Marius Cruceru

Dragi prieteni,

ne apropiem de finalul campaniei Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți! 

”Ați fost niște eroi”, vorba unui clasic în viață!

Campania a avut un impact nesperat! Cel mai mare cîștig? Conștientizarea faptului că există tineri și copii în suferință.

Cineva mi se plîngea astăzi de frig!

– Aveți idee, l-am întrebat, ce înseamnă un cancer osos? Ce suferințe presupune o tumoră pe coloană, ce înseamnă nu să te doară ceva, ci să fii în mijlocul durerilor, pe care nu le mai poți localiza, atunci cînd nici cele mai puternice calmante nu își fac efectul? Suferința frigului este odihnă și tratament! Este bine să ne fie frig! Asta înseamnă că putem umbla în frig, afară, în natură! De frig ne putem apăra. Ne putem înveli, îmbrăca! De durere nu scapi, dar de moarte nu te ferești așezîndu-te la umbră!

Se apropie schimbarea orei de vară cu cea de iarnă. Odată cu acest eveniment, vom încheia și campania de strîngere de fonduri intitulată Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți. 

Pînă atunci vă puteți încă implica! Sîmbătă va fi iarăși soare. Vom continua să alergăm și în noiembrie, acoperind ceva kilometri restanți.

Citește în continuare →

După cum mulți dintre voi știți, tratamentele pentru bolnavii de cancer lasă urme adînci în trupul acestora. Una dintre cele mai vizibile este pierderea părului, inclusiv, pentru unii dintre ei, a sprîncenelor.

Dacă pentru adulți este traumatizant, înțelegeți ce poate însemna pentru un copil să arate cu totul diferit de cum va fi arătat înainte, cu totul diferit față de leatul său?

Vineri se va desfășura o campanie specială inițiată de Hospice Emanuel Oradea. Este o campanie de informare și conștientizare a opiniei publice asupra unei probleme pe care o trecem ușor cu vederea, adînciți în preocupările noastre cotidiene: suferința celor din jur, suferința celor mai nevinovați dintre noi. Copiii!

sursa HOSPICE EMANUEL

Ben urcă ”Everestul” în stil ciclistic. Urcă de mai multe ori Rarăul în încercarea de a aduna fonduri pentru Hospice. Acest exercițiu îi testează limitele fizice și psihice. Este la a șasea urcare acum și simte deja durerile musculare și articulare. Le știu foarte bine din tura de 400 de acum un an fără patru zile.

Sper ca Ben și Sebastian, care s-a alăturat lui din solidaritate și inimă largă, să reușească pînă la asfințit să urce înălțimea propusă. Loc de donații mai este, mai ales că ei, alergînd împreună, dublează distanța. Fiind escaladă, se dublează și suma. Așteptăm donațiile generoase ale Bucovinei. Întotdeauna s-au arătat generoși bucovinenii.

Citește în continuare →

În cadrul campaniei noastre s-au ivit încă doi prieteni, Mihai Mishka Mecea și Nistru Eduard. Ei vor alerga de această dată, nu vor pedala. Avem nevoie de susținerea voastră pentru alergarea lor. Vor acoperi 37 X 2 km, cu 3000 m diferență de nivel. 12 ore de alergare.

Iată ce spune Mihai (Mihai care are o poveste extraordinară de spus despre sine. Poate că o va spune cîndva!)

”Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți!” este campania de strângere de fonduri pentru construcția centrului hospice copii din Oradea.
Sambata aceasta eu si Eduard alergam la Retezat Maraton editia a VI-a pentru această campanie. Va fi într-adevăr o zi lunga, cu 37 km si un climb de 3000 m, estimam 10-12 ore…
Daca poti dona sau sa promovezi prin sport, ai informatii in link. Multumim!

Sursa 

Iată update-ul de azi dimineață, 8 august:

Noi am avut sâmbătă o zi lunga, 9:20 Edi si 12:20 eu, dar vremea a fost buna și măcar rugile au ajuns mai aproape de cer. Fără incidente majore.

Mai departe ne-am dori sa sponsorizam 25 de km de alergare (50€), poate pe cineva care n-a mai făcut și ii este o depășire personala. Altfel poate se aduna pentru alt sportiv, la km mai multi… Mulţumim!

Mulțumim și felicitări!

Iată și dovada Strava

Și AICI 

Multumim grupului ADONAI pentru initiativa organizarii unui concert caritabil in beneficiul Fundaţiei Hospice Emanuel.

Concertul va avea loc Vineri, 12 august , ora 19.00, la Casa Tineretului Oradea. Participantii vor avea ocazia de a contribui cu “cărămizi” la construcţia „Centrului de îngrijire paliativă pentru adulţi şi copii,” pe care Fundaţia Hospice Emanuel îl construieşte în Oradea, zona Dimitrie Cantemir. Vă aşteptăm cu drag!

sursa

Îi mulțumesc prietenului Voicu Bojan pentru această surprinzătoare inițiativă ca răspuns la campania Hospice. Le mulțumesc în numele Hospice Emanuel și în dreptul copiilor diagnosticați cu boli terminale celor care s-au implicat, trup (oh, și încă cum) și suflet pentru a aduna fonduri pentru acest proiect: Maicăl, Werni și Mihai.

sursa

sursa

sursa

Pornită dintr-o joacă de copii mari, Măguri Challenge (ediţia a cincea) a devenit în timp, o provocare reală. Formatul din acest an nu a fost defel pentru suflete slabe şi oameni neantrenaţi. Şi mai ales, nu a fost pentru cei cărora nu le plac: alegarea şi înotul, legate între ele de un pedalat intensiv, lung cât o zi de post.

Au fost invitaţi 18 oameni, s-au înscris 9, au plecat de la start 4, din care 3 au dus la capăt această încercare pe cât de grea, pe atât de frumoasă. Triatlonul nu e deloc o probă plictisitoare: îţi pune la încercare nu doar trupul, ci şi mintea.

…………..

Aveam să intrăm pe poarta Fierăriei lui Simion a Florii din Măguri ca pe poarta Raiului abia la 7 seara, după 10.7km de alergare, 2.3km de înot în Lacul Tarniţa, 61km de pedalat, cu o diferenţă de nivel de 2.300m, plus un bonus de push-bike de 5 km pe celebra Coastă.

……………

Anul acesta, ca de obicei, Fundaţia RomaniaOne a pus un preţ pe capul fiecărui participant. Pe lângă această sumă, fiecare şi-a mai făcut o campanie mică. Iar suma adunată (4000 de lei în total) s-a dus pentru construcţia Hospice Emanuel din Oradea.

Citește tot AICI

 

Campania noastră merge bine. Am depășit ținta de 4000 de euro deja. 

Una dintre provocările cele mai dure pentru orice ciclist este să transforme diferența de nivel urcată cu bicicleta în ceva înălțimi celebre și să execute urcarea. Una dintre țintele pe care le urmărește orice ciclist este celebra urcare ”Everestul”.

Fiecare o realizează pe unde poate. Un ciclist englez a urcat aceeași pantă de vreo 150 de ori ca să realizeze această înălțime. Este demotivant să vezi același peisaj, să repeți același lucru, pînă la epuizare. Nu seamănă aceasta cu vestea pe care o primesc părinții că, deși credeau că s-a terminat, totuși mai încercăm o rundă de chemoterapie, mai încercăm o altă metodă, cu efecte devastatoare pentru micuți.

Ben Boingeanu, un băiat de toată isprava, care a alergat anul trecut pentru Alex 300 de km, va încerca Everestul. Este cumplit! Ca unul care am făcut jumătate din urcarea asta o dată, știu ce înseamnă epuizarea de la final.

Ben se pregătește fizic, dar așteaptă vești de la voi. Urcarea lui trebuie acoperită în donații pentru sălile de tratament, timp liber, joacă, piscină pentru copiii diagnosticați cu boli terminale. Sînt sigur că Bucovina nu-l va lăsa nici de această dată. Bucovinenii sînt oameni cu multă inimă atunci cînd sînt convinși de ceva.

Iată ce spune Ben:

Citește în continuare →

Astăzi a fost o zi grea! Nu știu cum a fost în celelalte părți, dar pe mine trupul m-a trădat. Totul a început dimineață. Am mîncat ce nu trebuie. Așa se explică opririle mai lungi! Dar nu numai… și prieteniile au contat! Am oprit la Kingsland să ne salutăm prietenii care ne-au însoțit în această săptămînă în vizitele Hospice, am oprit la o familie dragă, am oprit la cafele și ne-am șhaormizat fără rușine la final.

266 euro

Aceasta a fost tura mea, aceasta a fost tura lui Saron! Am alergat împreună, 133 km X 2 – 266 km/266 euro, bani donați de fundația Countryside Ministries pentru construcția Hospice.

1000 plus 600 euro

Bucovinenii s-au ținut de cuvînt și au făcut tura astfel: Iosif Cîrstean, 200 (cu o eroare de strava), David Croitor, 200, Ovidiu Lucescu, 207, Breabăn Iosif, 173, Natty Dragoi, 200, dar împărțiți în mai multe segmente. În total au fost 8 cicliști, fiecare pedalînd cîte 200 de km. Bucovinenii ne rămîn ”datori” cu 600 euro. Sînt sigur că vor face rost de ei! Nu le putem atribui decît 1000 de euro azi 🙂 Atît am avut depuși deja în cont! Au alergat pentru 1600? Să dea că se revarsă bogăția Domnului peste ei! Vedea-v-aș în Rai, vorba călugărului bătrîn! 🙂

sursa Iosif Cîrstean

90 euro

Cosmin Golban a pedalat singur. Abia seara am aflat de el. Iată ce a făcut pentru Hospice. 100 de km pentru 100 de dolari. Cu el sînt 20 de persoane care au alergat azi pentru Hospice.

450 euro

Tura fetelor a fost mai complicată.

Citește în continuare →

Mîine avem din nou acțiun în cadrul campaniei Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți!

sursa Hospice Emanuel

Am strigat după ajutor și oamenii de bine au sărit! Și cu donații și cu efortul fizic!

De această dată ceva extraordinar se întîmplă! Alergăm în diferite locuri, la distanță, pentru același scop, copiii diagnosticați cu boli terminale îngrijiți de Hospice Emanuel. 

sursa Hospice Emanuel

Citește în continuare →

Astăzi aș fi dorit să acopăr 116 km în campania CELE MAI LUNGI ZILE PENTRU CELE MAI SCURTE VIEȚI . Era vorba de două donații, una de 50 de euro (D. din Oradea) și una de 300 ron – 66 de euro (A.B. din București). Trebuiau acoperiți, odată ce fuseseră ”cumpărați”. După cum știți, în tura trecută am avut un mic incident și mi s-a rupt pantoful, iar bicla a dat semne de oboseală la schimbările pe foi (lucru esențial la ture lungi). Pornisem azi, dar a trebuit să mă întorc, toate lucrurile mergeau pe dos.

sursa Hospice Emanuel

Mare mi-a fost surpriza cînd Rebeca Marișcaș, una dintre fostele noastre studente, știindu-ne planurile, mi-a comunicat că va acoperi ea aceste două donații. Inițial a pornit pentru 66 de km, a ajuns în Oradea, a pedalat în completare și s-a întors la Salonta cu bateria telefonului aproape epuizată (ce să mai spun de resursele fizice, avînd în vedere că este începătoare în ale ciclismului!). Felicitări, Rebeca! Dumnezeu să te binecuvînteze! Astăzi ai alergat pentru Magda, care are fi împlinit 11 ani! – 116 km!

Iată mărturia ei:

Citește în continuare →

Mîine vom alerga cu bicicletele, CEL PUȚIN 80, pentru Ianko plus 70, pentru Iasmina, funcție de donațiile primite. Deja s-au anunțat cîțiva donatori. De fapt 6 săptămîni de aici înainte vom tot alerga pentru această cauză mai mulți cicliști, unii dintre aceștia participanți și la proiectul Pedalez pentru Alex.

Tot mîine, prima zi din cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți, va avea loc și Swimathonul.

sursa Fundatia Hospice Emanuel

IAtă detaliile AICI și AICI.

Citește în continuare →

Iasmina a trăit doar 7 ani în acest trupușor. Ea este doar unul dintre copilașii care își pipăie umerii, loc în care urmează să li se monteze imediat aripi. Ei și alți copii, alături de supraviețuitorii lor, mamele eroine, tații prea-repede-albiți, sînt ajutați de Hospice Emanuel. Putem face ceva pentru ei?

Iată ce am găsit noi că se poate face. Vezi și povestea lui Ianko.

La cei 80 de km (8 ani) pentru Ianko se adaugă cei 70 (7 ani) pentru Iasmina, zile lungi de vară, pe care noi le trăim din plin sau risipindu-le, zile însorite, zile prelungite, zile pline de odihna vacanțelor.

Da, uneori mă simt vinovat, primind atît de mult bine, cînd alții primesc suferința. Poate din această pricină, prin autoflagelare, caut să compensez, să plătesc, să răs-plătesc. Nu știu! Cert este că simt nevoia să fac ceva pentru aceste mlădițe care vor fi rupte prea repede din copacul vieții.

iată povestea Iasminei

Citește în continuare →

Mărturia despre Ianko este cutremurătoare. Voi pedala fiecare km pînă la epuizare cu gîndul la aceste mame, care ne sînt modele de rezistență și seninătate în fața tragediei.

Noi ne pregătim de concedii, de distracție, de veselie cu familiile întregite. Aceste familii sînt fracturate și urmele încă nu s-au șters. Vor urma altele. Din ce în ce mai mulți tineri și mai ales copii diagnosticați cu boli terminale. Fundația Hospice Emanuel le vine în ajutor acestor micuți și aparținătorilor, supraviețuitorilor.

Cred că în aceste zile lungi putem pune puțin timp de o parte și să spunem o rugăciune ca Domnul să facă lumină în viețile întunecate de moartea celor iubiți, putem pune o cărămidă la Hospice, pentru a aduce zîmbetele din zilele din urmă pentru mai mulți copii.

Noi am decis să facem asta. Poți să ni te alături, cumpărînd kilometri, fiecare 10 km reprezintă un an din viața acestor îngerași. Voi alerga 80 de km pentru Ianko (8 ani), 70 de km pentru o fetiță (7 ani) și tot așa. Toți acești ani-km să se transforme în resurse pentru alți copii care le calcă deja pe urme… din nefericire.

Iată povestea lui Ianko:

Citește în continuare →

Devine din ce în ce mai greu. A trebuit să fug din casă. Familia n-are nicio vină. Avem pizza. Făcută de Natalia. Cea mai bună. Îi simt mirosul în gîtlej și gustul în cerul gurii numai prin miros. Am fugit pe cînd a început să o facă!

M-am retras la școală, în biroul de acolo unde imediat mi-a trecut foamea făcînd corecturi de eseuri, recenzie de peer-review și altele de acestea. Plus, mi-am stressat studenții încercînd două saxofoane și trei clarinete. Tenorul poate dărîma rigipsul.

Astăzi mi-am pus limitele la încercare. vezi AICI

M-am gîndit la cei care au fost fugăriți peste granițe. Cei care fugeau de regimul lui Ceaușescu, traversînd Dunărea, apoi o luau prin păduri, prin fosta Iugoslavie, 3, 4, 7 zile, uneori chiar fără apă cîte o zi întreagă, vînduți apoi de călăuze … și bătuți, lăsați să înfometeze mai departe, puși să mănînce apoi guvizi sărați, apoi lăsați fără apă ca formă de tortură …

Citește în continuare →

A treia zi din acest post. Ieri, în a doua zi, am avut de tradus Sammy Tippit. Cine nu îl știe nu are idee ce înseamnă să traduci pe cineva care arde continuu. Am simțit că la un moment dat voi pica. Au urmat necazurile cu atacul asupra site-ului și încercările de rezolvare. Ieri eram epuizat cu totul. Ceaiul Matcha m-a ridicat putin. Trei cafele și tot am fost în stare de somnolență.

Azi dimineață mi-am predat ultimul curs de greacă din acest semestru. Ioan 21. O scenă superbă, scrisă de Ioan cu un ochi plîngînd (toți ceilalți pomeniți erau deja morți pe cînd scria), cu un ochi rîzînd, pentru că scena este tragi-comică. Domnul le dă cea mai dură lecție tocmai la final: vreți să mergeți la lucrurile la care vă pricepeți cel mai bine? Vreți să pescuiți din nou? Bine! Nici măcar asta nu puteți să faceți. V-am mai spus: despărțiți de Mine nu puteți face nimic, nici măcar acele lucruri la care credeți că vă pricepeți.

Ucenicii, frustrați și uzi de rouă, înfrigurați, au pescuit la porunca Domnului. 153 de pești mari. Curată risipă! Cînd au ajuns la mal, masa era pregătită, pîine era lîngă peștele de pe cărbune. Frustrant-sărbătorească situație, ironic-dulce! Comic examen de diplomă.

În timp ce le predam studenților mi s-a făcut o foame uriașă.

sursa patmcinerney.wordpress.com

Citește în continuare →