Acestea axiome sînt axiome pentru că sînt valabile ieri, azi şi atît timp cît va fi pămîntul:
1. ziua de ieri s-a dus.
2. ziua de ieri nu se mai întoarce.
3. ziua de ieri nu este duplicabilă.
4. ziua de ieri este la fel de lungă ca cea de-alaltăieri.
5. ziua de ieri va oferi întotdeauna cel puţin un motiv de regret.
6. ziua de ieri nu este ziua de azi şi nici cea de mîine.
7. ziua de azi va deveni ziua de ieri.
Corolar: Carpe Diem!
notă:
traducerea exactă a expresiei „carpe diem” nu este „bucură-te de momentul de acum” ci „culege ziua” ca pe un fruct, ca pe firul de floare.
zisa îi aparţine lui Horatiu, este din Ode 1:11 şi întreaga frază sună cam aşa:
dum loquimur, fugerit invida aetas: carpe diem quam minimum credula postero.
„chiar şi acum cînd vorbim, vremea invidioasă fuge (de noi): culege ziua căci prea puţin te poţi încrede în ceea ce urmează”
(traducere aprox. 🙂 fără dicţionar)
UPDATE
iată şi un comentariu interesant al lui Gabriel Baloi.
Zile faste sau zile fraudate
– ZIUA este emfiteoza (contractul) Lui Dumnezeu prin care El ne pune la dispoziţie nouă emfiteoţilor acest fond al Său numit „ZIUĂ” , pentru a-l cultiva şi a-i culege fructele pe întreaga perioadă a vieţii.
Este extraordinar spectrul acesta în care Dumnezeu NE DĂ gratis fiecare zi cu toate bunurile ei , şi , în acelaşi timp , ne conferă LEGITIMITATE la dobîndirea bunurilor Sale astfel dăruite !
La romani (latini) emfiteotul , în schimbul fondului pe care-l primea , se obliga să-i plătească proprietarului o sumă de bani anuală , care se numea canon.
Multe mai face Dumnezeu pentru noi , însă aceasta nu ne absolvă de DATORIE.
– ZIUA e cel mai mare IZVOR DE OBLIGAŢII şi cel mai greu CANON pentru firea noastră pămîntească.
– Nici o zi nu ţi se dă fără rod (există un rod intrinsec al zilei), iar rodul zilei are cel mai rapid timp de cultivare şi de ajungere la coacere ; într-o zi cultivi lucrul cutare şi în aceeaşi zi s-a făcut rod. Din cauza aceasta , dac-o cultivi , ziua poate fi plină de fructe ; aşadar zilele „se mănîncă” , nu „se beau” !
De zi nu te poţi bucura dacă n-o mănînci. Însă , poţi să mănînci doar zilele tale , dar nu poţi şi nu ai voie să mănînci zilele altuia ( pe-ale partenerului de viaţă , nici atît !) şi nici zilele bisericii (dacă eşti pastor symposionisticus sau pastor căpcăunus ).
– Ziua este MANCIPAŢIUNEA sau mancipaţia Lui Dumnezeu (din latinescul „mancipatio”) , adică MODUL de a ne CREA proprietatea , prin punerea la îndemîna noastră a ZILEI , iar puterea asupra „mancipi” ( adică asupra bunului cultivat mai apoi de către om) aparţine omului , însă cu obligaţia acestuia de a rodi la rîndu-i.
– Fructele zilei trebuie să producă „reacţie în lanţ” – din fruct se produce un alt fruct – şi au o durată succesivă , în sensul că se dobîndesc zi cu zi („fructus tempus succesivum habent” , reglementare existentă şi în art.525 din Codul Civil) , şi „fiecare zi istoriseşte alteia acest lucru”…Ps.19:2. Ziua a doua o istoriseşte şi o reflectă în rodire pe prima , o denunţă , o aduce la cunoştinţă pe cea dintîi. Dacă , la un moment dat rodul se întrerupe , iar ziua devine stearpă , pentru ca să existe iarăşi „o a doua zi rodită” , vor trebui să treacă mai multe zile de curăţare dureroasă şi vindecare , şi doar cu greu va refiinţa succesiunea fastă a unei „prime zi roditoare” cu „o a doua zi de rodire” , fiindcă prima zi o condiţionează mereu pe-a doua.
– Ştiţi DE CE NU SE CULTIVĂ „ZIUA”, CU CELERITATE , de către om ? Fiindcă „nimeni nu poate fi obligat la o atare acţiune” – „nemo potest praecise cogi ad factum”!
Poţi să zîmbeşti toată ziua şi să te bucuri de fructele intrinseci ale zilei , pe care , dealtfel , Dumnezeu le-a lăsat la vedere şi la îndemînă , însă nu poţi fi obligat la cultivarea şi culegerea lor. Dar , pentru nerodire POŢI FI TĂIAT ! ( Vezi pilda smochinului neroditor din Luca 13:6-9). Bine e să fi , însă , mlădiţa CURĂŢITĂ care aduce roadă , din Ioan 15:2 !
– Cei ce fac ROADĂ ÎN RĂBDARE ţin Cuvîntul într-o inimă bună şi curată (Luca 8:15). „Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pămîntul , ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este ÎNTREAGĂ A LUI” ( 2Cronici 16:9).
O asemenea perspectivă a CURĂŢIEI trebuie să te motiveze la mult bun-simţ, moralitate şi recunoştinţă mulţumitoare în ACŢIUNEA de cultivare a Zilei Lui Dumnezeu , fiindcă „nemo admittitur propriam turpitudinem suam allegans” , adică „nimănui nu i se admite a se prevala de propria sa turpitudine (mîrşăvie) în propria-i acţiune”.
De asemenea , NU POŢI SĂ UZURPI calitatea altuia de emfiteot , fiindcă aia înseamnă FRAUDĂ , iar „fraus omnia corrumpit” ( adică , frauda corupe totul).– Cu ZILELE e foarte greu… , trebuie SĂ LE ŞI NUMERI pe fiecare în parte(Ps.90:12 „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele”) , şi sunt MEMORIALE (Ps.75:5 „mă gîndesc la zilele de demult , la anii de odinioară”).
Tot într-o ZI , rînduită de Dumnezeu , va fi JUDECATĂ lumea după dreptate ( Fapte 17:31)Potrivit acestor caractere ZIUA se înfăţişează a fi CEL MAI GREU LUCRU din lume , este chiar mai grea decît tot pămîntul la un loc iar , mie , personal , de puterea nefastă şi frauduloasă a zilei îmi este cel mai frică !
Nu în puterea nopţii stă pericolul , ci în puterea zilei ! Există o TĂRIE a zilei , care poate învinge omul în neconcentrarea maximă a fiinţei umane.Şi totuşi , TRĂIREA FRUMOASĂ este asemuită prin comparaţie cu „TIMPUL ZILEI” ( Rom.13:13 „Să trăim frumos ca în timpul zilei” ).
Distingem ZIUA ca fiind un RAPORT DE CONVENIENŢĂ pe care Dumnezeu îl consideră încheiat între Sine şi om , ZIUA ca ÎNDATORIRE ASUMATĂ de către Dumnezeu , prin care îi conferă LEGITIMITATE omului , aceasta din urmă fiind înţeleasă ca „dreptul celui slab” , pentru a o cultiva şi a-i culege roadele care să producă efecte benefice „in personam” şi „erga omnes” (pentru sine şi pentru toţi ceilalţi).
Acest raport al întreţinerii ZILEI , prin Însăşi puterea Lui Dumnezeu , constituie TEMELIA de neclintit a existenţei şi subzistenţei noastre pămînteşti , timp în care : „Cît va fi pămîntul , nu va înceta semănatul şi seceratul , frigul şi căldura , vara şi iarna, ZIUA şi noaptea !” (Genesa 8:22) , temelie bazată pe CONŞTIINŢA VIE a Lui Dumnezeu !
Marius Cruceru 
Frumoasa expresia -„culege ziua”
Am cules fructele zilelor si le-am pus intr-un cos de aur pe cantarul cerului. Nu sunt multe, dar nici prea grele si totusi Cel ce vgheaza a spus: „Ajunge, au atins greutatea necesara, se poate stopa culesul zilei, vino sa-Mi predai roada zilelor tale.” Poti sa te impotrivesti unei astfel de chemari?
Culegeti-va zilele cat mai bine si umpleti-va cosul cu roade bune pentru ca nu stiti cand vi se va spune: „Gata, ajunge!”
„Astazi este ziua de maine pentru care te ingrijorai ieri!”
nu culege. smulge. este o diferenta. se ia cu navala.
Ziua de ieri nu poate fi recuperată. Ziua de mâine nu poate fi programată. Ziua de azi contează cu adevărat.
si cea de miine. si cea de miine.
ei trebuie sa ii lasam rautatea ei.
Corolarul nu se poate deduce decat dintr-o teorema demonstrata, iar aici avem axiome. Deci, ‘Carpe Diem’ este o teorema. 🙂
Alte probleme: nu s-a definit ce se intelege prin ziua de ieri (suma de trairi psihosomoatice ale unei persoane, ziua astronomica, succesiunea de momente temporale numita ‘zi’?).
Propozitiile 2,3, 4 si 5 par mai curand pe rationamente inductive incomplete, nu cred ca pot avea statut de axiome. S-a demonstrat ca, astronomic, ziua de ieri si ziua de azi nu sunt la fel de lungi (desigur, diferentele nu sunt mici, dar ele exista). Nici chiar ca perceptie subiectiva zilele nu sunt la fel de lungi. De exemplu, azi a fost o zi lunga (a plouat :-)), ziua de ieri a trecut mai repede (mult de lucru :-)).
Astea-s obiectii „scientiste”.
Ca eseu, de acord cu demonstratia. 🙂
Carpe diem!
da, pentru un om de stiinta ca tine, zilele nu sint egale. specialitatea mea este aproximarea 🙂
cel putin asupra unui lucru sintem de acord.
sa smulgem ziua.
foarte bune observatiile.
m-au interesat mai ales cele legate de subiectivitate.
pt mine duminicile trec greu, pentru altii trec usor.
Zile faste sau zile fraudate
– ZIUA este emfiteoza (contractul) Lui Dumnezeu prin care El ne pune la dispoziţie nouă emfiteoţilor acest fond al Său numit „ZIUĂ” , pentru a-l cultiva şi a-i culege fructele pe întreaga perioadă a vieţii.
Este extraordinar spectrul acesta în care Dumnezeu NE DĂ gratis fiecare zi cu toate bunurile ei , şi , în acelaşi timp , ne conferă LEGITIMITATE la dobîndirea bunurilor Sale astfel dăruite !
La romani (latini) emfiteotul , în schimbul fondului pe care-l primea , se obliga să-i plătească proprietarului o sumă de bani anuală , care se numea canon.
Multe mai face Dumnezeu pentru noi , însă aceasta nu ne absolvă de DATORIE.
– ZIUA e cel mai mare IZVOR DE OBLIGAŢII şi cel mai greu CANON pentru firea noastră pămîntească.
– Nici o zi nu ţi se dă fără rod (există un rod intrinsec al zilei), iar rodul zilei are cel mai rapid timp de cultivare şi de ajungere la coacere ; într-o zi cultivi lucrul cutare şi în aceeaşi zi s-a făcut rod. Din cauza aceasta , dac-o cultivi , ziua poate fi plină de fructe ; aşadar zilele „se mănîncă” , nu „se beau” !
De zi nu te poţi bucura dacă n-o mănînci. Însă , poţi să mănînci doar zilele tale , dar nu poţi şi nu ai voie să mănînci zilele altuia ( pe-ale partenerului de viaţă , nici atît !) şi nici zilele bisericii (dacă eşti pastor symposionisticus sau pastor căpcăunus ).
– Ziua este MANCIPAŢIUNEA sau mancipaţia Lui Dumnezeu (din latinescul „mancipatio”) , adică MODUL de a ne CREA proprietatea , prin punerea la îndemîna noastră a ZILEI , iar puterea asupra „mancipi” ( adică asupra bunului cultivat mai apoi de către om) aparţine omului , însă cu obligaţia acestuia de a rodi la rîndu-i.
– Fructele zilei trebuie să producă „reacţie în lanţ” – din fruct se produce un alt fruct – şi au o durată succesivă , în sensul că se dobîndesc zi cu zi („fructus tempus succesivum habent” , reglementare existentă şi în art.525 din Codul Civil) , şi „fiecare zi istoriseşte alteia acest lucru”…Ps.19:2. Ziua a doua o istoriseşte şi o reflectă în rodire pe prima , o denunţă , o aduce la cunoştinţă pe cea dintîi. Dacă , la un moment dat rodul se întrerupe , iar ziua devine stearpă , pentru ca să existe iarăşi „o a doua zi rodită” , vor trebui să treacă mai multe zile de curăţare dureroasă şi vindecare , şi doar cu greu va refiinţa succesiunea fastă a unei „prime zi roditoare” cu „o a doua zi de rodire” , fiindcă prima zi o condiţionează mereu pe-a doua.
– Ştiţi DE CE NU SE CULTIVĂ „ZIUA”, CU CELERITATE , de către om ? Fiindcă „nimeni nu poate fi obligat la o atare acţiune” – „nemo potest praecise cogi ad factum”!
Poţi să zîmbeşti toată ziua şi să te bucuri de fructele intrinseci ale zilei , pe care , dealtfel , Dumnezeu le-a lăsat la vedere şi la îndemînă , însă nu poţi fi obligat la cultivarea şi culegerea lor. Dar , pentru nerodire POŢI FI TĂIAT ! ( Vezi pilda smochinului neroditor din Luca 13:6-9). Bine e să fi , însă , mlădiţa CURĂŢITĂ care aduce roadă , din Ioan 15:2 !
– Cei ce fac ROADĂ ÎN RĂBDARE ţin Cuvîntul într-o inimă bună şi curată (Luca 8:15). „Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pămîntul , ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este ÎNTREAGĂ A LUI” ( 2Cronici 16:9).
O asemenea perspectivă a CURĂŢIEI trebuie să te motiveze la mult bun-simţ, moralitate şi recunoştinţă mulţumitoare în ACŢIUNEA de cultivare a Zilei Lui Dumnezeu , fiindcă „nemo admittitur propriam turpitudinem suam allegans” , adică „nimănui nu i se admite a se prevala de propria sa turpitudine (mîrşăvie) în propria-i acţiune”.
De asemenea , NU POŢI SĂ UZURPI calitatea altuia de emfiteot , fiindcă aia înseamnă FRAUDĂ , iar „fraus omnia corrumpit” ( adică , frauda corupe totul).
– Cu ZILELE e foarte greu… , trebuie SĂ LE ŞI NUMERI pe fiecare în parte(Ps.90:12 „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele”) , şi sunt MEMORIALE (Ps.75:5 „mă gîndesc la zilele de demult , la anii de odinioară”).
Tot într-o ZI , rînduită de Dumnezeu , va fi JUDECATĂ lumea după dreptate ( Fapte 17:31)
Potrivit acestor caractere ZIUA se înfăţişează a fi CEL MAI GREU LUCRU din lume , este chiar mai grea decît tot pămîntul la un loc iar , mie , personal , de puterea nefastă şi frauduloasă a zilei îmi este cel mai frică !
Nu în puterea nopţii stă pericolul , ci în puterea zilei ! Există o TĂRIE a zilei , care poate învinge omul în neconcentrarea maximă a fiinţei umane.
Şi totuşi , TRĂIREA FRUMOASĂ este asemuită prin comparaţie cu „TIMPUL ZILEI” ( Rom.13:13 „Să trăim frumos ca în timpul zilei” ).
Distingem ZIUA ca fiind un RAPORT DE CONVENIENŢĂ pe care Dumnezeu îl consideră încheiat între Sine şi om , ZIUA ca ÎNDATORIRE ASUMATĂ de către Dumnezeu , prin care îi conferă LEGITIMITATE omului , aceasta din urmă fiind înţeleasă ca „dreptul celui slab” , pentru a o cultiva şi a-i culege roadele care să producă efecte benefice „in personam” şi „erga omnes” (pentru sine şi pentru toţi ceilalţi).
Acest raport al întreţinerii ZILEI , prin Însăşi puterea Lui Dumnezeu , constituie TEMELIA de neclintit a existenţei şi subzistenţei noastre pămînteşti , timp în care : „Cît va fi pămîntul , nu va înceta semănatul şi seceratul , frigul şi căldura , vara şi iarna, ZIUA şi noaptea !” (Genesa 8:22) , temelie bazată pe CONŞTIINŢA VIE a Lui Dumnezeu !
draga Gabriel Baloi, ce mai poate fi adaugat la ce ai spus? merita transformata intr-o postare in sine.
sper sa nu concluzioneze cineva ca si iacov ” zilele vietii mele au fost putine la numar si rele” 🙂
carpe diem !!
„4. ziua de ieri este la fel de lungă ca cea de-alaltăieri.”
Asta nu este foarte adevarata, in sensul ca unele zile par mai lungi ca altele. Ii adevarat ca fiecare zi are 24 de ore, dar nu inseamna neaparat ca este doua zile sint la fel de lungi. Intreaba pe oricine care lucra de noapte!
1. ziua de ieri s-a dus.
2. ziua de ieri nu se mai întoarce.
3. ziua de ieri nu este duplicabilă.
4. ziua de ieri este la fel de lungă ca cea de-alaltăieri.
5. ziua de ieri va oferi întotdeauna cel puţin un motiv de regret.
6. ziua de ieri nu este ziua de azi şi nici cea de mîine.
7. ziua de azi va deveni ziua de ieri.
…
nota:
faina „imaginea zilei” creata de Gabriel Baloi
…
altfel…
1. adica… pierduta’i!?
2.se poate intoarce… prin efectele’i.
3. …ce’i duplicabil; totul tine de „ordinul de marime”?!
4.Nu; nu este (desi poate fi!)
5. …nu doar ziua de ieri dar ideea’i tare faina; impinge… catre perfectiune!
6. truism
7. intotdeauna? (se poate citi… „pentru fiecare”?).
O zi faina, tuturor!
Idrive,
1. depinde.
2. da,
3. nu, –
4. depinde din nou, astronomic, in functie de perceptii ?
5. hm
6. da, un truism adevarat 🙂
7. se poate
Mă simt mult ONORAT de update-ul acestei postări ! Vă mulţumesc frumos ! Atît de abătut şi lipsit de orice inspiraţie m-am simţit în după-amiaza zilei în care am scris acest comentariu ! Eu , în toate aceste eforturi ale noastre , văd mîna şi măreţia Lui Dumnezeu. A Lui să fie toată lauda !
Este ora 5,48 dimineaţa , am ameţit de la citirea comentariilor pe tema din Evrei. Bravo lui Ciprian Simuţ !
A Lui să fie lauda!
Este un text interesant, fără doar şi poate.
Pingback: ”La mulți ani fericiți”??? Ce glumă! | Marius Cruceru