Psalmul 10 – în-colţit (P)

Psalmul 10

(Se cîntă ca şi „Nu nimici!” vezi Ps. 58 şi 109, cu aceeaşi trimitere, „Către mai marele cîntăreţilor”. Poate că dînsul, că este cel mai priceput, poate să o cînte că eu nu pot decît ultima parte. )

.

Să dea colţul ierbii, Doamne, din colţul gurii celor care te blastămă!

Să se înnoade coada ochilor lor de şmecheri în coada viermilor pămîntului!

Colţul de pîine să le rămînă nemestecat printre colţurile de măsele zdrobite!

Acel colţ de pîine pe care l-au cerşit şi care li s-a aruncat în praf,

Şi vrăjmaşilor Tăi să nu le treacă plozii mai sus de colţul mesei!

Să se ferească de spaime în odăile lor din colţ în colţ,

Şi din toate colţurile pămîntului să-i bată vînturile!

Pe colţuri de stîncă să rămînă însinguraţi,

Încolţiţi de vulpile pustiei şi apăsaţi de vulturi

.

Să nu-i urăsc eu pe cei ce Te urăsc?

Să-i binecuvînt pe batjocoritorii Miresei?

Ba-i urăsc şi cu stînga şi cu dreapta,

Dar Tu ştii mai bine, treci dincolo de vorbe

Şi cunoaşte-mi inima cu totul,

Doamne, vezi dacă sînt pe-o cale bună

Şi du-mă pe calea Iubirii de vrăjmaşi

Şi de-ai mei şi de-ai Tăi.”

PS.

Înainte de a publica acest psalm i l-am dat unui apropiat să-l citească.

„Eşti nebun? Ce te-a apucat? Aste-s blesteme, acatiste, ce-i asta?”

„E un psalm, la fel ca cei ai lui David? Ai citit psalmii lui?”

„Păi ce, tu eşti David?”

Am rîs zgomotos:

„Da, sînt David, ţi-arăt buletinul, aşa mă cheamă, this is my middle name, David, Marius David Cruceru! Lui mama i-a plăcut Marius, pentru că citea Mizerabilii, lui tata i-a plăcut David, pentru că predica din Biblie. Aşa că m-am născut între Mizerabili şi Biblie.”

„Ce-o să zică lumea?”

„Eu mă întreb ce-o să zică Domnul întîi? Se pare că El a primit! Vezi? E ca o pîlnie, arată cum se stinge mînia şi apoi, în Faţa Lui, ne piere şi şoapta.”

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Pătrăţoşenii, Re-psalmodieri, Scrisori către Dumnezeu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Psalmul 10 – în-colţit (P)

  1. naomi zice:

    Ma pregateam sa va critic si eu cu cat mai multa dragoste pentru acest psalm, dar vad ca mi-au luat-o alti inainte. 🙂
    Domnul sa va binecuvinteze frate David!!!!

  2. Un cititor zice:

    „Şi vrăjmaşilor Tăi să nu le treacă plozii mai sus de colţul mesei!” ? – adică să (le) moară copilaşii? Sau să (le) rămână pitici? Asta le doriţi?
    Ciudaţi şi crunţi fiori m-au trecut citind aceste rânduri. Aproape că am îngheţat. De uluire şi de spaimă. Dublă spaimă, ce-i drept. Dar şi de uimire şi neputinţa de a înţelege, pentru că tot eu eram cititorul înmărmurit, la acel moment, la „vederea” credinţei şi a dragostei adânci pe care aţi transpus-o în Psalmul al 7-lea. Cel scris (şi) pentru pruncii ce nu au mai apucat să ţipe…

    • Marius David zice:

      un cititor… dacă ai citit psalmii de imprecaţie … sînt mult mai duri
      Da, eu nu sînt David, nu am dreptul, dar uită-te cum se finalizează psalmul.
      Dacă te-au trecut fiorii atunci înseamnă că psalmul şi-a atins scopul. Asta este mixtura de sentimente care ne trece prin suflet cîteodată.

  3. Nutrirea unor astfel de sentimente cred presupune, gândesc eu, o relație foarte apropiată de Dumnezeu. Oricum, psalmul se încheie cât se poate de frumos și digerabil pentru toți cei care s-or fi poticnit cu primele versuri: iubirea vrăjmașilor (ai mei, ai Tăi). Cred că ar fi un subiect foarte semnificativ de dezvoltat acesta.
    Mai există și versurile..”să nu iubesc ce Tu urăști” și invers.

    • Marius David zice:

      nu foarte apropiată, dar destul de apropiată. Ne întîlnim cam în fiecare dimineaţă.
      Da, cred că, dacă aţi sesizat tensiunea dintre început şi finalul psalmului… atunci înseamnă că textul şi-a atins scopul. Mă bucur.
      Ideea este să ne ardem mîniile pe altarul dinaintea Feţei Domnului,
      Psalmul acesta şi alţii au o funcţie de catarhică.

  4. rodica botan zice:

    Problema cred ca e la faptul ca nu ne punem dragostea si ura unde trebuie sa fie puse. David nu ura in dreptul lui niciodata – chiar si atunci cind a fost urit si alungat cu pietre si huiduit- fugind de propriul lui copil, a zis ca poate Domnul i-a pus sa faca treaba aia.

    Dar se gaseste sa urasca pe cei ce il urasc pe Dumnezeu…Eu simt inca prea mult in dreptul meu … n-am inca simtamintul ala suficient de dezvoltat – sentiment in care sa sufar cu El si pentru El…ca sint tot timpul ocupata sa sufar pt mine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.