Marius Cruceru

Azi, 2 iulie, am aflat şi eu că se sărbătoreşte ziua de calendar a lui Ştefan cel Mare. Pun punct după „Mare” pentru că a adăuga Sfînt, pentru conştiinţa mea cel puţin, aduce a iz de idolatrie sau cel mai puţin a lipsă de lucididate.

Ştefan, mare să-i fie numele, a fost un domnitor important, mare, viteaz, a cîştigat lupte cu turcii, a ctitorit biserici, o mulţime, a făcut tot felul de lucruri bune pentru moldovenii mei. Excelent. Putem face o compunere de clasa a IV-a cu Ştefan cel Mare care a fost foarte mare şi important, dar care a fost şi foarte mic de statură, dar şi mai mic la morală. Contextul istoric, ce să-i facem! Oamenilor mari ca dînsul li se pot permite mici scăpări, nu-i așa? Mici? Cine le măsoară?

Dar era şi „degrabă de sînge vărsătoriu” şi „de multe ori pe la ospeţe omora fără judeţu”, ne spune Ureche, dacă bine îmi aduc aminte, apoi, la fel ca lui Solomon, îi plăceau femeile. Foarte mult. Femeile altora. Vizitele sale prin satele Moldovei au lăsat în urmă tot felul de anecdote şi nu numai. Mai avea şi alte păcate domnitorul, ca noi toţi oamenii, dar nu pe toţi ne etichetează repede lumea drept sfinți. Dînsul nu prea s-a îndeletnicit cu asceza şi nici mari contribuţii la cunoaşterea teologică n-a adus, dar a luptat şi construit. E destul? Pentru unii, da.

Nu-i ciudat că lui Augustin i se refuză numirea Sfîntul Augustin din partea Bisericii Ortodoxe? Numai Biserica Catolică îi spune Sfîntul Augustin, BOR îl numeşte cu zgîrcenie doar Fericit, această mare minte, extraordinară prin contribuţiile sale la dezvoltarea teologiei şi nu numai, o viaţă cu totul deosebită după convertire, după ce a lăsat toate cele lumeşti de-o parte. Ciudat! Pentru mine este ciudat.

Pe lîngă alţi sfinţi pomeniţi prin calendar (noi baptiştii oricum, datorită soteriologiei pe care o articulăm, refuzăm calificativul Sfînt pentru orice muritor) Ştefan cel Mare este numai… măricel, cu toate contribuţiile sale militare şi administrative.

Cred că dacă rămîneam la Ştefan cel Mare era de ajuns. Băgarea lui în calendar din perspectiva standardelor biblice de trăire şi din perspectiva tradiţiei bisericii, mi se pare un abuz. La vremea respectivă au fost dispute pe tema sfinţirii domnitorului, dar se pare că propunerile dintr-o anumită zonă au fost mult mai bine susţinute politic decît teologic şi moral.

Oricum Ştefan cel Mare stă aşa de bine în calendar pentru cineva care vrea să îşi scuze călcările pe-alături! Poate şi de-asta românii sînt aşa de relaxaţi cu privire la adulter! Un profesor de teologie ortodoxă îmi spunea prin 1998 cu haz:

Ei, domnu pastor, ştiţi românii sînt normali, se mai culcă cu vecina, cu cumnata, cu hangiţa, dar măcar nu este homosexual, domle! Cel puţin e normal!

Ei, da, Ştefan cel Mare e potrivit într-un asemenea calendar al normalităţii. Dar cine este interesat de toate astea?

Toţi credem legendele despre Ştefan şi este bine, la fel cum credem că statuia din faţa Palatului Culturii din Iaşi îl întruchipează pe Ştefan. Este bine! Ei bine, nu-i a lui! Cine ne spune şi nouă cui aparţine statuia lui Ştefan de la Iaşi care nu este a lui Ştefan? Căutaţi prin Suedia pe undeva!

Citește în continuare →