Marius Cruceru

Generaţia I, internet, D, digitală, E, eletronizată, S, dintre sticle, se mişcă dinspre Silicon Valley spre micile ridicături artificiale de silicon, după care face drumul invers, dinspre micile dealuri de care este obsedată, înapoi spre spre valea tehnologiei în care ne-au fost arse deja tinereţile. Înălţimile generaţiei noastre sînt minore, văile fără fund.

Iată încă două artile despre generaţia noastră.
AICI
şi AICI

AICI aveţi tot textul într-un singur document, modificat, în conformitate cu sugestiile voastre, exprimate aici sau pe privat.

Domnul sa ne ajute sa aplicam solutiile dureroase, radicale, pentru a ne izbavi din mijlocul acestui neam rau, ca sa putem sa aratam şi altora Stînca …

Este timpul să ieşim din generaţia noastră ca să o putem ajuta. Generaţia noastră nu poate să se ajute singură precum maimuţica din Povestirile Junglei, trăgîndu-ne de mustăţi în sus din mlaştină. Doar îmbătrînirea sau întinerirea ne poate ajuta să ieşim din generaţia noastră pentru a o putea ajuta. Să îmbătrînim spre exemplu schimbîndu-ne altarele (televizoarele şi plasmele) cu altarul bunicilor noştri, o masă pe care stă o biblie şi pâinea cea de toate zilele sub şervet. Să ne îmbătrînim, căutînd înţelepciunea prin azile de bătrîni şi la morgă, să ne urîţim pentru a ieşi din casă sau să ne culcăm odată cu găinile, atunci cînd se face noapte. Să ne comportăm ca bătrînii pentru a ne putea salva cît mai mult tinereţea (Iov 12:12 La bătrâni se găseşte înţelepciunea şi într-o viaţă lungă e priceperea.). Să ne scurtăm zilele ca să ne înzilim, să pierdem mai mult timp cu bătrîni, ca să cîştigăm timp pentru viaţă (Iov 15:10 Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliţi decât tatăl tău.). Să intinerim făcîndu-ne asemenea copiilor, cîştigînd creativitatea şi puritatea acestora, putinţa de a fi distraţi cu mult mai puţin şi de lucruri mult mai simple. A merge odată cu ziua şi valul nu este o opţiune, singura şansă este să ne învechim, să învăţăm cu generaţiile care ne-au precedat, întorcîndu-ne la o Carte bătrînă, apoi să ne copilărim, maturizîndu-ne în linişte şi simplitate. Îmbătrînirea timpurie şi păstrarea veşnicei copilării ne sînt singura opţiune într-o generaţie prea copilăroasă, care refuză maturizarea, într-o generaţie care moare înainte de vreme, fără a-şi fi trăit cu adevărat viaţa.

Generaţia noastră este ruptă de trecutul imediat şi neinteresată în nici un fel de istorie. Generaţia noastră s-a ridicat în ignoranţă faţă de trecut, fără să verse lacrimi pentru sîngele nevinovat care strigă din ţarinile acestui neam. Nu l-a văzut pe Liviu Olah şi nu tresare la ideea de a avea o listă de rugăciune. Nu ştie prea bine ce s-a întîmplat înainte de 1989 şi nu are amintiri cu bonuri de benzină, rînduri la lapte, cozi la carne, tichete pentru zahăr, ulei, făină. Generaţia noastră cumpără bilete la Sighet şi la Auschwitz şi plînge cînd vede pe cei schilodiţi şi maltrataţi acolo, băieţii castraţi de Mengele şi versurile scrise la Sighet pe pansament, dar nu face legătura cu istoria. Generaţia noastră nu este interesată de tradiţii şi istorie, dipreţuieşte vechiul, considerîndu-l învechit doar pentru că este vechi şi este lacomă de nou, considerîndu-l bun doar pentru că este nou. Generaţia noastră nu mai vizitează muzee şi dispreţuieşte filmele făcute înainte de 1985. Are o nouă traducere pentru o carte veche, dar nu mai citeşte cartea nici în traducerea veche şi cartea nouă nu mai reprezintă nici o tentaţie. Generaţia noastră scrie lucruri noi, numai lucruri noi, aflăm pe bloguri în ce tricouri sînt îmbrăcaţi contemporanii noştri, dar nimic despre mirosul caselor în care au copilărit. Generaţia noastră ştie mai mult decît părinţii, de aceea consideră că tot ce spun aceştia este incorect şi improbabil. Generaţia noastră nu îşi doreşte nici istoria ei, nici istoria neamului de oameni care a precedat-o. Părinţii noştri se emoţionau la îndemuri ca „este istoric ce se întîmplă acum”. Generaţia noastră nu are perspectiva faptelor mici de azi care pot căpăta însemnătate mîine. De aceea generaţia noastră este stearpă de ucenici şi nu îi va rămîne sămînţa de urmaşi în oameni de încredere care vor fi primit tezaurul învăţăturilor trecute pentru a-l încredinţa celor viitoare. Generaţia noastră este veriga ruptă în lanţul leaturilor şi mai poate fi reparată şi pusă la loc doar dacă iese de pe scena polisului pe uşa din dos pentru a intra înapoi la şcoală, la lecţia de istorie. Generaţia noastră, care îşi priveşte doar pămîntul de sub picioare, trebuie să înveţe să se uite cu frică şi cutremur, cu lacrimi şi sperietură în urmă, pentru a privi cu demnitate şi curaj înainte. Trecutul lor, taţilor noştri, ne va vindeca viitorul pentru ei, copiii noştri. Acest trecut trebuie cunoscut, asumat şi consumat, precum mielul de Paşti, cu ierburi amare, pentru a ne putea desprinde de Egiptul în care ne-am construit bordeiele confortabile. Aventura care ne aşteaptă este mai dură şi mai pustie decît robia prezentului lenevit în osteneli pentru tiranii pe care singuri ni i-am ales.

Generaţia noastră este o generaţie care îşi caută confortul şi este nepăsătoare ca Iona faţă de niniviteni. Generaţia noastră se trezeşte cu Nokia, merge apoi la Colgate, la Mac, Nokia, Nokia, Dell, Dell, Ipod, Dell, Dell, apoi iar Nokia, Kfc, Colgate, Samsung, Dell şi adoarme cu Ipod. Ne iubim mai mult curcubetele decît toţi vecinii cu tot cu vitele lor. Generaţia noastră nu mai suferă pentru generaţia noastră. Generaţia noastră nu mai plînge pentru generaţia noastră, generaţia noastră nu se mai roagă pentru generaţia noastră. Generaţia noastră va avea impact în generaţia noastră atunci cînd vom învăţa să ne pese, să plîngem, să ne rugăm şi să ne întoarcem înapoi spre Ninivele nostru cu strigătul profetic care vine dinspre Carte spre Viaţă. Triumfalismul trebuie să ne părăsească pentru că ne stă mai bine sacul şi cenuşa, zîmbetul trebuie să ne piară de pe feţe şi din ochii rimelaţi şi de sub sprîncenele smulse trebuie să curgă lacrimile de pocăinţă, curăţînd fardurile care ne ascund urîţenia cîştigată în nopţile de nesomn şi de vegheri spurcate. Atunci va trăi din nou generaţia noastră, după ce ne  vom fi asumat viaţa şi Însăşi  Viaţa. Cine va mijloci pentru acest neam de oameni care nu mai cunoaşte pe Domnul şi nici ce a făcut El pentru părinţii noştri? Cine va chema îndurarea Lui peste noi? (Ieremia 32:18  Tu dai îndurare până la al miilea neam de oameni şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui Nume este Domnul oştirilor!) Oare trebuie să ne ducă din nou Dumnezeu şi pe noi în pustie ca să ne moară sămînţa? (Iosua 5:6) Va găsi Domnul în generaţia noastră 7000, care nu şi-au plecat genunchiul în faţa idolilor acestui timp(1 Impăraţi 19), va găsi în cetatea noastră 50, 40, 30, 20 de bărbaţi care să fie preoţi, regi şi profeţi măcar pentru familiile lor? (Geneza 18:26-28) Va găsi oare Domnul între noi omul credincios şi o urmă de credinţă pe pămînt?

Generaţia noastră, deşi este lipsită de disciplină, deşi este lipsită de control, deşi este bombardată hormonal şi drogată sexual a inventat datingul de plăcere. Egoişti, ne folosim de ceilalţi nu pentru a construi un viitor împreună, ci pentru a ne satisface plăcerea păcătoasă de o clipă a păcatului. Generaţia noastră s-a specializat în a amîna lucrurile importante, căsătoria, viaţa însăşi, pentru a gusta acum toate beneficiile ce ar decurge din plătirea preţului maturizăţii. De aceea generaţia noastră se bucură de inventarea unei noi perioade de odihnă şi distragere, adolescenţa, drăceasca invenţie a secolului trecut, prelungită în acest secol între 10 şi 35 de ani. Băieţi din generaţia noastră deşi doresc mult mai multă independenţă şi se mint că sînt liberi şi indepedenţi de părinţi, tot mai mulţi dintre ei trăiesc cu mamele singure, pentru că soţii şi taţii noştri fie sînt complet absenţi, în braţele altor femei, fie sînt absenţi pentru că sînt pe coclauri, muncind pentru o casă pe care n-o va locui nimeni dintre urmaşii lui niciodată, fie sînt absenţi în faţa televizorului sau la table cu prietenii. Din aceată pricină băieţii din generaţia noastră au crescut fără nici o autoritate masculină deasupra lor, spune Al Mohler. Consecinţele? Să ne uităm la felul în care băieţii manipulează fetele pentru a le cădea în braţe fără nici o promisiune a vreunui viitor împreună, considerînd că totul este un joc de copii bătrîni. Fetele din generaţia noastră trăiesc o minciună prin care cred că dacă vor fi mult mai accesibile şi prietenoase cu băieţii vor fi mult mai căutate şi se vor mărita mult mai repede cu făt frumos care le va fura de pe un Harley Davidson. Ele cred că cea mai mare dovadă de iubire, floarea care se scutură prima dată, atingerile şi săruturile profunde pot fi oferite de mai multe ori, fără să înţeleagă că la altar vor tîrî după ele toţi băieţii cu care şi-au atins dinţii şi toate mîinile care le-au pipăit. Sînt fete din generaţia noastră sînt tot mai impure şi tot mai acrite şi care, între ele, îşi revarsă frustrările pe „porcii de băieţi”, dar dau din colţ în colţ cînd apare cîte un Don Juan de cartier în clasă, şi se comportă ca nişte sclave în faţa Faraonului. Florile curate se comportă se tîrîie pe pămînt ca dovlecii. Generaţia noastră a reinventat virginitatea, dar pe care o scoate la licitaţie pe internet. Generaţia noastră este o generaţie murdărită în minte şi care, dacă ar avea oportunităţile, ar muşca cu dinţii ca nişte săbii. Cazul celor trei tineri poliţişti de frontieră din sudul ţării a început în şcoala de la Oradea, unde au stat cu băieţii la vizionat filme porno în orele de după instrucţie. Generaţia noastră, fie aceasta în afara bisericilor sau nu, este expusă la aceleaşi mitraliere de imagini  aducătoare de otravă şi de moarte. Sugestii? Pentru unii este prea tîrziu deja orice sugestie.

Generaţia noastră este o generaţie crudă, o generaţie care devine lipsită de sentimente. Copilul meu a văzu mai mulţi cîini morţi cu maţele scoase afară într-o singură călătorie cu mine cu maşina decît am văzut eu în toată copilăria. Copilul meu a văzut oameni prinşi între fiare, copilul meu a văzut morţi reali pe şosele sau muribunzi care mişcă în sînge. Bunicul nostru avea emoţii puternice dacă se tăia cu coasa. Strănepotul lui rîde dacă vede un motociclist decapitat şi întreabă dacă se poate da în reluare, ca pe you-tube. Generaţia noastră este o generaţie lipsită de inimă şi de „dragoste firească”, cum spune apostolul Pavel, sîntem „astorgoi” (fără dragoste firească, vezi Romani cap. 1) pentru că am văzut mai multe morţi violente într-o singură zi decît vor fi văzut antecesorii noştri într-o singură generaţie. Generaţia mea trebuie să facă post de privit la cruzime, generaţia noastră trebuie să vadă morţi reali şi să vadă muribunzi adevăraţi, generaţia mea trebuie să se întîlnească de-adevăratelea şi mai devreme de propria moarte cu moartea însăşi, nu doar cu umbrele ei de pe sticlă.

Generaţia noastră devine lacomă cînd aude promisiuni de genul Greek in a week şi Învăţaţi să cîntaţi Chopin în 30 de zile. Procesele de formare şi orice fel de proces, în general, este fie scurtcircuitat, căutăm căi prin care etapele pot fi arse. Generaţia noastră este foarte informată, poate că este cea mai informată generaţie care a trăit pînă acum pe Pămînt. Oricînd aproape oricine poate găsi orice informaţie pe care o poate verifica, este o generaţie care ştie tot mai mult despre tot mai multe lucruri pînă ştie totul despre nimicuri. Este generaţia care ştie că ştie, dar nu mai ştie lucrurile fundamentale. Este generaţia care nu mai învaţă nimic pentru că ştie că are totul la distanţă de o mînă întinsă spre tastatură. Generaţia noastră ştie, dar nu ţine minte. Este o generaţia care ascultă predici pe I-pod, dar nu mai vine la biserică, este o generaţie care preferă să stea în fotoliu să asculte o predică pe Youtube sau viddler în loc să se ducă la o înghesuială reală într-o biserică ca să se aşeze lîngă cineva care miroase a transpiraţie sau îi miroase gura. Generaţia noastră se plictiseşte la orele de rugăciune ascultînd plînsetele prea lungi ale unei văduve bătrîne, generaţia noastră se plictiseşte la orele de studiu biblic care solicită o concentrare mai îndelungă de 20 de minute, generaţia noastră preferă o predică presărată cu ilustraţii şi glume unei prelegeri care să îi solicite memoria, fie aceasta şi de scurtă durată, sau capacitatea de analiză. Sugestie? Generaţia noastră trebuie să se apuce din nou să citească, să îşi umezească degetele şi să apuce pagini.

Generaţia noastră şi-a format mentaliţile, reflexele şi obiceiurile de viaţă pornind de la viaţa de dincolo de sticlă. Modelele noastre sînt Vip-urile, apariţii plate, pe sticlă, persoaje care nu au realizat nimic în viaţa lor în afară de corpul dăruit de la Dumnezeu, retorica de cartier şi circumstanţele. Mintea şi munca ne sînt nesemnificative ca valoare. Altarele generaţiei noastre au ecrane plate. Cînd intram în casele bunicilor noştri găseam puţine lucruri şi de mică valoare, dar în mijlocul camerei era masa şi pe masă, lîngă pîinea cea de toate zilele acoperită cu şervet, era Biblia lîngă lampă. Acela era altarul care domina întreaga casă. Astăzi, în mijlocul caselor noastre tronează plasmele, iar feţele generaţiei noastre nu se mai adîncesc între pagini, ci între sticle. Generaţia mea a fost privită prin sticla care ne-a despărţit de privirile părinţilor în maternitate, am privit curioşi prin sticla parbrizelor peisajele care s-au derulat prea rapid pentru pupilele noastre de copii, ne tocăm zilele privind prin sticlele terminalelor de computer, privim de cîteva ori pe oră la ecranele sticloase ale telefoanelor mobile, ne petrecem după amiezele privind spre sticla televizoarelor, sfîrşim zilele privind printre sticlele de băutură….  Generaţia noastră trăieşte tot mai mult într-o nouă viaţa, este Generaţia E sau I, eletronică sau Internet. Second life devine însăşi viaţa, iar viaţa însăşi devine o anexă a vieţii care se petrece tot mai mult între gadgeturi şi dincolo de sticlă. O sugestie? Scoateţi cel puţin televizoarele afară din casă. Cîtă linişte, cîtă bucurie am recîştigat în momentul în care ne-am înlocuit altarele!

Generaţia noastră a văzut prea devreme şi prea multe lucruri pentru care copiii trecutului trebuiau să rişte bătăi însurorate cu moartea, dacă s-ar fi uitat pe gaura cheii. Tinerii din generaţia noastră închid uşa după ei şi în linişte, fără nici un fel de emoţie, în timp ce părinţii naivi cred că învaţă pentru facultate, tinerii din generaţia noastră sînt la o apăsare de buton de ceea ce numai medicilor li se descoperea în urmă cu 30 de ani. Bordelul era la bani mulţi, timp şi ruşine distanţă. Astăzi murdăria s-a democratizat şi ni s-a apropiat, acum ne este în propria noastră casă. În mintea generaţiei noastre s-a produs o mutaţie dinspre dorinţă spre atingere, dinspre aşteptare spre satisfacţie imediată. Din această cauză generaţia mea nu mai este o generaţie romantică. Al Mohler cita un critic literar care spunea că că sursa romantismului în opera lui Shakespeare consistă în tînjire… toate personajele tînjesc după dragostea neîmplinită, şi dragostea are farmec cît visezi, în tensiune, cît aştepţi, nu în satisfacţia imediată. Generaţia noastră nu mai poate aştepta, vrea totul, dintr-o dată, acum, aici, pe moment deşi este înşelată pentru că are dintr-o dată, nemulţumită pentru că i s-a dat deja ceea ce a dorit acum şi aici. Sugestie? Amînă şi aşteaptă. De aici tensiunea romantică. La fel este în Cîntarea Cîntărilor, personajele aleargă unul după altul, dar … nu se întîmplă… aşteaptă, amînă, tînjesc, vorbesc, sînt multe culori, multe mirosuri, fructe, legume, ascunzători, descrieri, tocmai pentru a amîna satisfacţia. Generaţia noastră trebuie să înveţe răbdarea în aşteptare şi dragostea în tînjire.

Unele fetele din generaţia noastră cred că virginitatea este doar biologică. Cred că se pot apropia de „prietenii” pe care îi încearcă în vederea căsătoriei. Sînt fete în generaţia noastră care cred că dacă şi-au păstrat virginitatea biologică rămîn curate. Nu sînt conştiente că vor duce pînă la altar în ziua căsătoriei lor „fantomele” tuturor băieţilor pe care i-au sărutat prelung şi de care s-au lăsat pipăite. Cele trei sau patru relaţii (aceasta este media) în care s-au lăsat apropiate de băieţi fără ruşine vor fi o moştenire amară din prima noapte a intimităţii lor, cu răni adînci pe mulţi ani de zile în viaţa de căsnicie.  Sînt băieţi în generaţia noastră care cred că pot pune mîna pe toate fetele dintr-o biserică, dar că, paradoxal, în aceeaşi biserică, vor găsi o fată neatinsă. Virginitatea nu este doar trupească, puritatea începe cu gîndul aşezat ca rob al ascultării de Cristos şi sînt gînduri care nu mai pot fi domesticite niciodată, dar pot fi îngrădite pentru totdeauna.

Generaţia noastră nu poate crede că unele lucruri sînt definitive, că nu mai există a doua viaţă, ca în jocurile pe computer, că unele cicatrici rămîn, că sînt răni care nu se vor vindeca niciodată şi că Dumnezeul nostru nu este Dumnezeul unei alte şanse întotdeuna. Nici pisica nu are nouă vieţi. Colegilor mei de generaţie le este greu să creadă că ziua de azi nu mai rămîne altundeva decît în fotografii sau pe fişiere video. Viaţa are un singur sens, spre moarte şi azi sîntem mai urîţi şi mai morţi decît ieri, mai albi, mai epiderma mai şifonată şi mai umbrită. Există lucruri definitive şi ireparabile. Sugestie? O înmormîntare a cuiva apropiat ne oferă perspectiva care nu poate fi vindecată nici cu filmuleţe nici cu fotografii. „Definitivul” se poate „defini” cel mai bine între braţele unei cruci mortuare şi se pronunţă pe silabe pe bătăile cuielor într-un coşciug.