Vă propun un material interesant. Chiar dacă este vulgarizată la maxim informația, materialul poate fi un bun punct de pornire în discuțiile referitoare la presupozițiile hermenutice din științele așa numite exacte.
Vă propun un material interesant. Chiar dacă este vulgarizată la maxim informația, materialul poate fi un bun punct de pornire în discuțiile referitoare la presupozițiile hermenutice din științele așa numite exacte.
Ben urcă ”Everestul” în stil ciclistic. Urcă de mai multe ori Rarăul în încercarea de a aduna fonduri pentru Hospice. Acest exercițiu îi testează limitele fizice și psihice. Este la a șasea urcare acum și simte deja durerile musculare și articulare. Le știu foarte bine din tura de 400 de acum un an fără patru zile.
Sper ca Ben și Sebastian, care s-a alăturat lui din solidaritate și inimă largă, să reușească pînă la asfințit să urce înălțimea propusă. Loc de donații mai este, mai ales că ei, alergînd împreună, dublează distanța. Fiind escaladă, se dublează și suma. Așteptăm donațiile generoase ale Bucovinei. Întotdeauna s-au arătat generoși bucovinenii.
Mulțumiri, Dana Sisoeva, așteptăm episodul al doilea!

Pentru că mai mulţi m-au întrebat despre ziua de sâmbătă, în care am pedalat 200 km pentru Hospice Emanuel, m-am gândit să scriu câteva cuvinte. În primul rând vreau să mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine: grupul e format din oameni pe care îi cunosc bine şi oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar aduşi de Dumnezeu împreună pentru a-mi fi încurajarea şi sprijinul de care aveam nevoie. Fie că au dăruit, fie că s-au rugat, fie că doar s-au gândit la mine şi mi-au scris apoi gânduri bune: niciunul din gesturi nu a fost zadarnic, vă asigur, şi a contribuit la reuşita şi recuperarea mea de după. Şi mă bucur când mă gândesc că toţi suntem acum parte a lucrării ce se face la Hospice Emanuel pentru copiii cu boli terminale şi părinţii acestora. Şi că Dumnezeu, care vede în ascuns, nu va trece cu…
Vezi articolul original 666 de cuvinte mai mult
Astăzi Dana și Sergiu Pintilie aleargă pentru Hospice! Să le ținem pumnii!
M-am hotărât: voi pedala sâmbătă, 13 august! Abia aştept! Pentru 200 euro trimişi pentru Hospice Emanuel, vor parcurge 200 km. Va fi greu, va fi dincolo de orice performanţă a mea de până acum (îmi vine să scriu că şi dincolo de puteri, mă rog să nu fie aşa), dar voi înainta cu gândul la copiii ce beneficiază de serviciile Fundaţiei Hospice Emanuel din Oradea, copii diagnosticaţi cu boli terminale. Cu gândul la părinţii ce-şi numără zilele ce le-au mai rămas alături de pruncii lor, aşa cum eu voi număra km, şi orele pe care le am la dispoziţie, până la împlinirea celor 24. Cei care nu ştiţi despre ce e vorba, am scris aici despre Campania „Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieţii…”.

Când am luat decizia de a participa la campania de strângere de fonduri şi a mă alătura celor care pedalează pentru Hospice Emanuel, nu…
Vezi articolul original 259 de cuvinte mai mult
După cum știți, dragi prieteni, de o vreme am început să colaborez cu Hospice Emanuel Oradea. În ultimele săptămîni în viața noastră au avut loc mai multe schimbări majore. Fiica noastră se căsătoreșt în mai puțin de o săptămînă. Fiul nostru mijlociu acum a devenit student. Cel mic se apropie de prima adolescență, vîrsta de 2 ani.
După consultări cu prietenii, apropiații, duhovnicul, am hotărît să renunț la alte slujiri (despre care voi comunica la vremea potrivită) și să mă implic mai mult în slujirile spre care simt mai multă chemare: lucrarea de misiune, mai precis Countryside, și lucrarea cu bolnavii terminali din cadrul Hospice.
Doamne ajută, Dana! O precizare, de săptămîna trecută nu mai sînt capelan voluntar, ci lucrez cu o normă parțială pentru Hospice.
sursa: Hospice Emanuel
Despre ce este vorba? Prof. Marius Cruceru, alături de care am pedalat din Oradea spre Auschwitz anul trecut, în ceea ce am numit Pelerinaj în memoria Annei Frank, a lansat o provocare pentru toţi prietenii lui atleţi şi ciclişti (mă bucur să fac şi eu parte din categoria asta, de fapt din ambele!), cerându-le să se implice în strângerea de fonduri pentru Hospice Emanuel din Oradea, în perioada 21 iunie – 1 septembrie. Cum? Pedalând, alergând, escaladând munţi. Ce poate fi mai frumos? Dar încă ceva: motivându-şi rudele, prietenii şi cunoştinţele a dona bani. Ce poate fi mai greu? Şi totuşi,
Vezi articolul original 908 cuvinte mai mult
În cadrul campaniei noastre s-au ivit încă doi prieteni, Mihai Mishka Mecea și Nistru Eduard. Ei vor alerga de această dată, nu vor pedala. Avem nevoie de susținerea voastră pentru alergarea lor. Vor acoperi 37 X 2 km, cu 3000 m diferență de nivel. 12 ore de alergare.
Iată ce spune Mihai (Mihai care are o poveste extraordinară de spus despre sine. Poate că o va spune cîndva!)
”Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți!” este campania de strângere de fonduri pentru construcția centrului hospice copii din Oradea.
Sambata aceasta eu si Eduard alergam la Retezat Maraton editia a VI-a pentru această campanie. Va fi într-adevăr o zi lunga, cu 37 km si un climb de 3000 m, estimam 10-12 ore…
Daca poti dona sau sa promovezi prin sport, ai informatii in link. Multumim!
Iată update-ul de azi dimineață, 8 august:
Noi am avut sâmbătă o zi lunga, 9:20 Edi si 12:20 eu, dar vremea a fost buna și măcar rugile au ajuns mai aproape de cer. Fără incidente majore.Mai departe ne-am dori sa sponsorizam 25 de km de alergare (50€), poate pe cineva care n-a mai făcut și ii este o depășire personala. Altfel poate se aduna pentru alt sportiv, la km mai multi… Mulţumim!
Mulțumim și felicitări!
Iată și dovada Strava
Și AICI
Multumim grupului ADONAI pentru initiativa organizarii unui concert caritabil in beneficiul Fundaţiei Hospice Emanuel.
Concertul va avea loc Vineri, 12 august , ora 19.00, la Casa Tineretului Oradea. Participantii vor avea ocazia de a contribui cu “cărămizi” la construcţia „Centrului de îngrijire paliativă pentru adulţi şi copii,” pe care Fundaţia Hospice Emanuel îl construieşte în Oradea, zona Dimitrie Cantemir. Vă aşteptăm cu drag!
Îi mulțumesc prietenului Voicu Bojan pentru această surprinzătoare inițiativă ca răspuns la campania Hospice. Le mulțumesc în numele Hospice Emanuel și în dreptul copiilor diagnosticați cu boli terminale celor care s-au implicat, trup (oh, și încă cum) și suflet pentru a aduna fonduri pentru acest proiect: Maicăl, Werni și Mihai.
sursa
Pornită dintr-o joacă de copii mari, Măguri Challenge (ediţia a cincea) a devenit în timp, o provocare reală. Formatul din acest an nu a fost defel pentru suflete slabe şi oameni neantrenaţi. Şi mai ales, nu a fost pentru cei cărora nu le plac: alegarea şi înotul, legate între ele de un pedalat intensiv, lung cât o zi de post.
Au fost invitaţi 18 oameni, s-au înscris 9, au plecat de la start 4, din care 3 au dus la capăt această încercare pe cât de grea, pe atât de frumoasă. Triatlonul nu e deloc o probă plictisitoare: îţi pune la încercare nu doar trupul, ci şi mintea.
…………..
Aveam să intrăm pe poarta Fierăriei lui Simion a Florii din Măguri ca pe poarta Raiului abia la 7 seara, după 10.7km de alergare, 2.3km de înot în Lacul Tarniţa, 61km de pedalat, cu o diferenţă de nivel de 2.300m, plus un bonus de push-bike de 5 km pe celebra Coastă.
……………
Anul acesta, ca de obicei, Fundaţia RomaniaOne a pus un preţ pe capul fiecărui participant. Pe lângă această sumă, fiecare şi-a mai făcut o campanie mică. Iar suma adunată (4000 de lei în total) s-a dus pentru construcţia Hospice Emanuel din Oradea.
Citește tot AICI
Campania noastră merge bine. Am depășit ținta de 4000 de euro deja.
Una dintre provocările cele mai dure pentru orice ciclist este să transforme diferența de nivel urcată cu bicicleta în ceva înălțimi celebre și să execute urcarea. Una dintre țintele pe care le urmărește orice ciclist este celebra urcare ”Everestul”.
Fiecare o realizează pe unde poate. Un ciclist englez a urcat aceeași pantă de vreo 150 de ori ca să realizeze această înălțime. Este demotivant să vezi același peisaj, să repeți același lucru, pînă la epuizare. Nu seamănă aceasta cu vestea pe care o primesc părinții că, deși credeau că s-a terminat, totuși mai încercăm o rundă de chemoterapie, mai încercăm o altă metodă, cu efecte devastatoare pentru micuți.
Ben Boingeanu, un băiat de toată isprava, care a alergat anul trecut pentru Alex 300 de km, va încerca Everestul. Este cumplit! Ca unul care am făcut jumătate din urcarea asta o dată, știu ce înseamnă epuizarea de la final.
Ben se pregătește fizic, dar așteaptă vești de la voi. Urcarea lui trebuie acoperită în donații pentru sălile de tratament, timp liber, joacă, piscină pentru copiii diagnosticați cu boli terminale. Sînt sigur că Bucovina nu-l va lăsa nici de această dată. Bucovinenii sînt oameni cu multă inimă atunci cînd sînt convinși de ceva.
Iată ce spune Ben:

Astăzi a fost o zi grea! Nu știu cum a fost în celelalte părți, dar pe mine trupul m-a trădat. Totul a început dimineață. Am mîncat ce nu trebuie. Așa se explică opririle mai lungi! Dar nu numai… și prieteniile au contat! Am oprit la Kingsland să ne salutăm prietenii care ne-au însoțit în această săptămînă în vizitele Hospice, am oprit la o familie dragă, am oprit la cafele și ne-am șhaormizat fără rușine la final.
266 euro
Aceasta a fost tura mea, aceasta a fost tura lui Saron! Am alergat împreună, 133 km X 2 – 266 km/266 euro, bani donați de fundația Countryside Ministries pentru construcția Hospice.
1000 plus 600 euro
Bucovinenii s-au ținut de cuvînt și au făcut tura astfel: Iosif Cîrstean, 200 (cu o eroare de strava), David Croitor, 200, Ovidiu Lucescu, 207, Breabăn Iosif, 173, Natty Dragoi, 200, dar împărțiți în mai multe segmente. În total au fost 8 cicliști, fiecare pedalînd cîte 200 de km. Bucovinenii ne rămîn ”datori” cu 600 euro. Sînt sigur că vor face rost de ei! Nu le putem atribui decît 1000 de euro azi 🙂 Atît am avut depuși deja în cont! Au alergat pentru 1600? Să dea că se revarsă bogăția Domnului peste ei! Vedea-v-aș în Rai, vorba călugărului bătrîn! 🙂
90 euro
Cosmin Golban a pedalat singur. Abia seara am aflat de el. Iată ce a făcut pentru Hospice. 100 de km pentru 100 de dolari. Cu el sînt 20 de persoane care au alergat azi pentru Hospice.
450 euro
Tura fetelor a fost mai complicată.
Mîine avem din nou acțiun în cadrul campaniei Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți!
Am strigat după ajutor și oamenii de bine au sărit! Și cu donații și cu efortul fizic!
De această dată ceva extraordinar se întîmplă! Alergăm în diferite locuri, la distanță, pentru același scop, copiii diagnosticați cu boli terminale îngrijiți de Hospice Emanuel.
Kapsberger: Toccata Arpeggiata. Un fel de obsesie muzicală! Am ascultat-o de sute de ori. Astăzi, după aniversarea noastră am ascultat-o din nou, alături de Se Ela Perguntar a lui Reis.
Toccata este de tocat rar, unii o cîntă prea grăbit, prea sărit din ritm. Cum credeți că ar fi cîntat-o Kapsberger?
Iată cîteva variante. Nu vă deconspir preferata mea!
Astăzi împlinim (incredibil!) 25 de ani de ”căsnicie”! Căsătorie?? Nu înțeleg termenul! Termenii! Sînt prea legați de imageria circumscrisă temeliilor, betoanelor, caselor de lut, metal, lemn, chirpici, bca. CĂSĂ-torie, CĂS-nicie. Ah, ce să mai spun că ne încurcăm cu totul dacă intrăm în regimul sufixelor.
Noi n-am avut o căsnicie, am avut o prelungită lună de miere, o îndrăgosteală adolescentină în care am rămas blocați de vreo 30 de ani, o pasiune pentru dialog și de furat clipe împreună de nestins, dar ceva mai mult decît atît … am avut un legămînt, termen înrudit cu legătură, ligatură, dar și cu agresivul verb …. a te lega de …
Nu așa spunem? M-am legat de cutare și cutare, adică am intrat în încrucișări de săbii, de vorbe.
Noi ne-am încrucișat privirile. Știu că am enervat-o prima dată! M-am legat de ea, pentru că am fost sigur din prima clipă că nu mă voi mai îndrăgosti niciodată de altă fată!
Mi-a explodat în față frumusețea ei. M-a făcut să mă simt pitic statura ei. Aveam impresia că mă tîrăsc pe lîngă mersul ei elegant-săltat, un mers de aristocrată, cu profil de grecoaică, mers pe care și l-a păstrat și acum după ce mi-a dăruit copiii și s-a făcut de atîtea ori ajutor potrivit.
M-am legat de o femeie blîndă și aspră, tăciturnă și aplecată spre dialog, plină de zîmbet și încruntată, reținută și plină de căldură sufletească, timidă și îndrăzneață ca o leoaică, atunci cînd puii îi vor fi fost în pericol, un nod de contraste și tensiuni fascinante (ah, nu știe că scriu despre ea, nu mi-ar da voie, se va enerva mîine … ) …. De cînd o cunosc am ajuns să cred că există extratereștri!
Da, mărturisesc, sînt mai îndrăgostit ca niciodată, o iubesc mai mult decît în ziua în care am văzut-o prima dată, în urmă cu 30 de ani, într-o vară fierbinte ca aceasta și ca orice îndrăgostit, deși ar fi trebuit să îmi țin bojocii în apnee, îmi vine să strig de pe acoperișuri dragostea ca un adolescent!
Da, iubesc, o iubesc, și toată îndrăgosteala asta își are sursa într-un izvor nepămîntesc!
Pe cînd Voicu era în Iași cu aparatele lui de furat clipe, eu îi scriam sms-uri despre locuri în care imaginația îmi cutreiera. IAșul, tîrgul în care mi-am scăldat tinerețea, oraș în care m-aș întoarce oricînd. Oraș, am zis, nu o comună mai mare cum sînt multe dintre orașele patriei.

sursa https://pressone.ro/contributori/probe-de-patrie-iasi/ copyright Voicu Bojan
Suntem o insulă de latinitate înconjurată de un ocean slav și privim ameninţarea cu moartea drept în ochi, aidoma creştinilor din Colosseum în faţa fiarelor flămânde. Am rezistat, am rămas neatârnați, am stat cu fruntea sus – iată virtuţile noastre.
Ne place să fim martiri, dar nu torţionari. Victime, da, dar nu călăi. Ne place faza cu întorsul armelor, dar nu şi legătura bolnăvicioasă cu Germania nazistă.
Donațiile au început să vină. Picur cu picur se adună în ploaie. Nu este mult, dar destul cît să ne pună pe drumuri. Acum avem nevoie de ajutor. Sper să ne vină alături, ca și data trecută, bucovinenii! Dacă se pornesc ei …. atunci se adună și kilometri și bani.
Deja sînteți familiarizați cu a noastră campanie. Vezi AICI.
Vezi și comunicatul de presă AICI. Dorim, dacă va voi Dumnezeu să ajungem cel puțin la 7000 de euro pînă la finalul campaniei, așa cum s-a întîmplat și în campania de anul trecut, cea pentru Alex. Cu banii aceștia s-ar construi o superbă cameră de joacă pentru copiii cu boli terminale, o cameră de joacă specială cu tot felul de dispozitive de asistare medicală.
Astăzi aș fi dorit să acopăr 116 km în campania CELE MAI LUNGI ZILE PENTRU CELE MAI SCURTE VIEȚI . Era vorba de două donații, una de 50 de euro (D. din Oradea) și una de 300 ron – 66 de euro (A.B. din București). Trebuiau acoperiți, odată ce fuseseră ”cumpărați”. După cum știți, în tura trecută am avut un mic incident și mi s-a rupt pantoful, iar bicla a dat semne de oboseală la schimbările pe foi (lucru esențial la ture lungi). Pornisem azi, dar a trebuit să mă întorc, toate lucrurile mergeau pe dos.
Mare mi-a fost surpriza cînd Rebeca Marișcaș, una dintre fostele noastre studente, știindu-ne planurile, mi-a comunicat că va acoperi ea aceste două donații. Inițial a pornit pentru 66 de km, a ajuns în Oradea, a pedalat în completare și s-a întors la Salonta cu bateria telefonului aproape epuizată (ce să mai spun de resursele fizice, avînd în vedere că este începătoare în ale ciclismului!). Felicitări, Rebeca! Dumnezeu să te binecuvînteze! Astăzi ai alergat pentru Magda, care are fi împlinit 11 ani! – 116 km!
Iată mărturia ei:
Cu fiecare apus de soare, majoritatea ne culcam linistiti si consideram ca este absolut normal sa ne trezim si sa ne bucuram de un nou rasarit, de o noua zi.
Spun “majoritatea”, pentru ca sunt unii care pretuiesc fiecare rasarit in parte si se bucura de fiecare zi ca si cum ar fi ultima, pentru ca….literalmente isi traiesc ultimele zile.
Intre asfintitul din 26 August si rasaritul din 27 August, eu voi alerga cu dorinta de a-i ajuta pe cei care isi numara ultimele rasarituri si apusuri de soare; voi alerga pentru a aduce un strop de bucurie si un standard decent de viata celor care privesc cum li se scurg ultimele boabe de nisip din clepsidra timpului.
EXTREME – CELE MAI LUNGI ZILE, PENTRU CELE MAI SCURTE VIEȚI
De anul trecut, drumul către serviciu mă poartă pe lângă un șantier special. Sunt mai multe șantiere în drumul meu: primul a fost deschis toamna trecută și deja are vreo zece nivele iar viitorii proprietari se pot muta până-n iarnă. Insă pe șantierul Centrului de îngrijire paleativă Hospice-Emanuel, după patru ani de la deschidere, construcția abia a reușit să răsară din malul adânc al Peței. In fiecare dimineață, când gonesc cu bicicleta spre serviciu, arunc o privire să evaluez stadiul lucrărilor și spun o rugăciune. Dar credința trebuie îngemănată cu fapta, altfel rămânem la mila cerului. O rugăciune a atras o faptă mică; apoi fapta aceea mică nu s-a vrut singură și așa s-a născut ideea unui gest extrem, un gest care să mobilizeze nu numai un individ, ci o comunitate.
“CELE MAI LUNGI ZILE, PENTRU CELE MAI SCURTE VIEȚI”…
La inițiativa prof.univ. dr. Marius David Cruceru, Fundația Hospice Emanuel, derulează campania de strângere de fonduri “Cele mai lungi zile, pentru cele mai scurte vieți…”
Sportivi de performanță sau amatori, de orice vărstă, din țară sau străinătate, pot să se implice voluntar în perioada 21 iunie – 1 septembrie în strângerea de fonduri pentru construcția centrului hospice copii din Oradea. (Beneficiarii sunt copiii diagnosticați cu boli incurabile grave sau boli amenințătoare de viață și familiile acestora).
Prof. Marius Cruceru (44 de ani) capelan voluntar la Hospice Emanuel, a dat startul acestei campanii, parcurgând în data de 25 iunie, 264 de km cu bicicleta în scop caritabil, adunând suma de 264 EUR (1 EUR pentru fiecare km parcurs).
Invităm și alți sportivi care practică ciclism, atletism sau alpinism, să se implice în această campanie, propunându-și să desfășoare în perioada 1 iulie – 1 septembrie 2016, acțiuni sportive după următoarea regulă:
1) fiecare sportiv voluntar își va recruta sponsori pentru fiecare km parcurs, 1 km ciclabil = 1 EUR, 1 km alergat = 2 EUR, 1 km escaladă alpină = 2,5 EUR;
2) va stabili una (sau mai multe zile) pentru desfășurarea activității sportive și va comunica data acesteia departamentului de strângere de fonduri al Fundației Hospice Emanuel, persoană de contact Miriam Achim, telefon 0359 800162;
3) activitatea sportivă va fi monitorizată (ex. Strava);
4) donația se va depune în unul din conturile Fundației Hospice Emanuel, pentru construcția centrului de îngrijire paliativă:
● Cont donatii in RON deschis la Banca Comerciala Romana, Oradea, RO83 RNCB 0032 0702 3947 0010
● Cont donatii in EUR, deschis la Banca Comerciala Romana, Oradea, RO24 RNCB 0032 0702 3947 0005
● Donatii in USD prin PayPal
Dacă doriți să sponsorizați un sportiv care participă la această campanie, sau doriți mai multe detalii, vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon 0359 800162 sau să accesați pagina campaniei: http://dăruiește.ro/
Sîmbătă voi susține un seminar despre importanța creativității în muzica evanghelicilor din România. Vom atinge mai multe subiecte legate de modul în care ne închinăm prin muzică în bisericile noastre.
Iată cîteva dintre subiectele care vor fi atinse:
și … multe altele.
Conferința va avea la final un timp de interacțiune și dialog.
De asemenea, precum și în alte ocazii, voi avea cu mine lăuta barocă, chitara Nemeș cu 10 coarte (creația nr. 100 a meșterului Nemeș), harfa renascentistă, cavalul balcanic și alte cîteva mărunțișuri …
Rar fac reclamă pe blogul meu. Deși se poate trăi bine merci din acest fel de activități, am refuzat constant să port reclame. Din cînd în cînd fac excepții. Am făcut-o pentru Hora S.A. pentru Pegas, Devron, pentru mici meseriași, lutieri, meșteri care realizează produse de încredere, produse românești, pentru piața din România și nu numai.
Am prieteni, pe care îi cunosc de ceva vreme, care au inițiat o afacere greu de dus și de menținut în epoca marilor magazine. Am amintit această inițiativă în emisiunea realizată împreună cu doamna Cora Muntean.
Heritage Farms și-au început deja activitatea și îi văd cum aleargă, gîndesc, se zdrobesc să iasă lucrul bun. Da, s-ar putea ca unele prețuri să vi se pară mai mari decît cele din supermarketuri sau chiar mai mari decît cele din piață, dar acestea se justifică prin munca depusă pentru a produce în conformitate strictă cu normele BIO.
Da, se poate! A fost greu, dar se poate!
Chiar în ziua solstițiului de vară am pornit o campanie care va dura 40 de zile: ”Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți!”.
Este o campanie de strîngere de fonduri pentru taberele destinate copiilor diagnosticați cu boli terminale, pentru taberele de doliu destinate supraviețuitorilor și pentru construirea unui nou centru Hospice Emanuel, o fundație care se ocupă de bolnavi terminali, dintre care mulți copii, dar și de familiile acestora.
Spre exemplu sîmbătă s-a înotat pentru tabăra de doliu: ”Există viață după doliu”, tabără destinată supraviețuitorilor, părinți, frați, surori, cei care rămîn în urma celor ca Iasmina și Ianko.
De asemenea, fundația Hospice organizează acțiuni pentru copiii care sînt deja în tratament. Unii își știu verdictul, alții încă speră, dar toți se bucură de o tabără, de o ieșire la Grădina Zoologică sau la o cursă de karting.
Pentru acest fel de povești adunăm acești bani.
Ideea este simplă: vrei să faci ceva pentru a aduci o bucurie sau mîngîiere celor în suferință, dacă te ține corpul și spiritul, biciclește (fiecare km = 1 euro) sau aleargă (fiecare km = 2 euro). Tu îți motivezi sponsorii să îți ”cumpere km”. Dacă ai asigurarea că sponsorii tăi vor dona banii, atunci te apuci de alergat.
Vineri seara am primit vestea că domn donează 200 roni, altul, 1000 de roni. La momentul respectiv aceasta înseamna 1200 ron adică 264 euro.
Mîine vom alerga cu bicicletele, CEL PUȚIN 80, pentru Ianko plus 70, pentru Iasmina, funcție de donațiile primite. Deja s-au anunțat cîțiva donatori. De fapt 6 săptămîni de aici înainte vom tot alerga pentru această cauză mai mulți cicliști, unii dintre aceștia participanți și la proiectul Pedalez pentru Alex.
Tot mîine, prima zi din cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți, va avea loc și Swimathonul.

sursa Fundatia Hospice Emanuel
Iasmina a trăit doar 7 ani în acest trupușor. Ea este doar unul dintre copilașii care își pipăie umerii, loc în care urmează să li se monteze imediat aripi. Ei și alți copii, alături de supraviețuitorii lor, mamele eroine, tații prea-repede-albiți, sînt ajutați de Hospice Emanuel. Putem face ceva pentru ei?
Iată ce am găsit noi că se poate face. Vezi și povestea lui Ianko.
La cei 80 de km (8 ani) pentru Ianko se adaugă cei 70 (7 ani) pentru Iasmina, zile lungi de vară, pe care noi le trăim din plin sau risipindu-le, zile însorite, zile prelungite, zile pline de odihna vacanțelor.
Da, uneori mă simt vinovat, primind atît de mult bine, cînd alții primesc suferința. Poate din această pricină, prin autoflagelare, caut să compensez, să plătesc, să răs-plătesc. Nu știu! Cert este că simt nevoia să fac ceva pentru aceste mlădițe care vor fi rupte prea repede din copacul vieții.
iată povestea Iasminei
Mărturia despre Ianko este cutremurătoare. Voi pedala fiecare km pînă la epuizare cu gîndul la aceste mame, care ne sînt modele de rezistență și seninătate în fața tragediei.
Noi ne pregătim de concedii, de distracție, de veselie cu familiile întregite. Aceste familii sînt fracturate și urmele încă nu s-au șters. Vor urma altele. Din ce în ce mai mulți tineri și mai ales copii diagnosticați cu boli terminale. Fundația Hospice Emanuel le vine în ajutor acestor micuți și aparținătorilor, supraviețuitorilor.
Cred că în aceste zile lungi putem pune puțin timp de o parte și să spunem o rugăciune ca Domnul să facă lumină în viețile întunecate de moartea celor iubiți, putem pune o cărămidă la Hospice, pentru a aduce zîmbetele din zilele din urmă pentru mai mulți copii.
Noi am decis să facem asta. Poți să ni te alături, cumpărînd kilometri, fiecare 10 km reprezintă un an din viața acestor îngerași. Voi alerga 80 de km pentru Ianko (8 ani), 70 de km pentru o fetiță (7 ani) și tot așa. Toți acești ani-km să se transforme în resurse pentru alți copii care le calcă deja pe urme… din nefericire.
Iată povestea lui Ianko:
Din cîte am înțeles, săptămîna trecută legea despre care vorbim aici a trecut. Am amintit în emisiune, fără să dau nume atunci, se înțelege, de prietenii noștri de la Heritage Farms.
protejăm sau nu produsele românești? Dacă am o Toyota, cum spunea cineva, atunci cînd o repar, va trebui să pun 54% piese românești în ea? Problema este cu dus-întors, dar ascultați cu atenție ce spune și doamna Cora Muntean.
Astăzi, 16 iunie, 2016, domnul profesor Mihai Babii trebuia să sosească în țară. Starea sa de sănătate s-a agravat brusc, stare de sănătate și așa fragilă, după cum precizam în postarea anterioară.
În aceste condiții concursul s-a anulat (amînat) pentru moment.
Domnul profesor Babii va hotărî modalitatea în care va fi administrat premiul sau felul în care se va desfășura o eventuală reeditare a concursului anulat (amînat).
Toți concurenții potențiali și membri juriului au fost anunțati din timp.
Cu deosebită părere de rău pentru starea de sănătate a profesorului nostru drag și pentru pierderea unei ocazii de a celebra darul lui Dumnezeu, muzica,
comitetul de organizare
Din păcate nu pot participa în acest an. Vă recomand conferința tuturor acelora interesați de educația acasă.
slava Domnului! și bravo tuturor celor implicați de aproape! Dumnezeu să vă răsplătească!

Slăvit să fie Dumnezeu care a împlinit dorința și rugăciunile pentru reunificarea familiei Bodnariu Marius și Ruth! Îi mulțumim Lui că s-a îndurat de părinți și de copii și astăzi după 210 de zile sunt din nou împreună, acasă!
Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această zi pe care noi toți am așteptat-o împreună cu Marius, Ruth, Eliana, Naomi, Matei, Ioan și Ezekiel!
Vă mulțumim tuturor celor care ați fost alături de Marius, Ruth, copilașii lor și de întreaga familie Bodnariu în aceste luni de grea încercare!
Dorim să menționăm în mod special pe regretatul Cristi Țepeș care ne-a transmis tuturor de la fața locului durerea pe care el a simțit-o văzând necazul prin care trecea familia Bodnariu. A plecat din lumea noastră și n-a mai apucat să finalizeze proiectul început și nici să fie părtaș la bucuria de astăzi, dar cu siguranță el se bucură acum în prezența Domnului…
Vezi articolul original 401 cuvinte mai mult
Astăzi a fost a 7-a zi din seria de șapte zile dedicată copiilor. Am început pe 1 iunie. Ne-am rugat pentru copiii Bodnariu (Slavă Domnului pentru eliberarea lor!), pentru copiii rămași orfani, pentru Florin Barbu, pentru alți copii arestați de sisteme abuzive, pentru copiii-slugi, chiar pentru atentatul împotriva inocenței dată copilăriei.
Astăzi am simțit în timpul zilei încețoșarea gîndurilor și moleșeală. Am ieșit totuși. Știam ce am de făcut! Pedalare contra vîntului. M-au lăsat puterile. Pe la bariera de la Borș simțeam că nu mai pot. Am crezut că o chem pe Natalia să mă ia și să mă ducă acasă, cu bicicleta pe habitaclu.
Atunci mi-am adus aminte de sentimentul puternic de neputință cînd am auzit de cifrele imense venite din Asia, în special Thailanda: copiii folosiți în industria pornografică. Atunci am simțit cum adrenalina revine. Am încălecat și am pedalat mai departe în nervi, rugîndu-mă pentru toate acele destine frînte. La fiecare pedală îmi revenea un text în minte: o piatră de gît, o piatră de gît, o piatră de moară de gît, o piatră de gît…
Precum copiii Auschwitz-ului ….
Sîntem absolut neputincioși în fața unui astfel de rău. De ce îngăduie Dumnezeu? Ce se întîmplă cu acești copii? Ce fac îngerii lor păzitori, dacă angelologia noastră ne permite o astfel de imagine? Toate întrebări strigate peste cască fără răspuns …
Un gol imens, alături de o răzvrătire vulcanică, scrîșnet de dinți a neputință, vizualizînd fețele gonflate și degetele ca niște cîrnăciori ale celor care numără banii și profită din această industrie … o neputință disperată.
Și totuși am încheiat cursa, stringîndu-mi în urechi, împotriva oricărei evidențe: Dumnezeu este încă pe Tron, este încă Suveran!
Apoi m-am gîndit la toată experiența asta, pe care o împărtășesc cu voi. De ce? Ce rost are?
Un comentator, Daniel, mi-a scris și mi-a pus întrebarea așteptată, vorba lui Mircea Eliade, întrebarea seminală, care stîrnește dialogul lămuritor-quintilian și discursul paradeigmatic (în sens etimologic).
Iată comentariul aici:
Este ziua 6. Probabil, dacă nu eram în lipsa alimentației normale, aș fi avut un accident. Din pricina începerii acestui post (inițialmente pentru familia Bodnariu în special, pentru copii în general, apoi pentru Florin Barbu și celelalte familii cărora li s-au arestat copiii de către instituții), simțurile mi s-au ascuțit. Foamea produce un proces în care instinctul de vînătoare ajunge paroxistic. Miroși totul, auzi și ce nu ai fi auzit înainte, vezi mai clar, simți pericolul mai intens. Văd dudele de la 150 de metri, cireșele de la 200 :). Știți că cireșele au miros? Au miros de ceai pentru rinichi …
Repet, ca să nu uităm, postul nu este cură de slăbire. Am detaliat în cursul conferințelor despre disciplinele spirituale. Tocmai acesta este scopul postului, să ni se ascută simțurile spirituale, să înțelegem ce dorește să ne comunice Dumnezeu, să ne smerim, să ne pocăim. Bonus? Simțurile biologice se ascut asemenea.
Eram pe șosea spre Hidișel. Am simțit cum se apropie periculos din SPATE o mașină cu înghețată. Dumnezeu mi-a dat gîndul ăl bun să trag ușor dreapta, intrînd pe griblură. Am simțit presiunea vîntului din spate. Dacă nu mă trăgeam, m-ar fi agățat cu siguranță. O fază oarecum paralelă la coborîrea dinspre intersecția cu Mierlău. Ceva ce nu înțeleg nici acum m-a anunțat că cel care vine în sus pe serpentine va intra pe contrasens.
Devine din ce în ce mai greu. A trebuit să fug din casă. Familia n-are nicio vină. Avem pizza. Făcută de Natalia. Cea mai bună. Îi simt mirosul în gîtlej și gustul în cerul gurii numai prin miros. Am fugit pe cînd a început să o facă!
M-am retras la școală, în biroul de acolo unde imediat mi-a trecut foamea făcînd corecturi de eseuri, recenzie de peer-review și altele de acestea. Plus, mi-am stressat studenții încercînd două saxofoane și trei clarinete. Tenorul poate dărîma rigipsul.
Astăzi mi-am pus limitele la încercare. vezi AICI
M-am gîndit la cei care au fost fugăriți peste granițe. Cei care fugeau de regimul lui Ceaușescu, traversînd Dunărea, apoi o luau prin păduri, prin fosta Iugoslavie, 3, 4, 7 zile, uneori chiar fără apă cîte o zi întreagă, vînduți apoi de călăuze … și bătuți, lăsați să înfometeze mai departe, puși să mănînce apoi guvizi sărați, apoi lăsați fără apă ca formă de tortură …
Ce ne arata întâmplari ca #LauraBretan câstigând #RomâniiAuTalent si luând un #GoldenBuzzer la #AGT(o sa câstige si America’s Got Talent, sunt sigur), respectiv victoria fara drept de apel a familiei #Bodnariu, care si-a recâstigat în instanta TOTI cei 5 copii, naucind fitoasa Norvegie si a ei#Barnevernet, masinarie de furat copiii si distrus familiile normale?
Ca daca îl ai pe Dumnezeu de partea ta vei avea de castigat întotdeauna?
Si nu, EL nu vine la „comanda”, ca un taxi, doar pentru ca îti faci semnul crucii inainte de BAC sau zici „Doamne ajuta!” inainte sa te opreasca politistul pentru viteza excesiva.
Asa cum se trezesc acum cate unii sa spuna ca Laura nu merita sa câstige, desi a câstigat la voturi prin SMS, conform regulilor show-ului care permit oricarui individ de oriunde din lume sa participe la emisiunea din orice tara, nu aleasa preferential de ProTV; sau cum spuneau unii cu câteva luni în urma ca familia Bodnariu „sigur a facut ceva copiilor si meritau sa li-i ia”… cel mai probabil o sa se gaseasca o droaie de neispraviti sa vorbeasca contra ta.
Însa, din experienta mea personala si a multor prieteni care traiesc zilnic cu Dumnezeu, pot sa va încurajez zicându-va doar atât, citând un pasaj preferat din Scriptura:
A treia zi din acest post. Ieri, în a doua zi, am avut de tradus Sammy Tippit. Cine nu îl știe nu are idee ce înseamnă să traduci pe cineva care arde continuu. Am simțit că la un moment dat voi pica. Au urmat necazurile cu atacul asupra site-ului și încercările de rezolvare. Ieri eram epuizat cu totul. Ceaiul Matcha m-a ridicat putin. Trei cafele și tot am fost în stare de somnolență.
Azi dimineață mi-am predat ultimul curs de greacă din acest semestru. Ioan 21. O scenă superbă, scrisă de Ioan cu un ochi plîngînd (toți ceilalți pomeniți erau deja morți pe cînd scria), cu un ochi rîzînd, pentru că scena este tragi-comică. Domnul le dă cea mai dură lecție tocmai la final: vreți să mergeți la lucrurile la care vă pricepeți cel mai bine? Vreți să pescuiți din nou? Bine! Nici măcar asta nu puteți să faceți. V-am mai spus: despărțiți de Mine nu puteți face nimic, nici măcar acele lucruri la care credeți că vă pricepeți.
Ucenicii, frustrați și uzi de rouă, înfrigurați, au pescuit la porunca Domnului. 153 de pești mari. Curată risipă! Cînd au ajuns la mal, masa era pregătită, pîine era lîngă peștele de pe cărbune. Frustrant-sărbătorească situație, ironic-dulce! Comic examen de diplomă.
În timp ce le predam studenților mi s-a făcut o foame uriașă.

sursa patmcinerney.wordpress.com
Site-ul merge iarăși. Le mulțumesc lui Valentin Vesa, Iosif Crișan, Tim Iovan, Adrian Rigo, Andrei Canta! Dumnezeu să vă binecuvînteze!
Deocamdată site-ul merge, dar va trebui încă să mai lucrăm în background!
Vă mulțumesc tuturor pentru răbdare! Bucuria reîntregirii familiei Bodnariu depășește orice altă bucurie însă!
Slavă Domnului! Dumnezeu să îi binecuvînteze pe toți cei care au pus energie, suflet, expertiză! Slavă Domnului!
Municipalitatea Naustdal s-a înțeles cu părinții să aducă toți cei cinci copii acasă!Vă mulțumim tuturor pentru dragostea, suportul, rugăciunile și implicarea dumneavoastră! Domnul să vă binecuvânteze și să vă răsplătească!
Deoarece urmează o perioadă de reintegrare și reacomodare a copiilor în casa părintească, este foarte important în zilele care urmează să respectăm nevoia de liniște și intimitate netulburată a familiei Bodnariu!
Apreciem înțelegerea și colaborarea dumneavoastră!
„A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţămirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.” Apocalipsa 7:12
Pastor Cristian Ionescu, purtător de cuvânt
Echipa de organizare și inițiativă: Pastor Daniel Bodnariu, Steven Bonica, Peter Costea, Timotei Dinică, Pastor Cristian Ionescu, Vinicius Sabău, Dennis Stoia, Paul Susman, familia extinsă Bodnariu
The Naustdal Municipality of Norway has come to terms with Marius & Ruth Bodnariu for the return home of all of their five (5) children.
We thank you all for your love, support…
Vezi articolul original 126 de cuvinte mai mult
Pe pastorul Ezechiel Suciu l-am cunoscut chiar în ziua interviului. Mă așteptam la cineva mult mai tînăr, după prezentări, și fără carieră eclesiastică. Așteptam un antreprenor, așa cum îmi imaginez eu antreprenorii. Mi l-a recomandat un prieten și mi-a spus povestea sa. Este o poveste de antreprenoriat de succes în gura unui pastor. Ciudată combinație!
Cunosc așa numiți și pretinși ”oameni de afaceri” care sînt permanent în datorii, se plîng ca moșnegii în băi și chiaună că statul este hoț, că nu pot face nimic, umblă în mașini scumpe, datori fiind pe la prieteni, cu taxele către stat neplătite și cu niște minuscule afaceri demne de tranzacțiile copiilor cu capace de cola în spatele blocului.
Iată o lecție care ține în spate o istorie de 20 de ani. Firma de panificație de care vorbim este bine-merci, face profit, și-a făcut un re-branding de curînd și a explodat în ce privește cifra de afaceri.