Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
Cum n-am gasit cuvintele sus mentionate pe dexonline.ro, inseamna ca exercitiul devine si exercitiu de imaginatie 🙂
Molochete trebuie sa fie al doilea desen. Acesta pare a fi un ghem moale si pufos, dar ce-i drept cam ciufulit. Subliniez deci cuvintele „ghem moale” si ma apropiul de cuvantul „molo”-chete cu destul de multa sfiala, pentru ca deoarece nu l-am gasit in dictionar inseamna ca oricine poate da o alta interpretare.
Morochletele din cauza ca apare un „r” destul de bine conturat si din cauza ca mi-e si foame mi-au adus aminte de crochete. Ce coincidenta! Uneori crochetele sunt bastonase drepte (asa cum se poate vedea daca prin intermediul „google imagini” cautam cuvantul „crochete”). Asa deci si prin urmare morochletele trebuie neaparat sa aiba de-a face cu primul desen! (Desi poate ca unii ar interpreta figura ca un fel de spaghete imprastiate- da”r” ca”r”e sunt o”r”icum c”r”ocante- deci tot la mo”r”oclete ajungem.)
🙂 cool! 🙂
cel ghemotoc este cool, cel mai ţepos este coolţ
ha ha, chiar dragut 🙂
da, asta era scopul exerciţiului, se face la lingvistică în anul I cînd se încearcă discuţia asupra legăturii dintre sonoritate şi sens.
Discutam Saussaure şi faptul că termenii sînt o convenţie sau … nu.
draga Cuvinte, asta este încă o dovadă că nu prea ajută DEX-ul, nu-i aşa?
DEX-ul ajuta mult, numai ca in cazul asta a fost depasit de situatie ;).
Eu folosesc DEX-ul si asa am invatat multe cuvinte necunoscute.
Dar care ar mai fi alte motive pentru care DEX-ul nu ajuta? Sunt curioasa.
Ai să vezi că DEX-ul nu te ajută nici în cazul cuvîntului A PLOUA.
„Dumnezeu plouă mînie peste noi”
Mie mi se pare invers…Morochete al doilea pentruca more in engleza ar da ideea de continuitate…si molochete pentruca pare un plural al unui obiect oarecare reprezentat de acele bastonase…
deci… are dreptate Saussaure 🙂
Cuvintealbastre a spus exact ce gandeam si eu. Deci, sunt de acord cu prima varianta” molochetele=ghemotocul iar morochetele=teposul 🙂
Dar… ce spunea Saussaure?
Saussaure spunea că nu contează înşiruirea de vocale şi consoane, lexemele sînt o convenţie. Nu are nicio legătură cu realitatea faptul că în româneşte spune copac, în engleză tree iar în franceză arbre.
totul este pură convenţie,
în contra acestei concepţii se dă exerciţiul care urmează, dar…. unii identifică invers imaginile.
Molaticele rotunjimi nu pot fi înnourate de o consoană rîrîită…
Votez… Molochete!
Care vrei sa fie? Hotaraste prin conventie care este Morochete si care Molochete, si asa sa fie! 🙂
Cuvintele acestea nu au inca nici un referent asa ca esti liber sa le stabilesti tu semnificatiile, axiomatic.
Cu ani in urma am vizitat un bun prieten care, pe atunci, incerca sa sculpteze. Mi-a aratat o creatie recenta (un fel de sculptura expresionist abstracta).
L-am intrebat ce nume a dat sculpturii?
Mi-a raspuns: „Nu m-am gandit pana acum. Aaaaaaaa, hai sa-i zicem: vizigot cu vioara!” Si in acel moment mi s-a parut ca semana. 🙂
Adi am auzit si eu de celebra sculptura! vreau sa o vad si eu!
ia legatura cu sorinache al nostru!
dar nu stiu daca o mai are. 🙂
o are ca mi a zis Marius de ea!
du-te sa o vezi.
intre timp e posibil ca vizigotul sa fi devenit ostrogot, iar vioara violina. 🙂
GS, Sorin a dat „Vizigotul cu vioara”. 😦
Am aflat asta ieri…
o poza, o poza!!!!
🙂 Ce-i aia vioară?
Intamplator se numeste „vioara”. 🙂
Putea sa fie, sa zicem… „bulbucator”!
Oricum, vizigotul cu pricina stie sa cante la orice.
„morochete este cel de sus şi molochete este cel de jos.
10! Bravo ”
🙂
Bravo! 🙂
Mam’mare şi mamiţico, a doua este spirochetă, genul palidum. Ştie poporul de ce… Prima e encefalograma lui Boc 🙂
Rasvan Cristian, ce bine am ras la comentariul tau :)!
encefalograma facuta dupa ce spirocheta palida si-a desavarsit drumul ajungnd la creieras?
Mi-am „testat” si sotul si copilul (are apoape 7 ani) :D. Amandoi au raspuns la fel: ghemul e Molochetele, iar teposul e Morochetele. De ce? Explicatie: ghemul e MOaLe si pufos, teposul e MORocanos 😀
interesant! 🙂
Avem un raspuns si in ‘Charmides’ al lui Platon (163, e).
Iata ce ii spune Socrate lui Critias:
„Eu iti dau voie sa hotarasti cum vei vrea cu fiecare cuvant, numai sa-mi spui carui lucru ii alaturi numele pe care-l rostesti.”
excelent, chiar cautam citatul.
mi-a trecut prin cap sa il gasesc la notele de la Augustin, De Dialectica.
Cauta si acolo sa vezi ce interesant.
recomand editia a II-a Eugen Munteanu.
Nu am editia a II-a, din pacate.
Chestia asta cu molochetele si morochetele chiar este foarte interesanta.
Cu Platon a fost mai simplu pentru ca sunt in proces de… recitire. 🙂
neaparat recomand De Dialectica, vreau sa vad cum pot face rost de ea,
poate ti-o trimit eu, daca reusesc.