Am fost la un pas să fiu mușcat de cîinele negru. Anul 2013 a fost unul dintre cei mai grei ani, poate că cel mai greu din cei 23 de ani de căsnicie pe care i-am celebrat împreună cu Natalia. A fost dur și nemilos cu amîndoi.
În toți acești ani ne-am mutat de 11 ori, am pierdut doi copii din pîntec, ne-am pierdut apropiații, însă anul trecut s-a încheiat cu două îndolieri la distanță de cîteva zeci de zile și poate că cel mai greu moment a fost în apropierea Paștelor. Prietenii știu ce s-a întîmplat. Nu revin!
A fost un an zdrobitor și debusolant. Am simțit că alunec pe noroi în timp ce încercam să prind colțul stîncii. Toate planurile mi s-au zdrobit între ciocanul și nicovala Domnului. Am auzit în urechi hohotul și chițcăiala Satanei. Cîinele negru m-a alergat în tot anul trecut, după ce va fi crescut mare în 2011 și 2012.
De o vreme l-am prins și l-am pus în lesă.
Cum am făcut? Este mult de scris despre aceste lucruri. Cititorii mei și-au dat seama că se întîmplă ceva și poate că voi reveni cîndva cu o serie de articole în ajutorul celor care trec prin pasaje mai întunecate din viață. Dar iată ce am încercat să fac eu deocamdată.
1. Acceptare. Mai întîi și înainte de orice lucru a trebuit să admit că mă apropii de o criză pe care nu o pot rezolva singur și am cerut ajutorul. Nimeni nu se poate lupta cu fiara neagră singur. Trebuie să acceptăm pasajul dificil, intrarea în tunel, lupta frontală, ajutorul din afară.
2. Stil de viață. Mi-am schimbat complet stilul de viață. Am început să dorm cînd trebuie să dorm. Am eliminat complet nopțile nedormite. Nu mai există dead-line-uri profesionale și nici de altă natură. Nu mă mai grăbesc nicăieri, dar alerg…
3. Mișcare. Am pus o oră de-o parte in fiecare zi pentru mișcare în natură, în aer liber, exclusiv Duminica. Alerg. Nu pe picioare, pentru că în 2007 mi-am distrug genunchii, cu bicicleta (bicicletele.. ). Mișcarea aceasta nu este pentru sănătatea trupului în primul rînd. Acela este un efect secundar. Este un exercițiu spiritual.
4. Priorități. Mi-am pus cotul pe masa creierului și am dat totul jos. Am pus pentru cîteva luni totul înapoi la loc, dar în altă ordine.
5. Dialog. Mi-am luat jumătate de zi din săptămînă să stau să vorbesc cu Natalia. Este atît de echilibrată, atît de liniștită, atît de puternic ancorată în Cuvînt și în Domnul. Dar cel mai important este că am schimbat regulile de dialog cu Domnul meu, apoi cu familia, apoi cu cei din jur.
6. Monolog. Am reînceput să postesc mai mult decît o dată pe săptămînă. În tot acest timp, mai ales miercurea stau de vorbă cu mine însumi. Ca Augustin. Soliloquia. După ce termin cu monologul interior, vorbesc în sus, strig către ceruri. Se numește în traducere liberă rugăciune.
7. Trupul. Am început să îmi schimb stilul de alimentație și am pierdut pînă acum 15 kg (plus mișcare!). Trupul este coaja spiritului, este templul Duhului Sfînt.
Mai multe detalii despre acestea în viitor.
dar cred că tocmai am trecut milimetric pe lîngă … DEPRESIE…
UPDATE
a propos, azi nu am mîncat nimic.
update 2021
între timp avem 30 de ani de căsnicie,
avem 3 copii în ceruri,
sicriele s-au înmulțit între timp, am pierdut prieteni și rudenii foarte apropiate din 2013 încoace,
am împlinit 50 de ani,
nu numai că am trecut milimetric pe lîngă depresie, am intrat deplin în ea și mila lui Dumnezeu că am ieșit la liman.
nu cred că din depresie se poate ieși de unul singur și prin soluții rețetariste.
Marius Cruceru 
Marius, bine că ai trecut pe lângă…și nu prin ea.
Mulțumiri pentru cele 7!
Urâtă dihonia. Frumoasă replica, în 7 puncte… sacramentale. Ne dau curaj şi înţelepciune.
Mulțumim lui Dumnezeu, Beni, că El ne dăruiește lumina prin care putem vedea Lumina.
urmatoarea marturie merita atentia:
http://www.dts.edu/media/play/a-christian-looks-at-depression-tom-nelson/
Mulțumim!
Iti impartasesc multe din aceleasi trairi si evenimente (poate si din cauza ca avem aceeasi varsta)…Oricum Domnul nu ne lasa… e promisiunea Lui!
Întotdeauna am avut încredere în El, are soluții mai bune decît mine oricînd.
Îmi pare rău că aţi avut un an atât de dificil… Şi pentru mine a fost probabil cel mai greu dintre toţi. Interesant că sunteţi a treia persoană care spune asta despre 2013…
da, unii ar spune 2013, an cu ghinion.Eu nu cred în astfel de lucruri.
Nici eu nu cred în aşa ceva. Nici celelalte persoane cu care am vorbit nu se refereau la asta…
nici eu nu cred. 🙂
dar am avut un AVC si un traumatism produs de o masina. 😦
cel mai greu an de pina acum;
Domnul a fost Peste 13,
si m-a scos”teafara”. 🙂
plus ceva adaus de rabdare, 🙂
Pingback: 13 – “Αm (avut) o viață foarte fericita!” | Marius Cruceru
Imi place punctul 6 in mod deosebit… dar evident si 7! 🙂
* la UPDATE…
am intrat pe blog sa vad meniul pe astazi… 🙂
cred ca indiferent de dieta, o data pe saptamana trebuie sa aiba acest meniu.
sunteti curajos rau 🙂 necesar ce ati scris, putini dinauntru s-ar incumeta, ca din afara mai toti au pareri.
Marius, cred ca inteleg mai mult decit ai destainuit din experientele anului 2013. Ce sa mai zic eu ? Ar fi de prisos sa ma pling, de impartasit ar fi multe, enorm de multe ! Cinci operatii grele, toate conectate cu inima. Doua calatorii intre cele doua lumi, la interval de, doar o saptamina ! Suferinte mari, experiente adinci … dar prin toate acestea „Domnul a stat linga mine …” Niciodata n-am simtit-o intru- un mid atit de real ca anul acesta, 2013. Da, doua mii si „13” Nici eu nu cred in ghinion, dar interesant, cind slujeam in California, studiind Viata lui Avraam, cu multi ani in urma, am observat relatari interesante in Biblie, conectate cu cifra 13 … toate in aspect negativ, in special rebeliune. Am fost surprins de asta ! Dar slavit sa fie Domnul nostru ca si-a manifestat puterea si prezenta si-n anul 2013. So, nu Depresie, nu Descurajare, ci re-Dedicare ! Imi amintesc de niste versuri recitate in copilarie: „Domnul pe cei slabi ii cruta, Cu necazuri mari nu-i mustra, Dar nici marea bucurie a Izbinzi, ei n-o gusta !”
Îmi pare rău, fiecare avem partea noastră de încercări. Dumnezeu să vă dea sănătate și să vă mîngîie!
Am gasit inspiratie in cele cateva puncte; Va multumesc! Cred ca este un succes cand reusim sa folosim depresia si momentele negre pentru a ajuta pe altii. Si este un succes venit de sus:)
asa sa fie, sa ne ajute Dumnezeu sa ne sprijinim unii pe alții.
Sunt sigur ca si in 2012 au fost persoane incercate. Fiecare avem timpul nostru de incercare.Totusi gasesc de bine sa impartasim incercarile noastre ca asa ne facem mai buni.
Marius chiar ai crezut,la cat rau ai pricinuit in ultimii ani prin injosirea si denigrarea unor lucratori ca vei ramine nepedepsit,Dumnezeu nu ramine dator.Cu ce masura ai masurat cu aceia ai fost rasplatit.De aceea opreste-te din nebunia in care ai fost angrenat de acel zis caine negru Fii om matur,
draga Edik (un anonim care se ascunde sub un fals email si sub un fals id), chiar crezi, precum prietenii lui Iov un astfel de lucru?
Vai de capul și de zilele noastre!
Îmi dai exemplele la care te referi, exempele de lucrători denigrați și înjosiți de mine ca să spui (UNOR LUCRĂTORI??)
Eu zic să ne abținem pe cît putem la a spune prostii în public. Este o încercare pentru care merită să depunem tot efortul.
Pingback: M-am apucat (și) de alergat! | Marius Cruceru
Pingback: O definiție a … depresiei | Marius Cruceru
Salutare Marius,
Nu cred ca te pot intelege, desi te cunosc de cand erai student si mai apareai pe sticla la Tele M , o televiziune din Iasi, locala, de cand mergeai la biserica Filocalia si cantai la chitara pana se rupeau un sau chiar doua corzi la chitara, le aruncai asa arogant pe spate si cantai mai departe. Acum esti domnul Profesor la Emanuel Oradea, iti ascult predicile de la Iris.
Consider ca nu am trecut prin ce ai trecut tu si familia ta, de aceea spun ca nu te pot intelege. Pot doar sa empatizez cu tine, dar atat, mai mult nu. Stii ce as vrea sa-ti spun?? Incearca sa inveti de la fratele Beniamin Faragau ce inseamna sa fii bland, el vorbeste cu blandete, el transmite aceasta blandete, parca o respira, tu vorbesti cam vulcanic uneori, asta nu tot timpul zideste, uneori te lauzi gratuit….as vrea sa vezi ca am un respect deosebit pt tine si iti vreau binele.
Sa fii iubit Marius!!
draga Costel, așa este! Ai dreptate în tot ce spui. Poate că de aceea mi-l țin aproape pe fratele Beni, mai ales după ce a trecut prin ce a trecut.
N-aș vrea să plătesc prețul îmblînzirii cu prețul pe care l-a plătit dînsul. Însă sînt în proces.
Nici Beni n-a fost așa pe cînd era mai tînăr, prin 85, pe cînd l-am cunoscut. Mătura curtea cu tine. Uneori este și chestie de temperament. Eu am olteni în sînge, fratele Beni are și sînge unguresc, ceea ce înseamnă mai mult calcul și mai mult calm et c.
Dar peste toate este pocăința.
Cînd era să mor, în 2007 m-am plîns unui coleg.
Mi-a spus… eh, nu mori încă, nu ești destul de pocăit ca să fii gata.
A avut dreptate.
La noi în familie blîndețea este compensată de Natalia.
Mulțumesc pentru atenționare.
Voi fi mai atent mai ales la lauda de sine 🙂
P.S.
Eh, dar trebuie să recunosști, dacă vei fi ascultat tot că știu și să mă autoironizez destul.
Da am observat acest lucru, destul de mult te autoironizezi. Respect.
Multumesc Domnului pentru predicele tale (studiu) de la Biserica IRIS, am fost de multe ori incurajat si chiar corectat (mustrat). Ascultam predicele tale pe net din Germania impreuna sotia si cei doi baieti care sunt destul de mari (18 ani Emanuel si 15 ani Darius). Daca ai drum prin Germania esti bine venit la noi.
PS Cu sotia mea ai fost vecin cativa ani buni. (Fata mai mare a lui Mihai Condrea , presbiter la Filocalia si astazi).
Te apreciez si vreau sa stii ca ne gandim destul de des la tine si familia ta.
Mare este Domnul si vrednic de lauda si va veni timpul cand si juniorul tau mai mare il va accepta pe Domnul in viata lui , sa nu te descurajezi dragule!!!
Fiti binecuvantati iubiti frati in Hristos !!!
Draga Ticu,
acum fac legătura!
Mulțumesc de invitație!
Pingback: Precizări referitoare la terminologia din articolul ”Minidepresia de 30 de secunde” | Marius Cruceru
Pingback: Precizări referitoare la terminologia din articolul ”Minidepresia” de 30 de secunde – Edictum