Miercuri, 10 aprilie, orele 19.30, ne vedem cu grupul de ucenicie peripatetică Fabrica de bărbați în curtea campusului Universității Emanuel din Oradea (lîngă parc, ”în groapă”) pentru a prezenta premiul anunțat în cadrul concursului de eseuri.
Este vorba de acest arc.
Se vor executa cîteva trageri demonstrative.
Cum? La fel ca în anii trecuți! Nimic complicat! Anul acesta ideea este puțin diferită doar prin ținta campaniei! Prin donațiile noastre încercăm să ”cumpărăm” cît mai multe ore pentru bolnavii terminali.
La început am pornit de la ideea de ciclaton. Ce înseamnă acest lucru?
După cum v-am anunțat deja … campania 2019 a început oficial! Dar … cei mai buni prieteni Hospice știau deja de gîndurile noastre. Unele donații au intrat înainte de lansarea oficială a campaniei.
Prima donație de după lansarea oficială a intrat ieri.
Este în valoare de 1010 lei.
Înscrie-te la Conferița pentru liceeni – Quo Vadis Juvenis 2019! Adu-ți cu tine și prietenii.
http://www.emanuel.ro/event/start-la-inscrieri-qvj-2019/
#QVJ2019 #UEO #QuoVadisJuvenis
sursa pagina de facebook a Universității Emanuel din Oradea
Încercăm din nou un exercițiu, pe care l-am mai făcut cu deosebit succes în anii trecuți: un concurs de microeseuri cu premiu. Un singur premiu!
În trecut am avut premii biciclete, topoare et c. Anul acesta este un premiu mai special. Un arc tradițional, longbow, de armurier (nu de serie, nici de fabrică, ci unul făcut manual!), cu trei săgeți din lemn tradiționale, cu husă, piele de prindere a coardei, coardă de rezervă și minitolbă. Valoarea întregului set? 1300 ron! Numai arcul fără coarde și accesorii este în jur de 1000 de ron.
Acesta este un arc din colecția mea de arcuri, pe care l-am primit din partea unui prieten bun, un arc cu putere destul de mare, pentru o persoană între 165-185 cm. Eu trag cu el destul de bine și am 168 cm. Este un arc mortal. Găurește tabla la 10 metri.
Aceasta este premiul:
De cîteva săptămîni am o nouă obsesie … mai veche: pocăința! Ce este pînă la urmă pocăința?
(Disclaimer: acesta nu este un articol teologic academic.
Este o meditație la cana de cafea (spartă) de dimineața!)
Nouă evanghelicilor ni s-a agățat de gît această poreclă interpretată depreciativ, pe care și noi înșine aproape că o refuzăm: ”pocăiți”. Dacă eram strigat așa (pocăitule!) mă întorceam încruntat către cel care m-ar fi ”insultat”.
Am încercat în ultimii ani să ocolim termenul prin tot felul de echivalări: evanghelici, protestanți, neoprotestanți et c. Nu ne iese! Tot pocăiți am rămas pentru vulg.
Dar ce este oare pocăința? Este aceasta un sentiment, un act rațional, o trăire lăuntrică sau mai degrabă o sumă de procese, sentimente și trăiri? Este provocat de noi înșine? Este legitimabil reflexivul ”m-am pocăit”? Se poate învia mortul pe sine însuși, ”căci noi eram morți în păcatele și greșelile noastre”! Oare nu Dumnezeu aprinde acel foc pe care ne așezăm noi mai apoi ca să fim în clocot pentru El pentru tot restul vieții?
Am reînceput să citesc psalmii de pocăință ai lui David. Multe de spus, dar în urmă cu ceva timp mi-a trecut ceva prin minte.
Sînt colecționar de instrumente vechi și biciclete vintage. Dacă intri în astfel de hobby-uri, neapărat trebuie să faci distincția între restaurare, recondiționare, reparație.
Sînt lucruri diferite. Am reparat și recondiționat instrumente și biciclete pe cînd ar fi trebuit să le restaurez și le-am scăzut valoarea. Nu știam ce trebuie să fac. Am învățat cu multe pierderi și pe pielea mea.
Reparația aduce obiectul spre funcționalitate și atît, o bicicletă trebuie să meargă, fără pretenție de întoarcere la original (Am o Miyata reparată, mare păcat!).
Recondiționarea este un compromis între reparație și restaurare. Se înlocuiesc anumite piese cu altele de același tip sau din aceeași epocă, dar nu neapărat identice cu cele ce vor fi fost pe obiectul respectiv.
Ai o cheie ruptă de vioară. Bun! Dacă repari, pui una nouă, dacă recondiționezi, pui o cheie refăcută în același stil, din același material, dar tot noutate. Dacă o restaurezi în schimb, atunci faci în așa fel încît să folosești chiar cheia originală, lipești cu cleiurile pe care le foloseau cei din familia Stradivari, folosești același fel de lacuri et c. O teorie întreagă, o practică și mai greu de explicat!
Eh! M-am întrebat ce face Dumnezeu cu noi în lumina Psalmul 51? Ne repară, ne recondiționează, ne restaurează Dumnezeu?
Nici una, nici alta, nici cealaltă! Face cu noi wabi-sabi și KINTSUGI! Metoda Lui nu anulează istoria, nu ne ascunde cicatricile și rupturile, ci le evidențiază prin Harul Său și spre Gloria Sa!
Harul Său și Gloria Sa sînt centrale aici, nu ce se mai poate face din noi și cu noi! Noi devenim periferici, renunțînd la triumfalistul tîmp Smile, Jesus Loves You! Ego-ul meu supradimensionat de gîndirea modernă pozitivistă, datoare umanismului cu împletituri iluministe se prăbușește în țărînă și strig odată cu Apostolul:
”Căci nu mai trăiesc eu, ci El trăiește în mine, am fost răstignit împreună cu Cristos, toate le socotesc gunoi pentru prețul nespus de mare al cunoașterii Lui … binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, dar răul pe care nu vreau să-l fac … iată ce fac, văd în mine … urmele … ”
Ce este Kintsugi?
This repair method celebrates each artifact’s unique history by emphasizing its fractures and breaks instead of hiding or disguising them. Kintsugi often makes the repaired piece even more beautiful than the original, revitalizing it with new life.
L-am cunoscut pe lutierul și pastorul Nicolae Dron în urmă cu patru ani. Ne-am dat întîlnire în Bucovina. El a venit din Republica Moldova, eu din Oradea. Parcă ne cunoșteam de veacuri. Am cîntat de la prima întîlnire împreună. Eu la chitară, dînsul la mandolină. Cîntările au curs una după cealaltă.
Om trecut prin multe experiențe în viață, a făcut pușcărie pentru credință, a lucrat cu Evanghelia în ilegalitate, are o familie minunată și o pasiune pentru instrumente muzicale, dar în special pentru cobză.
De dragul lui m-am apucat de cobză. Merge greu, pe cît pare de ușor, pe atît este de greu, precum cavalul. Și cobza și cavalul, instrumente populare românești, par foarte abordabile, dar scot toți nervii din tine la iveală. Despre asta cu altă ocazie.
Astăzi, cîntînd la cobza lui Nicolae Dron, am descoperit aceste materiale.
Citește în continuareDupă cum știți sîntem în campania MDO – ”Mai dăruiește-mi o oră!”
Dincolo de sistemul tradițional de adunare de fonduri (activități sportive – kilometri transformați în euro), vom avea și altfel de acțiuni: evenimente, licitații, totul pentru a mai ”cumpăra” ore pentru pacienții Hospice Emanuel.
De această dată o bicicletă vintage din colecția mea, o bicicletă de care mă despart foarte greu pentru că are istoric. Este roșie, culoarea celei mai iubite biciclete, prima biță pe care am avut-o! Nici nu îmi puteam imagina pe atunci că o bicicletă ar mai putea avea și o altă culoare.
Am pornit o nouă campanie în favoarea bolnavilor terminali. Vedeți mai multe detalii AICI, AICI și AICI.
Am fost întrebat de prieteni din Statele Unite ale Americii dacă ar putea folosi și dolari americani. Sigur că da! Revin acum cu toate informațiile necesare pentru efectuarea donațiilor.
Iată:
Da, au rost și rezultate!
În anii trecuți colegii mei au desfășurat campanii de genul: ”Cumpără o cărămidă pentru Hospice!” Campania s-a desfășurat pentru construcția noului centru de îngrijiri paliative, centru pe care dorim să îl vedem, dacă Dumnezeu va voi, finalizat cît de curînd posibil.
S-au adunat fonduri semnificative pentru o clădire care întruchipează o viziune foarte curajoasă. Clădirea este departe de a fi finalizată. Vedeți imagini cu proiectul nostru AICI.
Acum cîțiva ani am pedalat pentru Alex. S-au adunat atunci peste 7000 de euro. Alex a făcut operația! Este în viață! Este un supraviețuitor, prin voia lui Dumnezeu, un copil minunat cu părinți extraordinari!
Citește în continuareÎn noaptea aceasta ne mutăm iar acele ceasurilor. Toți pierdem o oră! Unii tot în această noapte își vor pierde viața! Alții vor cîștiga o oră de somn liniștit numai din pricină că acele echipelor de îngrijire paliativă vor intra în venele lor. Echipa noastră de la Hospice Emanuel este de gardă!
După ce am lansat ieri noua campanie, am fost întrebat: Care este costul unei ore de îngrijire la domiciliu?
Vă reproduc răspunsul unei specialiste cu vechime în domeniu și bună cunoscătoare nu numai a activității în sine, ci și a birocrației specifice:
Citește în continuareSe schimbă ora Duminică! Cîștigăm? Pierdem din viață?
Un coleg care merge în misiune în Africa ne povestea cum se miră africanii de prostia ”omului alb” cu schimbarea orei: ”numai omul alb își poate imagina că, dacă taie o bucată dintr-o parte a păturii și o coase în partea cealaltă, pătura devine mai lungă!”
Oră de oră, indiferent de schimbarea orelor primăvara și toamna, viața noastră se scurge.
Aveți idee cum prețuiesc ultimele ore bolnavii terminali? Cît de mult contează pentru unii dintre ei fiecare minut de respirație normală sau cîteva ore în plus fără durere? Ca acele ore de odihnă în plus și cîteva ceasuri fără dureri să fie cîștigate echipa Hospice Emanuel trebuie să intre în casele suferinzilor.
Ce bucurie simt cînd vine echipa Hospice și le alină durerile! Cum ar dori să prelungească acel timp!
Citește în continuareCînd sînt întrebat: Ați învățat cumva singur de pe youtube la chitară?
Răspund: Există un proverb evreiesc – orice autodidact va descoperi la un moment dat că a avut un profesor prost.
Nu cred în autoînvățare, nu cred că ceva se poate învăța bine fără maestru. Pînă recent n-am crezut în învățarea mediată. Cred încă în conlocuire (indwelling), cred în ucenicia peripatetică, în ocuparea aceluiași spațiu și aceluiași timp pentru a învăța ceva cum se cuvine.
Dar …
Sîntem creștini, ne rugăm în fiecare zi rugăciunea Tatăl Nostru! O afirmație din această rugăciune ne obligă să ne încredem în Cineva de dincolo de cele văzute pentru a trăi în vizibil și palpabil. Plonjăm în credință pentru cele trebuincioase zilei de azi și celei de mîine.
Sîntem, din cîte se pare, înaintea unei alte crize economice, probabil mai gravă decît cea din 2008. Vom supraviețui oare din punct de vedere financiar?
Nu ne mai descurcăm cu banii!!! Ce facem?
Citește în continuareAu apărut! Sînt încărcați! În diverse forme și culori! Rapizi și/sau înceți!
Simt că a venit primăvara cu adevărat numai atunci cînd îi văd pe toureri din nou pe șosele, cînd și eu îmi pot încărca coburile și să plec …
În acest sezon voi pedala mai puțin încărcat. Maxim două coburi pe față și un cob mediu pe spate. Cam atît! Nu cort! Nu dormit în cîmp! Minim necesar și … la drum! Dormit seara în moteluri!
Cum arată vestitorii primăverii pentru mine?
Iată:
Săptămîna aceasta a avut loc un experiment interesant în cadrul Hospice Emanuel din Oradea. Cîțiva instrumentiști s-au deplasat la domiciliile pacienților bolnavi terminali pentru a … le cînta. A fost o încercare plină de emoții. Unii pacienți nu rezistă la sunete foarte tari, dar de această dată mandolinele, vocile și-au realizat menirea: mîngîiere în suferință.
Un donator, participant la bursa Nicolae Moldoveanu, a avut o idee. Să doneze o chitară travel. Este un Washburn Rover Ro 10 RO10SK-A-U, o chitară pe care mi-am dorit mult să o cîntăresc în mînă, să o cînt. Mi-am realizat visul! Astăzi și-a găsit rostul. Va fi chitara oficială Hospice!
Sîmbătă (din păcate pentru mine nici anul acesta nu pot participa – sînt plecat la un curs la Londra) va avea loc Marșul pentru viață din Oradea. Îi încurajez pe toți prietenii mei, care nu cred că un copil nevinovat trebuie să plătească nebunia genitorilor săi, să participe la acest marș.
Sper să nu fie confiscat de isterici, sper să nu fie confiscat politic, sper să fie de bun gust. Sper să nu fie penibil!
Scuzați înregistrarea, este de pe un telefon! Nu știu cine a înregistrat, dar mulțumesc! Rămîne la copii!
Nu prea îmi place să mă ascult, dar am o rugăminte: Să îmi puneți asta la înmormîntare!
Ar trebui să cînte altcineva! Eu nu voi putea … prea bine 🙂
blob:https://www.facebook.com/f9d1b62a-1234-41f4-a0ba-703f045a6e9c
Neașteptată! Muzica lui Ennio Morricone din Clanul Sicilienilor m-a urmărit ani de zile. Este un ”vierme de ureche” foarte insistent!
Tocmai am primit din partea unui prieten din Austria o copie a unei chitare electrice Gibson Les Paul – single cut, sunburst, copie a unei chitare celebre pe care a cîntat și Mark Knopfler.
Am împărtășit mica mea obsesie muzicală, ca să aflu de la bunul și atît de rafinatul meu prieten Adrian Samoilă că există o legătură între această temă muzicală și o altă succesiune de note.
Iată demonstrația:
și acum ”sursa”
Citește în continuarePentru că nu se mai face armata, din cînd în cînd, împreună cu grupul de ucenicie peripatetică intitulat ironic Fabrica de bărbați ieșim la tras cu arma. Tragem cu arcul, cu arme de foc, facem autoapărare et c. De ce? Asta este altă discuție și altă poveste, pe care o putem dezvolta, dacă doriți!
Mîine, Miercuri, 13 martie, ieșim la tras cu arma de foc la Poligonul de tragere din Oradea.
Întîlnirea este la orele 16.00, în campusul Universității Emanuel din Oradea, la poartă. De acolo plecăm spre Poligon.
A început Postul. Unul dintre cele mai dure posturi ale anului liturgic. Ce-ar trebui să facă un baptist în Postul Mare? Am mai răspuns la întrebarea asta cu alte ocazii. Cred că nu moare nimeni dacă îl ține.
Structură motivațională este, Slavă Domnului!
Eu am încercat anul acesta un experiment nou. Am început mult mai devreme cu postul numai pe vegetale, dar am adăugat ceva nou. Luni, Miercuri și Vineri post negru. Să vedem cum merge! Cu alte ocazii am mai scris despre Postul lui Daniel.
Citește în continuareM-a refuzat! Nu înțeleg de ce?
V-aș putea înșira cîteva motive! Vreo 10!
10 motive pentru care fetele inteligente și deștepte (că nu este același lucru!), frumoase și pretențioase vă refuză așa zisele ”cereri de prietenie”.
Cereri de prietenie?
Chiar? Serios? Aveți idee ce înseamnă în mintea lor asta? Ce așteaptă ele? Cum văd ele unele încercări timide din partea voastră de a le invita la ”un film și-o prăjitură”?
Citește în continuareÎi încurajez pe studenții mei să memoreze cuvintele Noului Testament, cuvintele originale, în limba greacă. Iată aici o sursă excelentă!
NT Greek Vocabulary Cards & Programs
sursa
Now that you understand the process, you’ll need to either buy or make your own cards. I recommend you buy a set of NT Greek flashcards for the first 1,000 words, and then create your own flashcards for the remainder words with lower frequency.
There are two flashcard packs available for purchase that I am aware of, Basics of Biblical Greek Vocabulary Set by Zondervan and Biblical Greek Vocabulary Cards by VIS Ed. I would suggest the Zondervan set, as it has more features, such as providing the principal parts for verbs.
Bill Mounce has a free computer program on his website called Flashworks that has 1,127 of the most frequent NT Greek vocab words for review (it also has a Hebrew vocab list). This will allow you to drill vocab on your computer, or simply get your feet wet before you decide to buy a vocab pack.
If you want to memorize more than 1,000 words, you’ll have to make your own or use a computer program. If you want to make your own flash cards, download this handy Excel list of all Greek NT vocab words with their corresponding frequency (vocab list based on a free Excel vocab program available here). Just filter on the particular frequency you want to memorize, and you have all the words you need with their definitions. Buy some card stock, and start making your own cards by hand.
If you’re interested in just using software/online program to memorize, here’s an online option. Alternatively, this downloadable Excel file has built-in vocabulary program with vocab words from the entire NT.
În fiecare an îmi fac testamentul. Tocmai am terminat. Anul acesta am fixat și textul pentru epitaf. Va fi simplu. Fără cîrnățăraia obișnuită care amintește de CV-urile profesionale de genul ”prof. univ. dr. ing. acad. dipl. …. ”. Nu! Ce rost mai are după ce ești învelit cu țărîna? Doar nu depui dosarul la biroul Sfîntului Petru pentru un post în Rai!
De asemenea, nici nu prea contează numele întreg. Nici data nașterii și data morții. Socoteală inutilă! ”uite, ăsta a trăit 72 de ani! Hmm, a mîncat puțină pensie!”. N-are rost!
ACUM ȘTIU!
Atît! Nimic altceva! Pentru că atunci voi fi știut cel mai important lucru despre viața viață. După moarte ne vom fi întîlnit cu Adevărata Viață. Față către față. Și vom fi ca El, dar nu acesta este cel mai important lucru, ci anume faptul că vom fi CU EL. Și atunci voi cunoaște lucrul asupra căruia voi fi fost cel mai curios de-a lungul întregii mele mărunte și neînsemnate, repede trecătoare, scurte și aburite vieți: să-L cunosc pe El și puterea Învierii Lui! Atunci voi ști ceea ce acela care îmi va vizita mormîntul nu va ști și ceea nici eu acum nu știu.
Spunem adesea: om trăi și-om vedea! Nu! Nu este corect!
Om muri și-om vedea, cu adevărat vom vedea!
Cred că pagina Tir cu arcul Oradea sintetizează cel mai bine:
Accesați link-ul și găsiți și locurile în care se poate practica tirul cu arcul tradițional și compound în Oradea. Îi mulțumesc prietenului Mircea Stroe și altora pentru tot ceea ce fac pentru acest sport în orașul nostru!
Stați cu picioarele pe block-starturi! Începem în curînd o nouă campanie Hospice! Să se mai încălzească puțin afară. Să mai crească puțin ziua!
În 2018 am făcut 3425 de km numai eu, cu o diferență de nivel de aproape 24.000 de metri, 227 de ore de stat în șa!
Mi-a fost părinte spiritual și mentor mulți ani. Pastorul Florea Cruceru. Astăzi se împlinesc 5 ani de cînd ne-a părăsit. Rar am mai simțit asemenea părăsire. Îi ceream sfatul, mă hrăneam cu înțelepciunea lui, mă lăsam la dojana lui.
Anul trecut l-am pierdut pe alt părinte și model spiritual. Pastorul Florian Negruțiu. Minunat om!
Recent, un prieten, Adrian Samoilă, mi-a dat spre ascultare bijuteria asta.
Citește în continuareIeri am dat peste o piesă care mi-a stîrnit o grămadă de nostagii. Nostagia, etimologic vorbind, înseamnă ”durerea întoarcerii” în trecut. Mi-am amintit de ACEST text și de ACEST text.
Este cîntată de Willie Nelson în anul 1997, an în care s-a născut unul dintre fiii noștri. Acum este pe picioarele lui. Fiica noastră este deja căsătorită și a plecat din casa noastră de mai bine de doi ani.
Dacă n-ar fi apărut Noah, acum am fi fost, cum spun americanii, empty nesters.
Noah crește foarte rapid. În fiecare an îmi scriu testamentul. Este un exercițiu tulburător, pentru că ne gîndim de obicei să lăsăm în urmă obiecte.
Ce lăsăm moștenire copiilor noștri? Obiecte, amintiri, betoane, pămînt?
Ce AR TREBUI să lăsăm moștenire copiilor noștri?
Citește în continuareNu este nevoie de mai multe cuvinte!
Mandolina, așa cum mai mai spus cu alte ocazii, a fost marginalizată pe nedrept, după o carieră destul de bună în bisericile baptiste. Prost folosită, prost înțeleasă, cu un repertoriu demn de un instrument solistic.
A fost iubită, nu mai este, a fost bine receptată chiar și în mediul rural între anii 1950-1980. Este, de fapt, strănepoata lăutei renascentiste.
Și-ar mai putea găsi locul din cînd în cînd în slujbele noastre, dar bine cîntată, bine controlată, cu un repertoriu nobil.
Coardele, dar nu numai atît! Am descoperit o poveste fascinantă, cu ajutorul lui Vinicius S., o poveste despre arcuri de foarte bună calitate, foarte faimoase, foarte respectate și dorite de cei din comunitatea arcașilor compound, și în aceeași poveste sînt chitare foarte scumpe, foarte bune, vestite și dorite de cei care cîntă la chitară.
Ce le leagă? Dragostea! Dragostea unui cuplu!
Povestea este prea frumoasă ca să nu fie spusă!
Citește în continuare
În sfîrșit am rezolvat o problemă grea: depozitarea bicicletelor în spațiu mic, în condiții corecte! Am căutat mult. Am găsit un model și … cel mai important: am găsit pe cineva care să realizeze modelul! Alex Păltinean! Bun meseriaș, parolist, exact, cu grijă la detalii. A luat modelul dintr-o fotografie, l-a redesenat, l-a făcut la scară din carton, l-a testat, probat! L-a realizat! Iată ce a ieșit!
L-am testat deja! Are aproape un an de cînd ține cîte patru biciclete fără să se dezechilibreze! Chiar dacă sînt numai două biciclete pe o parte, nu contează, suportul stă în picioare.
Foarte mulțumit! Recomand! Recomand producția în serie mai ales pentru cei care stați la bloc și aveți soții înțelegătoare (vă permit să aveți mai mult de o bicicletă!)
Citește în continuareȘi de mers cu bicicleta pe el.
Dacă Tibi nu a reușit să îi ducă numele pînă la capătul lumii, poate punem mînă de la mînă, tastatură de la tastatură, pedală de la pedală…( hei, organizatorii randonneur)… și îl facem cunoscut!
Am urît Oradea în 1994, cînd ne-am mutat aici. Ne mutam din Iași, un oraș adevărat. Oradea mi se părea … cam ca la țară. Acum nu cred că m-aș mai muta din zonă. Ne mutăm la țară, nu vom mai fi în Oradea, dar vom locui foarte aproape de ”civilizație”.
N-avem candidat la președinte! Vreo idee? Eu am una!
reportaj de Voicu Bojan și Mircea Gherase
Astăzi, 13 februarie, 2019, mi-am reluat temporar activitatea ca pastor girant, la cererea Bisericii Baptiste Sfînta Treime din Aleșd. Această situație a fost generată de o criză apărută în această biserică, pe care am păstorit-o o perioadă pînă în anul 2013, cînd m-am autosuspendat din slujirea pastorală din motive personale. Revenirea mea a avut loc la cererea bisericii locale și cu delegarea de către comunitatea baptistă regională.
Atribuțiile delegate sînt cele statutare, dar limitate în timp, pînă cînd Domnul ne va ajuta să găsim un alt pastor care să fie recunoscut și ales de biserica baptistă din Aleșd.
Astăzi m-am despărțit de un om drag. La 90 de ani, cufundat deja în somnul de odihnă de peste noapte, nea Ionel Ștefan, patriarh, bătrîn al Bisericii din Bircii, unul dintre pionerii credinței din zona Olteniei, a fost chemat la odihna veșnică. În somn! Boierească moarte! Cinstită trecere! Invidios mă face!
Un om mărunt la trup, mare la suflet, cu o bucurie neostoită, un simț al umorului care îi hrănea creativitatea în producerea pe loc a tot felul de improvizații versificate și calambururi reușite. Un om frumos, un culegător de spice, care acum pleacă la odihnă. S-a dus în lan din zorii zilei lui, din tinerețe.
Soția mea îmi povestește cea mai frumoasă amintire cu el. Erau la pădure, bătrînul și nepoții. A dat o ploaie torențială. Ploua cu găleata. S-au adăpostit sub o covergă cu toții și nea Ionel a spus:
Citește în continuareViața ta poate fi dată peste cap în 60 de secunde. Sunt oameni care pierd tot ce au iubit în 60 de secunde. Noi vedem asta zilnic. E o realitate pentru care nu sunt pregătiți nici pacienții, nici medicii. Cu toate astea, luptăm zi de zi să salvăm vieți. Încercăm să uităm tragediile. Uneori ne iese, alteori nu. Mă numesc Anelore Maria Gruneanțu, sunt medic primar Anestezie și Terapie Intensivă la Spitalul Județean de Urgență din Timișoara și am să vă povestesc câte ceva despre munca mea”. (Interviu de Mircea Gherase)
Mulțumim Press One! Și la mai multe reportaje de acest fel!
Există și lucruri bune în țara asta! Există și oameni buni!
Astăzi un trio de oud, acest instrument fascinant, noua mea pasiune. Nefretat, deci netemperat, oud-ul poate realiza acel tip unic de glissando, pe care numai instrumentele neîmpărțite îl pot realiza.
De asemenea, din pricina formei unice și a modului în care este emis sunetul, oud-ul are capacitatea de a obține sunete asemănătoare celor emise de alte instrumente din zonă. Uneori sună a țambal, mai ales în această formulă.
Ascultați instrumentul săptămînii:
Am auzit că un oarecare ”comentac” de la o oarecare televiziune, prizată în special de telespectatori cu un anumit nivel de ”almanahe” citite, a luat bătaie.
Pe bună dreptate, zic eu, deși organizarea meciului, faptul că un luptător antrenat se luptă cu unul care doar pretinde că este antrenat, toate acestea și altele sînt discutabile.
Pe scurt: un tupeist, care are foarte bune impresii despre sine, îl provoacă o primă dată pe un cetățean la bătaie. Din ce pricină? O banală altercație în trafic, care s-ar fi putut încheia altfel: scuze, zîmbete, schimb de numere de telefoane pentru despăgubiri sau o cafea compensatorie. Nu, românul verde nu poate așa! Înjurături, amenințări, tupeu de cartier mărginaș. Provocare la pumni și cu public. Imagine! Reclamă!
S-a ajuns la primul meci. Omul nostru (de fapt al lor) ia bătaie. Cu public. Ani mai tîrziu și zeci de antrenamente la boxat sacul (sac inert, care nu răspunde niciodată cu picioare și pumni), acest zgomotos obraznic îl provoacă din nou pe fostul partener de joacă.
Ce iese? Un K.O. rapid, generos, blînd, fără complicații, fără daune prea mari pentru figura de prezentator T.V., cu o ușoară pierdere de ”cunoștință” (paguba nu era mare, că oricum cunoștințele dînsului sînt destul de reduse, atît în domeniul artelor marțiale cît și în alte domenii paralele și colaterale).
Ce iese? Penibilitate, rușine, rîsete și cele mai multe glumițe, meme-uri, calambururi, unele de foarte bună calitate, material care trădează umorul nesfîrșit al bunului și blîndului popor român.
Eh, dar lucrurile stau așa și în alte domenii …
Citește în continuareὁ καιρὸς γὰρ ἐγγύς ἐστιν – „sorocul este aproape!”
Salut cu tot respectul colegial manualul profesorului Constantin Georgescu, fiul fostului meu profesor de greacă Constant Georgescu. De luat, de citit, de studiat. Va deveni, probabil, MANUALUL după care studenții mei vor studia, deși eu însumi am lucrat la un manual propriu.
Citește în continuare
Oud-ul este un instrument înrudit cu lăuta renascentistă, cobza și cu mandolina barocă, la care să mai adăugați alte instrumente cu spatele în formă ovoidală. Au forme asemănătoare și neinițiații le confundă. De ce? O poveste lungă. Se pare că sursa este comună. Oud-ul a mai fost prezentat AICI.
N-am avut cum ocoli drumul. De la lăută, pentru care știți că am o pasiune neascunsă, am ajuns și la lăută și la cobză. Era inevitabil. Despre cobză ceva mai încolo. Tocmai am primit una de ziua mea 🙂 în Bucovina! M-am apucat de studiat! Un acordaj imposibil! 🙂
Am primit în urmă cu vreo trei ani și un oud de la un prieten din orașul meu natal. L-am păstrat, dar dezacordat. M-am tot chinuit cu diferite tipuri de acordaj. Acum am reușit să îl pun la punct. Este un oud cu 12 coarde. Greu de găsit acordajul autentic și exact. I-am luat coarde noi. Este cu adevărat un instrument care merită carieră mai mare decît va fi avut pînă acum. Are un sunet inconfundabil. Este între sitar și chitară romantică, este reținut și totuși ferm. Îmi place, ce mai…
Ritmul și melismele orientale îmi sînt în sînge. După cum știți, unul dintre străbunii noștri a stat prin Turcia. A rămas de pe atunci ceva în sîngele meu cu siguranță.
Iată cîteva interpretări pentru gust:
Marius Cruceru 
