sa imi tin fetita acasa si sa ma sacrific pe mine si timpul meu pentru ea. Si totusi…. facand de aici inainte asa, ma vad atat de neputincios in a intrezari rezultate pozitive! Ma arunc insa in suveranitatea divina! Pot doar sa ma rog pentru dumneavoastra spunand: „Doamne, nu uita de ai nostri cand ii slujim pe altii”! Ne rugam cu intreaga biserica pentru familia dumneavoastra. Cu sincera recunostinta si nadejde, David & Roxana.
salutări bisericii din Scînteia, unde mi-am început predicarea. Slujește-i cu frică și bucurie în același timp.
Frică de noi, bucurie, în Domnul.
Draga Marius
Cred ca ai fost prea aspru cu tine in raport cu altii. In raport cu cerintele Scripturii pentru „oficiul pastoral” doar tu si Dumnezeu stiti daca trebuia sa faci pasul asta. Cred ca e mare pacat ca multi alti pastori mult mai „apti” si „recomandabili” pentru auto-suspendare raman, iar tu pleci de bunavoie si nesilit decat de propria-ti constiinta. Te admir pentru tarie desi imi pare rau pentru fostii tai enoriasi.
Sper sa te readaptezi cat mai usor noului statul auto-asumat de laic (pastor auto-suspendat). Stiu (din proprie experienta) ca nu e usor, dar „din afara” pastoratiei vei vedea ce nu poti vedea „din interior”. Sunt sigur ca teologia ramane „hobby” si ca o ai prea mult in „sange” pentru a te „lepada” de ea 🙂
Trag nadejde ca vei ramane profesor si astfel iti vei putea continua vocatia teologica desi in afara exercitiului pastoral(„pastor in rezerva”). Ar fi o pierderea mult prea mare sa nu-ti fie valorificate cunostintele si experienta.
Sper ca Naum sa realizeze ca are un tata „vertical” care plateste orice pret (chiar daca nemeritat).
Draga Liviu,
nu cred că ste prea multă asprime față de mine, nu prea obișnuiesc.
Foștii mei enoriași sînt în mîna Domnului, la fel și Biserica. Este a Lui!
Da, este o experiență nouă și deja este interesant cum se întîmplă să găsesc alte unghiuri de vedere din acest loc.
Se pare că de profesorat deocamdată nu scap.
Dacă voi renunța și la asta, sigur la ucenicie nu renunț cît mai am rațiune, viață cu Domnul și credinț dreapta.
Dragă Profesore,
Nu sunt sigur că este nimerit din partea mea, ca străin, să vă adresez cuvinte. Dar nu mă pot abţine să vă scriu câteva cuvinte.
Sunt câteva minute de când cineva m-a trimis la această adresă, ca să citesc. Am rămas perplex în faţa gestului Dvs şi nu îmi permit să-l critic, pentru că evident este o decizie responsabilă şi profundă. Înţeleg, deasemenea, durerea Dvs. Am 61 de ani şi am crescut patru copii (o fată şi trei băieţi). Prin harul Domnului sunt toţi creşini, membri ai Bisericii. Desigur, au nevoie încă de creştere şi de adâncire a pocăinţei, împreună cu mine (noi), dar nu vă spun acestea ca să mă laud cu ceva, ci ca să vă încurajez.
Observaţia mea este că băieţii sunt în mod natural mai dificil de educat, atât din cauza şcolii publice, care nu este făcută pentru ei (nu explic aici de ce!), cât şi din cauză că noi, ca părinţi, nu avem altă şcoală de educatori, decât ce am apucat din mers. Uneori contează dacă ambii părinţi au acelaşi sistem pedagogic. Eu nu încerc nici să aflu detaliile în cazul Dvs., nici să vă expun detaliile cazului meu. Am avut şi eu (noi) dezamăgiri şi amărăciuni profunde în această privinţă, şi nu am avut decât pe Dumnezeu ca ajutor, chiar dacă pentru un timp nu mai puteam vedea nici o speranţă. Sunt convins că am făcut şi eu greşeli în aceste relaţii părinteşti sensibile. Dar adesea un tânăr poate prefera calea lumii, în ciuda unei educaţii perfecte. Dacă Lucifer, Adam, Eva şi mulţi îngeri au preferat calea greşită, în ciuda Celui mai bun Tată şi educator; dacă fiii lui Samuel nu au urmat exemplul şi învăţătura tatălui lor; dacă fiul risipitor şi-a luat lumea în cap, deşi nu putea reproşa nimic tatălui său; dacă însăşi familia în care a crescut Iisus a fost atât de zăbavnică în a accepta Evanghelia (şi exemplele se pot înmulţi), înseamnă că într-o lume ca a noastră este motiv de sărbătoare când un tânăr alege calea părinţilor lui.
Ştiu că am făcut greşeli, nu sunt în situaţia tatălui perfect din pildă, dar Dumnezeu s-a îndurat de noi şi ne-a adus bucurie în cele din urmă. Ştiu sigur că lui Dumnezeu Îi pasă de copiii noştri, şi îi pasă şi de amărăciunea noastră. El ne poate înţelege cel mai bine. Nu am ajuns la capătul fericit al drumului, ca să pot spune că nu mai am nici o grijă, dar până aici Dumnezeu ne-a ajutat. Copiii au crescut în experienţă şi credinţă, acum au ei înşişi copii şi chiar dacă locuiesc la mii de kilometri, ne bucurăm de o relaţie frumoasă cu ei.
Vă doresc din toată inima pacea lui Dumnezeu, încrederea în harul lui şi o cât mai grabnică bucurie din partea juniorului. Dumnezeu poate interveni chiar şi în cele mai disperate cazuri. Mă rog pentru familia Dvs şi vă doresc o reablitare pe măsură.
draga frate Florin Lăiu,
vă mulțumesc pentru cuvintele de încurajare,
da, sîntem conștienți de harul Domnului,
noi am încercat să facem totul „corect”, atît cît și cum am știut,
dar sîntem conștienți mai mult decît oricînd că nu este meritul nostru dacă ne urmează copiii, cum uneori nu este vina noastră cînd nu ne urmează.
Înețelegem aceste lucruri și ne bucurăm cu cei ce se bucură de copiii lor, plîngem acum cu cei ce se roagă cu lacrimi pentru ai lor.
Reblogged this on La Razvi' – Razvan Mihalcea.
Dumnezeu sa va binecuvanteze in starea in care va aflati. El sa repare cea ce noi nu putem si aduca El viata acolo unde noi avem doar moarte.
Marius draga, cred ca DUMNEZEU va „drege” aceasta situatie! ma rog insa ca perioada de pana atunci sa ti se para cat o clipita si sa revii plin de Prezenta Lui binecuvantata! A Lui sa fie slava-n veci!
da, El are scopuri, planuri si modalitati de a indrepta viata noastră și lucrurile strîmbe acolo unde nu este speranță.
multumesc pentru gîndul tău bun.
Frate Marius, Domnul sa va dea multa pace acum cand asteptati binecuvantarea Sa.
Nu va cunosc foarte bine. Cate ceva am mai citit pe internet.
Ma alatur si eu celor ce va ajuta cu rugaciune.
Sunt si eu slujitor hirotonit in biserica. Am o intrebare, nu in ce va priveste, ci, daca mai aveti resurse, in ce ne priveste pe noi, ceilalti parinti. Ce ar trebui sa nu uitam in ce-i priveste pe copiii nostri? (Am un baiat de aproape 16 ani, merge cu noi la biserica, a inceput sa cante in fanfara bisericii, si da semne ca se indreapta spre acceptarea Domnului ca Mantuitorul lui personal.)
Care credeti ca e lucrul care ne scapa din vedere?
Mereu cand aflu astfel de cazuri ma trec fiori si intru intr-o stare de alerta, pentru ca zic eu, mandatul de parinte nu este incheiat.
nu sînt eu acum în stare să vă dau sfaturi, dar, dacă citiți în articol este un link către un alt articol: sfaturile unui tată nereușit.
cred că acolo vedeți răspunsurile.
Am o intrebare: daca erati doar pastor fara a fi profesor univerisitar alte functii, din traiati acum? si a doua: ati fi luat aceeasi decizie daca erati doar pastor?
Din ce traiati acum?
Un alt verset „controversat” în mintea unora: Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.
să nu vă îngrijoraţi zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»,
32 căci toate aceste lucruri neamurile le caută! Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea.
33 Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
draga Silviu,
iti voi raspunde intr-o postare separata, probabil chiar azi,
intrebarea ta este foarte importanta si m-am gindit mult la ea.
În vremurile din urmă în care fărădelegea crește, deciziile corecte, biblice sunt tot mai puține.
Dăm slavă Domnului că încă mai avem exemple de oameni vii care trăiesc Scriptura și care văd realitatea (au ochi și văd, urechi și aud). Decizia pe care ați luat-o acum face mai mult decât toate predicile la un loc pentru că înainte de a învăța pe alții trebuie să împlinim noi în viața noastră principiile respective. Face bine și bisericii chiar dacă momentan e cum e. Să nu uităm că noi suntem mireasma lui Hristos în orice loc și răspândim cu viața noastră/purtarea noastră evanghelia iar ascultarea face mai mult decât jertfele noastre. Oameni cu coloană vertebrală vrem în societate ăștia fac mai mult decât fariseii și cărturarii sau marii preoți, oameni care citesc Scriptura și o aplică indiferent de greutăți. Cunosc cum e să se aplice 2 legi, una pentru cei privilegiați și alta pentru restul dar cu ce măsură măsori cu aceea ți se va măsura. Cred că 10% din păstori, 90% din preoți v-ar urma dacă ar fi la fel de corecți ca dvs dar cine suntem noi să le amintim dacă Duhul Sfânt nu o poate face. Mulți se roagă pentru dvs, din Africa până-n America sau Europa, cred că toți avem nevoie de rugăciuni dar să nu uităm să ne rugăm pentru cei care nu văd ce vedeți dvs și sar peste versete din Biblie și le consideră controversate. Sunteți un exemplu pt ei și eu aș fi făcut la fel dacă eram în locul dvs. Sunteți un om privilegiat, aveți Lumina, vedeți și acționați ca Domnul Isus care era cu versetele pe buze la asaltul dușmanului, cum ar putea EL să le evite. Slavă Domnului, așa exemple mai rar astăzi.
Fr Marius, apreciez demnitatea si umilinta de care a-ti dat dovada. Daca toti pastorii servili din „vechiul regim” ar fi facut asa , Bisericile de astazi erau la un alt nivel. Datorita crizei de modele biblice , Biserica se „zbarceste”. Doamne ridica o generatie de slujitori adevarati!
Biserica nu pățește nimic, este a Domnului, chiar dacă unii pastori sînt corupți.
Dumnezeu sa scoata lucrători la secerișul Său, căci mare este acesta.
Este adevarat ca „Biserica nu pateste nimic”pentru ca El, adica Isus, o pregateste si o curateste. Numai ca marturia noastra in lume are de suferit pentru ca nu mai suntem „sarea” care sa dea gust societatii si „lumina” care sa lumineze calea oamenilor. Exemplul tau este binevenit pentru ca vine intr-o vreme de o acuta criza de modele. Domnul sa te binecuvanteze! El te va ridica din nou si te va folosi din nou cu o si mai mare putere!
Ma gindesc la Tatal fiului risipitor…care…a facut totul pentru fiul lui…Ma gindesc ca pina si asteptarea reintoarcerii fiului a fost parte din ceea ce „a facut” Tata pentru el. Asteptarea nu e usoara…poate cea mai grea …actiune.
Sa va fie incoronata insa asteptarea cu bucurii sfinte si vesnice!
draga Rodica Botan,
Fiul risipitor s-a întors acasă pentru tatăl nu i-a trimis nici pacheste, nici bani pe card să mai supraviețuiască.
Unii copii au nevoie de o dragoste în așteptare, inactivă în acest sens, în care părinții nu trebuie să devină sponsori ai roșcovelor.
In termenii astia m-am gindit si eu. Bineinteles dupa ce am avut experienta pachetelor si a sponsorarilor. Ca nu invat nici eu altfel …Nu numai copiii sint repetenti ci si parintii pot fi …
Este cu mult…cu infinit mai greu sa astepti si sa nu faci nimic decit sa stai cu miinile impreunate si sa te rogi ca Dumnezeu sa faca ce trebuie facut. Cind facem noi cite ceva…este…lucru manual, si rezultatul este unul pentru ochii lumii si cosmetice si aparente si politeturi.
Nu va explic eu dumneavoastra toate astea ca stiu ca le stiti; ci imi repet in minte ca sa nu uit. Asta este pentru parinti una dintre cele mai grele lectii de invatat. Si este o lectie dubla…ca la lectia evidenta de aici se adauga o lectie de credinta, ca asteptarea asta nu poate exista fara credinta. Daca as putea picta parabola fiului risipitor – mi-ar place sa pictez doar pe tata impietrit in lunga lui asteptare…cu ochii pironiti in departari si cu dirzenia credintei in priviri. Mi-ar place ca tabloul sa nu il exprime pe „daca” ci pe „cind”!!!
SCOPUL FINAL ESTE SA AVEM TOATA ARMATURA ; COIFUL ,SABIA , SCUTUL SI RAVNA EVANGFHELIEI .SI NUMAI ASA SA PORNIM LA LUPTA IMPOTRIVA CELUI RAU .UNEORI MULTI NU SE MAI INTORC DAR CEL CARE SE INTOARCE ESTE BIRUITOR . HAR SI PACE LA INTREGA FAMILIE .
marius, ai scris ca:
„Doresc să îmi cer iertare pentru toate greșelile de început, de mijloc și de final. Dacă voi fi rănit pe cineva în timpul activității mele pastorale, dacă voi fi jignit prin sfaturi sau îndemnuri, dacă voi fi dat soluții greșite, vă rog să mă iertați. Dumnezeu poate repara ceea ce noi nu mai putem.”
oare nu ai facut pana acum suficient de mult rau constient si programat ca sa nu scrii „daca”? iar barbatia presupune sa repari ce se mai poate repara cu smerenie si respect. si sunt multe pe care trebuie sa le repari! ai ranit pe multi nevinovati, ai dat cu bata din greu atunci cand poate numai o nuia cu dragoste era suficienta, de dragul preamaririi sociale/politice/eclesiale ai calcat pe multi in picioare. afirmatia ta cu „daca” suna a fuga de responsabilitate. domnul sa aiba mila de tine!
mie personal mi-ai facut mult rau. si nu in putine ocazii. ai gasit placere in a-l face. nu am nici o povara pe suflet acum. insa te consider un om malefic si e bine sa nu mai am a face cu tine. doar pentru protectie. nici eu, nici familia mea. daca te vei pocai cu adevarat si vei indrepta tot ce trebuie indreptat, atunci exista iertare acordata.
daca vei face public acest post, din comentariile care vor fi postate iti vei da seama cine sunt. pana atunci, protectie maxima…
Draga Anonim,
Nu stiu cine ești, nici nu vreau sa te iscodesc. Aș fi apreciat o discuție directă, frontală la vremea greșelilor pe care le-ai invocat. De la primele răni pe care ți le voi fi produs ție sau-și familiei tale.
Se poate să fie așa cum spui tu.
Am rănit pe multă lume, în multe feluri. Poate că ai dreptate. DACĂ nu trebuie să ia locul lui SIGUR.
S-ar putea să fii unul dintre aceia.
Aș fi preferat să mă uit în ochii tăi și să îți spun pe nume ca să îmi cer iertare. Cînd am avut ocazia și am considerat de cuviință, nu mi-a fost nici rușine, nici greu să o fac.
Este foarte greu să vorbești cu o umbră.
Musulmanii au un obicei ciudat la lapidare.
Lapidarea orientală era în alte vremuri cavalerești frontală. Aruncătorul și lapidatul își puteau întîlni privirile.
Acum, cînd ne este teamă unii de alții, lapidatul este înfășurat în cearceaf și lapidatorii aruncă cu pietre fără a fi nevoiți să înfrunte privirea condamnatului. Nu pot vedea nici lacrimile, nici rănile. Pot să vadă doar cîteva pete de sînge și ultimele mișcări ale victimei în sac.
Dacă te mulțumesc petele și dacă ești astăzi mai fericit și mai senin că te-ai descărcat în felul acesta, eu sînt satisfăcut.
Iertare în general și la grămadă nu mi-am cerut nicidoată. Pentru lucruri concrete și la obiect, da. Pentru acelea pentru care am putut face și reparații, fie acestea financiare sau de altă natură, sînt gata să merg și pînă acolo.
Oricum, se pare că avem înțelegeri diferite asupra a ceea ce înseamnă curaj, bărbăție, transparență, vulnerabilitate. Dacă în atîtea locuri avem dicționarul diferit, bănuiesc că avem înțelegeri diferite și asupra cuvintelor: mult rău, plăcere, malefic, protecție, pocăință, nuia, bîtă, disciplină, preamăriri.
Sînt în fiecare zi de găsit la birou. Dacă mă cunoști, știi cum să mă găsești. Îți stau la dispoziție.
mc
marius,
mai e loc de multa pocainta in viata ta. acesta este si motivul pentru care prefer distanta. raspunsul tau imi certifica inca o data ca e mai bine asa. domnul sa aiba mila de tine. am crezut ca momentele prin care treci te vor face mai uman, mai sensibil si dornic sa repari si sa indrepti acolo unde ai gresit cu buna stiinta. acesta a fost si motivul postarii. momentul confruntarii va avea loc atunci cand vei fi un pocait adevarat. in rest, poti arunca cu gunoi cum ai facut si pana acum de multe ori. iti respect decizia. toate cele bune!
draga Anonimule, și cum vei măsura tu gradul meu de pocăința sau pe al altora?
De multe ori mi-aș fi dorit să existe un pocăințometru, ca un fel de termometru (sigur s-ar pune sub limbă), ca să ne măsoare tuturor pocăința.
Din păcate nu există.
Nici eu nu îl am, dar nici tu, așa că singura șansă este să urmezi, dacă vei dori vreodată, calea Scripturilor sau măcar pe cea a cavalerismului.
Eu îți stau la dispoziție, precum spusei, oricînd.
Am văzut în viața mea și lași care au prins curaj.
În rest… în viața fiecăruia mai este loc mult de pocăință.
Distanța la care te referi ai anulat-o într-un fel singur. Nu asta ai dorit, nu distanță ai dorit, ai dorit doar să te furișezi pe la spate, să te apropii și să înfingi un pumnal în spate. De aproape. Ca apoi să fugi.
Ai dorit apropierea unui fals dialog numai pentru a întoarce apoi cuțitul.
Ți-am oferit inclusiv această satisfacție.
Domnule …
O astfel de atitudine nu este umana, asa cum pretinzi de la domnul Cruceru, ci mai degraba diabolica. Sa mai implanti odata cutitul in ranit nu este omenie ci act distructiv.
Momentul confruntarii cu cartile pe masa nu este dupa ce se pocaieste ci pocainta trebuie sa vina in urma confruntarii biblice: „Daca fratele tau pacatuieste impotriva ta…”. Altfel, o pocainta asa la general nu ajuta.
Domnul sa va lumineze.
Îi rog pe toți ceilalți comentatori să nu îți răspundă vitriolant, pe măsura modului în care tu ai ales să arunci cuvintele.
marius,
din partea mea poti sa stergi postarea. chiar te rog. din pacate nu si-a atins scopul. eu inca totusi mai cred in pocainta reala a omului si in transformarea pastorilor in asemanarea Marelui Pastor. iti doresc succes!
Nu, nu o voi șterge, va sta în inventarul tristelor portrete, mii deja, pe care le-am adunat aici. O voi șterge doar în momentul în care vei avea curajul să îți înfrîngi lașitatea.
Draga Marius, marți am avut ședința Comunității de Cluj. In cadrul comitetului am discutat puțin si despre decizia ta. Am început ședința rugandu-ne pentru tine. Împreuna cu frații mei am plâns mocnit, suspinand din compasiune si dragoste, dar si plini de cutremur si grija cu gândul la propriile familii. Continuam sa mijlocim la tronul harului pentru familia ta si in același timp te asiguram de prețuirea noastră. Citind postarile, ma bucur nespus sa vad atâtia oameni pe care i-ai slujit sau nu, ca se grăbesc sa te incurajeze. Aceasta imagine este sublima si arată adevarata fata a bisericii lui Cristos. Sa nu uiti ca pe copiii Domnului, astfel de încercări, deși lasa urme, uneori mult prea adânci, in cele din urma ii fac mai puternici, mai increzatori, desavarsiti. Cu aceeași dragoste in Cristos, Daniel Chereji, Baia Mare
draga Daniel,
mulțumesc pentru susținerea în rugăciune.
asta face mai mult decît orice.
Apreciez faptul că frații sînt lîngă noi.
Draga Anonim, imi pare rău ca ai ales acest moment atât de nepotrivit sa te lupti cu un om căzut. Ai vrut sa fie un moment public, probabil ca sa ne dovedești cine este Marius. Noi știm cine este Marius, dar prin postarea ta ne-ai arătat si cine ești tu. Tu cum ai numi pe cineva care loveste un om căzut la pământ? Doar din acest motiv am decis sa intervin. Daca iti face plăcere sa simți gustul razbunarii, te rog sa-l lași in pace pe Marius, cel puțin pentru o vreme. Ma ofer eu la schimb. Poți sa spui orice despre mine, dar lasa-l pe Marius in pace. Daca ne cunoaștem, precis inima ta este altfel decât se vede din comentariul tau. Daca nu ne cunoaștem…inima ta este probabil….la fel de buna. Domnul sa te binecuvanteze. Daniel Chereji
Eu nu cred ca Marius Cruceru este la pamant! Predica la fel de bine ca inainte (si tot fara scalambaturi, fara urlaturi si tavaleli pe scena, fara pocirea limbii romane, fara sa-si epateze cunostintele de limbi clasice – in timp ce semianalfabeti vorbitori de pasareasca o fac). Scrie la fel de bine ca inainte. Are aceeasi familie minunata – o sotie „made in Heaven” si doi copii foarte bine educati si foarte inteligenti. Marius Cruceru nu a furat bani, nu a vanat sinecure bisericesti ca altii si nici nu a fost vazut prin cazinouri jucand poker si la ruleta.
Marius Cruceru a ales sa actioneze astfel incat sa ramana coerent cu propriile sale convingeri si cu ceea ce a predicat, nu cu agenda impusa de un sponsor.
Exact! Fratele Marius Cruceru nu este la pământ, ci poate doar doborât de prea multe incercări. Cât despre pocăinţa dânsului, aceasta s-a dovedit în multe rânduri, însă despre a celui ce-l loveşte, …lipseşte. Iar fiul dânsului nu este necredincios, este un fiu al lui Dumnezeu care trece, temporar, printr-o criză adolescentină. Mult respect pentru curajul de a nu fi prefăcut!
Domnul să fie lăudat şi pentru această încercare, pentru că roadele ei vor întări pe mulţi!
Pingback: “Și dacă nu ați fi avut alt loc de muncă, ați fi luat aceeași decizie?” | Marius Cruceru
Draga Anonim,cata dovada de pocainta!!Ma uimesti!!Sincer.Spui.Tu cum te rogi??Tatal nostru iti este cunoscut?? >Si ne iarta noua greselile noastre PRECUM si noi iertam..>Ca sa nu mai spun ,sau Apoi anonimatul..Spuneai ceva de barbatie,de caracter,de principii??Ma faci sa rad si sa ma minunez..In sens negativ clar,in cazul in care ai fi inteles altceva. Postarea ta denota foarte multa rautate si ipocrizie.Joci murdar,josnic.
Ce ai vrut de fapt, sa ne arati sfintenia ta si super principiile tale crestine??Cred ca ar trebui sa mai citesti pasajul referitor la roadele Duhului Sfant..Si eu trebuie sa o mai fac ca tocmai mi ai incercat rabdarea.Nu_mi cer iertare ptr ce am scris,consider ca am fost prea blanda in comentariu din respect.Dar nu te bucura,nu din respect fata de tine.Oricum nu ma ridic la standardele tale ca sa merit sa mi faci favoarea de a ma ierta.Upss,am fost cumva ironica?Merg duminica la marturisire.
Draga Anonim,cata dovada de pocainta!!Ma uimesti!!Tu cum te rogi??Tatal nostru iti este cunoscut?? >Si ne iarta noua greselile noastre PRECUM si noi iertam..>Apoi anonimatul..Spuneai ceva de barbatie,de caracter,de principii??Ma faci sa rad si sa ma minunez..In sens negativ clar,in cazul in care ai fi inteles altceva. Postarea ta denota foarte multa rautate si ipocrizie.Joci murdar,josnic.
Ce ai vrut de fapt, sa ne arati sfintenia ta si super principiile tale crestine??Cred ca ar trebui sa mai citesti pasajul referitor la roadele Duhului Sfant..Si eu trebuie sa o mai fac ca tocmai mi ai incercat rabdarea.Nu_mi cer iertare ptr ce am scris,consider ca am fost prea blanda chiar, din respect.Dar nu te bucura,nu din respect fata de tine.Oricum nu ma ridic la standardele tale ca sa merit sa mi faci favoarea de a ma ierta.Upss,am fost cumva ironica?Merg duminica la marturisire..
Marius ,Domnul sa te sprijineasca pe tine si pe Natalia, Gindesc ca mare e apasarea pentru
Naum ,de aici inainte .In acelas timp stiu ca Dumnezeu e maare expert in probleme de acest fel.
Am toata consideratia siaprecierea pentru decizia ta.
Domnul să se îndure de noi toți, dragă Mihai,
apreciez sprjinul vostru.
Este un act de mare curaj si responsabilitate, lucru pe care Dumnzeu il va folosi spre slava Lui. Sper din tot sufletul ca intr-un timp cat mai scurt sa se rezolve toate problemele intr-un mod pozitiv si sa va vedem din nou la locul pe care l-ati parasit. Apreciez foarte mult forta deciziei, dar imi pare totodata nespus de rau de evenimentele care au condus la luarea deciziei.
Nu, nu mai spuneți atît de mult de curaj, responsabilitate și alte alea alea… Părerea mea este că totul se încadrează în NORMAL.
așa ar trebui să fie.
Anormalul este alternativa.
Frate Marius,
Putem sa zicem ca-i normala starea asta doar pentru ca stim unde ne aflam. Diavolul loveste in cei ce nu au adormit pe baricade, iar daca lupta darz ii loveste in ceea ce le e mai drag.
Va consider intre cei ce nu au adormit la datorie, dar va asigur ca nici Dumnezeu nu doarme si ma rog ca acest calvar sa se transforme cat mai curand in biruinta vietii celei noi.
Greu intelegem dragostea lui Dumnezeu !
Cred ca biruinta va veni la timpul ei;
ma rog si cred asta!
“Dintre toate atributele lui Dumnezeu ,cel mai greu este sa vorbesti despre dragostea LUI.
S-ar putea sa nu intelegi dragostea lui Dumnezeu pentru noi, nu stiu daca eu insumi o inteleg..Incercam sa cuprindem ceea ce e de necuprins.
Este ca si cum ai incerca sa iei oceanul cu miinile tale, sau sa imbratisezi atmosfera, sau sa te ridici la stele
Biblia nu ne spune niciodata cum este Dumnezeu in esenta LUI in fiinta LUI adinca.
Nimeni nu si poate imagina ce este Dumnezeu, caci EL este de neconceput……..
Dragostea lui Dumnezeu conditioneaza toate celelalte atribute, astfel incit Dumnezeu nu poate face nimic, daca nu face acest lucru din dragoste, care este atributul esential”
,
Stimate domnule profesor,
O parte din ceea ce sunt acum ca si om, este si rezultatul intalnirii pe care am avut-o in urma cu ani, in calitate de student al dumneavoastra si ii sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru toti profesorii mei, care au lasat urme puternice in formarea mea! In momentele dificile imi place sa citesc capitolul 14 din Evanghelia dupa Ioan, Fie sa nu vi se tulbure inima si sa va pastrati vie credinta in Isus si in Dumnezeu, si aceasta credinta sa renasca si in inima fiului dumneavoastra!
Dacă ne dai,
de Valentin Popovici
Dacă ne dai din bogăția lumii
Ne-o dă, Părinte, doar să ne-amintim
Că mult mai scump şi mai bogat e cerul
Spre care zi de zi noi să tânjim.
Dacă ne porţi spre culmi tot mai înalte
Şi ne ridici pe drumul luminat,
Să nu uităm din ce adânc de chinuri
Şi din ce groază Tu ne-ai ridicat.
Dacă la vorba noastră, prin credinţă,
Se-nfricoşează demonii-n abis,
Tu fă-ne mult mai mare bucuria
Că-n Cartea Vieţii numele ne-ai scris.
Ne dai, Stăpânitorule Părinte,
Atât de mult, cât mult putem avea;
Din avuţia noastră Tu ne-ajută
Să-ţi dăm cu bucurie partea Ta.
Şi nu lăsa ca-n clipe de ispită
Să ne oprim argintul sclipitor,
Când Tu ne ceri să Ţi-l aducem jertfă
Să-mpodobeşti o „Sfânta Sfintelor”.
Dacă-n căldura blândă din căminuri,
În bogăţii, credinţa s-a uscat,
Mai cheamă-ne, trezeşte-ne la viaţă,
Şi-arată-ne pământul nelucrat.
În urma Ta pe calea umilinţei,
Şi fermecaţi de-al cerului belşug,
Să părăsim şi mreje şi corăbii,
Şi aurul, şi boii de la plug.
Iar dacă faci ca întristări amare
Cu picături de jale să gustăm,
Să fie doar ca niciodată-n viaţă
Calvarul ce-ai urcat să nu-l uităm.
Dacă ne laşi să aşteptăm răspunsul
Când implorăm puternicul Tău braţ,
Fă aşteptarea noastră mai uşoară,
Duşmanul rău să nu ne prindă-n laţ.
Dacă ne faci spectacol pentru alţii
Şi când ne laşi de râsul tuturor,
Dacă rămâne jalea, partea noastră,
Noi s-aşteptăm răspunsul Tău cu dor.
Dacă ne laşi pribegi din poartă-n poartă
Şi ploile dispreţului ne bat,
Fă să-nţelegem dragostea-Ţi de Tată
Ce nici o vrabie flămândă n-a lăsat.
Dacă ne arzi ca auru-n cuptoare,
Sau ne sfărâmi pe nicovala Ta,
Fă-ne să ştim că ne iubeşti, Părinte,
Şi valul rău atunci să nu ne ia.
Căci ne-ai chemat la lupta cea mai mare,
La cel mai aprig şi-ncleştat asalt,
Şi ne-ai ales să-ţi răspândim Cuvântul
Pe drumul cel mai greu şi mai înalt.
Şi-n clipa grea şi lungă de pe urmă,
Suflarea când abia o mai simţim,
Dacă cel rău ar vrea cu vreo ispită
În pragul noii vieţi să şovăim,
Tu întăreşte-ne atunci credinţa,
Putere toarnă Tu în noi din plin,
Ca să ne contopim pe veci fiinţa
Cu nesfârşitul cerului sublim,
Şi lasă ochii liniştiţi să-nchidă
Obloanele pe geamul tulburat,
Ca-n glorie o poartă să-şi deschidă
Palatele ce-aici doar le-am visat !
Domnul sa va binecuvinteze sabatul ! ..inima de Tata a Domnului intelege alegerea..! avem cel mai bun cardiolog din univers !
V-am ascultat cu mare atentie un mesaj al dumneavoastra intr-o biserica din Timisoara. V-am urmarit si alte mesaje, si imi pare rau ca trebuie sa lasati o perioada slujirea care v-a fost incredintata. Spun o perioada, pentru ca am convingerea si credinta ca veti reveni in curand.
Tot ceea ce ati investit in familia d-voastra, in special in copiii d-voastra, nu va ramane fara rod.Desi nu cunosc motivul, dar din ceea ce am inteles, stiu ca este doar o incercare prin care Dumnezeu a ingaduit sa treceti in acest moment. Rugaciunile facute dintr-o inima sincera Dumnezeu le va asculta cu certitudine.
Va spun din propria experienta…
Sunt una din prinsii de razboi pentru care a fost nevoie de 24 de ani de rugaciune si post….dar DUMNEZEU A RASPUNS!
Ce a sadit candva parintii mei in inima….nu a ramas fara rod.
Multumiti-i lui Dumnezeu pentru toate, rugati-va in continuare, nu deznadajduiti…..am credinta ca nu va fi nevoie de atatia ani….ptr. ca vremea este pe sfarsite si masura timpului lui Dumnezeu, nu este masura timpul nostru.
De ce asa….? O stie EL !
Multa pace si ma voi ruga pentru familia d-voastra!
mulțumim pentru cuvintele de încurajare.
aceste cuvinte ne fac să alergăm mai departe acum. Și pentru acest lucru, văzînd că slujirea noastră a contat cîndva pentru cineva, tot merita să scuturăm pomul acum.
Nu stiu daca numarul perilor albi ai capului sunt direct proportionali cu intelepciunea , dar stiu ca nici macar unul din cei i-am pierdut inainte sa se albeasca , nu s-a infaptuit fara stirea Bunului Meu Tata !.Azi m-am plimbat indelung pe cararile padrii ,marginite cu ferigi inalte si m-am gandit profund la decizia ce-ati luat-o !. Din experienta vietii mele,cu multa dragoste frateasca ,va dau un indemn sincer :petreceti macar o zi pe luna ,de la rasaritul soarelui pana-n asfintit ,in totala solitudine ,in sanul naturii !. Departe de vartejurile acestei lumi dezlantuite , veti primi in dar de la Marele Nostru Doctor, o buna parte din alfia ce unge si vindeca tamaduitor ranile sufletului !.
Cu mult respect , Mos Ion Roata ( Noua Ordine Crestina )
da, Moș Ion Roată, fac asta din cînd în cînd. Mă izolez și disciplina înstrăinării, despre care am mai scris altă dată nu-mi este străină.
Un gând bun şi o rugăciune, pentru tine şi familia ta, dragă Marius, din partea mea şi a familiei mele. Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă ocrotească! 🙂
mulțumim, Alex.
Draga Frate Marius,sant tibi camaradul tau de la topraisar, si voi ramane camaradul tau mereu in oastea lui CRISTOS.Mereu te-ai grabit.Mi-ai luat-o inainte cu mult cand te-ai intors la DOMNUL(vro 20si ceva de ani),mi-ai luat-o inaintesi cu armata (Topraisar u.m.1239)chiar daca amandoi suntem din 1971,mi-ai luat-o inainte cu casatoria (voi in 91,noi in 92),cu dedicarea si slujirea,mai mereu mi-ai luat-o inainte.Naum al tau(iti vorbesc la pers.1-a ca te iubesc)si Alex al meu (cred ca sant aceeasi varsta si ei)au ales deodata sa fie rebeli.Alex a trecut si printr-un transplant de maduva,dar acum ei au nevoie de un transplant de inima.Cine poate vindeca cancerul poate tamadui si sufletul(EL face lucruri mari si nepatrunse,minuni fara numar).De data asta nu mai vreau sa te las inainte singur,vom merge impreuna ;pe genunchi, in post ,in plans si scrasnet ,in batalie(ca doi camarazi adevarati in CRISTOS ISUS).DOMNUL ISUS sa-i faca pe baieti „robi” si” servi” ai LUI mai buni decat tatii lor.Amin.(ma poti gasi la Emanuel,doar ai facut armata)
Pingback: Cu dedicare, cu dedicaţie… | cetatea de piatră
Cineva te poate condamna frate Marius Cruceru….Cuvantul lui Dumnezeu,dar noi oamenii te putem doar…judeca!Asa ca va doresc dv-stra si Nataliei,sa nu distrugeti copii si fratii care mai cred in voi doi,mai cu seama in tine frate scump Marius!Un bun ascultator al cuvintelor rostite
de catre tine,fratele pastor Pintilie Clement,din Campia Turzii,bis.pent.n.1958
Te imbrtisez si-mi este fff greu pentru scumpa Natalia si copii vostrii!Oare pe noi ce ne asteapta?
Mulțumim
prin Valea Umbrei Mortii, agatat de o Mana imensa constat ca sunt si alte manute acolo…
frumoasă imagine
Stimate frate Marius,
Am citit cu sufletul la gura cele scrise si am facut-o pt ca ma regasesc in aceasta situatie (la un nivel mai redus ca slujire -mult, mult mai redus) dar la aceeasi intensitate a durerii pt ca, desi nu cunosc detalii, am reusit sa citesc printre randuri si am o vie dorinta sa pot vorbi cu dvs. in privat. Chiar am o mare nevoie pt aceasta si de aceea va implor sa dati curs acestei solicitari. Cu deosebita consideratie.
Pingback: 4 – cașcaval pane, cartofi prăjiți, magiun, miere și plăcintele lui Adi Hădean | Marius Cruceru
Pingback: Ce NU trebuie sa devină Biserica lui Christos!(1) | Londra Evanghelica
Pingback: Astăzi Dumnezeu m-a lăsat și mai sărac (nenea Florea) | Marius Cruceru
Pingback: Anul fără Pastorală de Paște | Marius Cruceru
Frate Marius,
Nu va cunosc, v-am ascultat/vazut pe internet doar predicand. Va inteleg durerea din inima, caci am si eu un „prins de razboi” pe care l-as putea imbaia cu lacrimile varsate pt el. Nu mi-am pierdut nadejdea , caci ma incurajeaza cuvantul din Isaia 54:13, care spune: ” TOTI fii tai vor fi ucenicii Domnului, si mare va fi propasirea fiilor tai!” Va dedic acest verset cu toata dragostea.
…Si da, aveti dreptate: „El poate intoarce inapoi pe prinsii de razboi!” Amin!
Dumnezeu să vă răspundă rugăciunilor!
Amin, va multumesc, va doresc la fel!
sint membru ,in biserica baptista de 20 de ani,am 2copii si in ultimi6,7ani am facut facultatea cu domnu .vara aceasta am terminat un curs universitar de arte y grafica comica.am desenat printre altele si pe domnu cu versete din biblie
cint,dansez,teatru daca doriti putem sa facem ceva pentru domnu, expozitie.am citit un pic sus ca ati renuntat la functia de pastor,pe mine domnu a ingaduit niste lucruri foarte dure,nu vreau acuma sa intru indetaliu,este vorba de omul care trebuia sa fie alceva si in funcrie mara pe juder pe baza vorbelor mele.vreau sa zic ca atunci domnul ca si alta data ne intreaba daca vrem sa lucram pentru el?de fiecare data ca si copii am raspuns da.de data asta a foat as putea spune ca a fost si este ceva deosebit.nu stiu de ce ati ales sa renuntati la functia de pastor,domnu are nevoe de no toti,fiecare in functia lui,ai putea zice ca poti sa slujesti pe domnul si altfe.cred ca ai o pregetire necesare,mie imi place sa spun ca domnu vrea sa- l slujesti ca pastor,,si fii un pic mai vese
Pingback: Am facut un post de blog și … a fost bine! Evaluare la un an: scrisul este altfel, oamenii sînt altfel, probabil eu sînt altfel! | Marius Cruceru
You might want to read „Prodigals and those Who Love Them”, book by Ruth Bell Graham.
Mulțumim, chiar voi căuta cartea!
„… autosuspendarea mea din slujirea pastorală…” !!!
se poate intelege cà Dv v-ati autoproclamat in slujirea pastoralà ?
Nu, Stefan Traian, nu se poate înțelege asta. Cineva își poate luxa sau tăia din greșeală un picior, asta nu înseamnă că el și-a cauzat creșterea piciorului. Cauza nu este echivalentă finalului. Este o chestiune de logică elementară și de simplu bun simț.
Pingback: 30 iunie 2013 – 30 iunie 2015 | Marius Cruceru
Pingback: Misionarul care nu există (16) O tentativă eșuată | Vindecătoru
Câtă mândrie! Păcat!
Draga Bob Sebastian Marius, îmi pare rău că ai interpretat astfel durerea mea.
Sper să nu ai niciodată parte de așa ceva!
Cu respect!
D-le Cruceru!
Am raspuns postării dvs doarece un prieten comun, un prieten drag pe care eu îl admir şi-a exprimat admiraţia pentru dvs!
Răspunsul meu nu şi-a propus să vă judece sau să vă rănească. Îmi cer iertare dacă s-a întâmplat asta! A fost concluzia mea citind postarea. Am citit postările de răspuns şi răspunsurile dvs şi am înţeles că ceva grav s-a petrecut în familia dvs, probabil cu unul din copiii dvs, ceea ce v-a determinat să luaţi aceste decizii categorice. Desigur, asta pune lucrurile într-o cu totul altă lumină. Îmi pare rău pentru drama pe care o trăiţi! Totuşi, până în acest moment în care cunosc situaţia doar sub forma unei idei vagi, cred că nu trebuia să vă retrageţi! Poate situaţia e mult mai rea decât pot eu să-mi dau seama, dar nu trebuia să vă retrageţi! Desigur, e părerea mea! Vedeţi, aici este locul şi nevoia unui duhovnic, aşa cum este în confesiunea mea! Dar desigur, la pregătirea dvs ştiţi deja asta!
Aţi spus cuiva: „Ma tem ca rezultatele slujirii mele sint prea timide si la dreapta judecata imi va fi frica sa dau ochii cu Dreptul Judecator, dar ma bazez pe Harul lui, nu pe meritele noastre.” Sunt de acord cu afirmaţia, în parte. În sensul în care mă străduiesc să fac fapte cât mai multe şi cât mai bune iar harul pe care îl voi primi de la Dreptul Judecător va fi cireaşa de pe tort! Dacă mă bazez doar pe Harul Divin, mă tem că mă lenevesc şi ajung la vorbele Sf. Ap. Pavel: „Credinţa fără fapte este moartă” Ştiţi, Mântuitorul ne-a spus încă de la început:”Mergînd în lume, necazuri veţi avea dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” Nu-i aşa?
Într-un alt răspuns de prin 2013 aţi spus: „Dumnezeu este un tata imperfect, daca ne uitam la citi copii a pierdut… si totusi.” şi tot acolo aţi spus „Daca ma vrea inapoi in slujirea Sa, stie bine ce are de facut.
Dar daca nu ma vrea…”. Întâi de toate cred că în Dumnezeu nu există imperfecţiune! Scriptura ne spune că după ce s-au încheiat zilele Creaţiei, Dumnezeu, ca un adevărat „profesionist” s-a uitat la tot ce a creat: „Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea”
Mai cred ceva: există o chemare a Lui la slujirea Sa! Dar Dumnezeu este un Dumnezeu serios, dacă pot spune aşa, adică îşi respectă Cuvântul! Ne respectă libertatea! Iar dvs, în virtutea acestei libertăţi garantate de Dumnezeu, aţi decis să renunţaţi la slujirea Lui! Faptul că Pavel trasează câteza criterii de conduită către Timotei şi Tit, în alegerea slujitorilor nu justifică renunţarea la slujire! Iertaţi-mi comparaţia forţată, este ca şi cum aţi renunţa la a-L sluji pe Dumnezeu pentru că aşa a zis Pavel! Mai întrebaţi-l pe Dumnezeu, poate El are o altă părere!
Încă odată: iertaţi-mă dacă v-am supărat cu ceva!
Nu este nicio supărare. Fiind înainte de o conferință grea, nu pot răspunde detaliat, dar doresc să nu aveți nicio problemă de conștiință în acestă duminică. Nu m-ați supărat cu nimic.
Pingback: Ce NU trebuie sa devină Biserica lui Christos!(1) | Depozitarul lui Dumnezeu
Pingback: Cum vă spuneam? Oare eu cît mai #REZIST? Aleșd – Șimleu – Aleșd (100 de km) | Marius Cruceru
Pingback: Biserica Creștină Baptistă ”Sfînta Treime” din Aleșd are un nou pastor. Slujba de instalare se va desfășura Duminică, 25 August, 2019 | Marius Cruceru
Pingback: Comunicat cu privire la statutul meu pastoral | Marius Cruceru