Trei interpretări ale vesperei „Nigra Sum” de Monteverdi

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Lauta, Muzica, Schimb de iutuburi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Trei interpretări ale vesperei „Nigra Sum” de Monteverdi

  1. Cel mai mult imi place ultima dintre ele. Asta nu inseamna ca celelalte doua ar fi rele. Cred ca e doar o chestiune de gust.

    • Marius David zice:

      problema la muzica de acest fel, Ioana, este postura vocii, culoarea. foarte putini reusesc sa realizeze postura muzicii preclasice, renascentiste, apoi barocul.
      toata lumea cinta la fel…
      este la fel si la instrument.
      pentru muzica baroca trebuie schimbata chitara
      nu se poate cinta cu chitara cu care cintam Villa Lobos, nici Bach …
      Bach este aproape o caricatura pe chitara … suna a altceva. Straniu
      trebuie un alt instrument, cel putin 13 coarde… Lauta Baroca, Chitarrone, Theorba…
      La fel este si cu vocea, trebuie modificata postura laringelui, sunetul trebuie coborit din valul palatin altfel decit la muzica de Verdi, spre exemplu.

      dar…ufff. scuze, m-am trezit vorbind indraznet tocmai in fata profesionistului…
      reflexe de profesor.
      scuze!!!!

  2. Profesionist e mult spus, eu inca invat. Cat despre reflexele de profesor, sunt mai mult decat binevenite.
    Referitor la aceste muzici, prin modificarea posturii cred ca vrei sa spui schimbarea emisiei vocale.
    In perioadele amintite de tine mai sus instrumentele erau mult mai sarace in posibilitatile tehnice, de unde si saracia in expresie. De aceea ne „chinuim” in ultimii ani sa redam muzica aceasta asa cum a fost ea compusa. Cantatul fara vibrato, atacul sunetului de mai jos (sunt voci care o fac foarte bine), etc…
    E la moda acum interpretarea baroca. S-au facut scoli, in conservatoarele din Europa occidentala sunt cursuri aparte pentru interpretarea baroca. Am studiat si eu putin problema, prea putin pentru a putea afirma ca ma pricep…Imi place sa cant anumite lucrari fara vibrato si cu acccentele specifice barocului, dar Aria lui Bach nu o pot interpreta fara vibrato. Sunt tendinte si tendinte, cred ca e important sa o gasim pe cea potrivita. Vei fi surprins probabil daca iti spun ca Bach cu chitara si flaut suna foarte bine!
    Ca sa nu o lungesc iar, cred ca un bun instrumentist trebuie sa incerce sa cante la instrument asa cum se canta cu vocea, de unde rezulta ca poate ajunge la acel nivel care sa-i permita sa se incadreze in stilul epocii in care a fost scrisa muzica.
    Cel mai mare flautist al tuturor timpurilor (dupa gustul meu), James Galway, canta cu vocea la fel de bine ca Pavarotti. Fara sa fi luat lectii de canto, canta pur si simplu. Secretul in a canta bine la un instrument este sa iti canti cu vocea inainte. Cu flautul e mai usor(fiind aceeasi tehnica a respiratiei), dar ce se fac pianistii si chitaristii? Respirati, cantati, si veti canta mai bine si la instrumente…

    • Marius David zice:

      si eu continui sa invat, de asta mi-am deschis blog. Ca nimeni nu vrea sa il mai invete pe un doctor 🙂 , dar la un blogger si cine nu trebuie sa dea lectii se repede la dat lectii si asta este benefic adesea. 🙂
      da, ma refereeam la modificarea emisiei.
      sint voci care sint facute pentru asta… asa este facut instrumentul.
      am acasa o chitara din 1964. o chitara gasita intr/un depozit. Este parca facuta pentru interpretarea muzicii baroce. sunetul este diferit din constructie, la fel este probabil si cu vocile.
      FOAAAARTE INTERESANT CE SPUI… cintatul cu vocea ca precedent pentru cintatul cu instrumentul sau consecinta a cintatului perfectionat… uite ca la asta nu m/am gindit niciodata.

      acum am aflat ca daca lipesti chitara de piept si tii gura deschisa ca la cintat se modifica sunetul instrumentului… preia vibratia din plamini, adaugi o cutie de rezonanta ascunsa… pieptul.
      chitara lipita de piept, grifful sus, cit mai sus, ca in scolile moderne, francesa si scoala de la Bucuresti… si gura deschisa ca pentru cintat.
      si chitaristi trebuie sa investe sa respire corect. altfel ti se fac degele macaroane.

      multumim pentru lectia din seara asta.
      voi dormi cu gindul la cintat.
      la cintarea cereasca.
      cum sa ne putem imagina cerul fara cintare…

      dar… ce fel de aer vom respira…

      Oare Dumnezeu cinta?

      http://patratosu.wordpress.com/2007/09/16/oare-dumnezeu-cinta/

      si bonus…
      http://patratosu.wordpress.com/2008/05/08/alexandru-vibrafonistul-14/

  3. Sunt sigura ca Dumnezeu canta, si ca si tine abia astept sa il ascult!
    Cu bonusul am stat in casa in anii facultatii si nu e usor sa traiesti alaturi de un percutionist. Iti trebuie muuuuuulta rabdare.
    Bonus: Un fost coleg, mare violonist, Alexandru Tomescu (canta acum pe unicul Stradivarius din Romania) a spus intr-un interviu cu ceva timp in urma ca vioara emite un sunet care pe el il duce cu gandul la scartaitul portii Raiului. Frumos…

  4. CNI zice:

    O observatie oarecum pedanta: cred ca e vorba de antifonul „Nigra sum”pe care ritul roman il prescrie -printre altele-la vecernia (sau vesperELE) sarbatorilor inchinate Maicii Domnului, antifon provenind din Cantarea Cantarilor.

    • Marius David zice:

      da, dar nu este antifon acela care este cintat aici, sa nu confundam muzica orientala cu cea occidentala, a ritului roman, cum ii spuneti dvs.
      Nigra sum sed formosa… este neagră sînt, dar frumoasă, din cîntare, aşa cum bine aţi spus.

  5. Pingback: Cîntarea cîntărilor pe înțelesul burlacilor (FB) « Marius Cruceru

  6. dorin zice:

    Foarte frumos si folositor pentru mine schimbul de postari declanşat de aria antică propusă spre ascultare. Aş îndrăzni să mă „amestec” şi eu propunând un punct de vedere suplimentar: cel al celui ce ascultă. Atunci când ea a fost concepută, pe vremea compozitorului această, muzică a fost destinată doar urechilor contemporanilor săi. Şi mai personalizat decât atâta: gusturilor muzicale ale celor din locul în care trăia compozitorul. Acum, interpretii sunt intr-o situatie ingrata in care au de ales intre mai multe determinări atunci cind „concep” o interpretare. Oricum interpretarea,chiar si cea muzicală, este un fel de traducere. Interpreţii muzicali traduc semnele grafice, sisincrone, intr-o desfăşurare diacronă si sonoră. Cred că mă repet dar doresc să conştientizez şi un proces care se petrece, poate inconştient, în timpul interpretării. Mai are loc o „traducere”, cea a modalitatilor de „impresionare” a ascultătorilor. Mijloacele pe care le-a folosit autorul pentru urechile şi mentalităţile contemporane lui nu au cum să aibă acelaşi efect în sensibilitatea ascultătorilor din alte vremuri, din alte locuri şi care au alte experienţe, alte antecedente sonore. Si atunci iata dilema, poate chiar trilema in care se afla interpretul: să sonorizeze partitura cât mai aproape de sonoritatea iniţială, a vremii în care a fost compusă şi cântată, sau să încerce să actualizeze prin mijloace specifice mesajul sonor fără a-i altera conţinutul, pentru urechile noastre, ale celor care-l ascută compoziţia, mesajul, celui care l-a conceput de mai bine de 300 de ani. Şi iar apar întrebări: cât avem voie să intervenim în textul muzical şi la ce parametrii? la instrumentaţie, la tempo, la tonalitatea în care se cântă, la dinamica etc etc.
    Dacă e să comentez ceea ce am auzit pot spune doar că fiecare interpretare este foarte frumoasă. Pentru gustul meu şi pentru starea de spirit în care mă aflam joi după masă pe la 17 am siţit-o mai aproape pe ultima. Poate şi din cauza prizei de sunet mult mai calitativa decât la primele două înregistrări.
    Dar ceea ce mă bucură este să ştiu ca la o altă oră din altă zi, după alte încercări prin care mă va trece Dumnezeu am libertatea să constat o altă ierarhie, care nici aceea să nu fie definitivă. Cred că şi aici poate fi găsită o dimensiune a aici se libertăţii, cea pe care a primit-o omul în relaţia sa cu mediul sonor natural sau artificial.

    • Marius David zice:

      Draga Dorin,
      Foarte interesantă schimbarea perspectivei.
      paralelismul cu traducerea este excelent. Oricine a cîntat vreodată o bucată ascultînd alternativele și variantele știe despre ce vorbiți.
      se discută despre interpretările din vemrea lui Bach, ce să mai spunem de muzica antică?
      refacerea atmosferei este aproape imposibilă, uneori simt că este la fel ca în refacerea atmosferei inițale pentru interpretarea textului biblic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.