Azi a fost o zi mai linistita.
Am inceput tirziu, fara prea mult chef, dupa cei 130 km de ieri. Toti eram ca batuti marunt.
Doi dintre noi au trecut pe banca de rezerve.
Am primit inlocuitori.

Am ramas tot in formatie completa, cei 7 magnibici 🙂

Am observat ca dupa turele din zilele anterioare s a creat interes pentru scopurile si identitatea noastra.
Am pornit spre localitatea Poboru unde ne am intilnit cu primarul localitatii.
Foarte amabil. Deschis. A primit biblii pentru bibliiteca scolara si pentru primarie. La bibliiteca erau copii care participau la un program de initiere IT. Le am dat biblii pentru copii si vom reveni miine pentru a le darui tuturor copiilor cite o biblie ilustrata.
Am plecat apoi spre Seaca.
Acolo am incercat sa vedem colectia etnografica Constantin Nitu. Am fost primiti cu mari rezerve. Am pornit mai departe spre bancile pe care odihneau batrinii. Cei care lucreaza in perioada asta fac un singur lucru: tuica, obiect despre care am avut interrsante discutii.
La fel am discutat despre ce inseamna vestea buna, care e diferenta dintre baptisti si adventisti, cristosi, cruci, candele, aghaiazma, mortii mamelor si alte dracuiri.

Ne am intors pentru prinz.
Am simtit nevoia sa ne odihnim la amiaza, apoi seara am plecat din nou.
De aceasta data Constantinestu, Mogosesti, Jitaru.
Am stat de vorba cu batrini si tineri. Tinerii erau respectuosi, tematori si chiar impresionati de performantele si bicicletele noastre.
Azi am anuntat un concurs de liniute pentru miine seara. Premiul va fi chiar o bicicleta.
Socul si dezamagirea mea au fost batrinii, mai ales cele care ar fi trebuit sa fie bunici intelepte.
Cind tinerii sint smintiti inca mai este o nadejde, insa cind batrinii s au smintit, acea natiune este condamnata la pieire.
Ne am oprit la crisma de la intersectia cu Potcoava si acolo am studiat ultimele doua calitole din 2 Timotei.
A fost o zi buna si foarte trista.