Sînt destul de în vîrstă și am deja peri albi ca să nu mai cad pradă așa de ușor expresiilor lipsite de sens. Sînt prea bătrîn pentru urări naive și prea mult în preajma morții pentru ziceri formale.
Grețoasă imagine! Așa-i! Cu prietenul Voicu Bojan, cînd vrem să ne distrăm retinele, ne trimitem astfel de chestii chicioase! Avem o întreagă colecție!
La fel sună și felicitările siropoase, diabetogene, de Crăciun și Anul Nou!
Da, știu, avem nevoie de convenții, avem nevoie de formule care să ne scape ușor de întrebări inutile, de conversații prelungite. Genul de dialog ”cemaifacibine!” formează un scut extrem de eficient pentru orice fel de discuție mai aprofundată.
Tăcem eficient, vorbind; ne ascundem bine, arătîndu-ne! Vociferăm ca să ne înghițim adevăratele cuvinte.
La mulți ani?
Nu știu dacă este o urare pe care mi-aș dori-o împlinită, dacă se referă doar la cantități. Era o spusă atribuită fals sau adevărat lui Lincoln: ”nu contează cît de mulți ani ai în viață, ci cît de multă viață ai în ani”! Nu sînt sigur că el este autorul acestei rostiri, mi se pare că i-am văzut-o atribuită, dar este cam ce am dorit prietenilor în acest an. La fel le doresc și dușmanilor!
După ce vezi ce poate face o boală terminală unui corp, nu îți dorești prelungiri inutile ale acestui joc de-a viața. După ce vezi ce poate face demența senilă, nu îți dorești să te transformi într-o povară pe capul copiilor și nepoților. Îmi doresc ani cu viață, nu ani de viață. Nu vreau mulți ani, îi vreau trăiți intens. Poate mă aude Dumnezeu! Poate mă și ascultă!
Ani fericiți?
Cine poate crede o asemenea balivernă?
Nu există ani fericiți în întregime! Ați avut vreodată 365 sau 366 de zile în linie pline de (ce-o fi aia? cine o definește corect? la care filozof să apelăm?) FERICIRE?
Dar o lună întreagă? Dar o săptămînă, fie și aceea de vacanță sau concediu? Dar o zi întreagă?
Eu n-am trăit, dacă mă gîndesc bine nici măcar o zi întreagă de fericire (din nou: ce înțelegem prin acest termen?) pură. Parcă am citit undeva o statistică după care, dacă adunăm toate momentele, toate clipele fericite din viața unui om care va fi trăit 80 de ani, putem aduna cîteva zeci de minute bune! Cam atît! În rest dormim cam 25% din viață! Mîncăm, lucrăm, facem digestie, deși pentru unii o digestie bună poate însemna începutul unei perioade de fericire autentică cel puțin pentru trei ore din zi, iar pentru insomniaci un somn bun poate însemna o începătură de autentică bucurie.
”În lume veți avea necazuri” ne spune chiar Mîntuitorul!
Citiți cu atenție fericirile, începutul predicii de pe munte, Matei 5:1-12!
Sărăcie, foame, sete, prigoană, defăimare, urmărire, ucidere?
Acestea sînt condițiile în care Isus ne ademenește la calea Sa?
Ce înseamnă a fi fericit din perspectiva noastră?
Ce înseamnă a fi fericit din perspectiva Lui?
Din perspectiva noastră: să ai succes profesional? copiii bine crescuți? să îți vezi nepoții și strănepoții? să îmbătrînești corect? să te bucuri de viață? să te distrezi decent? să te bucuri de lucrul mînilor tale?
Dar din perspectiva Lui?
Să cerșești Duh și să ți se dea din plin, să plîngi după Mîngîietorul și să fii mîngiat cu prezența Sa, să înfometezi și să însetezi după neprihănire și să ți se dăruiască chiar Neprihănitul, chiar să fii locuit de Dumnezeire, să renunți pentru a cîștiga tot noul Pămînt și … cer, să te bucuri și să te veselești în mijlocul scuipăturilor, demenței celorlalți, în mijlocul iadului de aici cu gîndul la locul pregătit de El?
Nu îmi doresc foarte mulți ani! De fapt, degeaba îmi doresc! Dumnezeu nu ne măsoară cu anii, ne măsoară cu zilele și zilele sîntem îndemnați să le numărăm corect. Toate zilele mele au fost scrise în cartea Sa mai înainte să fi fost vreuna dintre ele (Psalmul 139:16). Nu pot adăuga nimic la numărul lor. De ce să îmi doresc mai multe decît vor fi fost stabilite deja? De ce să le urez altora ani în plus?
Ani fericiți? Îmi culeg clipele! Voi încerca să trăiesc și în acest an kairotic, smulgînd clipa (carpe diem!),
Voi trăi ca zilier! Cu ziua, rostind la fiecare final de zi cu gura mare: ajunge zilei răutatea ei, chiar în timp ce ziua de azi se transformă în ziua de ieri!
Ce să vă doresc? Să smulgeți cît mai multe clipe din gura mîncătorului de timp, diavolul! Să îi dați cu bîta și sabia Cuvîntului peste bot, izgonindu-l de la ospățul cu zilele noastre!
Smulgeți clipele! Răscumpărați vremea! Cumpărați timp! E foarte scump și clipele fericite ar trebui montate în inele de aur alb, așezate în vitrine de cristal, ascunse în cutii de valori din titan!
Marius Cruceru 
http://relatii.net/2017/11/17/un-raspuns-extraordinar-la-banala-intrebare-ce-faci-pe-care-l-auzit-israel/
M-ati facut sa zambesc.
Mi-am adus aminte de vremea cand nu mai uram nimanui „La multi ani” din cam aceeasi pricina ca cea descrisa de dvs aici.
Pe urma am realizat ca vorbim limbile straine pentru a ne face numai intelesi de ceilalti. Asa si cu urarile decente, incercam numai sa spunem celor din jur, in limbajul cunoscut de ei, ca tinem la ei si ca ne dorim ca sa-i avem langa noi cat mai multi ani, chiar daca stim ca dorinta noastra nu va adauga nicio secunda la viata lor. Este limbajul priceput de ei prin care incercam sa le spunem ca tinem la ei. Si cumva speram sa aibe cat mai mult timp penntru a crede si a se pocai.
Da, nu vom scăpa niciodată de convenții. Ce s-ar întîmpla dacă nu am mai spune BUNĂ ZIUA numai pentru că lozinca este absolut lipsită, golită de sens deja?
Am fi considerați prost crescuți.
Sîntem reţinuţi în exprimări fiindcă trăim într-o comunitate parolată nu doar în caracterul ei ascuns prin fiecare individ care o compune, ci parolată chiar şi în ideile afişate conjunctural, pur situaţional, adică o comunitate nesinceră chiar şi atunci cînd individul contemporan ar putea invoca în apărarea deschiderilor sale anumite circumstanţe asupra cărora sîntem, cumva, cu toţii forţaţi să consensualizăm şi, astfel, încălcîndu-se acel „consensio omnium gentium lex naturae putanda est”, adică „ceeace e acceptat de toate popoarele, trebuie considerat lege a naturii”. În mod natural, toate popoarele vor să fie fericite; asta, în principal, înseamnă SĂ TRĂIASCĂ, mult.
Este adevărat că oamenii nu trăiesc foarte mult pe acest pămînt, dar la fel de adevărat este şi faptul că urarea de a trăi mulţi ani „non fraudulenti”, adică nu prejudiciază pe nimeni, iar ceeace nu prejudiciază, nu crează nici obligaţii morale, nici materiale şi nici obligaţii spirituale în sarcina celui care, prin felicitarea cu pricina, face defapt concilierea în conţinutul legii fundamentale a vieţii (aceea de a trăi) între anii mulţi şi fericirea presupusă, sperată.
Anii din felicitare sînt viitori, presupun speranţă în bine, în fericire, nu au legătură cu trecutul şi încetează doar odată cu viaţa, la fel cum este sigur că alimentele încetează odată cu viaţa, „constat enim alimenta cum vita finiri”.
Pe de altă parte, „consentire videtur, qui longo tempore patitur”, cine îngăduie timp îndelungat, pare să consimtă (adică, să consimtă la ceeace trăieşte în acel timp îndelungat, chiar dacă nu are un trai foarte bun), iar oamenii par să consimtă cu viaţa, cu vieţuirea.
Aşadar le dorim tuturor un călduros „La mulţi ani!” 🙂
Vă mulțumesc pentru comentariul consistent.
Da, a trăi mult și degeaba poate fi o viață perfect irosită. Lui Isus I S-a spus… n-ai nici măcar 50 de ani.
În 33 de ani a mîntuit o lume.
Buna ziua!
Am cateva remarci la articol, imi place cum este scris, insa Timpul nu tine de Diavol. El, Diavolul, pe langa altii, stie sa il manevreze si sa se foloseasca de el, il cunoaste, il respecta. Oamenii, la fel ca orice alte fiinte din lume, au timpul lor. Iar asta pentru ca au Destin si au si Soarta. Destinul este dat de Dumnezeu, segmentul de viata cuprins intre nastere si moarte, cu puncte principale prestabilite pe traseul vietii. Daca veti analiza viata dumneavoastra (al carei rezumat l-am citit), o sa observati o similitudine cu cele de mai sus. Soarta, pe de alta parte, inseamna toate alegerile pe care omul le face in interiorul Destinului. Prin urmare, liberul arbitru al omului este marginit.
Cat priveste Fericirea, lucrurile stau cam asa: exista emotii si sentimente. Emotiile sunt cele care se manifesta rapid si sunt mari mancatoare de energie. Apar rapid, se sting rapid. Cea mai mare confuzie care se face Fericirii este Placerea. Care este o emotie, deci trecatoare. De cele mai multe ori emotiile ingroapa oameni. Sentimentele sunt cele care construiesc in timp indelungat si sunt durabile, trainice. De aceea, sentimentele construiesc greoi. Fericirea este un sentiment. Alte exemple: dragoste-iubire, desteptaciune-intelepciune etc.
Virtutile povestite de popor sunt in general construite pe sentimente. De aici se poate intelege foarte mult despre casele regale, in principiul lor.
Va doresc un an cumpatat, cu alegeri bazate pe sentiment!
Da, Timpul este un dar de la Dumnezeu, Diavolu însă s-a priceput să îl foloesească în favoarea lui.
De acord, una dintre cele mai mari confuzii: fericirea confundată cu plăcerea, la celelalte afirmații ale dvs. mai trebuie să cuget.
Nu aș fi de acord întru totul cum că fericirea este un sentiment, nici măcar o stare a spiritului.
Mi-a placut articolul si incheierea lui ma duce cu gandul la cartea lui Michael Ende „Momo” cu florile clipelor si domnii cenusii care incercau sa le fure…
Vă mulțumesc de încurajări