Azi, de la ora 16.00, la Gaudeamus, la Ceainăria Bernschutz (105, nivelul 3.20)
Lansare: „ENEIDA” de Publius Vergilius Maro, traducere Dan Slușanschi (Ratio et Revelatio Publishing House)
Invitați: Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici, Mihai Șora, Luiza Palanciuc-Șora, Francisca Băltăceanu.
Excelenta reamintire!
O tânără își dăruiește trupul unui băiat pentru a nu pierde relația de prietenie. Părintele unui elev o măgulește pe doamna profesoară pentru a-și păstra pruncul în grațile ei. Se numește „dependența nesănătoasă de oameni” și se manifestă în toate relațiile pe care le-a îngăduit Dumnezeu.
Un politician se umilește înaintea altuia pentru a nu-și pierde privilegiile. Ca împăratul Ahaz care a cerut disperat protecția lui Tiglat Pileser, rege al Asiriei, când viața sa și a Ierusalimului au fost amenințate cu moartea. Ahaz și-a dăruit toate jucăriile din visiteria Templului ca să câștige favorurile împăratului Asirian (2Cron 28:21). Dar Ahaz nu s-a limitat doar la a plăti taxa de protecție. „Fiindcă dumnezeii împăraților…le vin în ajutor,” a chibzuit Ahaz, „ le voi aduce și eu jertfe, ca să-mi ajute.” La început îți dăruiești jucăriile băieților mai mari pentru a te proteja de bătăușii din fața blocului. Fără să bănuiești că, în final, vei tânji să venerezi și idolii lor, pentru a fi la fel de cool ca ceilalți. Cum se manifestă dependența nesănătoasă de oameni?
Astazi o jumătate de Românie va fi supărată pe cealaltă jumătate. Pînă și cerul plînge cu ploaie de mila românilor lăsați în voia minții lor. Astăzi am citit un text incomod. Două texte incomode.
O fotografie din Romania mea. Padurea de pe bicicleta.
Din aceste texte am predicat astăzi. Așa se încheie cartea Ieremia. Ieremia trăia într-o țară frumoasă. Păcat că era locuită. Era locuită de oameni cărora li s-a adus aminte de Legea lui Dumnezeu, dar s-au încăpățînat să meargă după voile lor. O viață întreagă a predicat și a asistat totuși la dezastru.
Ieremia 52.1 Zedechia avea douăzeci şi unu de ani cînd a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim. 3 Şi lucrul acesta s’a întîmplat din pricina mîniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe cari voia să -i lepede dela Faţa Lui. Şi Zedechia s’a răsculat împotriva împăratului Babilonului. 4 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui, împotriva Ierusalimului; au tăbărît înaintea lui, şi au ridicat şanţuri de apărare dejur împrejurul lui. 5 Cetatea a stat împresurată pînă în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia. 6 În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, aşa că poporul ţării nu mai avea pîne de loc. 7 Atunci s’a făcut o spărtură în cetate; şi toţi oamenii de război au fugit, şi au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lîngă grădina împăratului, pe cînd înconjurau Haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul cîmpiei. 8 Dar oastea Haldeilor a urmărit pe împărat, şi au ajuns pe Zedechia în cîmpiile Ierihonului, dupăce toată oştirea lui se risipise dela el. 9 Au pus mîna pe împărat, şi l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în ţara Hamatului; şi el a rostit o hotărîre împotriva lui. 10 Împăratul Babilonul a pus să junghie pe fiii lui Zedechia în faţa lui; a pus să taie la Ribla şi pe toate căpeteniile lui Iuda. 11 Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia, şi a pus să -l lege cu lanţuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l -a dus la Babilon, şi l -a ţinut în temniţă pînă în ziua morţii lui.
De sezon!
« Ei iubesc, fireşte, şi adevărul, pe care nu l-ar iubi dacă în memoria lor nu s-ar afla o oarecare noţiune a adevărului. De ce atunci să se bucure de adevăr? De ce nu sunt fericiţi? Fiindcă sunt mult mai intens preocupaţi de alte lucruri, a căror putere de a-i face fericiţi este mai mare decît puterea de a-i face fericiţi a firavei amintiri a adevărului. În oameni încă se mai află o mică lumină; să meargă, să meargă, pentru ca să nu-i apuce întunericul! Dar de ce adevărul naşte ură? De ce este văzut ca un duşman unul din slujitorii Tăi vestind adevărul, de vreme ce oamenii iubesc viaţa fericită, care nu este altceva decît bucuria întemeiată pe adevăr? Aceasta nu se întîmplă decît pentru că iubirea pentru adevăr este atît de mare încît oricine iubeşte ceva care nu este adevărat vrea ca ceea ce iubeşte să fie adevărat şi…
Vezi articolul original 199 de cuvinte mai mult
Marțea viitoare, la Cluj, la Conferințele Edictum Dei, voi vorbi despre o … convertire celebră, convertirea lui Augustin.
Ambrosius către Monica: nu se poate pierde fiul atîtor rugăciuni
GAUDEAMUS 2014: Lansare „Dostoievski văzut de contemporanii săi”, o prețioasă colecție de amintiri despre marele clasic rus din surse intime scriitorului: membrii familiei, prietenii, tovarășii de exil, colaboratorii apropiați. Pentru prima dată în românește, un volum plin de savoare, în traducerea remarcabilă semnată Mihnea Moroianu și Ciprian Nițișor.
Evenimentul va avea loc la standul invitatului de onoare, Rusia, vineri, 21 noiembrie, ora 18.
Șase (ce număr) simptome ale unei biserici disfuncționale:
Severe theological errors are pervasive in the church.
The church is known as a “pastor-eater.”
The congregation experiences severe conflict.
Hardly anyone in the community knows the church exists.
The church is declining while the community is growing.
The church is “family owned and family operated.
Great news! În perioada 15-20 decembrie 2014 vom organiza Seminarul Practic de Antreprenoriat ”Vreau să fiu antreprenor?” destinat românilor de pretutindeni din Europa, care doresc să-și inceapă o afacere sau care sunt indeciși în ceea ce privește cariera sau locul lor de muncă. Vom reveni cu detalii…
Dam startul sarbatorilor!!! Evenimentul ciocolatos de fiecare an la Universitatea Emanuel e primul in randul bucuriilor de sfarsit de an! Va asteptam cu drag la Chocolate Season in 22 noiembrie 2014!!!
Lucrurile se desfășoară alert în viața noastră odată cu venirea lui Noah. Am pierdut ritmul de 9 luni încoace, dar de două săptămîni trăim din nou binecuvîntarea de a veghea la căpătîiul unui copilaș pe care îl încearcă deja colicile. Este cu adevărat o binecuvîntare. Cîți nu și-ar dori-o?
Să trecem la lecturi scurte:
Din nou despre pornografie și toxicitatea acesteia asupra creierului masculin.
A man turns on his computer to research where to vacation with his wife in the Bahamas. He clicks on a website about a resort and in the corner of the page is beautiful swimsuit model. He tries to take his eyes off of it, but cannot. Just a glimpse of the bikini-clad woman triggers a return of those images from the porn he has seen repeatedly since he was a young boy. A sensation throughout his body begins and he feels that “amazing high” experienced from the last time he looked at pornography. As the high wears off, feelings of shame, guilt, disappointment and failure fill his mind. He feels powerless and weak. Swelling up within is the thought that he’ll never be able to beat this cycle. He wonders if he should just give in – at least he will be able to enjoy the few seconds of pleasure that surge through his body when he lets his mind wander to the porn. Then his wife calls him…
Continuarea AICI
Există vreo relație între sănătate și credință?
Se pare că DA. Iată AICI.
Prof. dr. Dan Slușanschi ne-a predat gramatica latină, gramatica greacă – morfologia, cursul practic de Homer. A fost primul profesor pe care l-am întîlnit la Facultatea de Limbi Clasice de la București chiar la examenul de admitere.
Dan Slușanschi a fost un adevărat poliglot, în sensul inițial al cuvîntului. Om de o vastă cultură, cu preocupări largi în recuperarea adevăratei culturi din spațiul nostru (lucra, spre exemplu, la un proiect Cantemir chiar înainte de moartea sa).
Fostul său student, Otniel Vereș, îi ridică un monument, publicarea traducerii la Eneida.
Eveniment editorial Ratio et Revelatio în pregătire pentru Gaudeamus (București, 2014): ENEIDA lui Vergilius, în traducerea marelui clasicist Dan Slușanschi. Lansarea va avea loc sîmbătă 22 noiembrie ora 16 în prezența unor oaspeți de seamă.
sursa https://www.facebook.com/events/1375740012716712/
Biserica Baptistă Speranța organizează și anul acesta conferința Impact, avandu-l ca invitat pe fratele Marius Cruceru.
Vom discuta despre cum putem să ieșim din tiparele de formare ale acestei lumi, și să ne asemănăm tot mai mult cu Dumnezeu; dar să descoperim și care este idealul Său pentru noi.
Conferința va avea loc în data de 8 noiembrie, începând cu orele 17.
Ești și tu invitat alături de noi ca să stăm împreună în prezența lui Dumnezeu, învățând din Cuvânt și petrecând timp alături de alți oameni minunați; așa ca tine
Foarte talentat, promițător. Descendent tot din școala Babii. Sper să îl avem curînd la Oradea.
Nu merge! Timp de cel puțin șase săptămîni! Nu numai din cauza capitolului 12 din Levitic, dar și din această pricină.
Capitolul 12
1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: 2 ,,Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Cînd o femeie va rămînea însărcinată, şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei. 3 În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur. 4 Femeia să mai rămînă încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sîngele ei; să nu se atingă de nici un lucru sfînt, şi să nu se ducă la sfîntul locaş, pînă nu se vor împlini zilele curăţirii ei. 5 Dacă naşte o fată, să fie necurată două săptămîni, ca pe vremea cînd i -a venit sorocul; şi să rămînă şase zeci şi şase de zile ca să se curăţească de sîngele ei. 6 Cînd se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la uşa cortului întîlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot, şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispăşire. 7 Preotul să le jertfească înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru ea; şi astfel, ea va fi curăţită de curgerea sîngelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată. 8 Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea de tot, altul pentru jertfa de ispăşire. Preotul să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată.`
traducerea Dumitru Cornilescu
Da! Pot fi acuzat din nou de legalism și de alte lucruri chiar mai rele. Știu că este o modă mai nou, mai ales la cuplurile tinere, să își scoată lăuzele rapid din casă și să le reintroducă în ritmul nebun al vieții dinainte. Pruncii se balansează dezorientați și înfrigurați în scoicile purtate prin mașini, mașinile prin gropi, gropile într-0 țară mizeră în care oamenii nu prea se spală pe mîini, pe față, dar ciupesc de față pe copiii altora fără complexe.
Noah Cristofor s-a întors din spital, după ce l-am scos pe propria răspundere, sub greutate, cu o viroză. Considerați-ne bătuți în cap, dar oricine vine pe la noi ia masca din timp pregătită de la ușă.
De ce? Pentru că există o valoare a tradiției izolării pruncului și lăuzei pentru o vreme.
În urmă cu ceva timp am avut o întîmplare interesantă. Am mers să îmi vizitez cîțiva foști studenți. Slujba a fost frumoasă. La plecare ne trezim cu soția unuia dintre aceștia pe lîngă noi. Știam că născuse de curînd.
– Ce mai face micuța? Crește?
– Crește!
Filmulețul a devenit viral! Shoshana Roberts simțise privirile lascive ale bărbaților și în trecut, dar acum a decis să dezvăluie lumea bărbaților prin ochii unei femei. Prietenul lui Shoshana s-a înarmat cu o cameră de luat vederi ascunsă în rucsac și a înregistrat 10 ore din viața unei tinere care se plimbă pe străzile din New York. Zece ore în care a primit sute de fluierături, glumițe, aluzii, flirturi și chiar apropieri fizice. De ce s-a expus? Pentru ca oamenii să înțeleagă cu ce se confruntă o fată care pur și simplu se plimbă pe stradă.
Mame, hrăniți-vă copiii natural! Este o atît de mare binecuvîntare! Dumnezeu ne-a dăruit din nou o minune în casa noastră. Alături de Noah Cristofor vin alte minuni. Nu vă închipuiți mult putem prețui acum darul hrănirii naturale, la vîrsta noastră și după 17 ani de la ultima întîmplare de acest fel!
Mame scumpe, nu este mai importantă cariera, programul, vizitele, nu este nimic mai important acum decît sănătatea copilului dumneavoastră!
Marius și Natalia Cruceru
(de această dată am semnat împreună)
Prima poveste cu happy-end din seria „Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf” este cea a Cristinei D., mama Mirianei.
„Astazi se implinesc 6 luni de cand minunea mica a intrat in vietile noastre si ni le-a schimbat definitiv. Drept urmare, azi implinim 6 luni fara 8 zile de alaptat exclusiv. Fara apa, fara ceai, fara picaturi de lamaie…:)
Miriana a venit pe lume in urma unei nasteri vaginale esuate intr-o operatie cezariana de urgenta, vineri seara, in 30 noiembrie 2012. E important amanuntul cu cezariana. Ca in cazul multor viitoare mamici, informatia care venea inspre mine era de la medic ginecolog, mama, prietene cu copii si site-uri si reviste online. Eram deja pe grup, dar nu eram prea prezenta si nu prea urmaream discutiile. Ce stiam era ca in cazul unei cezariene, laptele „vine” mai tarziu. Unele surse vorbeau despre colostru ca fiind un fel de lichid ce nu…
Vezi articolul original 626 de cuvinte mai mult
În ultimii ani au apărut mai multe descoperiri despre care s-a spus că răstoarnă tot ceea ce am știut și crezut pînă acum despre Isus, ucenici, Evanghelie.
Alin Suciu, coptolog, unul dintre cei mai respectati savanti tineri în breasla sa, a dat un răspuns legat de Evanghelia lui Iuda, spre exemplu.
Evanghelicii au fost timizi în reacții.
Iată o încercare de răspuns mîine, în cadrul unui webminar ținut de Dr. Drake Williams, profesor de exegeză, autor al unor studii și cărți referitoare la portretul lui Isus în Evanghelii.
Iată AICI detaliile.
Seminarul începe în mai puțin de 24 de ore din momentul publicării acestui anunț.
“Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa şi erudiţia şi supradoctoratele şi toate congresele internaţionale la care luăm parte şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti şi totodată un atribut al culturii”
Nicolae Steinhardt
Am încheiat un ciclu intitulat DE CE CRED? Acum concluziile sau confuziile se decantează. Ne-am uitat prin Evanghelia după Ioan căutînd ipostazele credinței.
Am găsit o serie de portrete ale unor personaje care s-au poziționat într-un fel sau altul față de Isus Cristos.
Ne-am întrebat ce este Credința? Am văzut că nu există argumente științifice pentru a crede, am descoperit că a crede este o manifestare în relație, în relație cu Isus Cristos.
De aceea ne-am întrebat Cine este acest Isus, Cine pretinde El că este, ce pretinde El că a făcut pentru mine și ce pretinde de la mine?
Concluziile serilor Iris vor fi adunate într-o carte care așa se va intitula DE CE CRED?
Ce urmează acum?
Hieronymus Bosch Cele șapte păcate capitale – sursa domeniul public
Da, știu, uneori se întîmplă inundații cu imagini de copii mici pe facebook. Eu însumi sînt împotriva expunerii copiilor noștri în băiță, complet dezbrăcați, cu imagini de care se vor rușina mai tîrziu, copii la plajă, copii în situații vulnerabile, în timpul operațiilor, cu dințișorii scoși.
Nu cred că este bine să ne expunem familia, făcînd abuz de trimiterea în eter a oricărei imagini, din orice moment al vieții ….
DAR …
Aici îmi anunț colegii și studenții despre Noah Cristofor.
Nașterea și creșterea unui copil în România anului 2015 este un lux. Este un lux de ani de zile. De pe vremea lui Iliescu. De atunci alocația pentru copii este o jignire.
Acum, cînd asistăm la dezvăluirile legate de corupție, alocația mi se pare echivalentă cu o înjurătură adresată la megafon.
Ieri am avut un șoc. Noi am avut primul copil pe vremea în care nu existau pamperși. Acum există. Atunci spălam în fiecare zi, acum putem cumpăra… Ba nu! Noi putem! Nu TOȚI putem!
Ieri am avut un șoc…
S-a încheiat o perioadă grea din viața noastră! O perioadă tensionată, plină de emoții, cu o sarcină grea, venită ca o imensă supriză, după trei morți în familia noastră lărgită. Dumnezeu parcă ne-a dăruit viața aceasta într-un straniu mod compensatoriu pentru durerea din ultimul an, cu începătură în 7 aprilie 2013 și climax între 9 noiembrie și 31 decembrie. Moartea lui Florea Cruceru a fost doar postludiul unei simfonii a durerii.
Așteptarea a fost cumplită. Așteptam viața cu frica morții. Mă gîndeam că Dumnezeu va lăsa iar securea liberă printre noi cînd am văzut că lucrurile se pot complica. Priveam din holul în care eram blocat de uși cu zăvoare electrice spre turla aceea din depărtare. Parcă toate nădejdile mi s-au aruncat spre acel vîrf străpungător de cer. M-am rugat lipindu-mi gîndul de turlă precum se lipește fulgerul de copac, scurgîndu-se spre pămînt. Rugăciunea mea era un fel de fulger invers, pornind de la etajul patru al maternității spre cer.
Așteptarea cu nădejde
Astăzi Dumnezeu ne-a bucurat. Totul ne-a luat prin suprindere.
Primul zimbet
Termenul final era în 2 decembrie. Maxim în 15 noiembrie. Evenimentele s-au derulat în cascadă. Deși copilul era întors spre naștere, în ultimul moment s-a rotit iar transversal. În ciuda dorinței noastre de a merge pe cale naturală și de această dată, n-am reușit să scăpăm de cezariană. Conf. univ. dr. Tiberiu Pop a decis rapid, ca și în cazul lui Naum Lucas, pe care l-a salvat în urmă cu 17 ani.
Nașterea s-a petrecut rapid. O cezariană ca la carte între 10.40 și 11.20.
Dacă tot s-a terminat sezonul și nu mai ieșim, avînd timp de cugetări și definiții, iată o bună prezentare aici, bună pentru că este scurtă.
Astăzi am discuatt cu studenții de la Master în TEologie Baptistă ȘI despre relația dintre TEXT – Biserică, predicarea în biserica locală, aplicarea textului, rolul hermenuticii corecte în rezolvarea unor dispute …
Iată cîteva capete de început sau continuare a discuției.
De ce unii predicatori sînt mai buni decît alții? Iată un posibil capăt de cugetare AICI.
Pay the Price
Few students I teach fail to get the meaning of the text. They often demonstrate exegetical and hermeneutical sophistication that astounds me. They are serious about the Word.
But they make the mistake of thinking that if they just feel that way, and if they just say the words, the preaching will take care of itself. And if they keep thinking that way, if they insist on “data dump” sermons that just concentrate on the content and not also on the delivery, there’s not much I can do for them. They will be the kind of preachers they want to be.
But if someone has a burning calling, teachable spirit, passionate heart, and reckless abandon to pay the price to preach well, then not even the limitation of his own background, personality, or natural talents will keep him from preaching the Word of God with power.
Oul este bun, untul este sănătos, cerealele sînt rele, soia prelucrată este otravă …
Vezi articolul original 624 de cuvinte mai mult
E cumva predicarea o voce apusă a unei lumi trecute în contextul audio-vizual de azi? Ce este conceptul de marketing în mișcarea de creștere a bisericii? Care este răspunsul biblic la dilemele etice și bio-etice ridicate de tehnologia modernă?
“…I believe television is going to be the test of the modern world, and that in this new opportunity to see beyond the range of our vision we shall discover either a new and unbearable disturbance of the general peace or a saving radiance in the sky. We shall stand or fall by television—of that I am quite sure.”
“Clearly the race today is between loud speaking and soft, between the things that are and the things that seem to be, between the chemist of RCA and the angel of God.”
“[Television]…will insist that we forget the primary and the near in favor of the secondary and the remote. More hours in every twenty-four will be spent digesting ideas, sounds, images—distant and concocted.”
“When I was a child people simply looked about them and were moderately happy; today they peer beyond the seven seas, bury themselves waist deep in tidings, and by and large what they see and hear makes them unutterably sad.”
Our blog and our quotations are mainly focused on early music and its role in modern life. As specialists in the aesthetics of the better sort of early music, we can’t help but observe and comment on just how much our modern culture needs to recognize and embrace this tried and true form of human expression.
Of course, music can be good or bad. Boethius and Plato before him recognized that music could also be dangerous and immoral, and therefore by definition unmusical. But music is a common reference point in historical descriptions of the human experience, and Boethius wrote that „the whole structure of soul and body is united by musical harmony” (De institutione musica, I.I). We would prefer to unite our souls and bodies with the more elegant and pleasant sort of harmony.
A slight dissonance emerges when we use modern electronic means to convey ancient…
Vezi articolul original 553 de cuvinte mai mult
Iată un text extrem de greu. Greu de digerat, dar terapeutic. Astăzi am meditat îndelung la acest text și la faptul că am cunoscut doar două feluri de bătrîni: bătrîni care îmbătrînesc frumos și bătrîni care îmbătrînesc urît. Mă pregătesc de îmbătrînire. Este înțelept să iei această decizie la 40 de ani. În Antichitate vîrsta aceasta era considerată vîrsta bătrîneții. La fel este acum în Africa. Zic să ne gîndim … Iată;
Au trecut deja zece ani de cînd aţi scris Bătrîneţe şi moarte în mileniul trei. Ce a fost în mintea dumneavoastră cînd v-aţi decis să atacaţi subiecte atît de grele precum bătrîneţea şi moartea? După experienţa ultimilor ani, ce credeţi că ar mai fi de adăugat?
Din păcate, pot să vă răspund şi la a doua întrebare. Cînd mi-aţi spus, acum cîteva zile, că vreţi să vorbim despre cartea asta, cum eu n-am memorie deloc, am zis să o recitesc, şi am citit vreo zece pagini, mai departe n-am mai rezistat. Însă ştiu de ce am scris-o. Am scris-o sub impresia dureroasă a două cazuri de oameni apropiaţi din familia mea, care au apucat ceea ce eu numesc a patra bătrîneţe, adică bătrîneţea cînd trăieşti prea mult. Să vă spun ce înţeleg eu prin cele patru bătrîneţi. Prima începe de obicei cam după ce te pensionezi. Mulţi care au lucrat, să zicem într-un laborator sau într-o fabrică, după ce rămîn acasă, nu mai au obiectul muncii. Dacă nu au un hobby, un violon d’Ingres, se melancolizează repede şi n-au parte de prea multă prima bătrîneţe. Dar dacă sînt oameni, cum e cazul meu, care pot, după ce rămîn fără serviciu, să-şi păstreze ce le-a plăcut cel mai mult din ce-au avut de făcut, atunci bătrîneţea asta primă e foarte bună.
via Liviu Mihaiu
În perioada 29 octombrie – 26 noiembrie se va desfăşura în Bucureşti cea de-a patra ediţie a „Serilor de chitară”, un proiect al Asociaţiei Culturale Kitharalogos, festival care aduce în prim-plan chitara, minunata „orchestră în miniatură”, cum o numea Hector Berlioz. La această ediţie de toamnă sunt invitaţi patru interpreţi: chitaristul-compozitor Cătălin Ştefănescu-Pătraşcu; Mircea Gogoncea, recent câştigător al marelui premiu David Russell, oferit de celebrul chitarist scoţian în cadrul unui concurs desfăşurat la Royal College of Music din Londra; Cristian Grămesc, absolvent al cursurilor de master ale Academiei „Mozarteum” din Salzburg şi Costin Soare, cel care a lansat recent CD-ul „Nocturne şi dansuri”. Alături de acesta din urmă va concerta un invitat special, mezzosoprana Claudia Codreanu, una dintre vocile importante ale scenei lirice româneşti.
Ca într-un puzzle, fiecare concert va adăuga câte o nouă piesă la o istorie a chitarei care porneşte de la vihuela renascentistă (Nárvaez, Mudarra), trecând prin epoca barocă (Bach) şi cea clasică (Sor), prin efuziunile (neo)romantice ale unor compozitori precum Tárrega, Albeniz, Pernambuco, Barrios, Villa-Lobos şi Castelnuovo-Tedesco, pentru a ajunge în secolul XXI, cu două lucrări prezentate în premieră absolută: Suita a patra de Cătălin Ştefănescu-Pătraşcu şi Badriya de Gabriel Mălăncioiu.
Maine, 7 octombrie, incepand cu ora 18.00 va invit intr-un tur pe bicicleta al sinagogilor oradene.
Traseul va avea urmatorul parcurs:
În majoritatea bisericilor evanghelice din România acum începe ora de rugăciune. Unii credincioși, printre care și soția mea, nu pot participa la acest ceas drag ei și altora ca ea.
Chiar acum la ora 9.01, un preludiu cîntat pe un instrument din vremea lui Bach.
J.S. Bach: Preludiu in Do Minor „pentru lăută” BWV 999; David Tayler, arhilăută
Să ne pregătim! Porți, ridicați-vă capetele, porți, să intre Împăratul Slavei în Adunarea Sfinților Închinători!
Am făcut un post de blog! Aproximativ un an! Fără să doresc, canonit, dar a fost bine! Din 30 iunie anul trecut … m-am potolit, cum spunea cineva. E de bine? E de rău?
Cred că mai degrabă m-am chircit pe marginea drumului de durere. M-am așezat și i-am privit pe alții trecînd. Am intrat sub autoritate și am primit canon. Să tac! Am tăcut în toată această perioadă, deși de cîteva ori m-au mîncat degetele. Atunci, la vremea respectivă, mi se păreau bătălii mari, cruciale, demne de sinoade și decrete transcultice. Acum? Ne-am ales cu niște bășcălii reciproce. Cam atît! Marile dezbateri, tentante turniruri s-au dovedit a fi nimic mai mult decît niște atacuri cu petarde și pocnitori de copii sorcovitori. Cel puțin așa mi se pare mie acum. Greșesc? Probabil! Am făcut rău că am tăcut. Acum sînt convins mai mult ca niciodată că nu.
Mie mi-a fost bine! Am luat distanță față de multe chestiuni, dezbateri, întîmplări. Mi-am autosuspendat slujirea pastorală în urmă cu un an și cîteva luni, dar nu doar atît. Mi-am redefinit ieșirile în public. Am răspuns foarte puțin la comentarii, am scris foarte puțin și m-am abținut de la reacții de un fel sau altul foarte mult. Am trăit din vechituri. Am repostat articole vechi.
Îmi cer scuze cititorilor mei pentru această lene scriitoricească, dar n-am stat degeaba. Lucrez la o carte care va fi între coperți, dacă Domnul ajută, prin Ianuarie, o carte-studiu la Evanghelia după Ioan, intitulată De ce cred? Este rodul conferințelor de la Iris din anul acesta.
Apoi va urma o altă carte despre Viciile și virtuțile creștinului contemporan, un fel de patologie spirituală adusă la zi și o carte despre prietenie, dacă mă ajută Dumnezeu.
Am terminat de scris unele cursuri și am făcut niște experimente legate de rețeaua de socializare Facebook.
Am terminat de crescut un copil, Neriah și-a luat deja licența :),
Naum este în clasa a XI-a, și așteptăm un altul. Da, este adevărat, Natalia este însărcinată în luna a VIII-a deja, spre mirarea multora. Mare bucurie și dulce povară care iarăși ne va transforma cu totul viața. Ne va arunca în urmă cu 20 de ani și … despre asta cu altă ocazie.
În acest an s-au întîmplat extrem de multe lucruri. A fost cel mai greu an din viața mea de slujire, cel mai greu an din viața mea profesională, cel mai greu an din viața de familie.
WhahahaW!!! Iată la ce trebuie să fim atenți. Va veni vremea cînd nu vom mai purta ceas, ceasul sau ce va mai fi acesta va deveni parte din noi. De celebrat cu prudență, de gîndit cu trevzie!
The Apple Watch represents a redrawing of the map that locates technology in one place and our bodies in another. The line between the two will never be as easy to find again. Once you’re OK with wearing technology, the only way forward is inward: the next product launch after the Apple Watch would logically be the iMplant. If Apple succeeds in legitimizing wearables as a category, it will have successfully established the founding node in a network that could spread throughout our bodies, with Apple setting the standards. Then we’ll really have to decide how much control we want—and what we’re prepared to give up for it.
Iată de ce TREBUIE și lucrul inutil: LĂUTA! 🙂
Precum limbile clasice și alte lucruri aparent inutile.
Everyone knows that musicians who play the lute are among the more sensitive, intelligent and refined human beings one may encounter today.
Everyone knows that musicians who play the lute are among the more sensitive, intelligent and refined human beings one may encounter today. We state this boldly and in all sincerity despite the fact that 21st-century lutenists typically limit discussions among themselves to topics that fall into three general categories: 1) Selfies (Look at my new youtube video!), 2) Technical matters (What sort of strings are you using?), and 3) Acquisition (What is the best source of free music?). Nevertheless, it is an established fact that learning the lute will make you smarter.
But the lute has a long history of association with the angelic and, as Mary Burwell’s lute tutor wrote (circa 1660), playing the lute will also make you incline toward the Divine.
If we consider the excellency of the lute…or if we trust piously the Divines, we shall easily believe the…
Vezi articolul original 222 de cuvinte mai mult
Spre disperarea unor amici, care cred că tot moftul acesta cu bicicletele este un fel de țara arde și baba sî chiaptănî, m-am apucat și de alergat. Problema este mult mai complexă. Așa cum spuneam cu alte ocazii, pentru mine mișcarea fizică este o modalitate de supraviețuire, supraveghere spirituală și nu numai . Iată o istorie care merită citită AICI, o istorie corelativă cu istoria mea.
A fost greu să îmi fac vînt și curaj, pentru că în urmă cu 7 ani mi-am distrus pur și simplu genunchii. Am alergat cu 96 de kg pe o structură care memorase doar 56 de kg pentru cîteva săptămîni la rînd. A fost o mare prostie.
Cu ajutorul doamnei dr. Maria Sabău și a domnului dr. Marius Sorin Pop, am reușit și să mă pun pe picioare din nou și să îmi recapăt curajul de a alerga.
Un blog de urmărit!
Se făcea că era noaptea de 19 noiembrie spre 20. Un vis minunat îşi făcuse loc în mine… Era un fel de realitate izbitoare, ce îmi cuprindea sufletul pe de-antregul.
Am visat că eram ânsărcinată. M-am visat născând un băieţel şi o fetiţă…natural, fără prea multă durere, acasă.
Vezi articolul original 107 cuvinte mai mult
Despre nimicuri!
Regele grec Midas iubea culoarea galbenă. Atât de mult încât uneori își acoperea trupul cu monedele sale de aur. Într-o zi, Silenus, satirul lui Dionysus, zeul vinului și al petrecerilor, s-a îmbătat și a adormit în grădinile lui Midas. Regele l-a îngrijit pe satir și mai târziu l-a înapoiat zeului Dionysus. Atât de mult s-a bucurat zeul încât i-a spus lui Midas: „Îți voi îndeplini orice dorință!” Midas a exclamat: ”Tot ce voi atinge să se prefacă în aur!” Astfel a început drama care a dat naștere la expresia „ai mână de aur!” Când apa, mâncarea și singura fiică a lui Midas s-au transformat în aur, regele și-a înțeles nebunia și a plâns disperat după îndurarea zeilor!
Astăzi s-au împlinit 20 de ani de cînd ne-am mutat în Oradea. A fost o decizie pe care am luat-o în cîteva ore.
Am fost invitat la o discuție care a avut loc în data de 20 septembrie, un interviu intens.
Am călătorit noaptea dinspre 19 spre 20 spre Oradea. Am avut interviul prin care eram invitat să mă mut doar pentru un an universitar la ceea ce se numea atunci Institutul Biblic Baptist. Am călătorit din nou noaptea dinspre 20 spre 21 spre Iași. N-am dormit nici măcar o oră de frig și de frămîntare.
Cînd am ajuns în Iași am știut: ne vom muta. I-am spus Nataliei să împacheteze și ne-am pregătit de mutare. Era un salt în gol, o nebunie fără rost din toate punctele de vedere.
Am plecat cu fetele mele (Neriah avea 2 ani pe atunci) în 29 septembrie spre Oradea și am ajuns în 30 septembrie. Am stat în Felix, într-o cameră de hotel. Am plecat într-o asemenea grabă încît am uitat mîncarea copilului, cu biberon cu tot. Parcă eram mînați din urmă precum israeliții din Egipt.
Am mai scris despre Alex, fratele Ioanei Anastasiu, aici, aici și aici.
Acum vine la Oradea. Concertul de joi va arăta astfel.
Compozitorul în duet cu Alexandru Anastasiu
Și Concertul. Pe viu a fost fascinant.
Solistul invitat Alexandru Anastasiu, solist instrumentist al Orchestrei Naţionale Radio este unul dintre cei mai activi artişti percuţionişti români (specializat în marimbă şi vibrafon). Din anul 2000 începe colaborarea cu Orchestra Naţională Radio, al cărei membru permanent va deveni trei ani mai târziu. Participă la numeroase concursuri naţionale şi internaţionale, câstigă bursa Yamaha în 2001, participă la două ediţii ale concursului Internaţional de Vibrafon de la Clermont-Ferrand. Preocupat permanent de găsirea celor mai bune modalităţi de expresie, Anastasiu se dedică studiului individual, dar participă şi la cursuri prestigioase de perfecţionare profesională, cum ar fi cel de la Universitatea Mozarteum din Salzburg, unde îi are ca profesori pe celebrul percuţionist Peter Sadlo, şi marimbafonistul Bogdan Băcanu.
