Sint Frint
Am facut azi 130 km
Voi reveni cu detalii si explicatii miine
Update.
Am revenit.

Noaptea trecuta cu totii ama dormit greu. Tintari, emotii. Pentru unii 130 de km era recordul personal de neatins.
Am pornit devreme. Unul era cit pe ce sa renunte. Nu pusese geana pe geana toata noaptea. Eram ingrijorat pentru toti. Le am administrat calciu, magneziu, isostar si cavit 9.
Prima parte a fost fruiguroasa, dar buna pentru pedalat. Am mers cu peste 21 de km la ora ca medie.
Am oprit rar, ceea ce este bine pentru psihic. Am ales traseu de sosea pentru a nu i descuraja de la inceput.
Ne am oprita crisma din Balaci, unde am intilnit o pe fina parintilor lui Marin Preda, tzatza Ioana, cum singura si a spus, 83 de ani, lucida ca o contabila si sprintena ca un titirez, s a plictisit de aateptat autobuzul si a luat o pe jos intre Balaci ai Silistea, peste 8 km. Mergea aproape cu viteza unei biciclete.

Am plecat apoi sa ne vedem cu sora Stela, veche prietena a familiei noastre, un personaj de roman, cu limbaj pe care l a copiat Marin Preda, cu o energie care ar putea asigura energia electrica pentru tot orasul Sal Paolo pentru o ora intreaga.
– cine esti tu, ma?
– a lu Radu, Radu Cruceru
– Mariusica?
– da
– ahaoleo , ma palmuieste, ba si asa esti de batrin? Sa ti fie rusine, hai incoa
Sora Stela merita o postare separata.
Ne a servit cu miere, piine de test, rosii culese atunci din gradina si brinza proaspata de capra.
A cintat Stela cit o tinea gura in timp ce noi ne umpleam gurile.
Am plecat apoi spre baza militara de la Silistea. Mare dezamagire.
A devenit intre timp o ruina, parte din baza este manastire. Acolo ne a prins ploaia. Ne am adapostit in cladirea fostei porti de la pista. A plouat spreiat, puternic, rece.
Acolo ne am facut, stind spate in spate, studiul biblic.
Pe cind s a lasat ploaia am mers la Silistea Gumesti,satul natal al lui Marin Preda. Pustiu. Centrul Marin Preda era inchis.
L am gasit profesorul de istorie si filozofie din sat si am schimbat citeva vorbe.
Facuse facultatea la Iasi.
Apoi am plecat intins spre casa cu perspectiva sumbra a unei furtuni destul de incruntate in fata.
Am oprit la Icoana, la sora Nuti de la magazin, cum ii spune satul, care ne pregatise deja porumb fiert, apoi am oprit la grupa de vbs.
Am pornit mai departe tot cu gindul la furtuna.
Pusul si scosul pelerinelor ne a epuizat.
A iesit soarele, dar nu si pentru plaminii, muschi si oasele noastre.
Drumul inapoi spre casa, mai ales ultimii 20 de km, au fost grei, cu rataciri la intersectii, cu schimburi de biciclete pentru ca fiecare dintre noi sa solicitam si alte grupe musculare.
Am sosit cu 15 secunde inainte de timpul programat.
Pe drum am mers, e adevarat, neregulamentar, 2 cite 2 aau chiar cite 3 in formatie pentru a discuta liber unii cu altii.
Timpul acesta are ca scop primar ucenicia, propovaduirea si strabaterea cetatilor vine oricum ca dar.
Domnul a calatorit mult, au ramas multi nevindecati, nebinevestiti, dar 11 au fost cei cistigati si prin aceia s a schimbat lumea.
Nici prorpovaduire fara ucenicie, nici ucenici care nu sint expusi propovaduirii.