„Și dacă nu ați fi avut alt loc de muncă, ați fi luat aceeași decizie?”

S-ar putea ca această postare, răspuns la una dintre întrebările de aici, să fie supărătoare pentru unii (foști) colegi de slujire. Voi risca totuși, pentru că mi se pare extrem de importantă abordarea acestei delicate probleme. Cred că trebuie să coborîm puțin cu picioarele pe pămînt și să spunem niște adevăruri dureroase și în dreptul acestei chestiuni.

Întrebarea pusă de un pastor pe care îl cunosc și care o duce greu pe tărîmul Olteniei, întrebare pusă cu toată onestitatea, sună cam așa:

Am o intrebare: daca erati doar pastor fara a fi profesor univerisitar sau având alte functii, din traiati acum? si a doua: ati fi luat aceeasi decizie daca erati doar pastor?

Încep cu ultima parte a întrebării.

via Juan Carlos Soto Luthier

via Juan Carlos Soto Luthier

I. Răspunsul este Da. Aș fi luat aceeași decizie. Ascultarea noastră de Scripturi nu trebuie să fie determinată nici de situația economică, nici de presiunea pîinii celei de fiecare zi, nici de perspectiva de a deveni nu doar membru simplu sau chiar, de ce nu, simplu muncitor.

Trebuie să mai spun ceva. Decizia mea inițială era mult mai radicală, dar așa cum am precizat, m-am așezat sub autoritatea mai multor pastori și frați maturi în Domnul și ei nu m-au lăsat să iau decizii extreme. Am considerat o vreme că inclusiv slujba de formare de păstori trebuie să îmi fie înstrăinată. Am rămas în funcția de profesor și pe postul administrativ pe care îl ocup din motivele pe care le-am invocat deja: poate că experiența mea de 17 ani îi va ajuta cumva pe viitorii pastori și voi continua să predau obiecte strict tehnice. Funcția administrativă de Decan nu are legătură directă cu acel tip de cîrmuire în Biserica Domnului, despre care ne vorbește Pavel.

Voi sta în această poziție atît timp cît școala va dori. Deja m-am pus la dispoziția colegilor care conduc Universitatea Emanuel.

II. Presupunînd totuși că cei în autoritate vor hotărî că nu mai sînt vrednic nici pentru această slujbă:

1. Nu mi-a fost niciodată frică de muncă. Prima mea experiență de muncă a fost pe șantier. Sînt încă în stare fizic și gata psihic să fac orice este legal, decent, corect și care se numește muncă cinstită, fie aceasta și muncă fizică, necalificată. Îmi pare rău că sînt tineri în biserici care ne ironizează astfel: „unii oameni muncesc, iar alții sînt pastori”. Ideea potrivit căreia pastorul stă toată ziua și vegetează, face cîteva vizite, la care este eventualmente invitat la masă, apoi vorbește două ore Duminica, este falsă cu totul. Dar unii pastori au insistat prin stilul de viață și prin lenevire să o impună ca sîmbure de adevăr. Da, există cazuri, din păcate, de lucrători care nu se învrednicesc de chemarea lor și care sînt povară pe spinarea fraților, dar majoritatea o duce greu, luptîndu-se cu nevoi și spetindu-se în lucrarea mult prea grea din aceste vremuri.

2. Niciodată nu am ținut la cravată și costum, etichete și înălțimi, așa cum mă acuza dimineață cineva. Nu îmi este frică de pierderea titlurilor și funcțiilor, pentru că știu că acestea sînt oricum trecătoare, și Domnul își cheamă oile pe nume, nu pe funcție, cum spunea cineva. Sîntem ceea ce sîntem în relații, nu ceea ce profesăm pînă ieșim la pensie.

3. Am o meserie. Aici deplîng amarnic faptul că mulți pastori nu știu să facă și altceva în afară de păstorire. Sînt puține acele biserici (dincolo de 150 de membri) care să poată susține un lucrător în întregimea salariului, cu toate dările care trebuie date către stat. Ca urmare, dacă pornim ca plantatori de biserici sau pastori la biserici mici, neapărat trebuie să ne gîndim bivocațional. Apoi, eu nu mi-aș da sufletul pe mîna cuiva care nu știe să facă și altceva BINE și care nu se dovedește performant și în altă arie a vieții decît predicarea. Și Pavel știa să coasă corturi și sînt sigur că își cunoștea bine meseria. După cum știți, vin din familie de pastori. Unchiul meu a avut stupi, a lucrat pămîntul cu mîinile lui. Mi-a fost tot timpul un exemplu. Din fericire pentru mine, meseria pe care o am îmi deschide drum spre lucru în edituri, pot trăi din scris, mă pot duce fără probleme în învățămîntul gimnazial sau liceal de stat (deși nu cred în acestă formă de deformare a copiilor).

4. Pot învăța să fac lucruri noi. Așa mi s-a spus cum că aș fi un tip foarte creativ. Tind să cred acest lucru. Mă adaptez foarte ușor. Aș putea învăța oricînd să profesez și altceva. Am învățat în ultimii ani despre lutierie, despre biciclete, despre o grămadă de alte lucruri, deși munca de profesorat rămîne deschisă în diferite forme, inclusiv în sistemul meditațiilor prestate ca PFA. Visul meu a fost întotdeauna un mic atelier acasă. Nu m-aș teme chiar deloc de un astfel de nou început. Adesea glumeam cu Natalia:  hai să ne mutăm într-un sat la țară, tu vei avea grădină și eu un mic atelier. Vom trăi cu lapte de capre și cu cele ale pămîntului, iar din cînd în cînd eu voi îți voi scrie cîte o scrisoare. 

5. Nu mi-au mai rămas multe alte funcții și oricum nu trăiam din acele funcții. După cum am spus deja în postarea trecută, am coborît toate celelalte trepte ale slujirii eclesiale. Îmi cîștig pîinea în continuare din lucrul la Universitatea Emanuel din Oradea, dar sînt deschis și spre alte proiecte punctuale, transparente și care să fie compatibile cu mărturia pe care trebuie să o dăm față de lume.

6. Ce ne va oferi viitorul? Pentru orice eventualitate, și aici știu că ating un alt subiect delicat, mi-am făcut o asigurare ca al treilea pilon de pensie și o asigurare de viață. Urăsc lozincilea alea de tipul: asigurat de IsusRar văd prostie mai mare. Să îl văd eu pe acela care scoate cuvințelele astea la un accident în intersecție în fața polițistului. Domnul ne-a dat înțelepciune să ne gîndim la viitor și să ne luăm măsuri de prevedere. Cel înțelept știe să își pună la adăpost, în măsura în care Suveranitatea Sa permite acest lucru, casa și familia. Sînt conștient de faptul că Dumnezeu ne poate lua totul într-o zi. Ne-a demonstrat-o nu o singură dată.

7. Pe lîngă asta am făcut investiții minore în lucruri (și aici nu mă refer doar la obiecte) pe care vreau să le dăruiesc la vremea potrivită ca zestre copiilor. Nu detaliez deocamdată. Am creat, împreună cu unul dintre cei mai buni prieteni, două sau trei proiecte, pe care le pot dezvolta oricînd și care să nu mă ducă prea departe de ceea ce am dorit să urmăresc tot timpul în viață: să fac ce-mi place și să mai fiu și plătit pentru asta.

Sînt foarte conștient că sînt la Mîna Lui. Sănătatea ne este la Mîna Lui, banii, investițiile, locul de muncă, totul este în Mîna Lui. De aceea continuăm să ne încredem în El și în timpuri de seceriș bogat și în timp de secetă. Pentru noi va urma un timp de mare secetă. Se poate. Sau … ca și în alte timpuri, Dumnezeu ne va arăta că are corbi ca pentru Ilie și că ne poate oferi pîinea în fiecare zi, urmîndu-L cu toată credincioșia.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, Biserica Baptista. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la „Și dacă nu ați fi avut alt loc de muncă, ați fi luat aceeași decizie?”

  1. narkia zice:

    de apreciat, super fain ce ne-ati impartasit… si de luat exemplu.

    • Marius David zice:

      Fiecare are o situație diferită. Eu cred că trebuie să demonstrăm priceperea într-o meserie oricum. Pastorala nu este o meserie. Nicidecum. Pastorala este vocație. Andrei Pleșu a scris un articol despre parlamentari. Niciunul nu demonstra că s-ar pricepe la ceva în afară de dat din gură. Genul Crin Antonescu. Necalificat și neperformant în nimic, dar în politică.
      Cred că asta se poate aplica și pastorilor. Cred că trebuie să avem și o altă meserie (ușoară, care să ne dea timp pentru pastorală), o altă preocupare prin care să ne asigurăm existența cel puțin pînă biserica este în stare să ne poarte de grijă.

  2. Marius Rotar zice:

    Omul nu trăieşte doar cu pâine,ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.Cred cu putere că Dumnezeu vă va purta de grijă în continuare,în ciuda vicisitudinilor.Nu vă cunosc personal,însă din ceea ce am citit de pe blog,sunt sigur că sunteţi omul care răzbeşte.
    Cu consideraţie,
    Marius R.

    • Marius David zice:

      Da, am experimentat asta atît de adesea. Domnul ne-a purtat de grijă într-un mod minunat pînă acum.
      este o purtare de grijă specială a Domnului pentru cei care sînt în lucrarea Sa.
      Poate că vom pierde acel gen de purtare de grijă, dar știm că oricum nu vom fi mai înfometați decît păsările cerului și nici mai prost îmbrăcați decît crinii de pe cîmp.
      asta-i sigur.

  3. Silviu Carlescu zice:

    Ati prins ideea. Problema este ca sunt si alti pastori in tara, nu vreau sa dau nume, si nu au renuntat la slujire. Unii au invocat exemplul lui Samuel sau a altora (Eli, etc.) pentru a ramane in slujba!
    Eu am si alte job si sunt curtat de unele dintre cele mai puternice companii de asigurari din tara pentru posturi de manager si pe zi ce trece imi este tot mai greu sa ma vad doar ca pastor care traieste din salariul (care acum nu-l am) de pastor. Pe de alta parte in postura in care sunt acum am impartasit altora credinta care, daca eram pastor nu cred ca as fi ajuns sa pot sa o fac. De la simplii oameni pana (si la preoti) directori, patroni sau avocati.
    In felul acesta cred ca imi implinesc si chemarea de crestin si pe cea de pastor al unei mici biesrici de tara iar pe deasupra acestora eu sunt chemat sa traiesc acele principii pe care le predic si sa duc si eu luptele unui crestin care le duce in viata de zi cu zi. Ma refer la sefi nemultumiti, target-uri de realizat, facturi de platit, etc.

    • Marius David zice:

      draga Silviu,
      da, am prins ideea.
      Exemplul lui SAmuel și Eli nu sînt deloc relevante în cazul pastorilor.
      Biserica nu este poporul Israel,
      noi nu sîntem nici preoți și nici profeți și nici judecători.
      Atunci să invocăm și exemplul lui Osea și s-ar putea hirotoni cineva care are nevasta prostituată. Fără probleme, zic eu.

      Acum a doua problemă.
      Știu și alți păstori care au intrat în structurile de asigurări și în structurile bancare.
      Periculos lucru.
      Oamenii aceia știu faoarte bine că TOCMAI statutl vostru profesional, prima vocație, este foarte persuasiv.
      Si sînt conștienți mai bine decît voi că … dacă spune popa… fie el și al baptiștilor, oamenii se vor asigura, vor împrumuta etc.
      Nu vreau să te duc în șah, dar gîndește-te.
      Nevestele pastorilor sînt cele mai bune la vîndut Aloe Vera și alte produse, că sînt coanele preotese.
      Pastorii sînt cei mai buni agenți de marketing. Uneori cu mai multă rîvnă la targetul de piață în a doua meserie decît în prima vocație.
      Doar observ, notez și transcriu. Nu cred că este cazul tău, pentru că te cunosc bine.
      Dar mai gîndește-te!
      Dacă pierzi prima vocație, s-ar putea să devii dintr-o dată neinteresant și pentru companiile de care vorbești.

      • szromulus zice:

        Foarte adevarat. Bankingul si asigurarile pot fi un cal troian, trebuie putin analizat fenomenul out of the box si lucrurile se clarifica imediat. Acest tip de institutii au o politica de a trata oamenii extrem extrem de dura, in special in tari ca Romania.

        • Marius David zice:

          da, și se folosesc de oameni care au deja influență, au deja o poziție de autoritate și de presiune socială. În felul acesta se creează o rețea extrem de eficientă.
          Cine ar asculta un amărăștean de licean, care încă nu a luat bacul nici în sesiunea din Toamnă și care s-ar duce, frumușel, dichisit, aranjat, la costum, cu ochelari, ca să pară mai în vîrstă, și care să devină agent? Să fim serioși!
          iertați-mi cinismul, dar trăiesc de o vreme bună în realitate și am dezavantajul de a fi născut mai devreme decît unii dintre voi, draga Silviu și ceilalți.
          Diferența dintre optimist și pesimist este că pesimistul este un optimism cu experiențe.
          Am apreciat foarte mult faptul că al meu coleg de slujire a renunțat la o slujbă asemănătoare, a venit la un salariu extrem de mic, în comparație cu ce i s-ar fi putut oferi.
          A renunțat la o carieră cu adevărat promițătoare în banking în momentul în care a înțeles tocmai acest mecanism și implicațiile.
          O duce nespus mai greu acum, dar este cu o conștiință curată și a căpătat mai mult respect din partea frățietății.
          Sînt sigur că Dumnezeu îl va binecuvînta în noul context cu mult mai mult.

          • Silviu Carlescu zice:

            Bankingul si asigurarile nu sunt tot una. Cine spune asta o face pentru ca nu cunoaste nici una nici alta! Pe de alta parte asigurarile de tip life (investitionale sau traditionale) nu au nici o plitica „dura”. Este o afirmatie care nu are nici un strop de adevar. Din potriva au o politica extrem de apropiata de client din pricina tipului de vanzare (incredere, emotional dar si cerebral) care obliga la un asemenea comportament. Pe deasupra este si un CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurarilor) si OPC (Oficiu de Protectia Consumatorilor) care ne verifica la sange inclusiv modul de discutie cu clientii!

            Marius, permite-mi te rog, sa te contrazic. Consultantii care rezista nu sunt cei influenti (aceia cad cel mai repede) si nici cei mai persuasivi. Am angajat dimp de 2 ani cat m-am ocupat de angajari, oameni care aveau influenta in intreg judetul ( dupa care a trebuit sa-i dau afara) dar, paradoxal, aceia care au facut performanta erau tineri (ablolventi ai unor scoli de studii superioare) dar care au inteles mecanismele si le-au aplicat intocmai.
            Cunosc consultanti care nu cunosteau pe nimeni cand au intrat in industria aceasta si au ajuns cei mai performanti.
            Eu cand am intrat in industra aceasta (atat de ponegrita de unii) cunosteam doar cateva persoane si niciuna dintre acestea nu dispuneau de bani pentru asa ceva. De aici am mancat o paine foarte cinstit castigata si o respect.O fac cu constiinta de crestin curata inainte Cerului.
            Lucru care mi-l reprosez este ca timpul dedicat slujirii trebuie sa-l dedic serviciului, lucru pe care si in alta parte l-as fi facut (nu poti avea servici fara sa lucrezi 4-10 ore pe zi cu tot ce implica aceasta; transport pregatire, etc)

            • szromulus zice:

              „Bankingul si asigurarile nu sunt tot una. Cine spune asta o face pentru ca nu cunoaste nici una nici alta! ” – de acord ca nu sunt unul si acelasi lucru, dar se incadreaza intr-o clasa comuna. Exact cum MS Word si MS Excel nu sunt unul si acelasi lucru, dar ambele se afla in aceiasi categorie de produse. Am participat la creerea softurilor de tip banking si de insurance si in tara si inafara tarii, inteleg business-ul care sta la baza. Avand in vedere ca produsele promovate de cele doua domenii diferite(banking si insurance) au un layer comun prin care poate constitui o capcana (de un fel sau altul) pentru clienti, nu as avea curajul sa spun tocmai ca este un lucru extrem de curat si de transparent. Mai mult modul de prezentare a produselor pune pe clientul de rand intr-o situatie de a nu pricepe riscurile la care se deschide. Pe de alta parte banking-ul si insurance-ul au politici complet diferite de lucru in tari defavorizate ca Romania fata de tarile dezvoltate.

              Spre exemplu la noi nu s-a aprobat si nu se va aproba in viitorul apropiat legea falimentului personal, lucru care permite bancilor sa profite(la modul cel mai dur) de perioadele de criza financiara ale clientului. Idem asigurarile, aplica procedura de exceptie care incadreaza clientul pe o linie complet nefavorabila, paguboasa.

              Daca discutam de firmele mari cu potential financiar consistent, desigur bankingul si asigurarile sunt un lucru excelent, dar omul de rand face parte dintr-o alta categorie.

              • Marius David zice:

                cred că este un răspuns bun și corect și chiar bine informat.

              • Adrian zice:

                bine punctat. Cunosc deja cateva cazuri (mai exact: 7) in care societatile de asigurari nu au platit asigurarea de viata, invocand tot felul de exceptii, cu o nesimtire strigatoare la cer.
                Societatile de asigurari sunt foarte prompte in a-ti reaminti ca trebuie sa platesti contributia lunara – cu mesaje de genul: „buna, Adrian! Tu esti dintre cei care au facut alegerea cea buna! E timpul sa achiti…” – de unde deduc ca am jucat candva sotron in curtea scolii cu angajatii companiei. As trece fara probleme peste acest tip de discurs „relevant” (tipic pentru toapele si cocalarii de azi), numai ca, din cate vad din pataniile altora, baietii, „tutuitori” si very friendly cand e vorba de incasat bani, devin extrem de zgarciti cand e vorba de plati. Au mana de luat, nu de dat.
                Eu insumi am o astfel de asigurare (deja sunt in al 8-lea an) si, judecand dupa pataniile altora, ma pregatesc sa renunt, fie si cu pierderea unei sume importante. Mi-e foarte clar ca daca mor intr-un accident sotia mea nu va incasa prima de asigurare, ci doar suma depusa de mine redusa cu 15%. Agentii societatii vor gasi un chitibus ca sa nu plateasca polita, asa ca mai bine folosesc banii astia altfel.
                De acord cu ce spune domnul Romulus: ce e bun pentru firme, nu e bun si pentru omul de rand. Nu spun ca bancile si societatile de asigurari nu sunt necesare – nu exista capitalism real fara ele. Dar lucrurile trebuie privite si in contextul romanesc, unde jaful si minciuna (de multe ori „legalizate”) sunt regula jocului. Vorba lui Al Capone: „Ce inseamna a sparge o banca, in comparatie cu a infiinta o banca!”

              • Marius David zice:

                bine punctat. Probabil cîndva vom lua o decizie asemănătoare.
                Sînt interesat să văd ce se întîmplă cu polița mea dacă mă accidentez cu bicicleta și nu am cască.
                Sigur nu-mi vor da asigurarea, că nu am luat destule măsuri de precauție pentru a-mi proteja viața.
                deci… trebuia să stau acasă, să nu fac sport afară.
                DAcă nu făceam sport mă îngrășam peste măsură.
                Dacă am peste 130 de kg, iar nu îmi dau asigurarea că de ce nu am făcut sport să îmi iau toate măsurile de precauție ca să nu fac infarct …
                Și așa mai departe… sau ETC. iată că deja pun semnele de lene pentru gîndir ș.a.m.d și etc.

      • Silviu Carlescu zice:

        Ravna si persuasiunea nu au legatura cu vianzarile de asigurari. De fapt cu cat insisti mai mult cu atat vei fi mai respins! Eu atunci cand am insistat am pierdut.

        Dace se face cu seriozitate nu poate fi vorba de nimic periculos. Daca vorbim despre lucruri periculoase sau job-uri periculoase si faptul ca ma urc la volan e periculos…
        Cred ca cel mai periculos lucru este ca unii pastori stau acasa cu speranta ca cineva, de undeva le va da ceva si timpul trece fara sa se intample ceva sau se tin cu ambele maini de acel scaun chiar daca familia nu este un exemplu. Si cunosc si eu cazuri din acestea.

        • Marius David zice:

          sigur, întotdeauna cînd mă urc la volan sînt mai periculos pentru alții, acum de cînd merg cu bicicleta știu că urcîndu-mă pe bicicletă oricum risc, dar este mai riscant pentru mine și eventul pentru vreun copilaș de vreo 3 ani căruia îi pot frînge oasele, dacă îmi sare în față, dar pe care nu l-aș strivi sub roțile unui vehicul de o tonă jumătate.
          Sînt riscuri și riscuri. Pentru cine este mai riscant?

  4. Cosco zice:

    mestec de mult timp subiectul asta, desi nu sunt lucrator in Biserica, mai pun umarul cand este cazul, dar mereu m’am gandit si la optiunea in care ma cheama Domnul full time ca slujitor, si din ce in ce mai convins sunt ca as vrea sa fiu asemenea lui Pavel, sa am fiu bun si in meseria mea, chiar daca part-time, ca sa nu fiu o povara pt frati. Bine, in cazul meu nu sunt corturile, ci domenii mai virtuale 🙂

    • Marius David zice:

      da, eu cred că astfel de priceperi tehnice, IT, computere, chestii care se pot lucra de acasă, fără necesitatea de a merge la birou, pot fi o bună împărțeală cu munca de pastor.
      Traducător autorizat, editor, It Specialist et c.

      • Cosco zice:

        da, sunt multe lucruri de genul celor enumerate de dvs, important este sa excelezi, pentru ca apoi sa ai leverage (adica sa poti pune conditii gen 2 ore pe zi, etc).

        E motivanta perspectiva pe care o aveti, trebuie sa scapam de perspectivele astea defetiste, si sa privim in jurul nostru pentru oportunitati de a fi intreprinzatori. Industrialismul ne-a transformat in consumatori, si ne-a obisnuit sa asteptam directive din partea altora, in mai toate aspectele vietii.

        Totusi, acum societatea trece prin-o revolutie in care conteaza initiativa individului, nu pregadirea „pe banda” pe care a primit-o intr-o institutie. E o oportunitate pentru slujitori si crestini in general, sa isi reafirme independenta data de Creator asupra creatiei si sa inceapa mici business-uri, intreprinderi familiale, etc. Oportunitatile sunt mai multe decat oricand, dar avem nevoie de o schimbare fundamentala a mentalitatii, si din pacate ma tem ca pornim cu un handicap ca o „democratie” tanara si tremuranda.

        Ramane de vazut daca proverbiala inventivitate a romanului va cantari in favoarea noastra 🙂

      • szromulus zice:

        In urma cu cativa ani cand aduceam in discutie, in Romania, ideea de antreprenoriat, reactia clasica era de reticenta si de ridiculizare, asta pe un fond in care mentalitatea cotidiana accepta ideea de angajat full time ca singura si cea mai de dorit optiune. In occident idea de antreprenoriat este una viabila si de actualitate. Cred ca se pot face foarte multe lucruri pe domeniile de traducator, editor, IT specialist si altele. Spre exemplu ideea de coaching pe diverse domenii, incluzand coaching chiar pe business poate fi o optiune buna. Am un prieten langa Londra care si-a dezvoltat o filiera de business coaching, activitate pe care o desfasoara de acasa avand o retea de clienti in intreaga lume. Peisajul arata destul de diferit de ceea ce un roman considera businessman. Am intalnit un alt business util, interesant totodata si de care m-am si folosit o perioada http://www.justanswer.co.uk/ . Este vorba de consultanta pe probleme juridice, legislative atat pentru persoane juridice, cat si fizice non-stop. Aflii raspunsuri utile la orice ora din zi si din noapte contra unei sume destul de acceptabile. Astfel de servicii se pot extinde pe foarte multe domenii si pot deveni o sursa eficienta pentru un antreprenor, cat si o sursa comoda de a beneficia de servicii 24/7. Pe de alta parte astfel de activitati pot inlesni o comunicare mai buna si mai flexibila intre pastor si membrii bisericii. Desigur idei exista extrem de multe care functioneaza bine in occident si care sunt integrabile in sistemul din Romania. Singura problema ramane formarea unei mentalitatii corespunzatore.

        Stiu ca reactia tipica a romanului obisnuit este una de reticenta, de ridiculizare, asta pentru ca traim intr-o tara in care sunt acceptate doar niste idei demult uitate de lumea civilizata. Pe de alta parte presa si marile companii duc o politica de promovare doar a idei de angajat umil pe o banda de lucru.

  5. costica h zice:

    poate ca povestea nu are legatura directa cu subiectul in discutie…dar are!
    se spune ca un filozof grec statea si cugeta langa marginea unui drum principal care ducea spre Atena.
    Un calator grabit trecea pe acolo si intreaba pe filozof;Cat mai am pana la Atena?
    -Mergi! raspunde scurt filozoful.(calatorul credea ca acesta este surd si nu a inteles intrebarea)
    mai intreaba odata cu un ton mai ridicat;Cat mai am pana la Atena?
    Acelasi raspuns;Mergi! calatorul se apleca la urechea filozofului si striga intrebarea lui spre filozof;
    Cate ore mai am pana la Atena?
    Filozoful ii raspunde calm; De unde sa stiu eu cate ore faci pana la Atena daca nu vad CUM mergi. calatorul multumit de raspuns porneste la drum; dupa cam 50 de metri filozoful striga catre calator; doua ore!
    aha! deci asta e; Deacuma conteaza mai mult ce facem? cum facem? decat ce vorbim sau scriem.
    Asta este valabil pentru mine dar poate si pentru altii.

  6. costica h zice:

    am uitat sa va spun sursa acestei povesti;
    unul dintre cei mai buni invatatori de scoala duminicala de la noi din adunare;Nicolae Iovin,
    invalid de razboi, dar si un bun invatator.

  7. David G. zice:

    Apreciez! Cei care ma cunosc stiu ca nu am un fizic care sa ma avantajeze la prima vedere in privinta unor slujbe mai grele din punct de vedere al efortului fizic. Totusi, inainte de a intra in pastorala am lucrat pe rand ca: agent de paza, supraveghetor peste o spalatorie si vulcanizare auto si apoi ca vanzator. Pentru ca eram in asteptarea unui raspuns de la Domnul si de la frati, am incercat mereu sa am o alta alternativa financiara, asa ca mi-am luat categoriile C, D si E. Slujirea e o chemare nu o profesie care trebuie sa ne constranga financiar in mod categoric! De aici… nevoia unei profesii…., pentru ca altfel nu am avea de fapt nici una, chiar daca ramanem slujitori!

  8. Marian zice:

    Ei …n-asi fi chiar atat de categoric atunci cand faceti referire la slujba d e pastor alaturata unui alt ….job absolut necesar pana ce ” biserica va putea sa-ti poarte d e grije ” ! Chiar cuvintele Mantuitorului dovedesc acest lucru : ” Omul nu traieste numai cu paine si apa ci cu orice Cuvant de la Dumnezeu ” iar aici Mantuitorul vorbeste foarte clar pentru cine ” are urechi de auzit ” despre faptul ca cel ce vine in Numele Domnului poate beneficia de un oarece castig material in urma predicarii Cuvantului !Am cunoscut pastori , ce erau pastori din vocatie si …altceva in afara de asta …chiar nu stiau sa faca , si am cunoscut fosti ingineri , fosti …prelucratori prin aschiere , sau chiar fosti …profesori de Stiinte Politice ce au devenit pastori pastrandu-si si meseria de baza iar acest fapt chiar n-a impietat cu nimic slujba adiacenta : aceea de pastor ! Fratele Aroon Moldovan bunaoara n-a fost toata viata profesor de teologie la institutul Teologic AsZ ca nu s e putea pe atunci . A devenit ulterior dar pana atunci a fost …doar pastor . De asemenea fratele Ioan Bochianu…ca specialitate de baza…este inginer , absolvent de Politehnica…pastor si mai apoi profesor de teologie la Institutul Teologic Penticostal fiind doar ceva adiacent ca urmare a traditiilor familiei sale , tatal sau{ Dumnezeu sa-l odihneasca } fiind la randu-i pastor penticostal . Iar fratele pastor Dumitrescu… afost nevoit sa aiba alaturi de ” slujba ” de pastor si pe cea de manager economic la o firma de produs medicamente din Bucuresti si asta mult timp { poate chiar si azi …nu stiu sigur ca inca nu are varsta d e pensionare } avand in vedere numeroasa-i familie caruia trebuia sa-i puna bucata d e paine pe masa . De altfel a si declarat public ca ” salariul ” platit de Biserica Baptista al cedeaza in vederea ajutoararii fratilor sai din comunitatea baptista bucuresteana …aflati in nevoi si chiar asta face ! Iisus la randu-I a fost si tamplar { ca si ” tatal ” Sau pamantean Iosif } si facea si munca d e pastor in paralel traind si din banii obtinuti pentru munca in atelierul sau d e tamplarie si din ofrandele aduse de credinciosii ce veneau sa-i asculte Cuvantul …fireste asta pana la inceperea Misiunii Sale !!!

  9. Liviu zice:

    Foarte bine punctat, Marius!
    „Banui” prea multi ex-colegi (pastori) de prin toate partidele si partiduletele bisericesti care raman unde sunt fie pentru „paine si peste”, fie pentru ca nu stiu cum altfel sa mai faca rost de painea de toate zilele , intrand in categoria acelor parlamentari( sau palavragii) – de care vorbeste d-nul Plesu – care nu mai sunt buni la nimic altceva. Prea putini au curajul de trai din „a face corturi” a la Pavel, pentru ca nu mai stiu nimic. Ca urmare, raman „pastori” si se compromit…

    • Marius David zice:

      N-aș fi chiar așa de bănuitor. Sînt foarte mulți oameni de toată isprava. Majoritatea.
      Din pricina a doi trei impostori se duce buhul și se coboară în onoare slujba pastorală.
      Dar aceștia snt deja eliminați pe cale naturală de Trupul Domnului, așa cum se elimină pietrele la rinichi. Doare, e greu, cu suferință, dar se duc pe apa sîmbetei, cum se spune.
      apa sîmbetei era apa în care se făcea baia săptămînală completă la țară, înainte de Duminica. De obicei era plină ochi de jeg.

  10. szromulus zice:

    „Apoi, eu nu mi-aș da sufletul pe mîna cuiva care nu știe să facă și altceva BINE și care nu se dovedește performant și în altă arie a vieții decît predicarea” – foarte interesanta idea, nu m-am gandit la aspectul acesta. Intr-adevar, it makes sense, pentru ca o parte importanta din skillset se transfera de la un tip de activitate la alta, adica background-ul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.