Disciplina înstrăinării

În lista disciplinelor spirituale a fost trecută şi o practică puţin populară între evanghelici: disciplina secluziunii sau însingurării.

Este necesară o asemenea practică, este biblică? Da, sigur! Moise s-a separat de popor, urcînd pe munte pentru a primi revelaţia, Ilie s-a refugiat în deşert, a făcut o călătorie la capătul căreia s-a întîlnit cu Dumnezeu în susur blînd, Isus Cristos la începutul lucrării s-a dus în pustie pentru ca apoi să se izoleze de ucenici în vederea meditaţiei şi rugăciunii…

Dar noi, noi oare trebuie să practicăm aşa ceva?

Eu cred că în special bărbaţii chemaţi la lucrarea lui Dumnezeu în slujiri speciale, capii de familie care se pregătesc să devină patriarhi, bărbaţi aflaţi în momente cruciale ale dezvoltării lor spirituale sau profesionale …. ar trebui să se decupeze din lume pentru cîteva zile în vederea limpezirilor atît de necesare în lipsa vocilor, muzicii, zgomotului.

Cîteva zile pe an, de obicei două, mă urc în maşină şi conduc spre locuri în care nu există semnal de telefon mobil, hrana este greu de găsit, şi, în acest fel, postul este un cîştig suplimentar, şi stau singur. Efectul este precum acela al unui pahar în care există nisip şi nămol agitat şi, la încetarea vîrtejului, totul începe să se lase spre baza paharului, apa limpezindu-se pentru o vreme.

De obicei mă retrag în natură, dar în locuri cunoscute, dragi, confortabile ochiului şi minţii. Este un altfel de „acasă”.

De cîţiva ani am descoperit o altă disciplină spirituală învecinată cu însingurarea, înstrăinarea.

Aceasta nu presupune neapărat izolarea de oameni, dar presupune retezarea de la orice este „acasă”, orice este confortabil prin cunoaştere şi re-cunoaştere.

Înstrăinarea presupune instalarea într-o situaţie cu totul incomodă, în care concentrarea spre găsirea şi re-găsirea lucrurilor pe care le accesăm din automatism într-o topică a celor la îndemînă devine tot mai dificilă.

Ne concentrăm să ne găsim instrumentele de bărbierit, locul de lectură, priza, maşina de spălat, şi în această concentrare atenţia se poate abate şi spre alte lucruri la care nu ne-am gîndit pînă atunci.

În timpul înstrăinărilor mele repetate vin gînduri noi, idei noi, creativitatea fiind stimulată tocmai de această încercare de a-mi găsi locul, de a face acasă locul care îmi este cu totul străin.

Cunoştinţele noi, dormitul în fiecare noapte în alt pat, în alte camere, reacomodarea cu duşul, cu baia, în genere ieşirea din orice fel de obişnuit, buna nelinişte a dis-locării, a distopiei, lucrează ceea ce ar trebui să gîndim măcar din cînd în cînd, străini şi călători fiind în această lume.

Sărbătoarea corturilor era obligatorie şi presupunea tocmai înstrăinarea, practicarea distopiei. Universul concentraţionar din România a presupus tocmai acest fel de reacomodări în situaţii imposibile şi a creat sau a arătat caractere bine cioplite de Dumnezeu tocmai în dislocare.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati, Gînduri, Meditaţii, Pt. studenţii mei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Disciplina înstrăinării

  1. Augustin zice:

    D-le Cruceru!
    Nu aveti cumva vreun studiu in care sa fi facut diferenta intre umilinta si smerenie? Sunt foarte curios a afla pana unde merge smerenia si de unde incepe umilinta. V-as fi recunoscator pt. acest lucru.
    Multumesc!

  2. Cristian zice:

    Frumos gandul Dumneavoastra de astazi!

    Sotia citeste zilele acestea comentariile lui Vasile cel Mare la Psalmi, si a fost surprinsa, daca nu intrigata, de ideea acestuia ca suntem trecatori prin lumea aceasta si ca trebuie sa ne raportam ca atare la ea, ca niste straini, sa nu avem nimic al nostru, sa nu posedam nimic.

    Imi vin doua exemple in minte, citindu-va postul: Maxim Arzatorul de Colibe, care in momentul in care devenea atasat de un loc, de o coliba, o ardea si se muta in alt loc.

    Apoi o apoftegma din patericul egiptean. Doi calugari intelegeau insingurarea in mod diferit. Unul primea la dansul bucuros pe oricine ii cerea sfat sau un cuvant de intarire. Un altul era aspru si se ferea de vazul si compania oamenilor. Un alt parinte, contrariat de aceasta diferenta, se roaga lui Dumnezeu sa ii arate cum este mai bine si care dintre cei doi face voia Lui. In vis are o vedenie in care ii vede pe cei doi parinti calatorind pe mare pe doua corabii. Primul era purtat de ingeri iar al doilea de Insusi Duhul Sfant.

    Banuiesc ca insingurarea are dimensiuni diferite in functie de fiecare persoana in parte. Imi amintesc iarasi de un alt exemplu in care unui parinte din pustie ii este aratat de Dumnezeu, ca exemplu de inaltime duhovniceasca, un cismar simplu, cu familie si copii, care in fiecare zi canta cu Heruvimii cantarea trisaghionului (‘Sfant, Sfant, Sfant…’).

  3. naomi zice:

    „Eu cred că în special bărbaţii….”
    Frate Marius eu cred ca si partea feminina are nevoie de un timp de repaus, mai ales mamele cu multi copii (si ele fac o slujba enorma inaintea Domnului), sotiile care au si serviciu si o casa de ingrijit si mai poarta si poverile sotului care curand va sa devena patriarh sau se afla în momente cruciale ale dezvoltării lor spirituale sau profesionale.
    Si noi avem nevoie, fratilor, sa nu uitati, chiar daca slujba dv pare grea, a noastra nu este usoara.

    • Marius David zice:

      da, Naomi, dar nu confunda această disciplină cu odhna, este foarte epuizanta.
      Bărbaţii au nevoie de însingurare mai mult decît femeile.
      voi incerca sa argumentez, daca este nevoie.

      • naomi zice:

        Va inteleg daca o spuneti din punctul dv de vedere si sunt constienta ca a lucra cu oamenii, este cea mai extenuanta munca. Inteleg ca este bine sa se faca o asemenea pauza inainte de a face un pas, inainte de a lua decizii importante, dar am vrut sa le ies inaite celor care vor lua aceasta insingurare ca drept unic, masculin.
        Am inteles ca un lucrator are nevoie de o intimitate totala cu Dumnezeu si cu atat mai bine daca aceasta intimitate se impleteste cu odihna mintii si a trupului, departandu-se de tot ce l-ar putea priva, insinguranduse

        • Cristina zice:

          „dar am vrut sa le ies inaite celor care vor lua aceasta insingurare ca drept unic, masculin”.

          In general, barbatii respecta dreptul asta al partenerelor lor, femeile mai greu … uite ca se si verifica, v-ati sesizat deja 🙂

          • Marius David zice:

            şi femeile au dreptul şi chiar este nevoie de un altfel de însingurare.
            Soţia mea rămîne singură acasă în linişte şi îşi face lecturile, îşi linişteşte sufletul….cît noi trei ne împrăştiem prin lume,
            apoi, cînd ne reîntîlnim, eu sînt cascadă, ea este un lac de munte adînc şi liniştit. eu ară mai bătrîn cu 10 ani, ea cu 10 ani mai tînără, probabil şi pentru că se însiungurează în fiecare zi şi îşi trăieşte liniştea.
            De cînd ne-am mutat la Oradea n-a mai lucrat, este casnică şi asta ne dă tuturor echilibru.

        • Marius David zice:

          Pauza a fost mai mult decît binevenită!
          Nu ştiu prea multe despre intimitatea cu Domnul despre care vorbesc unii, dar ştiu despre în-singurarea cu Domnul una alta.

    • ACIDUZZU zice:

      Este adevarat !
      Din pricina femeii (nevestei) harnice, „barbatul ei este bine vazut la porti , cand sade cu batranii tarii” (Proverbe 31: 23).
      Moise a stat pe munte 40 de zile, dar tot s-a intors la poporul din vale…si ei isi facusera vitel…
      Domnul Isus a petrecut multa vreme in singuratate, in rugaciune, dar de fiecare data s-a pogorat la nevoile poporului; Iacov, Petru si Ioan, in Matei 17 se simteau bine pe muntele schimbarii la fata, dar tot au trebuit sa se coboare in vale… In vale e lupta, pe munte e relaxarea…

      Un frate scump ma intreba deunazi:
      „Frate, ce sa fac ? Duminica dimineata, sotia mea intotdeauna intarzie si nu se incadreaza in timp ca sa vina cu mine la biserica ! De fiecare data isi mai gaseste cate ceva de lucru la ora plecarii la inchinare ! Stiti, eu trebuie sa tin ori ora de rugaciune, ori scoala duminicala si ma simt atat de stanjenit de taraganarea ei…”
      L-am intrebat:
      „Frate, cam cat timp „iti ia” pe saptamana pregatirea pentru ora de rugaciune sau pentru scoala duminicala ?”
      „Pai, cam vreo doua ore jumate…!”
      „Atunci, ai tot timpul s-o ajuti sa-si termine treburile la timp si sa mergeti impreuna la Casa Domnului, nu pe rand…”
      „Nu cred ca pot, pentruca eu sunt si in comitet…”
      „Nu te duci fara ea”, i-am replicat scurt. „Din pricina ei esti bine vazut in comitet !”

      • ACIDUZZU zice:

        Charles Haddon Spurgeon, in cartea sa „Eu cat si casa mea vom sluji Domnului” spunea:
        „Cine vorbeste prea multe rele despre femei, (nu, nu este un misogin) sa-si aduca aminte de mama lui, sa taca si… sa-i fie rusine !”

  4. Paul Pantea zice:

    Domnule Cruceru, in legatura cu instrainarea, as putea sa scriu cincizeci de pagini in care sa confirm si sa dezvolt cele scrise mai sus. Personal cred ca, pentru un crestin, e absolut necesar sa aiba un moment in care sa simta in modul cel mai acut ca este strain pe acest pamant, ca fiinta, nu doar ca persoana.

  5. Pingback: Postul si roada Duhului (9) « think’n talk

  6. Emi O zice:

    In lista patriarhilor cred ca se poate inscrie si Isaac:

    Geneza 24: 63 „Intr-o seara, cand Isaac iesise sa cugete in taina pe camp, a ridicat ochii si s-a uitat; si iata ca veneau niste camile”

    • ACIDUZZU zice:

      Alcineva i-a adus mireasa: el cugeta in taina ! Mai apoi rebeca a stiut cum sa-si instruiasca fiul favorit…Caci Isaac tot cugeta (in taina)…; dar la ce ?

      Tot Charles Haddon Spurgeon spunea:
      „Sunt unii care singuri fiind, se simt atat de nenorociti; dar dupa ce se casatoresc, nenorocesc si pe altii…”

    • Marius David zice:

      da, bună observaţie.. şi aşa s-a însurat.
      Vezi? Disciplina înstrăinării poate fi o cale spre comuniune.

  7. crestinul ieri, azi si miine zice:

    Ar fi cineva interesat sa urmareasca filmul lui Philip Groening, ‘Into great silence’? Sint foarte curios de reactii…

  8. Pingback: Bucovina, patria mea de “moldovean bătut în cap” | Marius Cruceru

  9. Pingback: Roţi pătrate, Disciplina înstrăinării, “Cela ce face păcatul de la dracul iaste”, Bachianine, Hautboy « La patratosu

  10. Pingback: ! | Deus Illuminatio Mea

  11. Pingback: De ce ne trebuie singurătate? | Marius Cruceru

  12. Pingback: În săptămîna rememorării Holocaustului – o tură de antrenament pentru Auschwitz (Oradea-Beiuș-Oradea cu Devronul) | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.