Marius Cruceru

Dragă sora Narcisa,

Ai stat în picioare trei zile pînă la epuizare. Mii de chipuri ţi s-au perindat prin faţă, ochi înlăcrimaţi, care ţi-au scurs şi mai multe lacrimi din izvorul deja secat. Nopţile le-ai dormit cu tresăriri, dar ziua ţi-ai întărit braţele ca să le mai ridici încă o  dată pe Dorotea şi Iudita peste sicriu. Există o putere care vine de dincolo de tine şi care te ţine în picioare acum, există o linişte care vine de dincolo de perdeaua sufletului tău şi care te ajută să stai în pace lîngă catafalc.

Acum sînt fraţii şi surorile, verişorii, apropiaţii, prietenii, mamele. Toţi sînt lîngă tine, înaintea ta, în mulţime şi alături, însă cînd vei apuca să citeşti această scrisoare vei fi deja singură, în tăcere, veghindu-ţi copilele care vor recupera somnul pierdut printre oftaturi prelungi, după ce vor fi pus deja întrebările acelea care trec precum cuţitele prin inima văduvei.

Pentru acele momente îţi scriu acum rîndurile care urmează.

Iată ce ne spun Sfintele Scripturi astăzi pentru mîine şi restul zilelor tale de văduvă.

Citește în continuare →

Ultima postare nu anunță nimic. Nimic nu arată ce va fi fost să se întîmple. Călărețul de pe calul galben ne saltă cîteodată pe cal luîndu-ne din spate. Ne trezim sus pe cal și curtea rămîne nerînduită.  De cele mai multe ori nu arată nimic nici măcar în dreptul sinucigașilor. V-ați uitat vreodată pe contul de Facebook al cuiva care a murit? Pe contul de Twitter? Dar pe un blog?

Ultima postare poate fi un banc, sărat sau prost, un videclip de pe youtube, o pagină de jurnal, o înjurătură mai prelungă printre dinți a nemulțumire față de cei de la RATB sau față de aprozarista care nu te-a servit cum trebuie.

Ultima postare poate fi mijlocul unei polemici, un răspuns într-un război al ideilor, un drept la replică folosit sau o reclamă la un produs.

Ultima postare poate fi o meditație, un citat, un gînd, o lecție, o partitură, o predică, o istorioară sau un powerpoint, un simplu anunț referitor la o întîlnire, la care nu vei mai ajunge niciodată.

Ultima postare poate fi o porcărie sau o îngerire.

Ultimul gînd pe Twitter al prietenului meu, Manu, a fost despre … carnet. Era bucuros că îşi luase carnetul. A murit în accident de maşină. Dar contul lui de fotografie? Cîtă viaţă şi veselie! Cîtă curiozitate şi tînjire! Cîtă dorinţă de părtăşie! Aşa l-am cunoscut. Ultima postare a lui Manu? Iat-o.

Și ca făcuta, viața iși drege uneori cursul, și udă și malurile mele. Nu-mi vine încă a crede…oare e realitate, sau vis?

..acu’ două luni și ceva, pe vremea aceasta, visam. Azi îmi vad cateva din vise, împlinite în fața ochilor..într-un timp așa de scurt. În momentul în care am început să simt disperarea lucrurilor fără finalitate, și când aproape mi-am pierdut speranța, întamplarile bune, s-au legat lanț.

M-am mutat singur, la un apartament cu o camera, frumos, mobilat și utilat..am luat carnetul de șofer, și mașina e jos la scara 🙂 ..sunt conștient că viața nu e roza, dar am să mă bucur și de aceste impliniri pozitive, și ca lecție de’acu’ în colo am sa visez mai des..mai mult,

și cu mai multa pasiune

Citește în continuare →