Scrisoare către sora Narcisa

Dragă sora Narcisa,

Ai stat în picioare trei zile pînă la epuizare. Mii de chipuri ţi s-au perindat prin faţă, ochi înlăcrimaţi, care ţi-au scurs şi mai multe lacrimi din izvorul deja secat. Nopţile le-ai dormit cu tresăriri, dar ziua ţi-ai întărit braţele ca să le mai ridici încă o  dată pe Dorotea şi Iudita peste sicriu. Există o putere care vine de dincolo de tine şi care te ţine în picioare acum, există o linişte care vine de dincolo de perdeaua sufletului tău şi care te ajută să stai în pace lîngă catafalc.

Acum sînt fraţii şi surorile, verişorii, apropiaţii, prietenii, mamele. Toţi sînt lîngă tine, înaintea ta, în mulţime şi alături, însă cînd vei apuca să citeşti această scrisoare vei fi deja singură, în tăcere, veghindu-ţi copilele care vor recupera somnul pierdut printre oftaturi prelungi, după ce vor fi pus deja întrebările acelea care trec precum cuţitele prin inima văduvei.

Pentru acele momente îţi scriu acum rîndurile care urmează.

Iată ce ne spun Sfintele Scripturi astăzi pentru mîine şi restul zilelor tale de văduvă.

Psalm 68:5  El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel Sfânt.

Vei trăi minuni zi după zi, atunci cînd pînă şi biserica îşi va aduce aminte mai greu de văduvele ei, atunci cînd în liniştea casei ţi se va părea că auzi glasul lui Ciprian, El, Apărătorul, îţi va şopti prin Cuvînt despre Dragostea Lui. Atunci, cînd fiicele tale vor fi privite de către colegii lor de şcoală ciudat şi cu o milă crudă, de copii neînţelepţi, Îl vei vedea înfuriat pe Tatăl orfanilor luîndu-le apărarea. Cînd toţi se vor lăuda cu taţii lor şi fiicele tale vor sta în cumpănă tăcută, atunci, din inima lor rănită va ţîşni pacea, o pace care întrece orice pricepere şi pe care lumea nu poate să o dea.

S-a zis: „de ăştia nu mai iese nimic”. Şi mama a auzit şi a plîns pe genunchi. S-a spus: „eh, cine ştie ce-a greşit sărmana de-a lăsat-o Dumnezeu aşa”. Vei auzi vorbe care te vor răni chiar şi din partea oamenilor din partea cărora aştepţi mîngîiere. Atunci mîngîierile din Cuvînt şi Adevăratul Trup al lui Cristos, fraţii şi surorile, vor veni spre tine dîndu-ţi puteri neaşteptate, minuni fără de şir.

Am trăit toate acestea, scumpă soră în Cristos. Mama a rămas văduvă la 27 de ani, vîrstă la care unele fete nici nu s-au căsătorit încă. A rămas cu doi copii, de 5 ani şi de 3 ani.

Recent o soră mi-a povestit cum plîngea mama peste sicriu, dar şi eu îmi aduc aminte perfect fiecare detaliu. Şi eu fost ridicat peste chipul marmorat al tatălui, aşa cum au fost ridicate fiicele tale. Mi-a povestit cum ofta neajutorată şi cu ochii secaţi de lacrimi pînă i-a spus: „Lenuţo, ai doi copii de crescut, gîndeşte-te la ei. Dumnezeu te va ajuta!”

Aşa a fost!

Din momentul acela, mi-a spus bătrîna, mama a căpătat o putere, o lucire în ochi, o dîrzenie şi o determinare pe care i-am re-cunoscut-o mai tîrziu.

Am trecut pe acolo şi acum privesc din urmă la cei 34 de ani de aventură fascinantă cu un Dumnezeu care s-a dovedit Răsplata noastră cea foarte mare, un Apărător puternic, un Tată cum nu poate fi înlocuit de niciun alt tată.

Cea mai mare bucurie şi răsplată pe care o are văduva de atunci? Copiii, nepoţi, o bunicie şi bătrîneţe fericită?

Se pare că prin compensaţie, în mijlocul tuturor necazurilor, Dumnezeu ne-a dăruit credinţa. Nici în cele mai rebele stadii ale vieţii mele nu m-am putut îndoi de existenţa lui Dumnezeu. Mi-a fost imposibil să nu cred, tocmai din pricina statutului meu de orfan apărat de Tată, din pricina minunilor nesfîrşite pe care le vedeam sub ochii mei în fiecare zi, în viaţa mamei mele.

Unui orfan crescut de o văduvă credincioasă îi este aproape imposibilă necredinţa, dacă are simț de observație. Nu ştiu dacă pentru oricine altcineva ar fi fost un „schimb” bun (pierdut tată-găsit credinţă), dar … în dreptul meu mă uit în sus şi îi spun Tatălui ceresc: a meritat. Pierdut tată – găsit Tată şi aşa nădăjduiesc eu… regăsit tată.

Nu ştiu cum de te-a găsit Dumnezeu vrednică de o asemenea viaţă, atît de grea, dar atît de frumoasă, nu ştiu ce vrea şi cum vrea să cioplească în copiii tăi, dar acum, după 34 de ani … îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru planurile Lui desăvîrşite.

Poate că nici în gura mea acum nu sună bine cele scrise de Apostolul, dar încerc să le potrivesc cumva, pentru că am trecut pe acolo, an după an, şi pînă în adolescenţă am mai văzut-o pe mama plîngînd pe furiş şi ascunzînd pozele. Cu toate acestea merită spus:

Romani 8:28  De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

Scumpă soră în Cristos, urcuşul pe care ai pornit este greu şi grea va fi calea. Nu-i întîmplare că Pavel îi scrie lui Timotei despre văduve şi Iacov, ruda Domnului, se gîndeşte tot la orfani şi văduve.

Iacov 1:27  Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume

Sînteţi preţioşi în ochii Domnului. Acesta este mesajul suferinţei de acum, aceasta am înţeles eu după 34 de ani, acest lucru l-a priceput mama cînd a căpătat sclipirea în ochi, acest lucru l-a rostit printre lacrimi tatăl Nataliei, atunci cînd şi-a privit soţia, mamă a zece copii, întinsă pe catafalc. A şoptit printre buzele tremurînde, dar l-am auzit cu toţii ca în sunet de trîmbiţă şi zgomotul unei cascade.

AM AVUT PREŢ ÎN OCHII DOMNULUI!

Am preferat, dragă soră, să scriu aceste lucruri astfel pentru că ştiu că nu le voi putea spune înşiruite aşa fără emoţie. Le-am scris pentru toţi ceilalţi ca răspuns la întrebarea DE CE!

Acum am răspuns şi la întrebarea DE CE, dar mai ales, am răspunsul la întrebarea PENTRU CE?

În economia lui Dumnezeu nu se opreşte aici timpul, Acelaşi este Cel care ne-a dat un viitor şi o nădejde. Viitorul meu de atunci a devenit o parte de trecut şi e minunat.

M-au întrebat mulţi de ce sînt atît de binecuvîntat. Este parte din răspuns la întrebarea PENTRU CE? Există o lege a compensaţiei în lumea lui Dumnezeu? Nu ştiu, un lucru însă ştiu sigur: nădejdea de atunci a devenit lucru împlinit acum.

Ce minunate sînt lucrările Domnului! Neînţelese căi, dar frumoase atunci cînd umblăm cu El, apărătorul văduvelor, Tatăl orfanilor.

Mă rog împreună cu Natalia, Neriah şi Naum pentru dumneavoastră, Dorotea şi Iudita.

În serile negre şi lungi de iarnă care alunecă spre noi, undeva la ora 19.00, vom deschide Scripturile şi apoi pe genunchi, vom trimite un gînd către Dumnezeu despre dumneavoastră şi un gînd către dumnevoastră despre Dumnezeu, în aceeaşi rugăciune.

cu deosebit respect,

mc., fiul Lenuţei, rămasă văduvă la 27 de ani.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Gînduri, Meditaţii, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Scrisoare către sora Narcisa

  1. Doina-Tatiana zice:

    Lăngă Tine,bun părinte,
    Ce plăcut mă odihnesc
    La lumina feței Tale
    Orice îngrijorări pălesc

    Toată viața lîngă Tine
    Eu voi sta în iubirea Ta
    Cînd vin nori sau cînd e soare
    DOAMNE FII TU PARTEA MEA
    …………………………

    Domnul să vă mîngîie și să vă întărească…
    Din Arad mă rog Domnului pentru voi ,să puteți trece peste această încercare gre.Știu că nu e ușor,…dar ce putem face decît să ne încredem în Domnul Isus
    Sora Narcisa…spune ca Iov…
    Domnul a dat…Domnul a luat….Numele Domnului fie binecuvîntat..și lasă-L pe El să te mîngîie

    …..Cu respect…Tatiana

  2. Ionel Condor zice:

    Domnul Dumnezeu sa va intareasca si sa va dea putere.

    As dori ca versurile de mai jos sa va aduca mai aproape Cerul si Marea Zi cand moartea nu va mai fi , nici durere nici lacrimi …

    Ne-om scutura, ca pomii primaverii
    Ca albe flori, cadea-vom la pamant.
    Vasul de lut gusta-va pacea serii,
    Iar sufletul va fi la Cel Preasfant.

    Si vom zbura, ca pasarile toamna
    Si frunze vechi cadea-vor pe carari.
    Trup ostenit, uita-vei ce e teama,
    Cand sufletul pleca-va spre-alte zari!

    Ne-om odihni, sub razele de soare,
    Ca grau-n holde proaspat secerat;
    Va putrezi tarana trecatoare,
    Dar graul vei pastra, Parinte’nalt!

    Si vom dormi, ca graul sub zapada
    Ne-om odihni-n imaculatul ei.
    Nadejdea noastra-n El n-are sa cada!
    Vom invia ca primii ghiocei.

  3. podina adina zice:

    scrisoarea aceasta este extrem de emotionanta si sper scumpa mea prietena sa fie ca un balsam pt.suferinta prin care treci.Sunt sigura ca vei primi in continuare puteri de SUS care te vor ajuta sa inaintezi in viata cu mai multa usurinta.MA voi ruga pt. tine si fetite ori de cate ori voi putea.va pup

  4. criss zice:

    Emotionant…
    Apocalipsa 21:4

  5. martzian zice:

    Pentru sora Narcisa, pe care nu o cunosc: curaj! Si rabdare… Il veti revedea intr-o zi.

    Sunteti in rugaciunile noastre.

  6. adrian zice:

    Nu o cunosc pe sora Narcisa, nu l-am cunoscut personal pe sotul dansei… Dar am urmarit prin internet ceremonia de inmormantare si am plans impreuna cu dansa si familia dansei.
    Dumnezeu sa o intareasca!

  7. wes zice:

    Draga sora in Domnul Isus ,

    Am fost cu rugaciunile mele alaturi de tine de aici din Dallas. Acum iti stiu si numele si voi continua ce am inceput . Mamica mea avea 19 ani si gravida cu mine in luna a 7 a cand sotul ei si tatal meu a trecut la Domnul la 24 de ani in Spitalul Militar din Sibiu ,de tumoare la creier. M-am nascut orfan dar TATAL CERESC mi-a purtat de grija asa ca pot sa spun ca AM DUS-O MAI BINE SI MAI FERICIT DECAT MULTI ALTII CU tata pamantesc . SLAVA SA-I FIE IN VECI . EL nu s-a schimbat si pentru tine si copiii tai are HARURI speciale chiar daca vor veni multe lacrimi in anii ce urmeaza . DAR DUMNEZEU mi le-a dat si uneori din belsug ,pentru ca apoi sa-mi dea binecuvantari de care putini au parte . Ramai in dragostea TATALUI , A FIULUI SI DUHULUI SFANT !
    Cu dragoste in Domnul Isus
    Vasile Bonda -pastor

    • Marius David zice:

      Uite asta nu am ştiut depsre tine, Vasile. Se pare că este un dar pe care Dumnezeu îl face celor care rămîn fără părinţi. ESte ceva compensatoriu probabil. Eu m-am simţit atît de binecuvîntat… nu merit, nu merit, nu merit!

  8. Andrei zice:

    Acum doi ani am ramas si eu fara tata, imi este greu si acum, dar cel mai greu imi este sa ma gandesc ca el nu va fi cu Domnul. Primi-ti condoliantele mele, personal cred ca Dumnezeu va fi Tatal copiilor, cred ca ii va incuraja asa cum nu poate nimeni sa o faca si cred ca intr-o zi, va ve-ti intalni cu fr. Ciprian.
    Domnul sa va tina tari…

    • Marius David zice:

      Draga Andrei, Domnul să te mîngîie şi pe tine.
      Acum, privind la ultimii 34 de ani pot spune… Să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurilte încercări… ca să fiţi desăvîrşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. Iacov 1

  9. Th3Lov3OfG0d zice:

    Doar DUMNEZEU este cel care POATE DA PUTERE pentru a merge inainte … Dar slava Lui pentru ca face asta, oridecateori ne recunoastem NEVOIE DE A FI RIDICATI.
    Fiti binecuvantat, frate Marius, pentru incurajarea pe care ati transmis-o. Ati fost un instrument care a stat la dispozitia Domnului pentru o lucrare buna.

  10. sali sabri zice:

    frate marius, stiu, nu aveti nevoie de laude dar va felicit pentru scrisoare. E greu sa ramai fara tata si fara mama. Eu am ramas fara mama la 7 ani si fara tata la 14 ani. Multumesc domnului pentru toate. El mi-a dat niste socrii minunati,parinti credinciosi. Sunt convins, sora narcisa, ca toate lucrurile lucreaza inspre binele celor ce iubesc pe domnul. Private la El…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.